Publicate mai intii in revistele literare pariziene din preajma anilor 1900, scrierile de tinerete reunite in Întoarcerea fiului risipitor dezvaluie un Andre Gide aflat la inceputul fascinatiei sale pentru modernism. Cele sase „tratate“ (proze poetice si secvente dramatizate) sint construite dupa tiparul artelor poetice simboliste, dar amintesc si de maniera in care scriitura modernista reviziteaza si remodeleaza mituri antice. Trecind de suprafata parabolei biblice, de clasicul episod homeric sau de povestea orientala, tinarul Gide face din „tratatele“ sale o demonstratie a unor teme esentiale pentru modernism: individualitatea torturata, angoasa, refuzul legilor colectivitatii.
„Cartile nu sint, poate, un lucru prea necesar; la inceput erau de-ajuns citeva mituri, religia se tinea numai in ele. Poporul se mira cind le afla si adora fara sa inteleaga; aplecati cu luare-aminte peste imaginile adinci, preotii desluseau incet intelesul intim al hieroglifelor. Apoi s-a vrut o explicatie; cartile au amplificat miturile; dar citeva mituri erau de-ajuns. Asa a fost cu mitul lui Narcis: Narcis era din cale-afara de frumos – si de aceea neprihanit; arata numai dispret Nimfelor – fiindca era indragostit de sine insusi. Nici o adiere nu tulbura izvorul spre care, impacat, se apleca si-ntreaga zi isi privea chipul… Stiti povestea. Si totusi nu ne oprim din a o spune. Toate lucrurile sint deja spuse; dar, cum nimeni nu asculta, trebuie s-o iei mereu de la capat.“ (Andre Gide)
„In anii sai de inceput, Gide a fost puternic influentat de formele extreme ale nihilismului fin de siècle – in cazul sau, de Mallarme, Wilde si Nietzsche –, dar a lasat in urma influenta negativista a predecesorilor sai umanizindu-si treptat ideile estetice. A ramas cu totul credincios artei sale, dar a depasit constringerile inerente unei pozitii estetice absolute, adaugind acesteia o dimensiune umana pe care opera maestrilor sai nu a avut-o.“ (Paul de Man)
Diaries and novels, such as The Immoralist (1902) and Lafcadio's Adventures (1914), of noted French writer André Gide examine alienation and the drive for individuality in an often disapproving society; he won the Nobel Prize of 1947 for literature.
André Paul Guillaume Gide authored books. From beginnings in the symbolist movement, career of Gide ranged to anticolonialism between the two World Wars.
Known for his fiction as well as his autobiographical works, Gide exposes the conflict and eventual reconciliation to public view between the two sides of his personality; a straight-laced education and a narrow social moralism split apart these sides. One can see work of Gide as an investigation of freedom and empowerment in the face of moralistic and puritan constraints, and it gravitates around his continuous effort to achieve intellectual honesty. His self-exploratory texts reflect his search of full self, even to the point of owning sexual nature without betraying values at the same time. After his voyage of 1936 to the Union of Soviet Socialist Republics, the same ethos informs his political activity, as his repudiation of Communism suggests.
Gide riscrive la parabola evangelica, inizialmente riprendendola attraverso il ritorno del figliolo prodigo, poi attraverso i dialoghi con il padre, il fratello maggiore e la madre, che nella parabola non viene presentata. È il dialogo finale tuttavia a cambiare il significato del racconto, quello fra il figliolo prodigo e il fratello minore (personaggio aggiunto da Gide, che nella parabola non esiste nemmeno): i due si confrontano rispetto al viaggio del fratello maggiore (il prodigo), viaggio che era una scoperta di sé e della propria identità che però non è stato completato. Toccherà al fratello minore partire, affrontare quel viaggio, fisico ma anche interiore, e completarlo. Il fratello minore partirà, lasciando gli affetti e la casa ma anche i precetti trasmessi dalla famiglia, per trovare la propria singolarità. Il racconto termina col fratello minore che parte, nel cuore della notte, dunque Gide non ci dice come andrà effettivamente a finire, di fatto il finale è aperto, ma proprio per questo lascia un senso di speranza.
Roppant különleges mű. Lassú filozofikus gondolkodásra késztető írás mind a három. Nem egyszerű összefogalni. Engem leginkább az címadó Tékozló fiú visszatérése történet érintett meg. Kifejezetten érdekes gondolatkísérlet, ahogy a legkissebb testvérrel beszélget a tékozló, de hazatért fiú. Külön élmény volt felfedezni az impresszumban Pilinszky nevét... vajon véletlen, hogy ő volt akkoriban a a Magvető Kiadó vezetője? Talány.