What do you think?
Rate this book
Cireşarii #1
Cavalerii florii de cireş
Niciun roman pentru copii şi tineret nu se poate compara, la noi, ca audienţă şi ca forţă de fascinaţie, cu Cireşarii. Cireşarii sunt personajebine alese şi atent construite de către părintele lor. Se ştie, de altfel, că Victor, Lucia şi Tic au fost creaţi prin asemănare cu cei trei copii ai autorului. Ei au câteva trăsături dominante, fizice şi morale, care îi individualizează uşor şi îi fac lesne memorabili. În primul volum al seriei, cei şapte copii de pe Strada Cireşului şimcăţelul Ţombi vor să elucideze un mister geologic, dar întâlnesc în Peştera Neagră personaje adulte ostile, pe care le înving prin inteligență şi spirit de echipă. Cireşarii, ca orice eroi care devin exemplari, doresc să facă numai binele şi reuşesc să-l facă. Motivaţia lor e tocmai „cavalerismul“, nobleţea binelui gratuit. Autorul Cireşarilor s-a înscris, în genul lui, printre nemuritori. Iar dincolo de autor, destinul personajelor pare sortit unei glorii ce va rezista multă vreme, în veacul ce ne este dat. Drum bun, cireşari! Horia Gârbea
384 pages, Hardcover
First published January 1, 1956
95 people are currently reading
890 people want to read
About the author
Constantin Chiriță
17 books65 followersConstantin Chirita was born in a family of teachers and he was a well known fiction writer, his books were targeted to the younger readers.
He was a student at the Polytechnic University in Bucharest, after which he dedicated all his time to literature and journalistic.
He came into the literature world in 1949. He also was a good essay writer. In his novels he presented the image of the university and technocrat world.
Constantin Chirita is the author of a well known series of novels called: Ciresarii. They were transformed in the 80 into a television show and enjoyed a great success.
He was a student at the Polytechnic University in Bucharest, after which he dedicated all his time to literature and journalistic.
He came into the literature world in 1949. He also was a good essay writer. In his novels he presented the image of the university and technocrat world.
Constantin Chirita is the author of a well known series of novels called: Ciresarii. They were transformed in the 80 into a television show and enjoyed a great success.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 101 reviews
January 5, 2014
Primul volum din Ciresarii, care m-a impins sa devorez in maxim o saptamana toata seria. Acum privesc cartile astea cu ochi de adult dar inima mea pastreaza aceeasi impresie a unui copil care descopera AVENTURA in paginile unei carti, traind intens alaturi de personaje, complice la peripetiile lor si identificandu-se trup si suflet cu Tica, pe care l-am iubit din toata inima pentru sagalnicia lui, prospetimea si autenticitatea trairilor si a sufletului lui mare. Cred ca nu am calatorit si poate nu voi calatori niciodata cu atata pasiune si placerecat am facut-o prin ochii lui si a tovarasilor lui de nazbatii. Am recitit Ciresarii de zeci de ori si inca ma entuziasmez la fiecare aventura a lor. O carte pentru orice varsta pe care o citesc cu placere oriunde :)
November 7, 2021
Ugh!
Prima carte din seria „Cireșarii” nu mi se pare că a îmbătrânit prea bine.
E foarte lentă și plină de multe pasaje care nu aduc nimic poveștii. Primele 100 de pagini le poți sări lejer și nu pierzi absolut nimic esențial.
Chiriță scrie OK, nimic impresionant, deși ocazional are câte-o intervenție memorabilă.
Dialogurile variază între foarte slabe și foarte faine, dar nu prea există zonă de mijloc. Ciondrănelile interminabile dintre copii devin rapid enervante.
Antagonistul-surpriză e portretizat ca o caricatură, cu un dialog care constră în proporție de 50% din faze ca „Dom'le!”, „Pe cinstea mea!” și „Îl împușc!”, iar în actul final, după ce își dezvăluie adevărata natură de spion și asasin extrem de respectat, cumva, reușește în continuare să se comporte ca o caricatură. Nu l-am luat niciodată în serios, tensiunea din jurul lui e moartă.
În rest, mixed feelings: cartea e când foarte bună, când aberantă la limita science-fiction-ului.
Detectivul-minune Victor face niște salturi logice extreme în timpul pasajelor ce-i sunt alocate, Ursu are parte de câteva scene ridicate direct din Action Comics, și echipa cireșarilor beneficiază de câteva deux-ex-machine (relativ) abil mascate de autor drept hazard.
Finalul e grăbit, antagonistul se dă bătut după un singur pumn în cap.
O să încerc să le reiau și pe celelalte, să văd dacă mă țin nervii, dar nu promit.
N.B. Constantin Chiriță e fanul #1 al punctelor de suspensie. În medie, 10 instanțe pe fiecare pagină (da, le-am numărat!), deci în total peste 3500 în toată cartea. N-aș fi zis că-i un roman chiar ATÂT de pensiv.
Prima carte din seria „Cireșarii” nu mi se pare că a îmbătrânit prea bine.
E foarte lentă și plină de multe pasaje care nu aduc nimic poveștii. Primele 100 de pagini le poți sări lejer și nu pierzi absolut nimic esențial.
Chiriță scrie OK, nimic impresionant, deși ocazional are câte-o intervenție memorabilă.
Dialogurile variază între foarte slabe și foarte faine, dar nu prea există zonă de mijloc. Ciondrănelile interminabile dintre copii devin rapid enervante.
Antagonistul-surpriză e portretizat ca o caricatură, cu un dialog care constră în proporție de 50% din faze ca „Dom'le!”, „Pe cinstea mea!” și „Îl împușc!”, iar în actul final, după ce își dezvăluie adevărata natură de spion și asasin extrem de respectat, cumva, reușește în continuare să se comporte ca o caricatură. Nu l-am luat niciodată în serios, tensiunea din jurul lui e moartă.
În rest, mixed feelings: cartea e când foarte bună, când aberantă la limita science-fiction-ului.
Detectivul-minune Victor face niște salturi logice extreme în timpul pasajelor ce-i sunt alocate, Ursu are parte de câteva scene ridicate direct din Action Comics, și echipa cireșarilor beneficiază de câteva deux-ex-machine (relativ) abil mascate de autor drept hazard.
Finalul e grăbit, antagonistul se dă bătut după un singur pumn în cap.
O să încerc să le reiau și pe celelalte, să văd dacă mă țin nervii, dar nu promit.
N.B. Constantin Chiriță e fanul #1 al punctelor de suspensie. În medie, 10 instanțe pe fiecare pagină (da, le-am numărat!), deci în total peste 3500 în toată cartea. N-aș fi zis că-i un roman chiar ATÂT de pensiv.
February 8, 2025
"Nopți dinaintea marilor plecări...
(...) Zile multe în care te-ai dăruit tuturor mișcărilor, în care te-ai împrietenit cu toate gândurile, în care ai fi vrut să închizi ochii și să spui timpului mare: du-te! du-te mai repede! Vreau să vină noaptea cea mare... Dar nu vine decât o noapte obișnuită, o noapte asemeni celorlalte, și atunci rogi somnul să-ți apropie pleoapele. Și pleoapele se închid, dar mintea e încă plină de fulgere și toate luminează clipite și spații ciudate din Marea călătorie. Ai vrea să dormi, să te cufunzi în moartea efemeră a somnului, să părăsești timpul tău, să aluneci în timpul celălalt, care înaintează fără tine, fără gândurile tale, fără dorințele tale, fără nerăbdarea ta groaznică. Dar somnul nu vine, fulgerele nu s-au stins de tot, fiorii n-au părăsit toate clopotele trupului tău."
(...) Zile multe în care te-ai dăruit tuturor mișcărilor, în care te-ai împrietenit cu toate gândurile, în care ai fi vrut să închizi ochii și să spui timpului mare: du-te! du-te mai repede! Vreau să vină noaptea cea mare... Dar nu vine decât o noapte obișnuită, o noapte asemeni celorlalte, și atunci rogi somnul să-ți apropie pleoapele. Și pleoapele se închid, dar mintea e încă plină de fulgere și toate luminează clipite și spații ciudate din Marea călătorie. Ai vrea să dormi, să te cufunzi în moartea efemeră a somnului, să părăsești timpul tău, să aluneci în timpul celălalt, care înaintează fără tine, fără gândurile tale, fără dorințele tale, fără nerăbdarea ta groaznică. Dar somnul nu vine, fulgerele nu s-au stins de tot, fiorii n-au părăsit toate clopotele trupului tău."
July 30, 2019
De ce n-am citit-o când eram mai mică?
March 20, 2017
WONDERFUL BOOK! REVIEW (in romanian) here: http://siminastatusuri.blogspot.ro/20...
Iubesc cartea asta! Personaje, acțiune, stilul autorului, intrigă, mister, absolut totul! RECENZIA aici: http://siminastatusuri.blogspot.ro/20...
Iubesc cartea asta! Personaje, acțiune, stilul autorului, intrigă, mister, absolut totul! RECENZIA aici: http://siminastatusuri.blogspot.ro/20...
October 2, 2014
Am pus editia asta pe GR pentru ca este exact editia pe care am citit-o in 1975 si-mi amintesc ca o iubeam atît de mult ca n-am fost în stare, multa vreme, sa deschid o alta editie. Fetisismul cartii ca obiect :)
August 26, 2023
It was okay 2.4☆
January 21, 2021
După ce mi-am câștigat pe nedrept printre cunoscuți faima de hater al Cireșarilor am recitit primul volum din serie și, spre surpriza unora, i-am dat patru stele din cinci pe Goodreads.
Făcând abstracție de efuziunile liricoide și de unele pasaje exagerat de lungi, se citește relativ rapid și chiar te ține în priză. Seamănă în general cu ce îmi aminteam că am citit cu trei decenii în urmă.
Revelația a fost însă pe limbaj. Cartea asta e băgată la înaintare pe grupurile dedicate cărților pentru copii de pe Facebook de către adulții care au crescut cu ea ca recomandare de lectură pentru puștii din zilele noastre, ca antidot la cărțile pline de cuvinte & idei problematice cu care își pierd cică aceștia vremea. Dacă memoria i-ar sluji un picuț mai bine, probabil că s-ar gândi de vreo douăzeci de ori înainte s-o facă.
De ce? Pentru limbajul folosit e mai divers decât își amintesc ei. Avem „prost” & derivate de circa 30 de ori, „dracului” de 24 de ori, „tâmpit” de 3, „cretin” de 5 ori, „dobitoc” de 4 „idiot” de 21 de ori, „găgăuță” de 4 ori, „bou” de 3 ori, „nătărău” de 2 ori și lista poate continua cu „blegule”, „buleandră nespălată” și așa mai departe. Avem chiar și o ocurență a dulcelui substantiv comun „muie”, folosit desigur într-un alt sens decât cel impus odată cu manifestațiile #rezist.
Cu alte cuvinte, se vorbește mult mai colorat – adică normal, așa cum o fac oamenii & copiii obișnuiți – decât în majoritatea cărților blamate. Tot n-aș recomanda-o unui puști de 10 ani certat cu lectura, dar nu din cauza limbajului, ci pentru că are un ritm mai greoi. Pentru un cititor mai profesionist, zic că merge liniștit.
Făcând abstracție de efuziunile liricoide și de unele pasaje exagerat de lungi, se citește relativ rapid și chiar te ține în priză. Seamănă în general cu ce îmi aminteam că am citit cu trei decenii în urmă.
Revelația a fost însă pe limbaj. Cartea asta e băgată la înaintare pe grupurile dedicate cărților pentru copii de pe Facebook de către adulții care au crescut cu ea ca recomandare de lectură pentru puștii din zilele noastre, ca antidot la cărțile pline de cuvinte & idei problematice cu care își pierd cică aceștia vremea. Dacă memoria i-ar sluji un picuț mai bine, probabil că s-ar gândi de vreo douăzeci de ori înainte s-o facă.
De ce? Pentru limbajul folosit e mai divers decât își amintesc ei. Avem „prost” & derivate de circa 30 de ori, „dracului” de 24 de ori, „tâmpit” de 3, „cretin” de 5 ori, „dobitoc” de 4 „idiot” de 21 de ori, „găgăuță” de 4 ori, „bou” de 3 ori, „nătărău” de 2 ori și lista poate continua cu „blegule”, „buleandră nespălată” și așa mai departe. Avem chiar și o ocurență a dulcelui substantiv comun „muie”, folosit desigur într-un alt sens decât cel impus odată cu manifestațiile #rezist.
Cu alte cuvinte, se vorbește mult mai colorat – adică normal, așa cum o fac oamenii & copiii obișnuiți – decât în majoritatea cărților blamate. Tot n-aș recomanda-o unui puști de 10 ani certat cu lectura, dar nu din cauza limbajului, ci pentru că are un ritm mai greoi. Pentru un cititor mai profesionist, zic că merge liniștit.
January 16, 2026
Книга-явление, при това от доста неповторим тип. Книгите на румънския писател Константин Кирица са бестселъри, но за съжаление в България бяха преведени само тази, както и чудесната "Замъкът на момичето в бяло". Слава богу, че руски ентусиасти пуснаха в нета наскоро любителски превод на първата част от поредицата за черешарци, иначе това архивно българско издание е неоткриваемо в електронен вариант (не че и втората я има засега, но да не губим надежда...).
Едит: На вълка що му е дебел вратът? Щото си върши сам работата :) И първата, и втората са сканирани, обработени и форматирани като е-книги. Докато умните се наумуват... :) :) :)
Романите на Кирица на пръв поглед са детски, но са толкова многопластови и очарователни, че след приключването им ти се иска да почнеш да ги четеш пак, и пак, и пак... Лично за мен е странно, че при наличието на толкова много издателства, специализиращи се в детската литература, още никой не се е сетил да откупи правата (едва ли ще са толкова скъпи...) на румънеца и да изпращи една хубава поредица, за да могат децата да четат нещо качествено, а не повърните на Емил Конрад и други подобни абоминации.
Едит: На вълка що му е дебел вратът? Щото си върши сам работата :) И първата, и втората са сканирани, обработени и форматирани като е-книги. Докато умните се наумуват... :) :) :)
Романите на Кирица на пръв поглед са детски, но са толкова многопластови и очарователни, че след приключването им ти се иска да почнеш да ги четеш пак, и пак, и пак... Лично за мен е странно, че при наличието на толкова много издателства, специализиращи се в детската литература, още никой не се е сетил да откупи правата (едва ли ще са толкова скъпи...) на румънеца и да изпращи една хубава поредица, за да могат децата да четат нещо качествено, а не повърните на Емил Конрад и други подобни абоминации.
July 25, 2023
Acest prim volum al pentalogiei Cireșarii este destul de plictisitor, iar acțiunea este un pic cam ruptă de realitate de la jumătatea cărții, atunci când cireșarii ajung în Peștera Neagră și sunt urmăriți de niște indivizi periculoși printr-un tunel subteran.
Eu nu recomand cartea nimănui deoarece consider că în esență nu este o capodoperă(așa cum consideră copiii din anii 80, care, neavând prea multe variante de cărți bune, citeau toate prostiile din literatura română acceptate de regim), deși probabil copiii cărora le plac lecturile ușoare și cu multe aventură sau chiar puțin fantastice le-ar putea plăcea cartea.
Doresc să clarific că prin recenzia mea nu vreau să zic că literatura română nu are cărți bune, dar, cred că în general cele din perioada comunistă nu sunt la fel de bune ca și cele din perioada interbelică sau cele postcomuniste, de exemplu Cișmigiu et comp de Grigore Băjenaru, Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade, Ion, Jar, Amândoi, Pădurea spânzuraților sau Răscoala de Liviu Rebreanu și Viața la țară de Duiliu Zamfirescu sunt niște romane foarte bune din literatura noastră care merită citite.
Eu nu recomand cartea nimănui deoarece consider că în esență nu este o capodoperă(așa cum consideră copiii din anii 80, care, neavând prea multe variante de cărți bune, citeau toate prostiile din literatura română acceptate de regim), deși probabil copiii cărora le plac lecturile ușoare și cu multe aventură sau chiar puțin fantastice le-ar putea plăcea cartea.
Doresc să clarific că prin recenzia mea nu vreau să zic că literatura română nu are cărți bune, dar, cred că în general cele din perioada comunistă nu sunt la fel de bune ca și cele din perioada interbelică sau cele postcomuniste, de exemplu Cișmigiu et comp de Grigore Băjenaru, Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade, Ion, Jar, Amândoi, Pădurea spânzuraților sau Răscoala de Liviu Rebreanu și Viața la țară de Duiliu Zamfirescu sunt niște romane foarte bune din literatura noastră care merită citite.
November 2, 2021
*3.5
"Mai erau două bileţele în urnă. Unul dispăru în pumnul Mariei. Îl strânse aproape cu disperare, dar încă nu-l deschise. Ultimul se desfăcea în mâna lui Ursu. Dar nici el nu spuse vreun
cuvânt. Se uită mai întâi la Maria şi-o văzu aruncând hârtia în flăcări, şi apoi privind, până la durere, până la lacrimi, jarul galben şi rău: Adio... primii fiori, prima întâlnire...
- Afară..., spuse Ursu cu un glas incolor.
Maria tresări şi se uită nedumerită la vlăjganul care mototolea bileţelul. Ar fi vrut să i-l ceară, să citească și ea cuvântul care era scris pe el. Dar bileţelul zbură în flăcări și ea înţelese tot ce se întâmplase şi nu mai avu nici o urmă de îndoială când îl văzu pe Ursu ocolindu-i privirile care voiau să-i mulțumească."
"Mai erau două bileţele în urnă. Unul dispăru în pumnul Mariei. Îl strânse aproape cu disperare, dar încă nu-l deschise. Ultimul se desfăcea în mâna lui Ursu. Dar nici el nu spuse vreun
cuvânt. Se uită mai întâi la Maria şi-o văzu aruncând hârtia în flăcări, şi apoi privind, până la durere, până la lacrimi, jarul galben şi rău: Adio... primii fiori, prima întâlnire...
- Afară..., spuse Ursu cu un glas incolor.
Maria tresări şi se uită nedumerită la vlăjganul care mototolea bileţelul. Ar fi vrut să i-l ceară, să citească și ea cuvântul care era scris pe el. Dar bileţelul zbură în flăcări și ea înţelese tot ce se întâmplase şi nu mai avu nici o urmă de îndoială când îl văzu pe Ursu ocolindu-i privirile care voiau să-i mulțumească."
This entire review has been hidden because of spoilers.
May 22, 2020
I don't want to hear anything about this books.
Everybody said it's cool. Everybody said I'd love it, but in the end I DNFed the book out of time, out of too little interest and out of a strong wish to start something better.
I've got not idea if I will ever come back to it, I won't most probably do that, but anyway... If you want it, read it, I don't care. It may be just me not liking, not finding it truly interesting.
Actually you should read it.
update 5/22/2020
am scris o recenzie in engleza la o carte in romana. good job, lavinia cea de la 12 ani.
Everybody said it's cool. Everybody said I'd love it, but in the end I DNFed the book out of time, out of too little interest and out of a strong wish to start something better.
I've got not idea if I will ever come back to it, I won't most probably do that, but anyway... If you want it, read it, I don't care. It may be just me not liking, not finding it truly interesting.
Actually you should read it.
update 5/22/2020
am scris o recenzie in engleza la o carte in romana. good job, lavinia cea de la 12 ani.
July 30, 2017
This was my favorite series growing up. Still think it's awesome. I feel warm and fuzzy inside.
December 24, 2025
A fost un pic plictisitoare dar până la urmă s-a dovedit bună!
Îmi place foarte mult legătura dintre Lucia și Ursu adică atunci când a venit ursul (animalul) și practic "a atacat-o" pe Lucia Ursu a luat-o în brațe pe Lucia,mi s-a părut drăguț,pe cinstea mea!
Apropo după ce am terminat cartea,n-am mai putut să îmi mai scot din minte cuvintele "pe cinstea mea" și "dom'le".
Îmi place foarte mult legătura dintre Lucia și Ursu adică atunci când a venit ursul (animalul) și practic "a atacat-o" pe Lucia Ursu a luat-o în brațe pe Lucia,mi s-a părut drăguț,pe cinstea mea!
Apropo după ce am terminat cartea,n-am mai putut să îmi mai scot din minte cuvintele "pe cinstea mea" și "dom'le".
This entire review has been hidden because of spoilers.
September 20, 2021
***Re-read project.***
Am iubit seria „Cireșarii” în copilărie. Am ediția din 1972, care trecuse deja prin câteva mâini până să ajungă la mine. Se și vede, după gradul de dezintegrare, care volume au fost cele mai răscitite.
Seria era relativ depășită și la momentul la care am citit-o eu, în anii '90. Mi-e că din ce în ce mai puțini adolescenți vor mai rezona cu ea, timpurile actuale cer ca literatura YA să fie mai spre fantasy, vampiri, alea alea. Nu mai zic că e de neconceput ca, în ziua de azi, părinții să-și mai lase copiii să facă excursii de genul celor prezentate în cărți.
Citită cu ochii adultului, seria își mai păstrează încă ceva din farmecul pe care îl avea acum 20 de ani. Totuși, și atunci, dar cu atât mai mult acum, unele lucruri mi se par trase de păr - în special idealizarea școlii, un spațiu care nu a fost niciodată nici măcar apropiat de ceea ce descrie Chiriță în aceste cărți (tind să cred că nici pe vremea aceea nu era, dar „Cireșarii” au apărul într-o epocă în care totul trebuia să pară roz, indiferent de care era realitatea).
„Cavalerii...” e o aventură, din aia la care cred că visam cu toții în adolescență. Ne credeam eroi, visam să descoperim nedescoperite, să prindem răufăcători, să ne știe toată lumea. M-am identificat cu cireșarii și prin prisma faptului că acțiunea se desfășoară într-un oraș de provincie dintr-o zonă montană, multe elemente fiind comune iubitului meu Piatra Neamț. Dintotdeauna m-am regăsit în Maria, cu atât mai mult în adolescență, când mai și cochetam cu scrisul, iar Victor cel serios a fost mult timp idealul meu masculin.
Sunt însă lucruri pe care acum le percep altfel, pe care nu le mai agreez - nu țin minte, de exemplu, dacă la vremea respectivă am înțeles aluziile lui Petrăchescu legate de fete, dar acum mă deranjează profund și nu le înțeleg rostul într-o carte pentru adolescenți. De asemenea, finalul mi se pare acum cam grăbit, de parcă autorul ar fi rămas fără inspirație și vrut să termine cât mai repede cartea. Poveștile lui Petrăchescu și ale „colegului” său de peșteră sunt doar schițate, nu știm mai nimic despre ei, despre istoria, despre motivațiile lor. În schimb, pe Chiriță l-a chinuit rău talentul la capitolul descrieri interminabile, epitete care astăzi mi se par mult exagerate, episoade care se vor comice, dar sunt departe de a fi astfel (cum este episodul cu hangița).
Dincolo de aceste aspecte, „Cavalerii...” rămâne, totuși, o carte-etalon a copilăriei și adolescenței mele și mi-ar plăcea ca tinerii din ziua de astăzi să o citească.
Am iubit seria „Cireșarii” în copilărie. Am ediția din 1972, care trecuse deja prin câteva mâini până să ajungă la mine. Se și vede, după gradul de dezintegrare, care volume au fost cele mai răscitite.
Seria era relativ depășită și la momentul la care am citit-o eu, în anii '90. Mi-e că din ce în ce mai puțini adolescenți vor mai rezona cu ea, timpurile actuale cer ca literatura YA să fie mai spre fantasy, vampiri, alea alea. Nu mai zic că e de neconceput ca, în ziua de azi, părinții să-și mai lase copiii să facă excursii de genul celor prezentate în cărți.
Citită cu ochii adultului, seria își mai păstrează încă ceva din farmecul pe care îl avea acum 20 de ani. Totuși, și atunci, dar cu atât mai mult acum, unele lucruri mi se par trase de păr - în special idealizarea școlii, un spațiu care nu a fost niciodată nici măcar apropiat de ceea ce descrie Chiriță în aceste cărți (tind să cred că nici pe vremea aceea nu era, dar „Cireșarii” au apărul într-o epocă în care totul trebuia să pară roz, indiferent de care era realitatea).
„Cavalerii...” e o aventură, din aia la care cred că visam cu toții în adolescență. Ne credeam eroi, visam să descoperim nedescoperite, să prindem răufăcători, să ne știe toată lumea. M-am identificat cu cireșarii și prin prisma faptului că acțiunea se desfășoară într-un oraș de provincie dintr-o zonă montană, multe elemente fiind comune iubitului meu Piatra Neamț. Dintotdeauna m-am regăsit în Maria, cu atât mai mult în adolescență, când mai și cochetam cu scrisul, iar Victor cel serios a fost mult timp idealul meu masculin.
Sunt însă lucruri pe care acum le percep altfel, pe care nu le mai agreez - nu țin minte, de exemplu, dacă la vremea respectivă am înțeles aluziile lui Petrăchescu legate de fete, dar acum mă deranjează profund și nu le înțeleg rostul într-o carte pentru adolescenți. De asemenea, finalul mi se pare acum cam grăbit, de parcă autorul ar fi rămas fără inspirație și vrut să termine cât mai repede cartea. Poveștile lui Petrăchescu și ale „colegului” său de peșteră sunt doar schițate, nu știm mai nimic despre ei, despre istoria, despre motivațiile lor. În schimb, pe Chiriță l-a chinuit rău talentul la capitolul descrieri interminabile, epitete care astăzi mi se par mult exagerate, episoade care se vor comice, dar sunt departe de a fi astfel (cum este episodul cu hangița).
Dincolo de aceste aspecte, „Cavalerii...” rămâne, totuși, o carte-etalon a copilăriei și adolescenței mele și mi-ar plăcea ca tinerii din ziua de astăzi să o citească.
January 22, 2022
Am recitit cartea copilariei cu ochii adultului. Stilul de scris al lui Chirita nu este extraordinar, de multe ori se pierde in detalii neimportante, finalul este grabit iar personajul negativ nu este conturat astfel incat sa te faca sa fii impotriva lui. Trebuie totusi sa factorizam perioada in care a fost scrisa aceasta carte si regimul sub care se afla autorul. All in all a reusit sa creeze un clasic si cu toate constrangerile legate de stil, cavalerii florii de cires vor ramane in inima toata viata. Noroc bun!
July 12, 2013
Mi-as fi dorit sa citesc cartea asta mai devreme. Dar..nu regret ca de abia la 16 ani m-am apucat de seria ''Ciresarii''.Daca voi avea vreodata un caine il voi numi Țombi:D
October 4, 2016
One of the best YA novel from Romanian literature. Too pity I haven't read it earlier.
December 23, 2025
Toata lumea spune ca aceasta carte este miunata, cea mai bună pe care au citit-o.
Parerea mea : foarte plictisitoare pana când incepe sa fie interesanta. Dupa depasirea partii neinteresante nu am putut lasa cartea din mana. Am devorat-o in deplinul sens al cuvantului. Cele doua stele lipsa din rating-ul meu înseamnă infinitatea de amanunte foarte putin necesare
‼️⚠️SPIOLER⚠️‼️
ok, lui Pertrachescu chiar ii vine bine rolul de raufacator 😁😁😁 eram sigura ca el este cel cu ganduri necurate de când s-au descoperit mucurile de tigara
Parerea mea : foarte plictisitoare pana când incepe sa fie interesanta. Dupa depasirea partii neinteresante nu am putut lasa cartea din mana. Am devorat-o in deplinul sens al cuvantului. Cele doua stele lipsa din rating-ul meu înseamnă infinitatea de amanunte foarte putin necesare
‼️⚠️SPIOLER⚠️‼️
ok, lui Pertrachescu chiar ii vine bine rolul de raufacator 😁😁😁 eram sigura ca el este cel cu ganduri necurate de când s-au descoperit mucurile de tigara
July 11, 2024
3,5 — 3,75
January 13, 2015
I can barely remember the titles of most of the books I have read as a child, but Ciresarii is the one series I have gone through at least 8 times. I remember my parents being scared that I would refuse to go out and play and instead restart the first book as soon as I had finished the fifth.. for the 6th time. In my opinion the Ciresarii series is a must read for any Romanian child/teenager.
July 25, 2022
valori culturale:
-prietenie
-aventura
-altruism
-curaj
-relatie parinte copil
-creatie
-explorare
-scoala
-adolescenta
-organizare
-prietenie
-aventura
-altruism
-curaj
-relatie parinte copil
-creatie
-explorare
-scoala
-adolescenta
-organizare
August 10, 2023
3.5⭐ , nu as fi crezut ca o carte citita pentru scoala mi ar placea asa de mult. Începutul a fost mai greu de citit, se prezinta personajele, planul lor etc si de aceea mi s a parut mai complicat. Ultimele 50 de pagini au fost cele mai interesante si cred ca orice roman trebuie sa citeasca aceasta carte/ serie.
December 26, 2023
Nu mai stiu deja a cata oara recitesc aventurile ciresarilor, dar pentru mine au acelasi farmec si acum, cand ma apropii de batranete.
Iar acum stie si Goodreads despre asta :-))
In plus, poate in mod natural unele lucruri le cam uitasem (de ex. vijelia care ii chinuie pe ciresarii "solari" dar mai ales era sa le faca felul gagautilor de Sergiu si Pompilica.
"Pe cinstea mea" :-))
Iar acum stie si Goodreads despre asta :-))
In plus, poate in mod natural unele lucruri le cam uitasem (de ex. vijelia care ii chinuie pe ciresarii "solari" dar mai ales era sa le faca felul gagautilor de Sergiu si Pompilica.
"Pe cinstea mea" :-))
April 8, 2019
Copilăria adevărată. Bucurii sincere. Expediții de neuitat.
February 26, 2022
Pentru că este cartea copilăriei mele, i-am dat 5 ⭐ După 20 de ani mi s-a părut o lectura lentă, dar foarte bună
January 18, 2026
Horrible
December 4, 2022
Wonderful. Just wonderful. Didn’t expect to like this book actually! I’m keeping my hopes up for the next book! I’m definitely starting to read it tomorrow!!!
January 29, 2023
Cu siguranta nu m-am incadrat la categoria de varsta careia i se adreseaza aceasta carte, ceea ce m-a facut sa nu ma bucur de ea la fel de mult cat m-as fi bucurat daca as fi citit-o la 13 - 15 ani. O carte destinata copiilor - adolescentilor care sunt in cautare de aventura si explorare. Exista cateva scene care nu par neaparat destinate copiilor (felul in care unul din personaje se refera la fetele din grupul Ciresarilor si scenele in care se vorbeste despre crima), ceea ce m-a surprins destul de tare, insa overall cred ca ar fi o carte buna pentru cei aflati in gimnaziu. De asemenea, felul in care autorul descrie natura Romaniei te face sa iti imaginezi parti ale tarii neexplorate si pline de viata.
February 6, 2021
3.5
Tehnic vorbind am cam abandonat cartea asta acum câteva luni bune (jumătate de an chiar), nu știu exact de ce, probabil mi-am pierdut interesul pentru că nu sunt mare fană a clasicilor iar geografia, mai cu seamă speologia, nu e neapărat ceva ce să mă intereseze.
Surprinzător, mi-am spus azi să o termin, pentru că nu știu de ce carte să mă apuc și tot încerc să mă conving de ceva vreme să termin Cireșarii, dacă tot am seria. Mi-a dat error 404 pentru câteva momente pentru că nu mai știam exact ce se întâmplase, dar ușor mi-am adus aminte.
A fost o carte bună, finalul mi s-a părut destul de fain (Domle, nu mă așteptam să se întâmple așa ceva, pe cinstea mea) și cu puțin noroc poate că o să continui seria pe viitor. Spun cu puțin noroc pentru că eu și clasicii nu suntem într-o relație prea bună și mă plictisesc destul de ușor, în mare parte pentru că e o diferență mare între stilul de atunci și cel de acum, dar Cireșarii s-a situat undeva între, nu știu exact cum să explic. Personajele au fost faine, am avut acțiune (chiar dacă nu este genul cu care sunt eu obișnuită) și descrierile, mai multe și detaliate decât prefer, nu au fost chiar atât de abundente.
PS: Nu știu exact nici de ce scriu minirecenzia asta, pentru că sunt mici șanse să o citească cineva, but who knows? Măcar o să știu pe viitor cum mi s-a părut cartea.
Tehnic vorbind am cam abandonat cartea asta acum câteva luni bune (jumătate de an chiar), nu știu exact de ce, probabil mi-am pierdut interesul pentru că nu sunt mare fană a clasicilor iar geografia, mai cu seamă speologia, nu e neapărat ceva ce să mă intereseze.
Surprinzător, mi-am spus azi să o termin, pentru că nu știu de ce carte să mă apuc și tot încerc să mă conving de ceva vreme să termin Cireșarii, dacă tot am seria. Mi-a dat error 404 pentru câteva momente pentru că nu mai știam exact ce se întâmplase, dar ușor mi-am adus aminte.
A fost o carte bună, finalul mi s-a părut destul de fain (Domle, nu mă așteptam să se întâmple așa ceva, pe cinstea mea) și cu puțin noroc poate că o să continui seria pe viitor. Spun cu puțin noroc pentru că eu și clasicii nu suntem într-o relație prea bună și mă plictisesc destul de ușor, în mare parte pentru că e o diferență mare între stilul de atunci și cel de acum, dar Cireșarii s-a situat undeva între, nu știu exact cum să explic. Personajele au fost faine, am avut acțiune (chiar dacă nu este genul cu care sunt eu obișnuită) și descrierile, mai multe și detaliate decât prefer, nu au fost chiar atât de abundente.
PS: Nu știu exact nici de ce scriu minirecenzia asta, pentru că sunt mici șanse să o citească cineva, but who knows? Măcar o să știu pe viitor cum mi s-a părut cartea.
Displaying 1 - 30 of 101 reviews