Le chemin de France

by Jules Verne

Jules Verne (1828-1905) "Je me nomme Natalis Delpierre. Je suis né en 1761, à Grattepanche, un village de la Picardie. Mon père était cultivateur. Il travaillait sur les terres du marquis d’Estrelle. Ma mère l’aidait de son mieux. Mes sœurs et moi, nous faisions comme ma mère. Mon père ne possédait aucun bien et ne devait jamais avoir rien en propre. En même temps que cultivateur, il était chantre au lutrin, chantre « confiteor ». Il avait une voix forte qu’on entendait du petit cimetière attenant à l’église. Il aurait donc pu être curé – ce que nous appelons un paysan trempé dans l’encre. Sa voix, c’est tout ce que j’ai hérité de lui, à peu près. Mon père et ma mère ont travaillé dur. Ils sont morts dans la même année, en 79. Dieu ait leur âme ! De mes deux sœurs, l’aînée, Firminie, à l’époque où se sont passées les choses que je vais dire, avait quarante-cinq ans, la cadette, Irma, quarante, moi, trente et un. Lorsque nos parents moururent, Firminie était mariée à un homme d’Escarbotin, Bénoni Fanthomme, simple ouvrier serrurier, qui ne put jamais s’établir, quoique habile en son état. Quant aux enfants, ils en avaient déjà trois en 81, et il en est venu un quatrième quelques années plus tard. Ma sœur Irma était restée fille et l’est toujours. Je ne pouvais donc compter ni sur elle ni sur les Fanthomme pour me faire un sort. Je m’en suis fait un, tout seul. Aussi, sur mes vieux jours, ai-je pu venir en aide à ma famille. Mon père mourut le premier, ma mère six mois après. Cela me fit beaucoup de peine. Oui ! c’est la destinée ! Il faut perdre ceux qu’on aime comme ceux qu’on n’aime pas. Cependant, tâchons d’être de ceux qui sont aimés, quand nous partirons à notre tour. L’héritage paternel, tout payé, ne monta pas à cent cinquante livres – les économies de soixante ans de travail ! Cela fut partagé entre mes sœurs et moi. Autant dire deux fois rien." 1792 : le maréchal des logis Natalis Delpierre part en Allemagne passer son congé afin de voir sa soeur Irma. Mais la guerre entre la France et la Prusse éclate. Natalis doit retourner en France ; il est accompagné de sa soeur et d'amis. Le chemin de France sera périlleux.

Genres: Fiction, Classics, French Literature, Ebooks, Childrens, Literature, France

186 pages, Kindle Edition

First published June 1, 1885

About the author

Novels of French writer Jules Gabriel Verne, considered the founder of modern science fiction, include Journey to the Center of the Earth (1864) and Around the World in Eighty Days (1873).

This author who pioneered the genre. People best know him for Twenty Thousand Leagues Under the Sea (1870).

Verne wrote about space, air, and underwater travel before people invented navigable aircraft and practical submarines and devised any means of spacecraft. He ranks behind Dame Agatha Mary Clarissa Christie as the second most translated author of all time. People made his prominent films. People often refer to Verne alongside Herbert George Wells as the "father of science fiction."

https://en.wikipedia.org/wiki/Jules_V...

Reviews

[Fátima Linhares · Rating 2 out of 5]

De todas as obras de Verne que li esta foi a menos emocionante. Se a tivesse lido na adolescência provavelmente acharia tudo mais entusiasmante. Pessoas boas a fugir da guerra e do exército inimigo, já que foram expulsos da Prússia por serem franceses, e tentam alcançar terras de França, teria tudo para ser uma história fabulosa, no entanto não me conquistou e até foi um pouco aborrecido.
As ilustrações também estão muito mal distribuídas, tendo, por exemplo, na página 171 um acontecimento que só é narrado na página 197 é só um bocado parvo.
Não ficará na memória, com pena minha.

[Luís · Rating 1 out of 5]

Jules Verne (whom I love !!!) has written much more interesting books, a book that can read but nothing more!
The story took place in 1792. While Natalis Delpierre, a soldier in the French army, is in Prussia to visit his sister, war breaks out between France and Prussia; Delpierre and his friends must then find a way to return to France.

[Andrei Tamaş · Rating 4 out of 5]

Publicat iniţial sub titlul "Drumul gloriei", acest pregnant roman al seriei Călătorii extraordinare a fost scris de Jules Verne în urma unei călătorii în Germania. Atât i-a trebuit autorului, cunoscut pentru cascada de imaginaţie pe care o deţinea, dat fiind că fundalul istoric a fost găsit lesne, deoarece "prin părţile locului" se purtase bătălia de la Valmy, în care republicanii francezi au ţinut piept trupelor imperialiste ale monarhilor europeni.
Romanul a fost, printre altele, un bun prilej pentru autor să surprindă nobleţea spiritului romantic franţuzesc -dacă îi este îngăduit subsemnatului să se folosească de un stereotip pozitiv- şi, deopotrivă, să blameze monarhia şi să îmbrace într-o haina divină idealul Revoluţiei. De asemenea, nu i-a iertat pe prusaci, stigmatizandu-i total într-un roman scris un secol mai târziu de la data evenimentelor (!).
De altfel, tovarăşul care scrie aceste câteva rânduri se consideră puţin prea bătrân pentru Jules Verne -deşi trebuie să recunoască faptul că nu e decât al treilea roman citit al autorului, roman care i-a permis să conchidă că exacerbarea evenimentelor şi ducerea lor până la limita comicului reprezintă o constantă a acestuia. Există însă şi o contrapondere, nu mai puţin interesantă, anume nonşalanţa şi imparţialitatea cititorului care, înţelegând toate subtilităţile poate puţin prea forţate pentru un individ mai fraged în vârstă, se simte ca un zeu care -în fine!- poate pretinde că înţelege cu desăvârşire lucrul pe care a pus mâna.

29 iunie 2017

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Mă numesc Natalis Delpierre. M-am născut în anul 1761, la Grattepanche, un sat din Picardia. Tatăl meu era agricultor. Muncea pe pământurile marchizului d’Estrelle.Mama mea îl ajuta cât putea de mult. Surorile mele şi cu mine făceam ca ea. Tatăl meu nu avea nicio avere şi nu avea să aibă niciodată. El era şi în corul bisericii, cantor «confiteor». Avea un glas puternic şi se auzea din micul cimitir de lângă biserică. Ar fi putut să ajungă preot – era ceea ce noi numim un ţăran cu carte. În afară de glasul său, nu prea am mai moştenit nimic de la el.Tatăl şi mama mea munceau din greu. Au murit amândoi în acelaşi an, în 1779. Dumnezeu să-i odihnească!

Firminie, sora mea mai mare, avea, în epoca în care s-au întâmplat aceste lucruri, patruzeci şi cinci de ani, iar cea mică, Irma, patruzeci. Eu aveam treizeci şi unu. Atunci când au murit părinţii noştri, Firminie era căsătorită cu un bărbat din Escarbotin, Benoni Fanthomme, simplu lăcătuş mecanic, care n-a putut avea niciodată casa lui, oricât de iscusit în meserie se dovedea. Aveau deja trei copii în ’81 şi al patrulea s-a născut câţiva ani mai târziu.

Sora mea Irma a rămas mereu fată mare. Nu mă puteam deci baza pe ea, nici pe Fanthomme, ca să-mi fac un rost în viaţă. Mi-am făcut însă unul, prin forţele mele proprii. Aşa am putut să le vin în ajutor celor din familia mea.

Tata a murit primul, mama la şase luni după el. Acest lucru m-a făcut să sufăr foarte mult. Da, aşa mi-a fost destinul! A trebuit să-i pierd pe cei pe care-i iubeam, la fel ca pe cei pe care nu-i iubeam. Trebuie să încercăm însă să fim printre cei iubiţi, atunci când vom pleca, la rândul nostru.

Toată moştenirea părintească nu valora nicio sută cincizeci de livre – economiile după şaizeci de ani de muncă! Am împărţit totul cu surorile mele. Aveam acum de două ori nimic.

M-am trezit, la optsprezece ani, cu vreo douăzeci de pistoli. Dar eram viguros, rezistent, bine făcut, bun pentru munca grea. Şi aveam o voce atât de frumoasă! Nu ştiam însă nici să scriu, nici să citesc. Am învăţat aceste lucruri mai târziu, aşa cum veţi vedea. Şi, când nu începi la timp ceva, te descurci greu. Felul în care îmi exprim ideile lasă de dorit – ceea ce se va vedea în această povestire.

[Baris Aslan · Rating 4 out of 5]

Yine Türkiye'de satılan fakat yabancı hali bulunmayan versiyonlardan bir tanesi.

[Massiel · Rating 2 out of 5]

Es un libro corto que a comparación de los demás de Julio Verne no me gusto lo suficiente a pesar de ser una historia sencilla sin tantas descripciones.

[Andrea Armenta · Rating 4 out of 5]

Me sorprendió bastante, no sabía a ciencia cierta de que trataba pero me atrapó, el final me resultó un poco predecible y muy afortunado para el trama pero aún así lo disfrute y lo leí muy rápido.

[Rafael Ontivero · Rating 2 out of 5]

Una de las novelas truño de Verne. Mucha política pro francesa y poca aventura y geografía.

[Julio Thames · Rating 5 out of 5]

Solo contiene la primera parte.
Tendré que buscar la segunda.

[Farseer · Rating 4 out of 5]

(31) Le Chemin de France (The Flight to France, 1887) (1 volume) 57K words


With the 31st novel we reach the middle of the Extraordinary Voyages (there are sixty-two novels in the series, counting the eight posthumous ones). This is the third of the four historical novels that Verne wrote, the others being "The Archipelago on Fire", "North Against South" and "Family Without a Name". In this case, we travel to Prussia, from where the heroes will have to escape back to France.


First read or reread?: First read for me.


What is it about?: Natalis Delpierre, a Captain in the French Army, recounts his adventures in the summer of 1792 when he went to visit his sister, Irma, who was living in Prussia in the service of Madame Keller and her son Jean. The time of his visit coincides with rumors of France and Germany going to war. When war does break out, Jean Keller is forced to join the Prussian Army and serve under the man who is his rival for the attention of Mademoiselle Martha de Lauranay, a man he was scheduled to duel. Due to a decree expelling French nationals, Martha, her father, Irma and Natalis are forced to leave Prussia and go back to France. Meanwhile, Jean strikes his rival and superior officer, and becomes a fugitive.


Although the vast majority of Verne's novels are told in third person, from time to one he wrote one in first person, to good effect. As I have commented before, I enjoy Verne's characters, always kind of proper and Victorian, but I would be the first to admit that character work is not his focus or his strongest point. Therefore, a narrative resource that brings the reader closer to the main character can be helpful. "The Survivors of the Chancellor" is an example of a novel that I think is improved by being told in first person.

In this case, I enjoyed the voice of the narrator, who is quite idiosyncratic. He is a soldier of very humble origins, a patriot but not a militarist. His language is simple but sympathetic and full of common sense, using a lot of interjections and idioms.

The story takes place in 1792, during the French Revolution, at the time of the proclamation of the First Republic and the start of the French Revolutionary Wars. When Louis XVI was deposed and the constitutional monarchy ended, war broke out between France and several European powers (the First Coalition). Although these historical events in France are quite interesting, it's not really what the novel is about, and we only hear of them from what the narrator tells us.

Instead the action takes place in Prussia, where several French expatriates are left in a precarious situation when the war starts. Expelled from Prussia, they are given a short time to leave. One of them is wanted by the Prussian justice, and codemned to death in absentia.

Verne has always been patriotic in his writing. He often has one French character and speaks of French people with sympathy, but it's unusual for him to have a mostly-French cast, and this novel is more patriotic than any of his previous ones. Most of the action takes place in Prussia, but France is the objective to be reached, representing safety and freedom. I commented in my review of "The Begum's Millions" that although the heroes of an early Verne novel ("Journey to the Center of the Earth") were German, Verne became bitter about Germany after the Franco-Prussian War of 1870, which had resulted in the defeat of France, the unification of Germany and the establishment of the Second Reich. We see that bitterness here, since the author gives a mostly negative image of Prussian people, although admitting some of their good qualities (as the narrator says in the novel, it was not in courage where the Prussian soldiers were lacking).

With the momentous events going on at the time the novel is set, the adventure is relatively low-key. The first half does not have much action, and it's mostly a family story about a Prussian officer who interferes with a young couple who are in love with each other. Then the flight to France we are promised in the title starts, and it becomes more eventful, culminating with the Battle of Valmy.

But, even during the slower first half, I thought the pace was fine, better in that sense than the first part of the previous novel ("North Against South"). This is a rather short novel and I found it readable and entertaining.


Enjoyment factor: I enjoyed it. This is one of those shorter Verne novels that maintain a good pace. This was less epic than the previous two Verne historical novels, in the sense that it tells a smaller story, affecting only a few characters and separate from the great scheme of things, but I did not perceive that as a negative. I appreciate these historical novels, even though the Verne stories I enjoy more are the ones that involve farway journeys and unkown lands.


Next up: Two Years' Vacation


See all my Verne reviews here: https://www.sffworld.com/forum/thread...

[Mert · Rating 2 out of 5]

İlkokul dönemlerimde arkadaşımın çok methetmesi üzerine kendisinden ödünç alarak okuduğum, beni Jules Verne ile tanıştıran eser olmuştu bu kitap. Lakin arkadaşımın aksine çok sevememiştim ben, Jules Verne ile tanışmam da pek iyi geçmemişti dolayısıyla.