Bășica Lumii și a ne’Lumii

Miasma #2

by Flavius Ardelean, Ecaterina Gabriela (Illustrator)

Romanul „Bășica Lumii și a ne’Lumii” continuă aventurile celor trei tovarăși de drum din „Scârba sfântului cu sfoară roșie”, aflați acum pe căi diferite, dar cu aceeași destinație: cetatea Mandragora, cea chinuită de Frații Spânzufrații. Danko Ferus învață de la ne’Oamenii Porții ce înseamnă adevăratul Cuvânt cel Dintâi, Femeia Umbră suflă viață peste oasele îngropate ale lui Bartholomeus și adevăratul Taush primește nou trup de la Căutătorii de Cheie din Valea Roasă, dar în ne’Lume Marea Larvă a început să se foiască și ne’Oamenii se pregătesc de război. Cu „Bășica Lumii și a ne’Lumii” pășim și mai adânc printre luminile și umbrele vastului univers al seriei Miasma, un amplu proiect de fantezie întunecată al unuia dintre cei mai fascinanți scriitori de literatură fantastică din România.

Genres: Fiction, Romanian Literature, Fantasy

552 pages, Paperback

First published May 1, 2017

Reviews

[Ghanda · Rating 5 out of 5]

În acest roman, la pagina 399, unde alte cărți s-au sfârșit deja, o să găsiți un fragment de câteva pagini din lucrarea „Cele o mie de chipuri ale mitului în Lume și ne'Lume”. În acea lucrare se vorbește despre povești, legende, mituri ca despre patogeni.

Exact așa e și povestea de față, un patogen care te infectează, se răspândește prin tine, se combină cu celulele tale și rezultă o tulpină mutantă, numai și numai a ta. Sau mai multe. Oricum, nu-ți mai rămâne de făcut decât să infectezi și tu la rândul tău alți oameni, îndemnându-i să citească. Și nu numai pentru că virusul vrea asta de la tine, vrea să te folosească pentru a infecta iar și iar și iar. Nu acesta e motivul, nu e singurul motiv, cel puțin. Motivul tău e că după ce povestea și-a făcut de cap cu tine, cu mintea ta, cu corpul tău, ai ieșit schimbat. Și vrei ca și alții să ajungă în acest punct.

Așa că nu-mi rămâne decât să vă îndemn să citiți acest roman. Îmbolnăviți-vă de povești. Apoi îmbolnăviți-i și pe alții.

[Elena Patratanu · Rating 4 out of 5]

După o pauză de mai bine de un an de la lecturarea volumului 1, mi-am dat seama că mi-a fost dor de stilul lui Flavius Ardelean…dor să citesc întâmplări imposibile, să descopăr personaje noi şi ciudate, dar mai ales dor de instinctul ăla de a închide cartea după un pasaj grotesc şi de-a dreptul scârbos, însă să o redeschid în secunda următoare, pentru că mă aflu sub hipnoza flaviusardeleniana 🙂

“Uitați de orice tristețe a morții pe care ați simțit-o în viața voastră de până acum-la moartea părinților, surorilor, fraților, bunicilor sau prietenilor-, căci acelea nu sunt decât deşarte emanații ale altei lumi, credința prostimii că moartea, fiind sfârşitul, este prilej de doliu. Nicidecum! Moartea este cel mai înalt piedestal pe care putem urca pentru a privi spre lume; moartea este îmbucurătoare tocmai pentru că este sfârşitul-este punctul culminant al acestei anomalii numită viață.”-citaturmatdepieledegăină

[Jurnalul unei bookaholice · Rating 5 out of 5]

Bășica lumii și a ne'Lumii de Flavius Ardelean
552 pagini
Pur și simplu ador seria Miasma a lui Ardelean.  În cărțile acestei serii, basmul devine viu, dens, real.  Strălucește de culori ce  se reflectă în "pânzele" maestrului. Viețile eroilor sunt scrise cu pricepere transformându-se fară să îți dai seama din basme, în adevărate cuvinte ce te fac să te lupți cu proprii demoni ce îți scot la iveală adevărata față a lucrurilor.  Fiecare carte din serie este o sursă de noi impresii vii.  „Bășica lumii și a ne'lumii” ne prezintă o poveste mai detaliată a ne'lumii, eroii devin antieroi și la un moment dat nu mai realizezi de care parte ești, doar descrierile macabre mai fac diferența.  Această carte arată partea întunecată, arhaică a omenirii.  Ilustrațiile ei sunt neclare, proporțiile sunt distorsionate, dar cu un impact emoțional foarte puternic. Totul pare un vis obscur, visat înainte de a te trezi.
Volumul este deosebit de interesant pentru cei care doresc să șteargă aurirea din basme, să răpească de pe ele eticheta de "și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți". Basmele au fost inventate inițial de adulți și pentru adulți.  Ei avertizează și amenință, sunt multe lucruri teribile și murdare în ei, în noi, iar Flavius Ardelean ne amintește de asta.
O serie frumoasă, întunecată, înfiorătoare pe care orice pasionat de cartile Dark, sumbre. O sa recomand cu drag cartea și sper sa va placa la fel de mult ca mie.

[Adelina · Rating 4 out of 5]

"Telul suprem al vietii noastre (...) este moartea. Uitati de orice tristete a mortii pe care ati simtit-o in viata voastra de pana acum - la moartea parintilor, surorilor, fratilor, bunicilor sau prietenilor - caci acelea nu sunt decat desarte emanatii ale altei lumi, credinta prostimii ca moartea, fiind sfarsitul, este prilej de doliu. Nicidecum! Moartea este cel mai inalt piedestal pe care putem urca pentru a privi spre lume; moartea este imbucuratoare tocmai pentru ca este sfarsitul - este punctul culminant al acestei anomalii numite viata."

Citatul mi se pare reprezentativ pentru intreaga introspectie asupra bolii si a mortii din ciclul "Miasma". Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca autorul a reusit din nou sa ma faca sa redescopar sensul putreziciunii si al efemeritatii fiintei umane. Prin descrierile sale am constatat cu stupoare cat mi-a lipsit aceasta serie si cata nevoie aveam sa apreciez hidosul din tot ce ne inconjoara. E inutil sa mai mentionez acum ca acea estetica a uratului este trasa de par si dusa la extrem, ca in toate celelalte carti ale sale. Dar, de data aceasta, Flavius Ardelean surprinde prin natura omeneasca a personajelor sale, rezultata din complexitatea incercarilor prin care cei din Lume, ne'Lume si mai'Lume trec.

Romanul este structurat in patru parti (Bartholomeus, Danko, Taush si Alrauna), incercand astfel sa reuneasca mai'Oameni si ne'Oameni in fata misterioaselor forte ale naturii, destinului si nu numai. Prin urmare, avem parte de personaje noi, dar si de personaje care si-au pus deja amprenta asupra acestei serii - nu mai vorbesc de incantarea pe care am resimtit-o cand am aflat ca Bartholomeus Pumn-de-Oase, personajul meu preferat din "Scarba", va avea un backstory. Cursul firesc si nefiresc al actiunii este relatat mai mult sau mai putin din perspectiva protagonistilor: Palma, Bartholomeus, Ulrik, Karina, Danko Ferus/omul cu cap de cal (?) si sfantul Taush. Fiecare va avea de purtat o batalie apriga cu sinele si cu idealurile spirituale personale. In final, Bartholomeus si logodnica sa Palma isi vor gasi locul si sensul in fiinta BartholomeusPalma, Karina Putrefactio va muri si va invia de nenumarate ori pentru a deveni o sfanta conform regulilor, tamplarul Ulrik se va autodepasi, iar Taush va invata ce inseamna sacrificiul de la versiunile sale interioare: Taush cel Vechi, Taush cel Nou si Taush cel Mic.

Ultima parte a romanului este dedicata cetatii Mandragora, aflata sub asediul Fratilor Spanzufratii si lovita totodata de Marele Plan de ridicare a Marii Larve. In acest context, personajele sunt nevoite sa-si arate adevarata fata intr-un curs al nefirescului si in situatii scapate total de sub control. Recunosc ca ultimele pagini mi-au provocat o oarece confuzie si am fost obligata sa recitesc cateva pasaje de mai multe ori, intrucat actiunea imi scapa din vedere. Dar... mai vreau! Mai vreau carti care sa-mi provoace scarba prin abundenta descrierilor macabre si, evident, povesti cu oameni sobolani.

[Anca Zaharia · Rating 5 out of 5]

Autorul este credibil, deși lumile lui sunt incredibile: Marea Larvă care dă naștere ne’Lumii în Lume, mucegaiul care se întrupează în Lume, Omul cu cap de cal, personaj prezent dinainte în scrierile lu. Așa cum cred că am mai spus, întregul ciclu mi se pare o anti-facere biblică, un drum făcut înapoi spre un Nimic care înseamnă Totul. Fiecare volum are o arhitectură aparte, așa cum are și ciclul în ansamblul lui, ceea ce m-a dus deseori cu gândul că Flavius este, într-o mare măsură, un Ulrik ce reușește să îmbine lumile, să treacă din una în cealaltă și să care informațiile esențiale „de dincolo” către un „aici” ce are nevoie disperată de înțelegerea faptului că diferit nu înseamnă mai bun sau mai rău.

Recenzia integrală: http://ancazaharia.ro/index.php/2017/...

[Daniel Coste · Rating 3 out of 5]

Prea lungă. Și tărăgănează prea mult asupra unor concepte bizar-fantastice care de la o vreme devin chinuitoare, mai ales dacă ai citit Miasma și apoi Scârba.
Dacă ai Miasma ca punct de referință, tot ceea ce se întâmplă anterior ține de "legendă", de "mit". Ori aici ești într-un fel aruncat în acel mit și devine astfel demistificat și plictisitor, mai ales dacă îl tărăgănezi în ultimul hal, doar ca să ajungi la deznodământul deja știut.

[Iosiv Basarab · Rating 4 out of 5]

the second book I read in this absurdly strange universe.. it delves further into the stories of the characters, however, instead of providing enlightenment to the reader, the mysteries continue to grow and gather and spread and coquer and... I have to stop for fear of spoilering something.. read the book and try to sleep with the lights off afterward ;)

[Mihai Cotea · Rating 5 out of 5]

Deși lectura m-a prins într-o perioadă foarte ocupată și plină de tot felul de stări, nu am vrut s-o abandonez, pentru că mă prinsese, mă fascinase. Flavius Ardelean știe să construiască lumi. Toate seducătoare și interesante. Demne de savurat pe îndelete.

[Cristian China birta · Rating 4 out of 5]

Seria Miasma este de departe construcția cu cea mai mare greutate din ce a scris până acum Flavius. De departe. O trilogie pe care eu am citit-o cam într-o săptămână. Caci nu mă puteam desprinde de scriitura lui. Și de lumea aia. De lumile alea, de fapt. Căci sunt două lumi acolo, una în curul celeilalte (pardon my French, dar se pupă la fix cu stilul lui Flavius), care se justifică reciproc tocmai pentru că rațiunea lor de a fi este să se anihileze reciproc.

Mai mult în articolul de pe blog https://cristianchinabirta.ro/2018/04...