What do you think?
Rate this book
96 pages, Paperback
First published January 1, 1996
"Muntele avea trei piscuri și, pe toate trei, fie iarnă, fie vară, ședeau căciulițe de zăpadă, ca trei mari globuri de înghețată de vanilie. În nopțile când luna răsărea rotundă și strălucitoare ca un balon portocaliu, se auzeau vulpile scheunând în pădurea deasă de pini aflată mai sus de casa lui Max. În zilele senine și însorite, se vedea râul sclipind și clipocind hăt jos, în vale, mititel și subțirel ca o panglică de argint.
Lui Max îi plăcea unde locuiește.
Era fericit acolo. Un singur lucru îi lipsea.
Mai mult decât orice pe lume, Max Nix își dorea să aibă și el un costum." (p.4)
"Încercă să-și imagineze cum ar fi să poarte costumul lânos, vârtos, nou-nouț, galben-ca-muștarul, la schi. Un asemenea costum nu se mai pomenise în Winkelburg. Ce vor zice prietenii săi? Vor crede poate că galbenul e o culoare caraghioasă pentru un costum de schi. Ar arăta ca un câmp de floarea-soarelui pe zăpadă. Toți prietenii săi purtau costume de schi albastre și roșii. Niciunul dintre ei nu purtase vreodată un costu galben-ca-muștarul." (p.18)
"Căței, sau pisici,
Sau canari, sau canare
De-ți dansează pe pat
Cu noroiu pe picioare,
În Patul Pătabil
Deloc nu contează -
Gemu-n el nu lăsa urme,
Vopseaua nu-l colorează.
În schimb dacă vrei,
Stând în pt, să te miști,
Tanco-Patul i-un Pat
Aprobat de turiști.
Are-n el manivele,
Și roți are, dințate,
Iar când tragi de-o manetă,
Și din mlaștini te scoate." (p.70-71)