Psihologia e destul de greu de inteles. Suntem atat de complecsi si nu prea putem fi incadrati in tipare. Terapia nu se poate face cu o carte pentru ca nu asteapta nimeni raspunsul tau pentru o urmatoare intrebare relevanta.
M-am identificat in tipologia suprafunctionarii si m-am distract copios la "THIS IS SPARTA!"
Cateva citate care mi-au atras atentia:
"Gandurile noastre nu exista in vid. Atunci cand apare un gand, acolo este o conexiune cu ceva.
Starea de bine nu este un dat, ea se construieste pas cu pas si necesita efort. Creierului nostru ii este mult mai usor sa se focalizeze pe lucrurile negative care ni se intampla, decat pe cele pozitive.
Fiecare dintre noi vine pe lumea asta continuand o poveste.
Poveste(20%) -> ganduri -> corp -> emotii -> comportamente
Primii 6 ani din viata sunt cruciali in dezvoltarea creierului nostru, pentru ca aceasta este atat de maleabil si atat de indreptat catre a invata, incat absoarbe intr-un mod natural tot ce vede si aude in mediul inconjurator. Copilul va invata ce e bun sau rau, in functie de ce ii spune parintele.
In al doilea rand, daca sunt diverse experiente de viata care se tot repeta, sau replici pe care le aude de foarte multe ori, copilul ia aceste informatii ca fiind un adevar si trage o concluzie pe baza acestora.
Cine nu isi intelege si accepta trecutul si nu incearca sa schimbe atat cat poate din ce face acum ca urmare a lui este condamnat sa il repete.
Una dintre nevoile fiecarui individ este aceea de sens.
Ne nastem in relatii, suferim in relatii, dar tot in relatii gasim si vindecarea. Pentru a putea sa trecem peste durerile noastre e nevoie sa facem pace cu trecutul si nu sa il rascolim pentru a-i face pe cei care ne-au ranit candva sa sufere acum.
1. Stadiul dezvoltarii atasamentului - primii doi ani de viata
Plantam niste seminte ale unor arbori pe care ii vom vedea in adevarata lor splendoare peste multi ani de acum inainte.
2. Stadiul dezvoltarii explorarii
3. Stadiul dezvoltarii identitatii
A sta atent in discutiile cu copilul este un element esential care ajuta la dezvoltarea identitatii. Apoi, consecventa parintelui ( daca am spus un lucru, atunci ma tin de ce am spus)
4. Stadiu dezvoltarii competentei
Lumea in care traim, lumea exterioara noua, are un impact extrem de puternic asupra modului in care ne comportam.
Oamenii sunt tulburati nu de lucruri, nu de ceea ce li se intampla, ci de felul in care privesc acele lucruri, situatiile prin care trec.
Putem sa exersam, pentru a fi fericiti, prin a modifica felul in care gandim, prin a ne dezvolta, intr-un mod constient, abilitati de a gandi intr-un mod rational si prin a intelege ce putem si ce nu putem controla in viata de zi cu zi.
Avem doua urechi si o gura pentru a putea asculta de doua ori mai mult decat vorbim.
Un mod sanatos de a gandi: "Mi-as dori ca lucrurile sa iasa bine si mi-ar placea sa pot fi cat mai coerenta in discursul pe care il voi avea. Dar, in acelasi timp, stiu despre mine ca ma emotionez in astfel de situatii pentru ca imi este frica de evaluare. Si mai stiu ca inainte de un astfel de moment am tendinta de a-mi imagina cele mai rele lucruri prin care as putea trece. Pe de alta parte, asta nu face decat sa ma incurce. Eu voi face tot ce imi sta in putinta; stiu ca ma pregatesc de fiecare data, stiu ca incerc sa imi imaginez posibile intrebari, ca unii s-ar putea sa nu fie acord cu ce spun sau altora chiar sa nu le placa.
Traim atat de mult in mintea noastra si atat de putin in corpul nostru.
Omenirea nu s-a dezvoltat niciodata stand in bunastare, ci mai degraba in suferinta.
Emotiile sunt contagioase.
Problematic este ca toate acestea se aduna, iar emotiile neexprimate nu fac decat sa se transforme si sa produca fie suferinte mai mari ale propriei persoane, fie rabufniri mai puternice in relatii cu ceilalti. In timp, reprimand incontinuu emotiile pe care le simtim poate sa apara un soi de amorteala, de "nu stiu exact ce simt, cand simt, de ce simt, doar stiu ca se intampla ceva ce nu imi prieste". Ele devin un butoi cu pulbere care, daca nu face explozie, risca sa faca implozie.
Mentinerea unui comportament are nevoie de recompense.
Pentru a creste si a ma dezvolta este nevoie sa ma expun constant disconfortului.
Cel mai eficient mod de a face fata fricii este infruntand contextul!
Relatii in care sa gasim suport si nu neaparat validare."