„Aproape teatru, aproape poeme, aproape poveşti“. Altfel spus, oarecum scamatorie, oarecum farmec şi oarecum minune. Şi, mai ales, APROAPE.
Cum să nu-ţi vină cheful de fugit de-acasă, când totul e atât de APROAPE? Şi ai o călăuză aşa de grozavă, pricepută la tot soiul de scamatorii – cu cuvinte, cu lumi, cu vise... Un ghid care ştie să farmece distanţele într-o clipită şi să tragă puţintel de colţul perdelei, cât să se vadă minunea ascunsă în lucrurile cele posace din lumea noastră de zi cu zi. - Liviu Papadima
In 1964 the Romanian Communist government relaxed its censorship policies, signaling a new openness to free expression. The nation's poets heeded that signal, and Romanian poetry experienced a striking revival. Poet and playwright Marin Sorescu is perhaps one of the most popular figures to emerge from Romanian literary culture in the years since.
Sorescu writes in a plainspoken, down-to-earth style spiced with sly humor. He responds to the hardships of Romanian life not with grand rhetoric or fire-and-brimstone sermons, but with what translator Michael Hamburger describes as "ironic verse fables," as quoted by Dennis Deletant in the Times Literary Supplement. Virgil Nemoianu, also writing in the Times Literary Supplement, comments that "[Sorescu's] reactions to an increasingly absurd political regime were always cleverly balanced: he never engaged in the servile praise of leader and party usually required of Romanian poets, but nor did he venture into dissidence. He was content to let irony do its job."
His choice of irony over confrontation has made it possible for Sorescu to publish freely and frequently. The journal he edited for years, Revista Ramuri, managed like his poetry to stay within the bounds expected by the Romanian regime. Sorescu's plays, however, have not always fared as well. Both Iona and Exista nervi played to packed houses in Bucharest, the former in 1969 and the latter in 1982. But both plays were quickly withdrawn, their content deemed too controversial. Nonetheless, notes Deletant, the success of these pieces during their brief runs solidified "Sorescu's status as one of the leading writers of his generation."
Sorescu's plays and poetry have earned him, Deletant further states, "an unequaled audience" at home in Romania. And translations of his work into English have helped him build a secure international reputation. The qualities that have allowed his writings to flourish on Romania's state-controlled literary scene may contribute to his popularity abroad as well. There is a universality to Sorescu's conversational tone and ironic perspective, what Nemoianu calls "his rueful jocularity and the good-natured cynicism." George Szirtes, writing in Times Literary Supplement, finds in Sorescu's voice "the wry wisdom that sees through everything and yet continues to hope and despair."
"Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești ", cum apare motto-ul autorului, aproape de suflet, cum mi-aș permite să zic. Nimic complicat, ar putea afirma cineva: iei câteva metafore, dintre cele mai simple, și le înșirui, fără a te interesa prea mult de conținut.
În ultima perioadă, am avut o problemă cu lectura cărților pentru copii. Am mai citit, din când în când, câte una, dar pur și simplu nu am mai simțit farmecul pe care îl simțeam când eram eu copil. ,,Unde fugim de-acasă?" a fost o surpriză plăcută. Exact cum spune și descrierea: „Aproape teatru, aproape poeme, aproape poveşti“, cartea aceasta a fost amuzantă, plină de fantezie și imaginație. Dacă mie mi-a plăcut atât de mult, sunt sigur că pentru un părinte care îi citește copilului său această carte va fi o experiență deosebită. Are un farmec de nedescris și, din motive diferite, îi va amuza atât pe cei mari, cât și pe cei mici. Dacă copiii vor râde din cauza evenimentelor hazlii, pe adulți îi va amuza umorul fin al autorului. Nu știu ce altceva să spun decât citiți-o. Eu am găsit online o ediție mai veche, din câte am văzut, cea de la Arthur are ilustrații mai frumoase, dar versurile sunt cele care îi dau savoarea.
Fragmentul meu preferat: ,,Iar cînd adormi la cinematograf niţel, înseamnă că vezi două filme în paralel. Unul cel de pe ecran, cu o acţiune cam plicticoasă, şi altul, visul tău, pe care ţi l-ai adus de-acasă. De aceea, pentru filmele proaste, directorii cinematografelor stau în dubiu dacă n-ar trebui să plăteşti un bilet dublu."
Unică, frumoasă de enervantă! Aproape e ceva, și aproape altceva. Descrierea ei originala e cea mai potrivită : "aproape teatru, aproape poeme, aproape povești" M-am bucurat cu ea in câte o pauză cu timp mort, și m-am oferit să le-o citesc și altora. Nu le-a prea plăcut. Avangardistă, cică
"Cam așa vedem acum, privind fix prin fum. Ieșim din copilărie ca dintr-o jucărie. Sau, dacă vreți, mai rămâneți printre rotițele ei albastre, dar pe spezele voastre."
"Hai să intrăm în această cetate, din pură curiozitate. Adică pentru o zi fiecare copil mic să-şi fie lui însuşi bunic. Să-şi spună poveşti şi singur să-şi dea plin de gravitate sfaturi, pe care tot el să le creadă în taină fleacuri. Deci astăzi n-o să ne mai scapere pe niciun drum picioarele: stăm acasă şi zicem că ne dor şalele. Of, eu simt creştetul parcă-mi cresc din el cuie şi am alt junghi tocmao la mama dracului, în călcâie. Nu ştiu, ați remarcat oftatul? Bătrânețea începe, aşadar, odată cu văitatul."
Mă leagă prea multe amintiri frumoase de această carte ca să îi pot face o recenzie.
Simpatică. Are multe rime inedite, însă uneori își pierd din muzicalitate sau sunt nițel trase de păr. Poate pentru copilași - adevărații destinatari ai acestei cărți - funcționează mai bine.
Unde fugim de-acasă este o invitație la explorare prin intermediul imaginației, indiferent de momentul anului. Fiecare spațiu pe care grupul îl vizitează aduce cu sine ceva magic, iar vocea naratorului trece de la înduioșătoare la dojenitoare și, deseori, ironică. Am râs cu glas tare de câteva ori pe măsură ce citeam și am admirat intens desenele realizate de Agnes Keszeg, atât de potrivite pentru această carte.
"Ora este pentru învățat, iar recreația pentru uitat..... Cărțile or să fie tot mai mari, iar pozele lor tot mai mici, întâi ca niște păpuși, apoi ca niște furnici. Când nu veți mai vedea nici o poză în nici o carte, să știți că ați ajuns cu învățatul și cu uitatul foarte departe."
Draguta, unele rime simpatice, altele trase de par. Cred ca adultii o citesc cu nostalgie, dar nu stiu daca mai are priza la copii.
O carte foarte drăguță, care poate fi citită, zic eu, de copiii de toate vârstele(începând cu cei din clasele primare, până la cei din clasele gimnaziale). Este destul de hazlie, dar un pic cam plictisitoare, căci întâmplările nu sunt tocmai foarte interesante, însă o recomand,fiindcă este o lectură ușoară și simpatică, zic eu :))
"lar cind adormi la cinematograf nitel, inseamnã cã vezi douã filme in paralel. Unul cel de pe ecran, cu o actiune cam plicticoasã, • si altul, visul tau, pe care fi l-ai adus de-acasã. De aceea, pentru filmele proaste, directorii cinematografelor stau in dubiu dacã n-ar trebui sã plätesti un bilet dublu. Dar care-o fi pricina de nu se mai stinge odată lumina? Ar trebui sã inceapã matineul, in sfirgit, de-atita istorie am ragusit."
Am fugit de-acasă, închisă fiind în casă :) ,,Ieșim din copilărie ca dintr-o jucărie. [...] Dar vă spun adevărul adevărat: de azi m-am lăsat de mirat. Și, în continuare, ce să faci fără mirare?”