Cea mai asteptata carte a anului…hmmm. Un lucru e clar: echipa de marketing face o treaba excelenta!
Per ansamblu, merita banii si timpul, daaar parca as fi vrut ceva mai mult, ceva care chiar sa ma socheze. Sa incepem cu..inceputul:p
Am inceput sa citesc cartea prin decembrie,usor, usor pana nu am mai suportat! Ajunsesem la jumatate si asemanarea cu genul de scriere al lui Dan Brown, m-a facut sa simt ca am in fata o copie nu la fel de reusita. Imi place foarte mult stilul lui Dan Brown; Inferno a fost ultima carte pe care am citit-o inainte sa ma apuc de aceasta si pot spune ca acela chiar a fost un roman la care m-am gandit mult timp si dupa ce l-am terminat. Cartea a evidentiat un subiect important care ar trebui sa ne preocupe pe toti in zilele noastre.
Asa ca dupa experienta aceea, mi-a fost greu sa citesc ceva asemanator, dar in acelasi timp, departe de a da aceeasi satisfactie. M-am oprit din citit, am abandonat-o in biblioteca pana acum o saptamana, cand m-am gandit sa-i mai dau o sansa. Nu de alta, dar erau totusi 715 pagini, trebuia sa fie ceva bun acolo. Plus ca, citisem Biblia pierduta, scrisa tot de Igor Bergler si chiar mi-a placut. Am luat-o de la capat, cu mai multa atentie si am trecut peste amanuntele ce imi aminteau de romanul celuilalt autor.
Actiunea este cronologica, insa pe mai multe planuri. Avem multe personaje secundare, fiecare cu agenda proprie. Fiind un thriller, exista un numar insemnat de crime, care mai de care mai sangeroase, un cerc care se strange din ce in ce mai mult in jurul personajului principal, Charles Baker, profesorul de la Princeton, a carui cultura vasta si inteligenta sclipitoare, te lasa cu gura cascata si al carui sarcasm te face sa-l iubesti de indata.
Au fost anumite lucruri care m-au incantat foarte tare: detaliile istorice bogate, faptul ca s-a pornit de la un subiect real, personalitatea lui Charles, care este extraordinara, modul in care autorul a unit toate acele planuri diferite pentru ca la final sa redea o imagine de ansamblu iar cititorul sa inteleaga exact ce rol a avut fiecare personaj indiferent cat de neinsemnat ar parea si mi-a mai placut faptul ca, desi au fost foarte multe capitole, au fost scurte. Cartea a fost scrisa in asa fel incat sa nu oboseasca, desi este o lucrare complexa.
Pe tot parcusul cartii se vorbeste despre un secret al presedintelui american Abraham Lincoln, unul atat de teribil care l-a transformat pe acesta dintr-un rasist in omul care a dus a abolirea sclaviei. Putin spus ca m-a macinat curiozitatea, acesta a fost si motivul pentru care am achizitionat cartea, insa entuziasmul meu a scazut destul de mult cu cat m-am apropiat de final. Nu as putea spune ca a fost ceva banal, insa a fost usor de anticipat, ceea ce a fost oarecum dezamagitor. Mi-ar fi placut sa fie mai greu de intuit si sa aiba un impact mai mare asupra mea, ca cititor.
Mai exista insa, un anumit lucru despre care se vorbeste , care nu m-a dezamagit deloc, ba chiar m-a umplut de bucurie si m-a facut sa ma gandesc cum ar fi sa existe in realitate. Nu divulg nimic, va trebui sa cititi pentru a trai senzatia, tot ce va spun e ca pentru pasionatii de lectura ar avea o valoare inestimabila.
In concluzie, consider ca romanul merita citit; complexitatea istorica, umorul fin si claritatea intregii actiuni, fac din acesta carte un bestseller. Nu regret ca am citit-o, este o carte chiar buna, iar munca imensa pe care autorul a depus-o este de apreciat si merita tot respectul.