What do you think?
Rate this book
Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte
„Un lucru uluitor al condiţiei umane este că ne-am născut fiinţe libere – putem să facem ce vrem cu viaţa noastră – cu o excepţie: nu suntem liberi în alegerea vieţii înseşi. Grozăvia este că te naşti fără să te fi întrebat cineva dacă vrei să vii pe lumea asta. Or copilul ăsta, spre deosebire de toţi copiii din lumea reală, se naşte sub o condiţie : «Nu mă nasc cum vreţi voi; dacă vreau, nici nu mă nasc. Deci, dacă vreţi să mă nasc, daţi-mi ceva; ia, începeţi cu promisiunile!» Şi împăratul începe cu bunuri materiale şi la sfârşit îi vine ideea, din disperare, nemaiştiind ce să-i ofere; spune: «Bine, fiul meu, am să-ţi dau tinereţe fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte». Şi-atunci copilul "tăcu şi se născu". Genialitatea acestui basm vine de-aici, din faptul că pătrunde în culisele, în premisele aruncării noastre în lume, că împinge libertatea pe care o avem (pentru că asta este miracolul omenirii – noi suntem personaje care alegem liberi ce vrem să se întâmple cu noi, în condiţii date), împinge acest joc, acest pariu al libertăţii într-o zonă a nelibertăţii care face paradoxul condiţiei umane. Te naşti, ca fiinţă liberă, dar te naşti neliber în privinţa naşterii tale.
Basmul se termină cu această întâlnire formidabilă între Făt-Frumos şi propria lui moarte pe care, evadând din condiţia muritor umană, voise s-o ocolească.“ (Gabriel Liiceanu)
Basmul se termină cu această întâlnire formidabilă între Făt-Frumos şi propria lui moarte pe care, evadând din condiţia muritor umană, voise s-o ocolească.“ (Gabriel Liiceanu)
48 pages, Paperback
First published January 1, 1862
1 person is currently reading
180 people want to read
About the author
Petre Ispirescu
103 books29 followersPetre Ispirescu was a Romanian editor, folklorist, printer and publicist. He is best known for his work as a gatherer of Romanian folk tales, recounting them with a remarkable talent.
Petre Ispirescu began to publish Romanian folk stories in 1862, at the incentive of N. Filimon. His first collection of six folk tales appears in Taranul Roman and later as a booklet. Subsequently these tales were added to his renowned collection Romanian Fairy Tales, today a bibliographic rarity. He resumes his publishing work in 1872 with the collection Romanian Folk Tales. Riddles and Proverbs with a preface by B.P. Hasdeu, followed by Folk Anecdotes and Folk Tales in 1874 and The Life and Feats of Mihai Viteazu in 1876. He is praised for the deep and invaluable knowledge of the Romanian folk works.
Petre Ispirescu began to publish Romanian folk stories in 1862, at the incentive of N. Filimon. His first collection of six folk tales appears in Taranul Roman and later as a booklet. Subsequently these tales were added to his renowned collection Romanian Fairy Tales, today a bibliographic rarity. He resumes his publishing work in 1872 with the collection Romanian Folk Tales. Riddles and Proverbs with a preface by B.P. Hasdeu, followed by Folk Anecdotes and Folk Tales in 1874 and The Life and Feats of Mihai Viteazu in 1876. He is praised for the deep and invaluable knowledge of the Romanian folk works.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 26 of 26 reviews
March 9, 2023
Un basm care se deosebește de altele fiindcă se termină prost. De obicei, eroul cîștigă ceva (mîna unei domnițe, o împărăție, 9 împărății), dar în acest basm, pierde. Își pierde viața și totul se termină trist. Eroul iese înfrînt. Cu condiția să privim moartea drept o înfrîngere. Unii n-o privesc așa. Și bine fac.
Al doilea lucru neobișnuit e saltul protagonistului din vremelnicia lumii într-o oază de atemporalitate. Trece cu bine de cele două vietăți malefice (Gheonoaia și Scorpia), zboară peste o pădure „deasă și înaltă”, plină de fiare sinistre, și ajunge acolo unde „locuiește Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte”. Care nu e neapărat un personaj, ci o stare. Cele 3 zîne din palat îi cer să nu se aventureze în Valea plîngerii. E singura lor interdicție. În rest, poate face orice. Se căsătorește cu una dintre femei, cea mai tînără, după obiceiul pămîntului. Făt-Frumos nu percepe trecerea timpului. În acest ținut, armele și straiele nu „ruginesc”, nici un semn nu-i arată că a ieșit din timp. Eroul trăiește într-un prezent continuu: „Petrecu acolo vreme uitată, fără a prinde de veste, fiindcă rămăsese tot așa de tînăr, ca și cînd venise. Trecea prin pădure, fără să-l doară măcar capul, trăia în pace și în liniște, ca un fericit”. Din păcate, hazardul îl va duce în Valea plîngerii. Aici
își va recîștiga brusc memoria.
În pofida avertismentelor, va porni spre casă. Abia acum constată cu uimire că, în absența lui, au trecut sute și sute de ani. Pădurile au fost tăiate, clădirile s-au transformat în pulbere, zidurile s-au prăbușit. Oamenii nu-l înțeleg, îl privesc nedumiriți și nu-i pot răspunde la întrebări. Pare un caraghios: „Locuitorii rîdea[u] de dînsul, ca de unul ce aiurează sau visează deștept”. Nici nu bagă de seamă că îmbătrînește rapid: barba și părul îi albesc, merge tot mai greu, își ridică pleoapele cu degetele. Nu e în stare să înțeleagă „cum de în cîteva zile s-au schimbat astfel locurile”. Acasă nu întîlnește decît ruine acoperite de buruieni. Coboară cu greu în pivniță: acolo găsește o ladă „hodorogită”. Îi ridică capacul și privește înăuntru: „O palmă îi trase Moartea lui, care se uscase de se făcuse cîrlig, și căzu mort, și îndată se și făcu țărînă”.
Episodul îmbătrînirii accelerate și al morții subite e larg răspîndit în folclorul de pretutindeni. În povestirea irlandeză (secolele VII - VIII) Peripețiile lui Brain, fiul lui Febail, călătorii ajung pe o insulă minunată și zăbovesc acolo o vreme (lor li se pare puțin). Cînd pleacă, cineva îi previne să nu calce cumva pe țărm. Un corăbier nu ține seama de avertisment. Pășește pe mal și se preface imediat „într-o movilă de pulbere, ca și cum trupul i-ar fi zăcut în pămînt sute de ani”. Brain însuși află de la oamenii locului că, de fapt, a trăit cu multă vreme în urmă. Preferă să-și continue voiajul.
Nu știu dacă motivele „migrează” de la un popor la altul sau sînt „descoperite” simultan. Nimeni nu știe. I.P. Culianu, de pildă, era împotriva „migraționismului”. Sigur însă e că în basme nu există originalitate absolută...
Al doilea lucru neobișnuit e saltul protagonistului din vremelnicia lumii într-o oază de atemporalitate. Trece cu bine de cele două vietăți malefice (Gheonoaia și Scorpia), zboară peste o pădure „deasă și înaltă”, plină de fiare sinistre, și ajunge acolo unde „locuiește Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte”. Care nu e neapărat un personaj, ci o stare. Cele 3 zîne din palat îi cer să nu se aventureze în Valea plîngerii. E singura lor interdicție. În rest, poate face orice. Se căsătorește cu una dintre femei, cea mai tînără, după obiceiul pămîntului. Făt-Frumos nu percepe trecerea timpului. În acest ținut, armele și straiele nu „ruginesc”, nici un semn nu-i arată că a ieșit din timp. Eroul trăiește într-un prezent continuu: „Petrecu acolo vreme uitată, fără a prinde de veste, fiindcă rămăsese tot așa de tînăr, ca și cînd venise. Trecea prin pădure, fără să-l doară măcar capul, trăia în pace și în liniște, ca un fericit”. Din păcate, hazardul îl va duce în Valea plîngerii. Aici
își va recîștiga brusc memoria.
În pofida avertismentelor, va porni spre casă. Abia acum constată cu uimire că, în absența lui, au trecut sute și sute de ani. Pădurile au fost tăiate, clădirile s-au transformat în pulbere, zidurile s-au prăbușit. Oamenii nu-l înțeleg, îl privesc nedumiriți și nu-i pot răspunde la întrebări. Pare un caraghios: „Locuitorii rîdea[u] de dînsul, ca de unul ce aiurează sau visează deștept”. Nici nu bagă de seamă că îmbătrînește rapid: barba și părul îi albesc, merge tot mai greu, își ridică pleoapele cu degetele. Nu e în stare să înțeleagă „cum de în cîteva zile s-au schimbat astfel locurile”. Acasă nu întîlnește decît ruine acoperite de buruieni. Coboară cu greu în pivniță: acolo găsește o ladă „hodorogită”. Îi ridică capacul și privește înăuntru: „O palmă îi trase Moartea lui, care se uscase de se făcuse cîrlig, și căzu mort, și îndată se și făcu țărînă”.
Episodul îmbătrînirii accelerate și al morții subite e larg răspîndit în folclorul de pretutindeni. În povestirea irlandeză (secolele VII - VIII) Peripețiile lui Brain, fiul lui Febail, călătorii ajung pe o insulă minunată și zăbovesc acolo o vreme (lor li se pare puțin). Cînd pleacă, cineva îi previne să nu calce cumva pe țărm. Un corăbier nu ține seama de avertisment. Pășește pe mal și se preface imediat „într-o movilă de pulbere, ca și cum trupul i-ar fi zăcut în pămînt sute de ani”. Brain însuși află de la oamenii locului că, de fapt, a trăit cu multă vreme în urmă. Preferă să-și continue voiajul.
Nu știu dacă motivele „migrează” de la un popor la altul sau sînt „descoperite” simultan. Nimeni nu știe. I.P. Culianu, de pildă, era împotriva „migraționismului”. Sigur însă e că în basme nu există originalitate absolută...
January 21, 2022
slaba boaba ba petre
April 7, 2025
Am recitit basmul ca un preambul al reinterpretarii lui facute de Andrei Ruse in trilogia “Ultimul Imparat Nemuritor”.
November 13, 2024
Romanian review: Cel mai fascinant aspect în ce privește această poveste este faptul că Petre Ispirescu prezintă, involuntar, mai mult sau mai puțin, ce i s-ar întâmpla unui om care ar călători cu viteza luminii în spațiu. După un an, dacă s-ar întoarce pe pământ, el ar rămâne cum era înainte, dar rudele și prietenii săi ar fi morți, în realitate trecând în jur de 100 de ani.
La sfârșit, autorul arată că, indiferent dacă ești bogat sau sărac, vei muri cândva. Moartea nu ține cont de statutul social sau de avere. Viața este un lucru de preț, care nu trebuie irosit; fiecare secundă care trece este dusă pentru totdeauna. Din acest motiv, timpul este cea mai prețioasă resursă de care dispunem.
Din punctul meu de vedere, acest basm este o poveste extraordinară, mai ales dacă luăm în calcul secolul în care a fost scrisă.
English review: The most fascinating aspect of this story is that Petre Ispirescu, unintentionally, illustrates what might happen to someone traveling at the speed of light through space. After a year, if that person were to return to Earth, they would remain as they were before, but their relatives and friends would have passed away, with around 100 years having actually gone by.
In the end, the author shows that, whether rich or poor, everyone will face death eventually. Death pays no mind to social status or wealth. Life is something precious that shouldn’t be wasted; every second that passes is gone forever. For this reason, time is the most valuable resource we have.
In my opinion, this fairy tale is an extraordinary story, especially considering the century in which it was written.
La sfârșit, autorul arată că, indiferent dacă ești bogat sau sărac, vei muri cândva. Moartea nu ține cont de statutul social sau de avere. Viața este un lucru de preț, care nu trebuie irosit; fiecare secundă care trece este dusă pentru totdeauna. Din acest motiv, timpul este cea mai prețioasă resursă de care dispunem.
Din punctul meu de vedere, acest basm este o poveste extraordinară, mai ales dacă luăm în calcul secolul în care a fost scrisă.
English review: The most fascinating aspect of this story is that Petre Ispirescu, unintentionally, illustrates what might happen to someone traveling at the speed of light through space. After a year, if that person were to return to Earth, they would remain as they were before, but their relatives and friends would have passed away, with around 100 years having actually gone by.
In the end, the author shows that, whether rich or poor, everyone will face death eventually. Death pays no mind to social status or wealth. Life is something precious that shouldn’t be wasted; every second that passes is gone forever. For this reason, time is the most valuable resource we have.
In my opinion, this fairy tale is an extraordinary story, especially considering the century in which it was written.
November 11, 2013
Ma consolez cu gandul ca personajul principal adusese moartea-n agonie, la limita supravietuirii, aproape de "prapadire" - victima a propriei indeletniciri, s-ar fi aneantizat. Cu ce entuziasm ii spune "bine-ai venit!", cum sa nu-ti imaginezi discutia? Lipsita de puteri, cu inflacararea momentului, te intampina cu bucurie! Cel mai mare regret il am ca si asa slaba cum era, tot n-a fost nevoie decat de-o palma sa-l transforme-n tarana. Incapacitatea oamenilor de a se tavali cu moartea, de a riposta, de a da si ei O PALMA, ma dstruge psihic. Nici macar in basme nu putem lupta cu ea decat prin amanare, cum exista contactul cum suntem la/sub pamant. Hotarat lucru, e de neinvins. In lupta cu moartea n-ai decat scutul vietii, nu ataci niciodata. Te aperi constant constient de faptul ca odata si-odata o sa te loveasca. "Victoria" ta consta in a rezista cat mai mult. De-aici si respectul meu pentru cei care aleg sa-si foloseasca scutul pentru a se ataca, privand moartea de privilegiul de a-i descompune. Victorie! I-ai luat locul Mortii!
Unica victorie a basmului ii apartine calului, care fuge "ca sageata" in afara timpului, alaturandu-se celor trei zane. De-aici basmul devine pornografie in mintea mea asa ca nu voi mai continua. Cert este ca toate cele trei zane vor fi etern satisfacute. Si-au trait calarind pan' la adanci tinereti...
Unica victorie a basmului ii apartine calului, care fuge "ca sageata" in afara timpului, alaturandu-se celor trei zane. De-aici basmul devine pornografie in mintea mea asa ca nu voi mai continua. Cert este ca toate cele trei zane vor fi etern satisfacute. Si-au trait calarind pan' la adanci tinereti...
December 8, 2017
Bine că am citit basmul ăsta în copilărie, că altfel bacul mi-ar fi stricat lectura.
January 17, 2021
Finalul îți rupe sufletul!✴️
May 28, 2023
3,03⭐
multe lucruri de explicat pe ea (surprinzător) motiv pt care probabil mi-a plăcut mai mult.
multe lucruri de explicat pe ea (surprinzător) motiv pt care probabil mi-a plăcut mai mult.
January 24, 2024
Calul era the best character.
September 24, 2024
A fugit de acasa la 15 ani, a gasit-o pe una si a spart-o, dupa care vaneaza iepuri si moare, manca-mi-ar iepurele
January 1, 2018
Audiobook: https://www.youtube.com/watch?v=xsWUH...
O poveste frumoasa, pentru orice varsta.
O poveste frumoasa, pentru orice varsta.
March 17, 2020
Made my aunt read this for me a few times. Fact that i was capable of reading and i did read it at some point, is irelephant.
It's just such a beautiful bedtime book to read for your kids.
It's just such a beautiful bedtime book to read for your kids.
September 26, 2025
Tinerete fara batranete și viața fără de moarte de Petre Ispirescu
Petre Ispirescu s-a nascut in ianuarie 1830, la București, in mahalaua Pescaria Veche, în familia frizerului Gheorghe Ispirescu. Petre nu a urmat cursurile unor școli, el a fost educat de mai mulți dascăli de pe langa unele biserici, după care și-a format singur cultura, citind cărți la tipografiile la care a lucrat.
In 1862, Petrea publicat primele șase basme culese de el. Tinerete fara batranete și viața fără de moarte, Praslea cel voinic și merele de aur, Balaurul cel cu șapte capete, Fata de împărat și pescarul, Fat-frumos cu parul de aur și Fata moșului cea cuminte.
După 50 de ani petrecuti numai în București, Ispirescu a calatorit la Rosiorii de Vede, un oraș situat la 120 km de Bucuresti, unde fiica sa trebuia sa fie numita institutoare.
Petre a murit la 21 noiembrie 1887, a avut 57 de ani, si a publicat peste 30 de basme.
Cand am văzut cartea pentru prima data, am crezut ca ar fi vorba despre cum să-ți trăiești viața pe deplin și cu grija, facand alegeri corecte.
Personajul principal al acestei povesti a fost Fat-frumos. Cand era baiat, tatăl sau i-a promis ca va avea tinerețe veșnică și că nu va muri niciodată, dar aceasta era o promisiune pe care nu o putea tine. De aceea, Fat-Frumos pleacă într-o călătorie pentru a încerca sa gaseasca acest dar singur.
Prințul găsește palatul în care i se acorda tinerețea veșnică, dar asta il costa. Pentru ca atunci cand se va întoarce nu va găsi altceva decat vechea lui casa, fără nimeni altcineva acolo.
Prințul avea un singur prieten bun și acesta era calul lui. El si calul, impreuna au găsit ce și-a dorit.
Cea mai importantă parte a poveștii a fost cand s-a întors din palatul sau și s-a întors acasă pe calul lui, dar a descoperit ca toți cei pe care i-a iubit au murit cu ani în urmă.
Toate acestea au loc în palatul lui, palatul părinților, și castelul în care a trăit după ce și-a găsit tinerețea veșnică.
Principalele mesaje pe care ni le transmite aceasta carte sunt sa fim recunoscatori pentru timpul pe care-l avem cand suntem tineri și să nu ne dorim mai mult decat avem.
Pentru mine, stilul de scris al autorului este mai greu de înțeles. Este foarte poetic, dar in acelasi timp, este ca și cum ai încerca sa citesti cu capul în jos.
Partea mea cea mai puțin preferată din aceasta poveste a fost cand printul a plecat în călătoria pentru a-si gasi tinerete vesnica, arată doar cat de aroganti pot fi unii oameni.
Perspectiva mea în acest sens este ca ar trebui sa fiu mereu recunoscătoare pentru ceea ce am în viața, pentru ca unii oameni chiar nu au nimic.
Dacă as putea pune autorului o întrebare despre aceasta carte, l-aș întreba de ce nu a facut-o putin mai lunga si mai aventuroasa.
As recomanda aceasta carte oricui cunoaște pe cineva care este arogant și care-și dorește mai mult decat ceea ce are deja și are nevoie.
February 9, 2025
Caracterul moralizator al acestei cărți este de-a ilustra faptul că nici întruchiparea frumuseții, cu tot sprijinul de care poate dispune, cal fermecat, armele tatălui etc., nu poate căpăta înțelepciune după câteva probe inițiatice.
Inițierea protagonistului, îi valorifică curajul, el învingând răul, dar răul fiind cel care acceptă că binele l-a învins. Cu alte cuvinte, răul renunță, nepermițându-i protagonistului să-și arate adevărata putere. Că tot pomeni de putere, aceasta este doar fizică nu și mentală. Nu pot să afirm că este vorba despre o maturizare, căci tânărul se lasă sedus de vraja nimfelor, și totodată nu ascultă de ele, iar ulterior nici de propriul lui cal. Lucrurile acestea pe lângă că reliefează că nu este matur în gândire, dar îi aduc și lucrul contrar propriei lui năzuințe, aceea de-a obține nemurirea.
A fi curajos nu este îndeajuns, caci puterea stă în gândire și nu în forța fizică, cu atât mai mult dacă îți dorești să devii atemporal. Basmul ilustrează că protagonistul deși învinge răul, nu poate învinge inexpugnabilul timp.
Inițierea protagonistului, îi valorifică curajul, el învingând răul, dar răul fiind cel care acceptă că binele l-a învins. Cu alte cuvinte, răul renunță, nepermițându-i protagonistului să-și arate adevărata putere. Că tot pomeni de putere, aceasta este doar fizică nu și mentală. Nu pot să afirm că este vorba despre o maturizare, căci tânărul se lasă sedus de vraja nimfelor, și totodată nu ascultă de ele, iar ulterior nici de propriul lui cal. Lucrurile acestea pe lângă că reliefează că nu este matur în gândire, dar îi aduc și lucrul contrar propriei lui năzuințe, aceea de-a obține nemurirea.
A fi curajos nu este îndeajuns, caci puterea stă în gândire și nu în forța fizică, cu atât mai mult dacă îți dorești să devii atemporal. Basmul ilustrează că protagonistul deși învinge răul, nu poate învinge inexpugnabilul timp.
April 20, 2020
2,5/5🌟
January 14, 2021
Făt-Frumos versus Brad Pitt.
de făcut un referat pe structura basmului, într-o perspectivă comparatistă cu fimul Fury (2014).
de făcut un referat pe structura basmului, într-o perspectivă comparatistă cu fimul Fury (2014).
July 3, 2023
Decent
May 31, 2024
+ prâslea
+ mărgărite
+ mărgărite
February 7, 2025
Dacă nu era calul, îi era pizdă cu fătu vostru
January 3, 2024
Este o poveste interesantă, dar puțin infricoșătoare. Recomand copiiilor mai curajoși, de vârsta mea (8 ani) și celor mai mari.
December 18, 2024
Acesta este un basm popular cules și publicat de autor în 1862.
Evident, lui Făt Frumos îi este dat să aibă o aventură atemporală, premiul cel mare fiind chiar cel sugerat de titlu. Avem un unic copil cu părinți împărătești, o promisiune la naștere, două distinse doamne, Gheonoaia și Scorpia (nu chiar într-atât de antipatice precum ar sugera-o numele), o zână, evident frumoasă și un final cu rol de pildă, după cum de altfel ne-am și așteptat.
Interesant ar fi de aflat vârsta medie a publicului-țintă. Cei mici se întristează mai ușor, cei maturi au un altfel de empatie. Dacă între timp cumva n-au renunțat definitiv la lectură...
Evident, lui Făt Frumos îi este dat să aibă o aventură atemporală, premiul cel mare fiind chiar cel sugerat de titlu. Avem un unic copil cu părinți împărătești, o promisiune la naștere, două distinse doamne, Gheonoaia și Scorpia (nu chiar într-atât de antipatice precum ar sugera-o numele), o zână, evident frumoasă și un final cu rol de pildă, după cum de altfel ne-am și așteptat.
Interesant ar fi de aflat vârsta medie a publicului-țintă. Cei mici se întristează mai ușor, cei maturi au un altfel de empatie. Dacă între timp cumva n-au renunțat definitiv la lectură...
April 23, 2022
5 / 5 🌟🌟🌟
December 3, 2023
petre petre……
Displaying 1 - 26 of 26 reviews