What do you think?
Rate this book
Le chant des sorcières #1
Le Chant des sorcières
375pages. 23,6x14,8x3,8cm. Broché.
384 pages, Paperback
First published January 1, 2008
8 people are currently reading
226 people want to read
About the author
Mireille Calmel
87 books81 followersMireille Calmel, née Mireille Claire Rouchon, est une écrivaine française née à Martigues le 8 décembre 1964. Tombée gravement malade pendant son enfance, elle tire sa force dans son refus de mourir et surtout dans l'écriture (elle le dit d'ailleurs elle-même : "tant que j'écrirai, je ne mourrai pas").
Aujourd'hui, ses livres sont publiés dans plus de 10 pays et elle compte plus de 11 millions de lecteurs.
Mireille Calmel vit en Aquitaine avec son mari et ses enfants.
Aujourd'hui, ses livres sont publiés dans plus de 10 pays et elle compte plus de 11 millions de lecteurs.
Mireille Calmel vit en Aquitaine avec son mari et ses enfants.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 19 of 19 reviews
December 26, 2012
I forgot how pissed of I get when I read these books.
Seriously! Why why why!?
I shall be bedded by the Baron!
Oh, I will kill the Baron if he touches you! Grrrr
Puny humans I will put a spell on the boy you love, he shall shag me, you shall suffer.
I was tricked, but you...you I shall not forgive you for letting the Baron bed you.
FUCK EVERYONE!
Yes, i am going to read the next book because I hope Marthe will get what she deserves and I want to be there when it happens...well, sort of.
Seriously! Why why why!?
I shall be bedded by the Baron!
Oh, I will kill the Baron if he touches you! Grrrr
Puny humans I will put a spell on the boy you love, he shall shag me, you shall suffer.
I was tricked, but you...you I shall not forgive you for letting the Baron bed you.
FUCK EVERYONE!
Yes, i am going to read the next book because I hope Marthe will get what she deserves and I want to be there when it happens...well, sort of.
June 14, 2014
O să fiu sinceră, dacă nu aș fi citit recenzia trilogiei acesteia și comparația cu A song of ice and fire, parcă, nici nu mi-ar fi dat prin cap să o încep. În primul rând, din cauza coperții, ceea ce e aiurea, știu, dar și pentru că rezumatul de pe spate nu sună foarte convingător, pentru mine cel puțin.
Ca să-i fac un rezumat... e cam greu. Zic doar că povestea urmărește mai mult personaje, dar toate sunt legate cumva prin o anume profeție, anume una ce are legătură cu legenda zânei Melusine.
Chiar mi-a plăcut, și îmi e un pic cam greu să îmi găsesc cuvintele, dar voi încerca.
În primul rând, cred că autoarea a surprins destul de bine aerul anilor 1400 și modul în care se desfășurau lucrurile pe atunci. La un moment dat chiar am avut senzația că eram acolo, ceea ce e mereu un plus.
Apoi, chiar mi-a plăcut de Algonde, unul dintre personaje, e de fapt prima pe care am întâlnit-o când am început să citesc. Mi-a plăcut mai ales faptul că a fost hotărâtă în decizia ei de a sfida profeția și de a nu crede că destinul ei e scris în piatră, și că a crezut că poate schimba asta. Mi s-a părut a fi un personaj puternic și e și isteață de altfel.
Și alte personaje au fost simpatice, dar nu voi vorbi despre ele, pentru că altfel ar exista spoilere pe aici.
O chestie care m-a amuzat destul de mult pe parcursul cărții a fost că la un moment dat nu mă puteam gândi decât la ideea aceea cu "destinul îți râde în față", sau "ironia sorții". Există niște situații în cartea asta care erau exact așa și chiar mi-a fost milă de săraca Algonde la un moment dat, ca și de alte personaje de altfel.
Au existat și câteva lucruri care nu mi-au plăcut. Ca să fie clar, nu mă deranjează scenele de sex într-o carte, știam că ele există aici și nu a fost nicio problemă, dar parcă au fost un pic cam multe. Am înțeles de ce ele a trebuit să existe, la început, dar la un moment dat devenise deja prea mult.
Un alt lucru ar fi că o anumită parte din poveste, cu un anume personaj, mi s-a părut ușor fără rost, și nu înțelegeam de ce e el acolo și ce rol are, dar până la final m-am lămurit. Ăsta nu e neapărat un lucru rău, dar personajul respectiv a avut câteva scene în care m-a enervat. E în conformitate cu ce știu eu despre perioada aceea, dar tot m-a enervat.
Altfel, singurul lucru care m-a oprit din a termina cartea asta mai repede a fost facultate, plus că mă mai apucase și lenea și îmi dispăruse total cheful de citit. Și în timpul ăsta, vreo două zile, am uitat o chestie care fusese explicată, ceea ce nu a ajutat deloc. Dar până la final cred că mi-am mai amintit câte ceva, și a fost ok.
Chiar îmi doresc să continui, pentru că nu îmi e mie prea clar acum care sunt personajele negative cu adevărat în poveste, pentru că mulți par să aibă două fețe, ceea ce nu e deloc un lucru rău. Asta face doar ca totul să fie și mai interesant de urmărit.
Ca să-i fac un rezumat... e cam greu. Zic doar că povestea urmărește mai mult personaje, dar toate sunt legate cumva prin o anume profeție, anume una ce are legătură cu legenda zânei Melusine.
Chiar mi-a plăcut, și îmi e un pic cam greu să îmi găsesc cuvintele, dar voi încerca.
În primul rând, cred că autoarea a surprins destul de bine aerul anilor 1400 și modul în care se desfășurau lucrurile pe atunci. La un moment dat chiar am avut senzația că eram acolo, ceea ce e mereu un plus.
Apoi, chiar mi-a plăcut de Algonde, unul dintre personaje, e de fapt prima pe care am întâlnit-o când am început să citesc. Mi-a plăcut mai ales faptul că a fost hotărâtă în decizia ei de a sfida profeția și de a nu crede că destinul ei e scris în piatră, și că a crezut că poate schimba asta. Mi s-a părut a fi un personaj puternic și e și isteață de altfel.
Și alte personaje au fost simpatice, dar nu voi vorbi despre ele, pentru că altfel ar exista spoilere pe aici.
O chestie care m-a amuzat destul de mult pe parcursul cărții a fost că la un moment dat nu mă puteam gândi decât la ideea aceea cu "destinul îți râde în față", sau "ironia sorții". Există niște situații în cartea asta care erau exact așa și chiar mi-a fost milă de săraca Algonde la un moment dat, ca și de alte personaje de altfel.
Au existat și câteva lucruri care nu mi-au plăcut. Ca să fie clar, nu mă deranjează scenele de sex într-o carte, știam că ele există aici și nu a fost nicio problemă, dar parcă au fost un pic cam multe. Am înțeles de ce ele a trebuit să existe, la început, dar la un moment dat devenise deja prea mult.
Un alt lucru ar fi că o anumită parte din poveste, cu un anume personaj, mi s-a părut ușor fără rost, și nu înțelegeam de ce e el acolo și ce rol are, dar până la final m-am lămurit. Ăsta nu e neapărat un lucru rău, dar personajul respectiv a avut câteva scene în care m-a enervat. E în conformitate cu ce știu eu despre perioada aceea, dar tot m-a enervat.
Altfel, singurul lucru care m-a oprit din a termina cartea asta mai repede a fost facultate, plus că mă mai apucase și lenea și îmi dispăruse total cheful de citit. Și în timpul ăsta, vreo două zile, am uitat o chestie care fusese explicată, ceea ce nu a ajutat deloc. Dar până la final cred că mi-am mai amintit câte ceva, și a fost ok.
Chiar îmi doresc să continui, pentru că nu îmi e mie prea clar acum care sunt personajele negative cu adevărat în poveste, pentru că mulți par să aibă două fețe, ceea ce nu e deloc un lucru rău. Asta face doar ca totul să fie și mai interesant de urmărit.
May 27, 2024
Très bon roman d'époque - volume 1 de 3
May 26, 2012
A la hoguera ¬¬
August 7, 2021
― Nu, ţi-am spus NU! se revoltă Algonde, respingând mâinile lui Mathieu, care se îndreptau cu prea multă nerăbdare spre talia ei.
― Atunci, măcar o sărutare. Una mică de tot, insistă fiul brutarului, ţuguindu-şi buzele.
― Potoleşte-te, altfel îţi trag un genunchi şi o să te linişteşti imediat! îl ameninţă adolescenta.
Nu glumea. Mathieu dădu înapoi, ca să-şi protejeze „bijuteriile”. De când erau în leagăn se certau întruna şi ştia bine de ce era în stare drăguţa lui. Căutând un alt mod de apropiere, se aşeză turceşte în ieslea vacii care scoase un muget de protest, în timp ce Algonde îi punea sub ea scăunelul pentru muls.
― N-ar trebui să fie mulsă acum, râse el. Se apropie furtuna şi laptele n-o să fie bun.
― De unde ştii tu?
― Toată lumea ştie asta… Pun rămăşag că Marthe ţi-a poruncit s-o mulgi.
Algonde ridică din umeri. O ura pe camerista pe care stăpânii lor o aduceau de fiecare dată când veneau să stea la castel. Nici Marthe n-o putea suferi pe ea, de altfel, şi nu pierdea niciun prilej să-i amărască viaţa. De fapt, Marthe îşi arogase drepturile unei doamne de companie, fără ca doamna Sidonie sau baronul Jacques, care era considerat unul dintre cei mai puternici seniori din Dauphine, să aibă ceva împotrivă. Ba, mai mult, orice-ar fi spus sau ar fi făcut camerista ei, doamna Sidonie îi găsea întotdeauna scuze. Cu timpul, Gersende, mama lui Algonde şi intendenta casei, se obişnuise cu situaţia; pe Algonde însă nedreptatea o făcea să sufere. Îi venea s-o strângă de gât pe ticăloasa aceea, pe cât de urâtă, pe atât de rea.
― Atunci, măcar o sărutare. Una mică de tot, insistă fiul brutarului, ţuguindu-şi buzele.
― Potoleşte-te, altfel îţi trag un genunchi şi o să te linişteşti imediat! îl ameninţă adolescenta.
Nu glumea. Mathieu dădu înapoi, ca să-şi protejeze „bijuteriile”. De când erau în leagăn se certau întruna şi ştia bine de ce era în stare drăguţa lui. Căutând un alt mod de apropiere, se aşeză turceşte în ieslea vacii care scoase un muget de protest, în timp ce Algonde îi punea sub ea scăunelul pentru muls.
― N-ar trebui să fie mulsă acum, râse el. Se apropie furtuna şi laptele n-o să fie bun.
― De unde ştii tu?
― Toată lumea ştie asta… Pun rămăşag că Marthe ţi-a poruncit s-o mulgi.
Algonde ridică din umeri. O ura pe camerista pe care stăpânii lor o aduceau de fiecare dată când veneau să stea la castel. Nici Marthe n-o putea suferi pe ea, de altfel, şi nu pierdea niciun prilej să-i amărască viaţa. De fapt, Marthe îşi arogase drepturile unei doamne de companie, fără ca doamna Sidonie sau baronul Jacques, care era considerat unul dintre cei mai puternici seniori din Dauphine, să aibă ceva împotrivă. Ba, mai mult, orice-ar fi spus sau ar fi făcut camerista ei, doamna Sidonie îi găsea întotdeauna scuze. Cu timpul, Gersende, mama lui Algonde şi intendenta casei, se obişnuise cu situaţia; pe Algonde însă nedreptatea o făcea să sufere. Îi venea s-o strângă de gât pe ticăloasa aceea, pe cât de urâtă, pe atât de rea.
September 22, 2018
Après une lecture décevante, je me suis dit que j'allais lire un Mireille Calmel, car on n'est jamais déçue avec un Mireille Calmel!? Et bien si. J'ai quelques scrupules à dire ça car j'aime beaucoup cet auteur et écrire un tel roman doit demander une énergie folle, mais je n'ai pas accroché. Pourtant, il y a quelques années j'ai dévoré "Lady Pirates" et cette année j'ai aussi dévoré "Les lionnes de Venise" et "La Rivière des Ames". Ce que j'aime d'habitude dans ses livres, c'est l'aventure, des héroïnes fortes, le Moyen-Age et le côté ésotérique. Dans ce livre, le premier ingrédient "l'aventure" était aux abonnés absents.
Les deux cent premières pages étaient longues. Très longues. S'il n'y a pas d'action, j'attends une plume exceptionnelle. Là, ce n'était pas à la hauteur de mes espérances.
J'ai vraiment eu l'impression que ce n'était qu'une longue introduction aux deux autres tomes qui allaient suivre.
Les cent dernières pages étaient mieux, plus rythmées, les pièces du puzzle s'assemblaient.
Est-ce que j'ai envie de lire la suite? Pas tout de suite en tout cas. Si vous devez commencer à lire un Mireille Calmel, ne commencez pas par ce livre, vous serez déçus!
Les deux cent premières pages étaient longues. Très longues. S'il n'y a pas d'action, j'attends une plume exceptionnelle. Là, ce n'était pas à la hauteur de mes espérances.
J'ai vraiment eu l'impression que ce n'était qu'une longue introduction aux deux autres tomes qui allaient suivre.
Les cent dernières pages étaient mieux, plus rythmées, les pièces du puzzle s'assemblaient.
Est-ce que j'ai envie de lire la suite? Pas tout de suite en tout cas. Si vous devez commencer à lire un Mireille Calmel, ne commencez pas par ce livre, vous serez déçus!
January 20, 2020
J'ai apprécié ce 1er tome , l'atmosphère qui y règne , l'intrigue qui se met en place au fur et à mesure .
Néanmoins , je me suis par moment ennuyée et j'aurai aimé qu'on en sache un peu plus sur la suite à la fin du tome.
Je vais donc entamer le 2ème en espérant que'il soit un peu plus palpitant.
Néanmoins , je me suis par moment ennuyée et j'aurai aimé qu'on en sache un peu plus sur la suite à la fin du tome.
Je vais donc entamer le 2ème en espérant que'il soit un peu plus palpitant.
September 14, 2024
J'ai adoré
July 26, 2024
Demasiados personajes y todos ellos planos; una historia que promete ser fantástica, pero no lo es; muchas conversaciones que no aportan nada. No me ha gustado y no me interesa continuar con la saga. Si tienes la oportunidad de crear un mundo fantástico o basándote en mitología, aprovéchalo y escribe cosas que maravillen, no cosas aburridas.
August 8, 2013
Castlenaud. Petite boutique au pied du château. Je n'avais jamais lu du Mireille Calmel. Ce tome était là, parmi la sélection "thématique" des lieux et j'avais envie d'une lecture "d'époque" pour terminer ces vacances en Dordogne. J'ai hésité. Je me suis lancée. Bien mal m'en pris. La lecture fut assez douloureuse, presque grimaçante alors que s'enchainaient les situations clichées au fil d'une écriture empruntée aux accents sulfureux. Je me contenterai de lire un résumé pour connaitre la suite et fin qui ne prend pas moins de deux autres volumes que je m'épargnerai.
June 26, 2014
Its the first volume of three. I liked it, because I like historical fiction. So far the characters are interesting in a sort of summer read way, nothing special. I will give a more serious review after I read the second volume, but I have the feeling this is going to be rated as a good book for the beach, while everyone is talking around you.
Good practice, for the next book I am reading in French-- Medieaval history of Corsica.
Good practice, for the next book I am reading in French-- Medieaval history of Corsica.
September 9, 2018
Hace años empecé y abandoné este libro (y por tanto la trilogía) ya que de magia, tal como promete la sinopsis, el título y la portada, no tiene casi nada, sólo romance cursi y breves escenas de sexo (que por suerte no son demasiado explícitas).
Ahora he decidido darle otra oportunidad a la trilogía.
No es como para condenarla a la hoguera, pero tampoco es lo mejor que he leído. Es un libro del montón.
Espero que los siguientes mejoren.
Ahora he decidido darle otra oportunidad a la trilogía.
No es como para condenarla a la hoguera, pero tampoco es lo mejor que he leído. Es un libro del montón.
Espero que los siguientes mejoren.
August 3, 2013
Rien a faire pour rentrer dans l histoire, pourtant j adore les legendes autour de Merlin et d Avalon...
Je laisse tomber au 2/3 du livre, j y ai deja pasé trop de temps...
C est assez rare que j abandonne un livre avant la fin ..!
Je laisse tomber au 2/3 du livre, j y ai deja pasé trop de temps...
C est assez rare que j abandonne un livre avant la fin ..!
December 26, 2011
Un cran au dessous du Lit d'Aliénor, mais quand même bon !
J'aime toujours autant le mélange historique/fantastique que met Calmel dans ses livres !!
Bref, je lirai la suite avec plaisir !
August 31, 2016
DNF - 51%
August 14, 2014
Highly entertaining and engrossing. It's really not great litterature but once you start, you want to keep going until you're done! Slightly cheesy but so addicting. A guilty pleasure.
January 21, 2015
Qué decepción más grande
January 9, 2014
Mojonazo. Y aun quedan dos mas.
Displaying 1 - 19 of 19 reviews