What do you think?
Rate this book
The Chamber
In the corridors of Chicago's top law firm: Twenty -six-year-old Adam Hall stands on the brink of a brilliant legal career. Now he is risking it all for a death-row killer and an impossible case.
Maximum Security Unit, Mississippi State Prison: Sam Cayhall is a former Klansman and unrepentant racist now facing the death penalty for a fatal bombing in 1967. He has run out of chances -- except for one: the young, liberal Chicago lawyer who just happens to be his grandson.
While the executioners prepare the gas chamber, while the protesters gather and the TV cameras wait, Adam has only days, hours, minutes to save his client. For between the two men is a chasm of shame, family lies, and secrets -- including the one secret that could save Sam Cayhall's life... or cost Adam his.
--back cover
Maximum Security Unit, Mississippi State Prison: Sam Cayhall is a former Klansman and unrepentant racist now facing the death penalty for a fatal bombing in 1967. He has run out of chances -- except for one: the young, liberal Chicago lawyer who just happens to be his grandson.
While the executioners prepare the gas chamber, while the protesters gather and the TV cameras wait, Adam has only days, hours, minutes to save his client. For between the two men is a chasm of shame, family lies, and secrets -- including the one secret that could save Sam Cayhall's life... or cost Adam his.
--back cover
632 pages, Paperback
First published May 1, 1994
About the author
John Grisham
462 books93.1k followersJohn Grisham is the author of more than fifty consecutive #1 bestsellers, which have been translated into nearly fifty languages. His recent books include Framed, Camino Ghosts and The Exchange: After the Firm.
Grisham is a two-time winner of the Harper Lee Prize for Legal Fiction and was honored with the Library of Congress Creative Achievement Award for Fiction.
When he's not writing, Grisham serves on the board of directors of the Innocence Project and of Centurion Ministries, two national organizations dedicated to exonerating those who have been wrongfully convicted. Much of his fiction explores deep-seated problems in our criminal justice system.
John lives on a farm in central Virginia.
Grisham is a two-time winner of the Harper Lee Prize for Legal Fiction and was honored with the Library of Congress Creative Achievement Award for Fiction.
When he's not writing, Grisham serves on the board of directors of the Innocence Project and of Centurion Ministries, two national organizations dedicated to exonerating those who have been wrongfully convicted. Much of his fiction explores deep-seated problems in our criminal justice system.
John lives on a farm in central Virginia.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
November 3, 2021
Hotărârea de a arunca în aer biroul avocatului radical evreu fusese luată cu destulă uşurinţă. În povestea asta erau implicaţi doar trei oameni. Primul dintre ei era cel cu banii. Al doilea era un agent local care cunoştea împrejurimile. Iar al treilea era un tânăr patriot fanatic, foarte talentat în domeniul explozivilor şi uluitor de iscusit în a dispărea fără să lase urme. De altfel, după explozie, fugi din ţară şi se ascunse în Irlanda de Nord timp de şase ani.
Avocatul se numea Marvin Kramer şi făcea parte dintr-o familie de evrei din Mississippi care, de patru generaţii, făcuseră avere ca negustori în delta fluviului. Locuia într-o casă veche, dinaintea Războiului Civil, din Greenville, un orăşel la malul apei, unde trăia o comunitate evreiască mică, dar foarte puternică, un loc plăcut în care rasismul nu prea se făcuse simţit. Se apucase de avocatură pentru că era plictisit de comerţ. Ca mai toţi evreii de origine germană, membrii familiei sale se integraseră foarte frumos în cultura Sudului şi nu se mai concepeau altfel decât ca nişte autentici oameni din Sud care aveau întâmplător altă religie. În zona aceea antisemitismul îşi arătase rareori faţa. Cei mai mulţi dintre ei se amestecaseră cu protipendada şi îşi vedeau de afacerile lor.
Dar Marvin era alt fel de om. În ultimii ani ai deceniului cinci, taică-său îl trimisese în Nord, la Brandeis. Petrecu acolo patru ani, apoi alţi trei studiind dreptul la Universitatea Columbia şi când, în 1964, se întoarse în Greenville, mişcarea pentru drepturi civile îşi alesese drept scenă statul Mississippi. Iar Marvin se vârî în ea până în gât. La mai puţin de o lună de la deschiderea micului său birou de avocatură, fusese arestat împreună cu doi dintre colegii de la Brandeis pentru că încercaseră să înregistreze alegători de culoare. Taică-său se înfuriase, ceilalţi membri ai familiei se simţiseră extraordinar de jenaţi, dar lui Marvin nici că-i păsase. La vârsta de douăzeci şi cinci de ani primise prima ameninţare cu moartea şi de atunci luase obiceiul să poarte pistol. Ba îi cumpărase unul şi nevesti-sii, o fată din Memphis, şi îi spusese până şi menajerei negrese să aibă mereu un pistol în geantă. Avea şi copii, doi gemeni în vârstă de doi ani.
Prima acţiune în justiţie pentru drepturi civile, deschisă în 1965 de biroul de avocatură „Marvin B. Kramer and Associates” (la acea dată, asociaţii nu existau decât în titlu), aduse pe tapet o mulţime de practici de votare discriminatorii, aplicate de oficialităţile locale. Toate ziarele din Mississippi publicară povestea pe prima pagină, împreună cu nenumărate fotografii ale lui Marvin. În plus, numele avocatului fu trecut pe lista acelor evrei pe care Ku Klux Klanul îi luase la ochi. Adică un avocat radical evreu, cu barbă şi suflet milos, educat de evreii din Nord, mărşăluia acum cot la cot cu cioroii din delta Mississippi-ului. Aşa ceva nu se putea tolera.
Ceva mai târziu apărură zvonuri că avocatul Kramer plătea din buzunarul propriu cauţiunea pentru Cavalerii Dreptăţii şi activiştii pentru drepturi civile. Deschise procese în care ataca tot ceea ce era destinat în exclusivitate albilor. Dădu banii necesari pentru reconstrucţia unei biserici dintr-un cartier negru care fusese aruncată în aer de Klan. Fusese văzut primindu-i pe negri la el acasă. Ţinea discursuri în faţa organizaţiilor evreieşti din Nord, cerându-le în mod imperativ să se implice în luptă. Tri-mise nenumărate scrisori ziarelor şi unele dintre ele fură chiar publicate. Una peste alta, domnul avocat Kramer se îndrepta, plin de demnitate, direct spre mormânt.
Într-o noapte, prezenţa binefăcătoare a unui paznic în preajma straturilor de flori din zonă împiedică producerea unui atac asupra reşedinţei familiei Kramer. Marvin îl plătea de doi ani: era un fost poliţist înarmat până-n dinţi şi Kramerii anunţaseră tot oraşul că erau apăraţi de un expert. Fireşte că, în aceste condiţii, Klanul aflase de pază şi ştiuse că trebuia să-l lase pe om în pace. Aşa încât bomba fu pusă la biroul lui Marvin Kramer.
Organizarea atentatului luă, de fapt, foarte puţin timp, şi asta mai ales pentru că implica un număr foarte mic de oameni. Omul cu banii, un profet incendiar, ros de furie, cu numele de Jeremiah Dogan, era în acelaşi timp şi Vrăjitorul Imperial al Klanului în Mississippi. Predecesorul său fusese trimis pachet la închisoare, iar Jerry Dogan se distra acum de minune, punând la cale tot felul de explozii; şi nu era deloc tâmpit. De fapt, până şi FBI-ul recunoscu mai târziu că Dogan se dovedise a fi un terorist foarte eficient deoarece punea toată munca murdară în spinarea grupuleţelor autonome de ucigaşi plătiţi care lucrau absolut independent unul de altul. Cum FBI-ul se specializase în a-şi infiltra oamenii printre membrii Klanului, Dogan nu avea încredere decât în rudele personale şi într-o mână de complici. Era proprietarul celui mai mare cimitir de maşini din Meridian, Mississippi, şi câştigase o grămadă de bani din tot felul de afaceri dubioase. Uneori chiar predica în bisericile de ţară.
Avocatul se numea Marvin Kramer şi făcea parte dintr-o familie de evrei din Mississippi care, de patru generaţii, făcuseră avere ca negustori în delta fluviului. Locuia într-o casă veche, dinaintea Războiului Civil, din Greenville, un orăşel la malul apei, unde trăia o comunitate evreiască mică, dar foarte puternică, un loc plăcut în care rasismul nu prea se făcuse simţit. Se apucase de avocatură pentru că era plictisit de comerţ. Ca mai toţi evreii de origine germană, membrii familiei sale se integraseră foarte frumos în cultura Sudului şi nu se mai concepeau altfel decât ca nişte autentici oameni din Sud care aveau întâmplător altă religie. În zona aceea antisemitismul îşi arătase rareori faţa. Cei mai mulţi dintre ei se amestecaseră cu protipendada şi îşi vedeau de afacerile lor.
Dar Marvin era alt fel de om. În ultimii ani ai deceniului cinci, taică-său îl trimisese în Nord, la Brandeis. Petrecu acolo patru ani, apoi alţi trei studiind dreptul la Universitatea Columbia şi când, în 1964, se întoarse în Greenville, mişcarea pentru drepturi civile îşi alesese drept scenă statul Mississippi. Iar Marvin se vârî în ea până în gât. La mai puţin de o lună de la deschiderea micului său birou de avocatură, fusese arestat împreună cu doi dintre colegii de la Brandeis pentru că încercaseră să înregistreze alegători de culoare. Taică-său se înfuriase, ceilalţi membri ai familiei se simţiseră extraordinar de jenaţi, dar lui Marvin nici că-i păsase. La vârsta de douăzeci şi cinci de ani primise prima ameninţare cu moartea şi de atunci luase obiceiul să poarte pistol. Ba îi cumpărase unul şi nevesti-sii, o fată din Memphis, şi îi spusese până şi menajerei negrese să aibă mereu un pistol în geantă. Avea şi copii, doi gemeni în vârstă de doi ani.
Prima acţiune în justiţie pentru drepturi civile, deschisă în 1965 de biroul de avocatură „Marvin B. Kramer and Associates” (la acea dată, asociaţii nu existau decât în titlu), aduse pe tapet o mulţime de practici de votare discriminatorii, aplicate de oficialităţile locale. Toate ziarele din Mississippi publicară povestea pe prima pagină, împreună cu nenumărate fotografii ale lui Marvin. În plus, numele avocatului fu trecut pe lista acelor evrei pe care Ku Klux Klanul îi luase la ochi. Adică un avocat radical evreu, cu barbă şi suflet milos, educat de evreii din Nord, mărşăluia acum cot la cot cu cioroii din delta Mississippi-ului. Aşa ceva nu se putea tolera.
Ceva mai târziu apărură zvonuri că avocatul Kramer plătea din buzunarul propriu cauţiunea pentru Cavalerii Dreptăţii şi activiştii pentru drepturi civile. Deschise procese în care ataca tot ceea ce era destinat în exclusivitate albilor. Dădu banii necesari pentru reconstrucţia unei biserici dintr-un cartier negru care fusese aruncată în aer de Klan. Fusese văzut primindu-i pe negri la el acasă. Ţinea discursuri în faţa organizaţiilor evreieşti din Nord, cerându-le în mod imperativ să se implice în luptă. Tri-mise nenumărate scrisori ziarelor şi unele dintre ele fură chiar publicate. Una peste alta, domnul avocat Kramer se îndrepta, plin de demnitate, direct spre mormânt.
Într-o noapte, prezenţa binefăcătoare a unui paznic în preajma straturilor de flori din zonă împiedică producerea unui atac asupra reşedinţei familiei Kramer. Marvin îl plătea de doi ani: era un fost poliţist înarmat până-n dinţi şi Kramerii anunţaseră tot oraşul că erau apăraţi de un expert. Fireşte că, în aceste condiţii, Klanul aflase de pază şi ştiuse că trebuia să-l lase pe om în pace. Aşa încât bomba fu pusă la biroul lui Marvin Kramer.
Organizarea atentatului luă, de fapt, foarte puţin timp, şi asta mai ales pentru că implica un număr foarte mic de oameni. Omul cu banii, un profet incendiar, ros de furie, cu numele de Jeremiah Dogan, era în acelaşi timp şi Vrăjitorul Imperial al Klanului în Mississippi. Predecesorul său fusese trimis pachet la închisoare, iar Jerry Dogan se distra acum de minune, punând la cale tot felul de explozii; şi nu era deloc tâmpit. De fapt, până şi FBI-ul recunoscu mai târziu că Dogan se dovedise a fi un terorist foarte eficient deoarece punea toată munca murdară în spinarea grupuleţelor autonome de ucigaşi plătiţi care lucrau absolut independent unul de altul. Cum FBI-ul se specializase în a-şi infiltra oamenii printre membrii Klanului, Dogan nu avea încredere decât în rudele personale şi într-o mână de complici. Era proprietarul celui mai mare cimitir de maşini din Meridian, Mississippi, şi câştigase o grămadă de bani din tot felul de afaceri dubioase. Uneori chiar predica în bisericile de ţară.
Displaying 1 of 1 review