What do you think?
Rate this book
Time Returns
Their families hate each other, but Lorenzo de Medici and Ginevra de Pazzi are irrevocably drawn together in a struggle to preserve the honor and glory of 15th-century Florence. That struggle will take them to the innermost sanctums of artists and philosophers and will also lead them to broken alliances, dangerous intrigues, even to the brink of war.
Mass Market Paperback
First published January 1, 1985
9 people are currently reading
243 people want to read
About the author
Alexandra Ripley
34 books204 followersAlexandra Ripley was an American writer best known as the author of Scarlett, the sequel to Gone with the Wind. Her first novel was Who's the Lady in the President's Bed?. Charleston, her first historical novel, was a bestseller, as were her next books On Leaving Charleston, The Time Returns, and New Orleans Legacy. Scarlett received some bad reviews, but was very successful nonetheless. She attended the elite Ashley Hall, in Charleston, South Carolina, and Vassar College in Poughkeepsie, New York.
She died in Richmond, Virginia, and is survived by two daughters from her first marriage to Leonard Ripley, a son in law and granddaughter, Alexandra Elizabeth.
Ripley has also published works under the name B.K. Ripley.
She died in Richmond, Virginia, and is survived by two daughters from her first marriage to Leonard Ripley, a son in law and granddaughter, Alexandra Elizabeth.
Ripley has also published works under the name B.K. Ripley.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 12 of 12 reviews
February 22, 2020
I was a teenager when I came across this book, bulky and big it was, but once I started reading I never wanted to stop, I had to read in bits in order for it not to end. Great storyline, gave me places to imagine. My all time best.
February 13, 2013
One of the best historical books I have ever read. Set in one of the most fascinating periods of the past. It was well researched and brought to life in print. The book is filled with famous people from the past, brought to life as people you would liked to have known. A wonderful, informative read.
August 13, 2013
Alexandra brought life and effervescence to long dead personalities. Shining a piercing imaginative light into a time in history. Providing a context to renaissance art, florence, and the medici family, she weaves together various element to capture for the audience a story so beautiful it resonates through ones psyche.
Till this day I'm fascinated my il magnifico. I remember seeing the bust of Lorenzo de Medici in the smithsonian and feeling chills just standing before it.
I can't put the love I have for this book in writing, it was just that wonderful for me.
Till this day I'm fascinated my il magnifico. I remember seeing the bust of Lorenzo de Medici in the smithsonian and feeling chills just standing before it.
I can't put the love I have for this book in writing, it was just that wonderful for me.
January 17, 2018
One of the most beautiful books I read as a teenager, I loved the characters especially: Lorenzo Di Medici. And I learnt a few things about Florence -Italy.
Read
January 14, 2020Interesting story portray
Magnificient penmanship
Magnificient penmanship
Read
August 20, 2020Love this book and its vivid story telling form with real characters
September 15, 2021
Lorenzo deschise ochii și se ridică. Putința de a se trezi instantaneu, fără intervalul acela noros dintre somn și trezie care încetinește viețile celor mai mulți oameni, era unul dintre nenumăratele daruri cu care fusese binecuvântat.
Încăperea era cufundată în întuneric, ferestrele înalte păreau puțin mai luminoase decât pereții. Încă nu se făcuse ziuă. Trebuia să aprindă o lumânare ca să se poată îmbrăca.
Își trase ciorapii diferit colorați, pentru un picior ― roșu, pentru celălalt ― alb, apoi o cămașă de mătase de culoarea fildeșului și o jiletcă vătuită, din brocart brodat cu fir de aur și mătase roșie. Ziua aceea era ziua lui de naștere și voia să arate pe cât de festiv se putea. Luă un pumnal împodobit cu pietre scumpe în locul aceluia obișnuit, simplu, din oțel, pe care îl purta de obicei, și-și puse sabia într-o teacă gravată în aur și argint, atârnând-o de cureaua lui bătută în rubine. Înainte de a o prinde într-o cataramă, își trase mantaua din catifea maronie, căptușită cu blană, și-și încălță cizmele din piele de căprioară. În cameră era frig, dar și mai frig era pe străzile de piatră ale Florenței. Era prima zi de ianuarie din Anul Domnului 1469.
Dormitorul lui Lorenzo se afla la parterul palatului Medici, deschizându-se drept spre arcada cu coloane din jurul curții centrale. Lorenzo stinse lumânarea și porni cu pas iute prin semiîntunericul palatului, luminat la acea oră doar de torțe. Gărzile din interior, la imensele uși de la intrare, dormeau. Lorenzo zâmbi. Își aminti de vremurile în care tot personalul casei era zi și noapte în alertă, după ce tatăl său abia scăpase dintr-o încercare de asasinat. Atunci era periculos să fii stăpânul Casei Medici, conducătorul recunoscut al Republicii Florentine. Dar asta fusese cu ani în urmă. Acum gărzile își puteau permite să doarmă.
Se grăbi spre curte și spre grădina înghețată din spatele ei. Portița care dădea în grădină se deschise ușor și se închise fără zgomot în urma lui.
Părelnica lumină dinaintea zorilor făcea ca cerul să pară cenușiu și plin de nori, cum se reflecta licărind în ceața umedă agățată de străzile de piatră și de clădirile înșirate de-a lungul lor. Lorenzo nu avea nevoie de lumină ca să vadă pe unde calcă; cunoștea drumul pe care pornise, la fel de bine cum își cunoștea forța brațului. Alerga cu mișcările degajate, economicoase ale unui atlet, fără să facă zgomot, cu sunetul pașilor înăbușit de cizmele din piele de căprioară și de ceața prin care-și croia drum.
Încetini când ajunse la zidurile orașului, în dreptul porții. Gărzile de la Poarta San Gallo cu siguranță că nu dormeau și era potrivnic legii să hoinărești pe străzile orașului prin întuneric. Lorenzo nu avea niciun interes să le pună în alertă.
Încăperea era cufundată în întuneric, ferestrele înalte păreau puțin mai luminoase decât pereții. Încă nu se făcuse ziuă. Trebuia să aprindă o lumânare ca să se poată îmbrăca.
Își trase ciorapii diferit colorați, pentru un picior ― roșu, pentru celălalt ― alb, apoi o cămașă de mătase de culoarea fildeșului și o jiletcă vătuită, din brocart brodat cu fir de aur și mătase roșie. Ziua aceea era ziua lui de naștere și voia să arate pe cât de festiv se putea. Luă un pumnal împodobit cu pietre scumpe în locul aceluia obișnuit, simplu, din oțel, pe care îl purta de obicei, și-și puse sabia într-o teacă gravată în aur și argint, atârnând-o de cureaua lui bătută în rubine. Înainte de a o prinde într-o cataramă, își trase mantaua din catifea maronie, căptușită cu blană, și-și încălță cizmele din piele de căprioară. În cameră era frig, dar și mai frig era pe străzile de piatră ale Florenței. Era prima zi de ianuarie din Anul Domnului 1469.
Dormitorul lui Lorenzo se afla la parterul palatului Medici, deschizându-se drept spre arcada cu coloane din jurul curții centrale. Lorenzo stinse lumânarea și porni cu pas iute prin semiîntunericul palatului, luminat la acea oră doar de torțe. Gărzile din interior, la imensele uși de la intrare, dormeau. Lorenzo zâmbi. Își aminti de vremurile în care tot personalul casei era zi și noapte în alertă, după ce tatăl său abia scăpase dintr-o încercare de asasinat. Atunci era periculos să fii stăpânul Casei Medici, conducătorul recunoscut al Republicii Florentine. Dar asta fusese cu ani în urmă. Acum gărzile își puteau permite să doarmă.
Se grăbi spre curte și spre grădina înghețată din spatele ei. Portița care dădea în grădină se deschise ușor și se închise fără zgomot în urma lui.
Părelnica lumină dinaintea zorilor făcea ca cerul să pară cenușiu și plin de nori, cum se reflecta licărind în ceața umedă agățată de străzile de piatră și de clădirile înșirate de-a lungul lor. Lorenzo nu avea nevoie de lumină ca să vadă pe unde calcă; cunoștea drumul pe care pornise, la fel de bine cum își cunoștea forța brațului. Alerga cu mișcările degajate, economicoase ale unui atlet, fără să facă zgomot, cu sunetul pașilor înăbușit de cizmele din piele de căprioară și de ceața prin care-și croia drum.
Încetini când ajunse la zidurile orașului, în dreptul porții. Gărzile de la Poarta San Gallo cu siguranță că nu dormeau și era potrivnic legii să hoinărești pe străzile orașului prin întuneric. Lorenzo nu avea niciun interes să le pună în alertă.
July 13, 2024
"The Time Returns" is a work of historical fiction focusing on the life of Lorenzo de Medici. While it's certainly fun to imagine daily life in Renaissance Italy, the book has significant weaknesses; the writing style is a bit wooden, the over-use of Italian flourishes to show "authenticity" is off-putting, and the characters a bit flat. Still, I've yet to read many books from the perspective of Lorenzo and for that, I did enjoy the book.
April 29, 2025
I am a fan of Alexandra Ripley. I found this at Half Price Books and I knew I was in for a treat. What a picture of Italy. I thoroughly enjoyed it.
July 27, 2011
this book is one of the earliest historical romance novels i've ever read. and since im a sucker for love stories with tragic ending, i loved it. tragic but sweet.
April 17, 2011
Not my favorite by this author.
Displaying 1 - 12 of 12 reviews