Multă știință, medicină, dragoste, prietenie, timp efemer și moarte.
Răvășitorul roman știțifico-fantastic “Orizontul răsturnat” de către Marc Levy portretizează perfect aceste ipostaze ale vieții.
Josh, Luke și Hope sunt studenți la universitatea de Medicina, facultatea de neuroștiință. Între cei trei există o legătura strânsă, iar povestea lor prinde contur atunci când Josh și Luke, fiind studenți finanțați de Centrul Științific Longview în schimbul descoperirilor și devotamentului lor pentru Centru, creează un program “Neurolink”, ce permitea copierea unei memorii umane și stocarea acesteia într-un program, ulterior reușind să “reînvieze” și să permită nemurirea. Cum se întâmpla acest lucru ? Prin faptul că memoria sentimentală (sau altfel spus subconștientul) ar fi fost stocată și reinjectată/reînviată în orice corp compatibil și viu după gene, dar inert din punctul de vedere al subconștientului ce-a încetat să mai existe. Această a două viață, putea fi fezabilă numai dacă persoana în cauză era de acord cu transferarea subconștientului său și dacă era dispusă să-și salveze anual sau lunar memoria sa actuală pentru a fi păstrată.
Experminetul era la început doar o utopie indusă de neuroștiință, însă această utopie devine realitate când cei trei studenți încep a-și materializa ideea, salvând prima memorie în program, astfel dovedindu-se, mai târziu, cu succes. Experimentul a decurs mai întâi pe Josh, apoi pe Hope. De unde și se întoarce orizontul pentru ei. Înregistrându-i memoria lui Hope au observat un lucru străin pe creierul ei, o tumoare avansată, rămânându-i foarte puțin timp să trăiască. Așadar cei trei fac tot posibilul să-i salveze toată memoria rămasă și hotărăsc să o criogenizeze. Ca să o păstreze în viață și să o dezghețe când se va fi descoperit ceva împotriva cancerului cerebral. Însă multe lucruri au fost imprevizibile și necalculate încât Hope rămâne criogenizată și salvată pe un stick mai bine de 30 de ani. Când se trezește nu își poate aminti nimic, fiindcă se trezește dintr-o lungă comă în pielea lui Melody, iar unicul lucru pe care-l are acum cu ea din trecut e o memorie bulversată si multă suferință inexplicabilă, dar palpabilă. Ea a dormit un somn profund și scurt, dar lumea a evoluat, alte tehnologii au apărut și mulți dintre cei dragi ei au dispărut. Prin urmare, Melody începe să sape în trecutul său, își pune întrebări, vrea să-și amintească cine este și de ce nu își poate aminti nimic.
Ce s-a întâmplat cu Josh ? Cum s-a realizat acest transfer si unde e adevărata Melody ? După mai bine de 30 de ani, au mai existat beneficiari ai programului ?
Incurabila boală a lui Hope, scrie istorie pentru cei doi îndrăgostiți și toți cei implicați în program. Povestea îndrăgostiților unică și irepetabilă, dar și vulnerabilitatea poveștii m-au impresionat. Sacrificiile lor și dedicarea pentru dragostea aceasta sunt inexplicabile, probabil. Nu cred că-mi pot exprima pe deplin amalgamul de sentimente pe care-l simt acum, după finisarea cărții, căci este emoționantă, confuză (dar și benignă luând în vedere că se citește rapid) datorită felului în care personajele sunt și vii, si neânsuflețite în același timp, asta o face destul de ambiguă, dar în final capătă sens.
Trebuie să recunosc însă, că la început primele aproximativ o sută și ceva de pagini, cartea mi se părea banală și legată de un simplu trio de prieteni, dar o dată cu momentul culminant de criogenizare, totul a fost imprevizibil, grav și captivant. Iar încheierea cărții m-a ținut cu sufletul la gură, dar și-a meritat timpul.
Cartea este pură ficțiune, dar femeia criogenizată și unele date științifice sunt produsul realității, fapt extrem de trist dacă ajungi să citești cartea și să relaționezi cu realitatea și ceea ce i s-a întâmplat adevăratei femei criogenizate până în prezent, realizând cât de crude pot fi lucrurile.