Lumea mă știe drept alergător de anduranță. Ce nu știe, însă, e povestea vieților mele paralele. Am fost pe rând: slugă la ciobani pe Bârgaie, porcar în armata română, azilant politic în Berlin, pizzar într-un restaurant italian, bodyguard la un interlop sârb, martor într-o galerie de alba-neagra în Gran Canaria și autor de jafuri armate. Am evadat din două închisori europene, dar nu și din a treia.
Vânat prin Interpol, am devenit client al unei pușcării de maximă securitate. Drept urmare, timp de aproape 10 ani am lipsit la apel din propria tinerețe, închis complet singur între 4 ziduri albe, foarte groase.
Cei care au auzit de mine după ce am câștigat 6633 Arctic Ultra vor descoperi în această carte povestea mea așa cum n-o știe și n-a auzit-o nimeni, niciodată. La fel și cei care, fără să fi întrebat înainte, m-au ales ca subiect al examenului de capacitate la limba română.
Una dintre puținele cărți pe care le-am citit fără să am nevoie de semn de carte. Am citit-o pur și simplu fără să mă gândesc la nimic altceva decât la povestea care se derula fascinant în fața ochilor mei. Citind-o, îmi revenea obsedant în minte gândul că ar trebui să cumpăr mai multe exemplare și să le dăruiesc oamenilor din jurul meu. Tuturor. Și să le spun să o citească în liniște și să caute apoi în ei înșiși ultramaratonul lor personal. La mine cam așa s-a întâmplat. :)
''27 de pași'' este o carte uluitoare din (cel puțin) două motive. Mai întâi, conținutul său absolut șocant: povestea vieții și demonilor unui copil chinuit, ce își risipește apoi tinerețea și libertatea abia cunoscută, ispașind timp de 9 ani infracțiuni grave și evadări într-o închisoare germană de maximă securitate, devenit un cunoscut alergător de anduranță în curse extreme (de trei ori câștigător al 6633 Arctic Ultra - 2016, 2017 și 2018) și activist ecologist la Tășuleasa Social. Al doilea motiv este stilul extraordinar în care este scrisă de către un om a cărui ocupație principală nu este cea de scriitor. Citatul preferat: ''Dacă vrei să-ți fie ușor, trebuie să treci cumva de ceva greu mai întâi. Ușor poate oricine''.
Memoriile unui om care și-a transformat viața într-un roman de aventuri: copilărie dificilă și violentă în România, adolescență și tinerețe prin Europa aiurea - muncind pentru bani, dar și complice unor meserii nu tocmai sfinte, apoi mafia sârbă, spargerile de magazine, închisoarea, evadarea din închisoare și din nou închisoarea pentru aproape 10 ani în regim strict de detenție. Până aici par memoriile unui mare gangster care povestește ziarelor viața sa celebră din tinerețe.
De la jumătate, viața lui Ușeriu ia o altă cale și participarea la maratoane de rezistență îl modifică profund, îi alungă demonii, așa cum scrie în volum. Tot aceeași singurătate a închisorii și aceeași luptă pentru a-ți păstra mințile întregi, de data asta însă nu închis într-o cameră singur, ci alergând zile și nopți în condiții teribile. Ultima cursă - 6633 Arctic Ultra, câștigată, iată, de două ori, pune la încercare limitele fizice, psihice, dar și dramul de noroc pe care l-ai putea avea.
Un volum bine scris, antrenant, depășit total de povestea biografică din spate. Merită de citit atât pentru omul Tibi Ușeriu, cât și pentru intriga sa de roman de aventuri.
Un destin uimitor care începe foarte prost. Privind retrospectiv, faptul că a petrecut 10 ani în închisoare e poate lucrul de care Tibi avea nevoie ca să se reconecteze cu sine și cu Dumnezeu. Cei 27 de pași, spațiul limitat de plimbare pe care îl parcurge zilnic timp de 10 ani condamnat fiind pentru crimă, îi vor deschide apetitul pentru spații deschise, natură, libertate.
Deși bănuiesc că e scrisă cu ajutorul unui ghostwriter, ceea ce m-a impresionat este faptul că povestea lui Tibi e dovada că niciun eșec nu e permanent, că fiecare om poate să își schimbe viața și să o ia de la capăt. Nu singur, ai nevoie de sprijin uneori. In cazul lui Tibi, fratele lui a fost cel care l-a susținut și i-a fost aproape.
O poveste despre regăsirea sinelui care merită citită!
'27 de pasi' n-ar fi fost in veci pe lista mea de citit daca mintea nu mi-ar fi fost deschisa de un grup cu care discut orice despre carti. Am auzit si eu de Tibi Ușeriu, ca majoritatea romanilor, cand a castigat 6633 Artic Ultra. L-am admirat in secret si am trecut mai departe. A aparut cartea, am ignorat-o, dar cineva m-a rugat sa i-o cumpar din Romania si daca tot e prin Germania, de ce n-as citi-o si eu? Si ma felicit ca am luat decizia asta. Am descoperit un om cu o determinare si un optimism foarte pe gustul meu. Imi place sa cred despre mine ca orice mi s-ar intampla, m-as ridica de jos, ca Tibi Ușeriu, cu convingerea ca viata trebuie traita, no matter what. A trecut prin batai luate de la parinti si bunici, prin jafuri armate, prin mafia sarbeasca, prin puscarie, pentru a se renaste trecand prin iadul alb de la ultramaraton. Mi-a placut structura cartii, mi-a placut stilul simplu, autoironia, umorul, chiar si aroganta sporadica.
Toată ideea cărții e că, la fel ca-n viață, contează schimbările pe care le faci în tine, contează lecțiile pe care singur ți le predai și le înveți chinuit și la care te prinzi târziu că nu merge dacă trișezi. Și că suntem puternici, suntem infinit de puternici abia atunci când descoperim că suntem vulnerabili și umani în sensul cel mai patetic al cuvântului.
Superbă! M-a captivat, m-a emoționat, mi-a plăcut și o recomand. Este o carte în care Tibi relatează întâmplari si evenimente din viata sa, astfel încât se evidențiază evoluția sa pe diferite planuri. Cu fiecare relatare deveneam si mai curioasă. O carte pe care cu greu o lași din mana
Elev sau slugă, puscăriaș sau om liber, infractor sau maratonist, Ușeriu s-a tot întâlnit cu moartea și-a fentat-o, sau poate ei i-a fost milă de el, dar a înțeles că timpul pierdut nu se mai întoarce.
Așa că nu mai dă atenție întrebărilor nepoliticoase ce vin din întunericul propriei minți. Mai e mult până departe? Nu. Doar 27 de pași….27 de pași doar de 9000 de ori….
„Fiindcă totul poate fi, la un moment dat, o mare lecție de viață. O lecție numai bună să te ia de mână și să te ducă, un pas mic, mai departe.”
Dau rating de 5 unei carti care nu mi s-a parut ca exceleaza ca scriitura. Mi-a placut in schimb foarte mult cum m-a transportat in poveste, mi-a placut modul cum a fost costruita ca o intercalare intre fragmente de ture de alergare si amintiri nascute uneori din visarea care insoteste alergarea, alteori la limita pierderii cunostintei, cand corpul era invins de efortul prea mare. Si poate limbajul mai bolovanos a avut un rol in "umanizarea" eroului principal cu care am putut sa empatizez cu usurinta. Am vrut sa citesc cartea asta in special ca sa vad daca mi se confirma banuielile legate de motivatia alergatorilor de anduranta, sa inteleg ce-i face sa se supuna unor asemenea torturi fizice si psihice. Si, desi sunt constienta ca e o generalizare, cartea asta mi-a intarit ideea ca, mai tot timpul, oamenii astia alearga de fapt de un trecut de care nu sunt foarte mandri, spre un viitor in care vor sa recupereze timpul pierdut, in incercarea de a-si dovedi ca detin controlul asupra propriei vieti. Parerea mi-e cofirmata pana acum si de alte povesti ale alergatorilor de anduranta pe care le-am mai auzit. Pentru mine, povestea lui Tibi e povestea unui om care a reusit sa ia o cotitura care sa dea sens vietii lui pe cale sa se risipeasca din cauza unor greseli costisitoare si a unor contexte nefavorabile.
În primul rând, ca formă de narațiune, a fost fix ca atunci când ieși la o fugă și încep să-ți curgă amintiri și gânduri ce-ți revin de, te miri, unde. Foarte fină și trecerea temporală de la un plan la altul, pe când mă trezeam că n-am aflat concluzia poveștii anterioare, era deja târziu :)
Cred că toleranța la suferință și-a cultivat-o încă de mic prin bătăile primite de la părinți, tratamentul bunicilor, foamea răbdată. Așa cum zicea și el, singura constantă din toată povestea asta și cea care revine periodic și în carte, este Alin, fratele lui mai mare cu 3 ani. Prezent la lansarea cărții, ba chiar în calitate de curator, nu am înțeles atunci pe deplin emoția lui Alin datorată mulțimii ce venise la lansarea cărții fratelui lui.
Cele 4 stele se datorează unui oarecare scut pe care l-am simțit citind cartea, poate o fi cultivat, poate nu, dar poveștile par povestite de un personaj de-dublat — anumite părți dramatice de la începutul cărții revin ca fiind amintiri comice spre sfârșit. O fi vorba despre mecanismul uman de a face față? Am aflat povestea lui Tibi, dar parcă nu l-am cunoscut pe Tibi.
Ca impresii: eu n-am pătimit mai deloc în viață. Omul ăsta însă a fost încercat. Mă bucur că a reușit să o ia de la capăt și să dea de pământ cu demonii lui prin cursele de anduranță la care participă.
Superbă carte!! M-a făcut sa ma gândesc cât de repede ne facem o părere despre oameni și cât de puțin ii cunoaștem de fapt. Și toată cartea m-am gândit de ce se numește 27 de pași când el este un ultramaratonist care aleargă sute de km... Explicația este năucitoare. O poveste de viață cu o copilărie grea și o tinerețe zbuciumată.
Nu aveam așteptări de la această carte. O primisem cadou cu bucurie și deschidere. Știam că Tibi alergase un ultra la Cercul Polar. Ca alergătoare de maraton conștientizez că de nebun nu te apuci de astfel de curse. Ai niște motive întemeiate pentru care încerci să-ți duci corpul și mintea într-o zonă de limită. Alergarea de anduranță e terapeutică. Cartea a fost o surpriză plăcută. Simplă, succintă, pendulând între mai multe planuri aferente mai multor vieți paralele pe care eroul le-a trăit, te poartă prin trăirile unui om în căutare de sine și de sens, care și-a luat puțin timp de autoreflecție, în felul lui. Emoționantă pe alocuri până la lacrimi, e o carte care inspiră. "Cea mai tare cursă de anduranță posibilă rămâne cea a propriei noastre existențe", susține Tibi. "Nimic nu poate fi mai fascinant, mai imprevizibil, mai plin de acțiune și deopotrivă mai plin de speranță. Nimic nu poate fi mai prețios. Cursa vieții unui om, mai spectaculoasă decât orice film, fie și cu Van Damme sau Chuck Noris, poate depăși în închipuire cel mai năstușnic scenariu: conține mirări și uimiri, drame ce par insolvabile, răsturnări spectaculoase de situație, întâmplări mici care pot isca adevărate avalanșe, rateuri prostești, răscumpărări neașteptate, împăcări senine și fericiri ivite aparent din nimic", adaugă Tibi spre final. A trece peste traume, experiențe dure, a te reinventa ca ființă umană, încercând să-ți găsești un rost bucurându-te de clipa prezentă - cam acestea sunt lucriri care te pot face să-ți testezi rezistența fizică și mentală. O recomand cu multă căldură.
5+/5 ,,27 de pași" este o carte minunată cu o poveste de viață atât de uluitoare, încât uneori trăiam senzația că privesc un film de aventură foarte și foarte bun. Și nu, nu e doar despre 6633 Arctic Ultra, despre maratoane de alergat, despre sport sau ceva de genul ăsta, cum credeam eu inițial. E mult mai mult. E o poveste de viață reală a unui om ce și-a depășit limitele, a unui om ce a avut curajul să o ia de la capăt chiar și în cele mai negre scenarii din viață. Povestea lui Tibi Ușeriu este o adevărată lecție de viață pentru fiecare, e plină de curaj și sinceritate, de forță imensă și motivație, de voință de fier și luptă continuă. Modul sincer și plin de naturalețe în care Tibi își scrie gândurile, amintirile pline de dezamăgiri și durere, abuz și violență, victoriile, înfrângerile, iluziile, reușitele și eșecurile, te uimesc și te copleșesc deopotrivă. ✅,,Poveste asta nu merge cu jumătăți de măsură. Aici trebuie mers până la capăt, cu orice preț, (...). Iar prețul, așa cum bănuiesc, nu are să fie mic. Dar, potrivit vorbei noastre de la Tășu: ,,Ușor poate oricine." ✅,,Ce-ar fi să alergăm, deocamdată, mai departe? Cât? 27 de pași mai întâi, apoi 27 de pași din nou și apoi 27 de pași de câte ori ni se arată. De ce? Pentru că suntem vii. Doar atât? Și pentru că e frumos. Pentru că acest lucru, așa neînsemnat cum e, face toți banii. Ce poate fi mai plin de sens decât să te încalți, să ieși pe ușă și să începi să fugi încotro vezi cu ochii? Faptul că suntem liberi să facem așa ceva reprezintă un privilegiu nemaipomenit. Loc de întors nu-i. Drumul cel adevărat stă mereu înainte. Să-l alergăm așadar, cu bucurie și curaj. Cât? Toți pașii, unul câte unul. Până unde? Până la capăt, normal." P.S. Frumoasă!!! Uimitoare!!! Senzațională!!! Recomand cu drag tuturor! Pe cititorii mei de acasă i-am convins deja...😊😊😊
Un român, un american și un neamț stau de vorbă. Așa începeau o mulțime de bancuri, care mai de care mai pontoase. Ăsta nu e banc, vă zic de-acum. Iar românul, americanul și neamțul au nume. Al românului e Ușeriu. Tibi Ușeriu. Românul, asemeni înaintașilor lui și înaintașilor înaintașilor lui, avusese o copilărie normală pentru acele timpuri. Bătut, muncit, într-un anume fel iubit, a alergat încă din copilărie. De mână cu bunica, de bunicul. După oi, după porci și după câini cu covrigi în coadă. De sărăcie, de Interpol, de el însuși. De demoni. Citind cartea, îl vedem pe Tibi alergând și învățăm că putem încerca să fugim de demoni, dar va fi zadarnic. Demonii nu așteaptă prin unghere, ascunși în întuneric, ci sunt în tine, cu tine. Până la urmă, putem alerga împreună cu demonii. Putem lua puterea lor, energia, neliniștea, nemulțumirea, folosindu-le si apoi aruncîndu-le peste umăr în spate, precum Făt Frumos din Lacrima arunca pieptenele. Ușurați de povară, demonii se vor transforma în aliați iar 27-le zidul alb al închisorii va fi pulverizat, asemeni zăpezii, în 6633 de fulgi, în anul 2016. Și-n 566 bucati în 2017. Și-n 2018, dar asta nu mai scrie-n carte. Nici despre Yukon Arctic Ultra nu scrie-n carte. De fapt multe nu apar în această ediție a cărții, așa că vă dau un pont. N-am putut fi alături de Tibi în 6633 Arctic Ultra, nici în Yukon Arctic Ultra, dar știați că dacă vrem, putem să îi fim și să le fim alături pe Via Transilvanica, aici: https://www.viatransilvanica.com/#sec... Run, Tibi. Run! „Trecutul nu trebuie să se creadă mai grozav decît este, dacă vrei să nu aibp putere asupra ta. Trecutul trebuie să înțeleagă că nu poate avea ultimul cuvânt în viața unui om. E doar o parte peste care totul, oricând, se poate rescrie .” (27 de pași- Tibi Ușeriu)
”Ca plastilina sau ca lutul pe roata olarului, viața unui om poate fi remodelată oricând. Pentru această remodelare, ai nevoie de niște misterioase pârghii interioare, atât de specifice fiecăruia încât sunt imposibil de explicat. Nimic nu e definitiv, bătut în cuie, de neschimbat, de neșters, de netrecut. Nimic nu e ireversibil.”
Am citit povestea lui Tibi Ușeriu cu mare interes. L-am descoperit pe Facebook tocmai în momentul când participa la 6633 Ultra Arctic pentru a doua oară. Am fost impresionată de voința lui de fier și de încrederea pe care și-a acordat-o.
Cartea cuprinde amintirile lui din copilărie, a avut o copilărie dură și plină de violență, mai apoi devenind adult a cutreierat Europa, dar nu simplu, ci jefuind bănci, jucând alba neagra și considerîndu-se invincibil.
Cum a stat 10 ani în pușcărie, cum a devenit alergător de anduranță, ce a învățat din toate aceste cotituri negre -albe din viața lui, citiți-i cartea. E o sursă de motivație și admirație. Mi-a plăcut să citesc despre omul din spatele performanței.
Atât de mult mi-a plăcut, de mult nu am mai citit cu atâta bucurie o carte. Îndrăznesc să spun ca am îndrăgit atât de mult personajul (deși real) și modul lui de a scrie (deși nu scriitor), încât recomand cu drag această lectură și îmi imaginez cartea citita de mulți dintre liceenii (mei, și nu numai) ca sursă de inspirație: cred ca pentru mulți dintre ei ar fi a greelight (ca să citez o altă carte). Mulțumesc pentru inspirație. O poveste cu happy ending indeed. Ce bine!
Wow. Pur si simplu wow. Am citit cartea dintr-o rasuflare, pe tren, si nu m-a deranjat sa pling de fata cu toti ceilalti calatori :) dar cartea nu e trista, e... emotionanta, cu umor, motivanta, uimitoare (viata omului astuia a fost si este uimitoare). Si ce m-a uimit a fost si felul in care a fost scrisa, cu stil, legat, desi sare de la un subiect la altul, de la o perspectiva la alta; sunt motive care apar peste tot in carte, are miez si sens si surprize si ... La final (de fapt nu doar la final, cam de la inceputul cartii) iti vine sa-l imbratisezi pe omul asta (de fapt mie mi-a venit sa imbratisez si cersetorii de pe strada, si oamenii nervosi...) Si vezi lumea cu alti ochi. Eu, cel putin, o vad un pic altfel :)
Si e o carte de dragoste minunata ... dragoste de sine :) Am ajuns sa cred ca e cea mai importanta forma de dragoste; pina nu te impaci cu tine si nu te iubesti asa cum esti, cu greu poti sa iubesti un altul.
27 de pași îți va rămâne un simbol pe care nu-l vei uita de îndată ce citești această carte. Cele 214 pagini pe care le parcurgi vorbesc despre viața extraordinară a lui Tibi Ușeriu, care deși a trait o copilărie plină de violență domestică și o tinerețe împărțită între mafioți și criminali, în final a reușit să facă ce nici un alt om de pe planetă nu a făcut vreodată. Citește toată recenzia aici http://calinbiris.ro/27-pasi-tibi-use...
O carte scrisa cu sinceritate si naturalete despre durere, curaj, frica, violenta, determinare, abuz, greseli, provocari, limite (ale trupului si mai ales ale mintii), despre rezistenta fizica si psihica; o poveste incredibila despre lupta cu demonii interiori si despre puterea de a te motiva si reinventa ca om. As fi dat mai mult de 5 stele daca as fi putut, pentru emotia pe care mi-a transmis-o.
Am râs la glumele cu gust, uneori pline de umor negru și amintiri din epoca de "aur". Am suspinat la fiecare pas pe ultima sută de metri, fiecare jaf parcă desprins din filmele lui Tarantino și fiecare demon care-l urmărea în iadul alb (celula de închisoare sau polul nord). E impresionant cine a ajuns în ciuda trecutului. O autobiografie de nota 10.
Incredible life story, I've absolutely enjoyed reading this book - it's funny, entertaining, you just can't let it go until you read another page. This book made me "WOW" out loud, it made me cry, laugh and just be amazed of how much courage and determination can fit into one body.
Ce poveste de viată! Am rămas șocată de ce copilărie a avut, nu e de mirare calea greșită pe care a apucat-o in tinerețe. Mi - a plăcut foarte mult cartea, recomand! ❤️
O carte foarte impresionanta, care m-a tinut cu inima la gura de multe ori.
Povestea lui Tibi, marcata de incercarile foarte dure ale vietii si de transformarea sa interioara, este o adevarata lectie de rezilienta si vointa.
Citind cartea, am fost captivata de curajul si determinarea autorului, iar felul in care isi imparaseste experientele, m-a impresionat profund.
Din punctul meu de vedere, aceasta carte poate sa fie o lectura care te poate inspira sa iti depasesti propriile limite si sa privesti viata intr-o perspectiva noua.
Ce poveste de viata, nu ma așteptam la asa copilărie,o copilărie traumatizat�� din punctul meu de vedere, bătăi crunte (pe mine mama m-a mângâiat comparativ cu el) care l-au motivat si l-au determinat sa lupte in viata,să nu renunte. Copilăria,adolescenta au fost marcate de anumite evenimente (destul de dureroase-bătăi, inchisoare),dar acestea l-au transformat în omul puternic ,ambițios,curajos care este acum. Sunt mentionate trăirile acestuia de-a lungul maratoanelor , marcajele aproape inexistente in Romania mai sa te pierzi....( cred ca i-a fost extrem de greu sa scrie despre asa ceva,frig,frica,cădere nervoasă, de calciu,lesin, pierdere de conștiință) ...citesc si ma intreb cum de este omul asta întreg la mine...cum de nu a clacat...oare mai are sa povestească traume? ...sper sa nu... După pagina 150 am impresia ca se desfășoară un film american... Cum poate fi o poveste atat de dureroasă si in acelasi timp o poveste atât de frumoasă?? Tibi,esti un om curajos...cel mai important este ca ti-ai dovedit-o tie,nu altora, esti un învingător din toate punctele de vedere...ai trecut multe finish-uri...
Cartea asta a fost o adevarata experienta, parca as fi citit scenariul unui film cu un personaj care nu-i de pe la noi. Numai ca este, nascut si crescut pe meleagurile noastre cu un drum al strainatatii pe care multi l-au experimentat dupa '89 si care pentru unii n-a adus nimic bun, pentru altii a adus intamplari si experiente care i-au facut ceea ce sunt astazi. N-am perceput-o ca pe o carte motivationala ci ca pe una de fapt; acestea au fost intamplarile, conjuncturile si deciziile lui Tibi Useriu ca sa ajunga omul de astazi, sau cel putin de la momentul scrierii cartii. Putem numi toate astea noroc, sansa sau putere interioara, eu cred ca s-au aliniat niste planete ca sa intre pe un drum care sa insemne ceva atat pentru el cat si pentru noi cei care-i citim povestea sau ii urmarim actiunile. Sper sa mai scrie pentru ca sunt convinsa ca experientele si povestile lui nu s-au terminat.