What do you think?
Spring Flowers, Spring Frost
From behind the closed door, the man shouts, 'Be on your way - you have no business here!'
'Open up, I am the messenger of Death'.
As spring arrives in the Albanian mountain town of B, some strange things are emerging in the thaw. Bank robbers strike the National Bank. Old terrors are dredged up from the shipwreck of history. And ultra-explosive state secrets are threatening to flood the entire nation. Mark, an artist, finds the peaceful rhythms of his life turned upside down by ancient love and modern barbarism and by the particular brutality of a country surprised and divided by its new freedom.
'Open up, I am the messenger of Death'.
As spring arrives in the Albanian mountain town of B, some strange things are emerging in the thaw. Bank robbers strike the National Bank. Old terrors are dredged up from the shipwreck of history. And ultra-explosive state secrets are threatening to flood the entire nation. Mark, an artist, finds the peaceful rhythms of his life turned upside down by ancient love and modern barbarism and by the particular brutality of a country surprised and divided by its new freedom.
192 pages, Paperback
First published January 1, 2000
About the author
Ismail Kadare
266 books1,830 followersIsmail Kadare (also spelled Kadaré) was an Albanian novelist and poet. He has been a leading literary figure in Albania since the 1960s. He focused on short stories until the publication of his first novel, The General of the Dead Army. In 1996 he became a lifetime member of the Academy of Moral and Political Sciences of France. In 1992, he was awarded the Prix mondial Cino Del Duca; in 2005, he won the inaugural Man Booker International Prize, in 2009 the Prince of Asturias Award of Arts, and in 2015 the Jerusalem Prize. He has divided his time between Albania and France since 1990. Kadare has been mentioned as a possible recipient for the Nobel Prize in Literature several times. His works have been published in about 30 languages.
Ismail Kadare was born in 1936 in Gjirokastër, in the south of Albania. His education included studies at the University of Tirana and then the Gorky Institute for World Literature in Moscow, a training school for writers and critics.
In 1960 Kadare returned to Albania after the country broke ties with the Soviet Union, and he became a journalist and published his first poems.
His first novel, The General of the Dead Army, sprang from a short story, and its success established his name in Albania and enabled Kadare to become a full-time writer.
Kadare's novels draw on Balkan history and legends. They are obliquely ironic as a result of trying to withstand political scrutiny. Among his best known books are Chronicle in Stone (1977), Broken April (1978), and The Concert (1988), considered the best novel of the year 1991 by the French literary magazine Lire.
In 1990, Kadare claimed political asylum in France, issuing statements in favour of democratisation. During the ordeal, he stated that "dictatorship and authentic literature are incompatible. The writer is the natural enemy of dictatorship."
Ismail Kadare was born in 1936 in Gjirokastër, in the south of Albania. His education included studies at the University of Tirana and then the Gorky Institute for World Literature in Moscow, a training school for writers and critics.
In 1960 Kadare returned to Albania after the country broke ties with the Soviet Union, and he became a journalist and published his first poems.
His first novel, The General of the Dead Army, sprang from a short story, and its success established his name in Albania and enabled Kadare to become a full-time writer.
Kadare's novels draw on Balkan history and legends. They are obliquely ironic as a result of trying to withstand political scrutiny. Among his best known books are Chronicle in Stone (1977), Broken April (1978), and The Concert (1988), considered the best novel of the year 1991 by the French literary magazine Lire.
In 1990, Kadare claimed political asylum in France, issuing statements in favour of democratisation. During the ordeal, he stated that "dictatorship and authentic literature are incompatible. The writer is the natural enemy of dictatorship."
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 9 of 9 reviews
June 12, 2022
O nuvela despre Albania post comunistă cu toate evenimentele confuze pe care le-am trăit si noi. În centrul povestirii este reluara unui ritual vechi numit kanun interzis de comuniști, dar reluat după 1990 , acesta este un străvechi cod cutumiar care implică razbunarea sangelui și care este un real pericol în Albania.
February 19, 2022
În vreme ce traversa intersecţia, lui Marku Gurabardhi îi atrase atenţia un grup de oameni care se tot îmbulzeau pe trotuarul din dreapta. Poate că şi-ar fi continuat drumul, dacă nu ar fi auzit cu-vântul,şarpe”, pronunţat mai mult cu uimire, decât cu teamă.
Şarpe, pe vremea asta? se întrebă el şi se întoarse să vadă ce se în-tâmplă. Aceeaşi întrebare şi-o puseseră, probabil, şi ceilalţi trecători curioşi. Şarpe, într-adevăr, spuneau ei, după care se retrăgeau pen-tru a face loc şi altora să vadă. Ceea ce nu se ştia era dacă jivina e vie sau moartă.
Încă din primul moment, Marku a înţeles că şarpele nu era nici viu şi nici mort, ci doar îngheţat.
Cei doi copii, care cine ştie cum scoseseră jivina din pământ, priveau mândri spre grupul de curioşi din stradă parcă pentru a le ară-ta că şarpele era al lor, atingându-l apoi din când în când cu băţul. După fiecare atingere, oamenii făceau un pas înapoi, deşi unul din-tre ei repeta întruna: nu vă fie frică, şarpele îngheţat nu poate să muşte şi, chiar dacă ar putea, nu-i nici un pericol, are veninul subţire ca apa.
Un bărbat cu pălărie căuta din priviri pe cineva, pentru a-şi vărsa năduful. Merităm să ni se întâmple aşa ceva, spunea el. Mentalitate mai înapoiată ca a noastră n-ai să găseşti la nimeni. Vine unul şi, în loc să facă o treabă serioasă, se pune şi răscoleşte pământul dis-de-dimineaţă, ca să scoată de acolo, ce? Un şarpe. Ce fel de creier au ăş-tia, oameni buni? Să fi fost vorba despre vreo vază sau vreun vas din ăla vechi de bronz, aşa cum se întâmplă peste tot în lume, n-ar fi mişcat un deget, dar pentru scârboşenii ca asta nu ne întrece nimeni.
Alţi doi inşi se întrebau ce ar fi trebuit făcut cu şarpele. Să-l bage din nou în gaura de unde fusese scos, să apuce şi el primăvara, aşa cum lăsase Dumnezeu, sau să-l pună lângă sobă să se dezgheţe, dar, atenţie, cu cea mai mare grijă.
Mă, voi sunteţi întregi la minte sau nu? interveni un al treilea. Am îngheţat de frig toată iarna şi nu i-a păsat nimănui, iar acum ne stoarcem creierii cum să încălzim un şarpe?
Şarpe, pe vremea asta? se întrebă el şi se întoarse să vadă ce se în-tâmplă. Aceeaşi întrebare şi-o puseseră, probabil, şi ceilalţi trecători curioşi. Şarpe, într-adevăr, spuneau ei, după care se retrăgeau pen-tru a face loc şi altora să vadă. Ceea ce nu se ştia era dacă jivina e vie sau moartă.
Încă din primul moment, Marku a înţeles că şarpele nu era nici viu şi nici mort, ci doar îngheţat.
Cei doi copii, care cine ştie cum scoseseră jivina din pământ, priveau mândri spre grupul de curioşi din stradă parcă pentru a le ară-ta că şarpele era al lor, atingându-l apoi din când în când cu băţul. După fiecare atingere, oamenii făceau un pas înapoi, deşi unul din-tre ei repeta întruna: nu vă fie frică, şarpele îngheţat nu poate să muşte şi, chiar dacă ar putea, nu-i nici un pericol, are veninul subţire ca apa.
Un bărbat cu pălărie căuta din priviri pe cineva, pentru a-şi vărsa năduful. Merităm să ni se întâmple aşa ceva, spunea el. Mentalitate mai înapoiată ca a noastră n-ai să găseşti la nimeni. Vine unul şi, în loc să facă o treabă serioasă, se pune şi răscoleşte pământul dis-de-dimineaţă, ca să scoată de acolo, ce? Un şarpe. Ce fel de creier au ăş-tia, oameni buni? Să fi fost vorba despre vreo vază sau vreun vas din ăla vechi de bronz, aşa cum se întâmplă peste tot în lume, n-ar fi mişcat un deget, dar pentru scârboşenii ca asta nu ne întrece nimeni.
Alţi doi inşi se întrebau ce ar fi trebuit făcut cu şarpele. Să-l bage din nou în gaura de unde fusese scos, să apuce şi el primăvara, aşa cum lăsase Dumnezeu, sau să-l pună lângă sobă să se dezgheţe, dar, atenţie, cu cea mai mare grijă.
Mă, voi sunteţi întregi la minte sau nu? interveni un al treilea. Am îngheţat de frig toată iarna şi nu i-a păsat nimănui, iar acum ne stoarcem creierii cum să încălzim un şarpe?
February 7, 2019
Acţiunea romanului Florile îngheţate din martie se desfăşoară în Albania contemporană şi descrie istoria lui Marku Gurabardhi, un artist care se străduieşte să trăiască şi să lucreze, după căderea regimului comunist.
Romanul lui Kadare este structurat pe opoziţii echilibrate, între mişcare şi stază, între somn şi veghe. Peste tot în roman sunt semne ale renaşterii şi peste tot aceste semne sunt echilibrate cu prevestiri de rău augur referitoare la moartea ritualică, reprezentată în modul cel mai sugestiv, de reînviata „carte a sângelui” sau Kanun, codul de legi nescrise ale răzbunării, care a reglementat asasinatul ritual în Albania, din timpurile medievale.
Aceste opoziţii creează un efect extraordinar de discordant. Elemente ale Europei contemporane sunt juxtapuse unor poveşti şi ritualuri provenite din îndepărtate tradiţii culturale albaneze. Aceste opoziţii sugerează un punct mort, un impas între o istorie mitică falimentară şi un prezent tot atât de falimentar. Marku nu se poate acomoda nici cu trecutul Albaniei, nici cu prezentul dominat de capitalul global.
Romanul descrie cu multă vervă acest impas de coşmar. Dar în ritmul molcom şi poetic al prozei lui Kadare, putem întrezări noi posibilităţi: o artă nouă şi o nouă Albanie, pentru care nu s-a inventat încă un limbaj.
Romanul lui Kadare este structurat pe opoziţii echilibrate, între mişcare şi stază, între somn şi veghe. Peste tot în roman sunt semne ale renaşterii şi peste tot aceste semne sunt echilibrate cu prevestiri de rău augur referitoare la moartea ritualică, reprezentată în modul cel mai sugestiv, de reînviata „carte a sângelui” sau Kanun, codul de legi nescrise ale răzbunării, care a reglementat asasinatul ritual în Albania, din timpurile medievale.
Aceste opoziţii creează un efect extraordinar de discordant. Elemente ale Europei contemporane sunt juxtapuse unor poveşti şi ritualuri provenite din îndepărtate tradiţii culturale albaneze. Aceste opoziţii sugerează un punct mort, un impas între o istorie mitică falimentară şi un prezent tot atât de falimentar. Marku nu se poate acomoda nici cu trecutul Albaniei, nici cu prezentul dominat de capitalul global.
Romanul descrie cu multă vervă acest impas de coşmar. Dar în ritmul molcom şi poetic al prozei lui Kadare, putem întrezări noi posibilităţi: o artă nouă şi o nouă Albanie, pentru care nu s-a inventat încă un limbaj.
May 13, 2013
Sunt foarte multe aspecte interesante în ”Florile înghețate din martie” și, chiar dacă lectura nu a fost una perfectă, având și momente în care a mai lâncezit, observ acum că ceea ce rămâne întotdeauna după o carte de Kadare este o anume esență, idei pe care le rumeg în continuare, elemente care mă entuziasmează mai multă vreme, și nu pot decât să-l apreciez și mai mult pe autor datorită acestui efect neprevăzut al scrierilor sale.
Povestea din ”Florile înghețate din martie” se desfășoară la scurtă vreme după căderea regimului totalitar din Albania, când kanun-ul dă semne de reînviere, după ce oamenii îl îngropaseră treptat în uitare timp de o jumătate de secol. Deși el nu mai are aceeași forță și autoritate ca odinioară, kanun-ul se aseamănă cu un monstru mitologic privit cu teamă și curiozitate de țările vestice, o relicvă a trecutului ce își găsește drum într-o lume modernă, aducând cu el legi și precepte incongruente cu secolul XX.
Lipsește totuși un element de bază al kanun-ului, Cartea sângelui, care a dispărut fără urmă după ce a fost confiscată de către comuniști. Această carte este un adevărat cadastru al morții în care sunt trecute toate datoriile de sânge ale albanezilor, și anume cine are sânge de dat și cine are de luat. Căutarea ei s-a transformat într-o adevărată obsesie, devenind una cu căutarea arhivei statului, unde se crede că ar fi fost păstrată în tot acest timp. Pe vremea lui Enver Hodja, arhiva se afla într-o peșteră din apropierea orașului B., însă, după moartea dictatorului, a fost mutată într-o locație necunoscută.
Mi-a plăcut foarte mult alternarea poveștii de bază cu câteva contra-capitole în care Kadare a inserat legende. Șarpele înghețat de la începutul cărții se insinuează în istoria fetei care, pentru a spăla un păcat grav al familiei, este silită să ia de bărbat un șarpe. Foarte interesantă este și povestea despre primul furt din istoria omenirii, care nu ar fi cel al focului de către Prometeu, ci cel al nemuririi, de către Tantal.
Dacă aveți chef de citit mai mult decât atât, varianta lungă se află pe blog:
http://lecturile-emei.blogspot.ro/201...
Povestea din ”Florile înghețate din martie” se desfășoară la scurtă vreme după căderea regimului totalitar din Albania, când kanun-ul dă semne de reînviere, după ce oamenii îl îngropaseră treptat în uitare timp de o jumătate de secol. Deși el nu mai are aceeași forță și autoritate ca odinioară, kanun-ul se aseamănă cu un monstru mitologic privit cu teamă și curiozitate de țările vestice, o relicvă a trecutului ce își găsește drum într-o lume modernă, aducând cu el legi și precepte incongruente cu secolul XX.
Lipsește totuși un element de bază al kanun-ului, Cartea sângelui, care a dispărut fără urmă după ce a fost confiscată de către comuniști. Această carte este un adevărat cadastru al morții în care sunt trecute toate datoriile de sânge ale albanezilor, și anume cine are sânge de dat și cine are de luat. Căutarea ei s-a transformat într-o adevărată obsesie, devenind una cu căutarea arhivei statului, unde se crede că ar fi fost păstrată în tot acest timp. Pe vremea lui Enver Hodja, arhiva se afla într-o peșteră din apropierea orașului B., însă, după moartea dictatorului, a fost mutată într-o locație necunoscută.
Mi-a plăcut foarte mult alternarea poveștii de bază cu câteva contra-capitole în care Kadare a inserat legende. Șarpele înghețat de la începutul cărții se insinuează în istoria fetei care, pentru a spăla un păcat grav al familiei, este silită să ia de bărbat un șarpe. Foarte interesantă este și povestea despre primul furt din istoria omenirii, care nu ar fi cel al focului de către Prometeu, ci cel al nemuririi, de către Tantal.
Dacă aveți chef de citit mai mult decât atât, varianta lungă se află pe blog:
http://lecturile-emei.blogspot.ro/201...
October 24, 2015
Am citit această carte acum câteva săptămâni și a fost ceva spontan: pur și simplu aveam o listă de cărți și am ales la întâmplare acest roman. După cum aveam să aflu ulterior, Florile înghețate din martie nu este privit ca cel mai bun roman al său și sunt curioasă să citesc și altceva scris de acest autor albanez ca să (...)
Continuarea recenziei pe blog:
https://literarybook.wordpress.com/20...
Continuarea recenziei pe blog:
https://literarybook.wordpress.com/20...
July 26, 2019
Dacă aceasta ar fi fost prima carte scrisă de Ismail Kadare pe care aș fi citit-o, în mod sigur acum nu aș mai fi fost mare fan.
March 30, 2019
Ce pot să spun? Când vrei să faci lucruri deosebite uneori se întâmplă s-o dai în bară. Excesul de mituri și tradiții a tras narațiunea în jos. Asta cred că se întâmplă în momentul în care scrii despre un subiect care a marcat o națiune întreagă. Exact cum e cazul comunismului din România. Pentru cine a trăit vremurile acelea pe viu, nu trebuie decât să expui câteva idei și declicul se produce în mintea cititorului. Dar dacă cititorul e străin de subiect, atunci "Florile..." devine doar o altă carte despre corupție și sărăcie într-o țară pe care eu unul n-o cunosc prea bine.
July 31, 2020
Mult prea multa simbolistică/alegorie pentru gustul meu. Not a bad one, though.
"Problema cea mai urgentă este ca oamenii să înceapă să-şi trateze dantura, spunea cineva de la masa vecină. Râdeţi voi, râdeţi, dar pe mine mă frământă de mult lucrul acesta. Marku zâmbi şi el... La urma urmei, urmă celălalt, dacă ai să în-cerci să redai în cinci-şase cuvinte esenţaregimului comunist, n-ai putea s-o rezumi mai bine decât prin imaginea a zeci de milioane de oameni cu dinţii stricaţi."
"Problema cea mai urgentă este ca oamenii să înceapă să-şi trateze dantura, spunea cineva de la masa vecină. Râdeţi voi, râdeţi, dar pe mine mă frământă de mult lucrul acesta. Marku zâmbi şi el... La urma urmei, urmă celălalt, dacă ai să în-cerci să redai în cinci-şase cuvinte esenţaregimului comunist, n-ai putea s-o rezumi mai bine decât prin imaginea a zeci de milioane de oameni cu dinţii stricaţi."
January 1, 2021
Un pic cam bizara cartea. Are doua contracapitole care se bazeaza pe niste povesti, in rest sunt ideile unui pictor despre cateva evenimente ce se intampla in orasul B.
Displaying 1 - 9 of 9 reviews