What do you think?
Rate this book
Regele și Duduia. Carol II și Elena Lupescu dincolo de bârfe și clișee
Pe fundalul prăbușirii imperiilor și a monarhiilor, între noile granițe ale României Mari, viața politică e zguduită de o poveste de dragoste. Prințul moștenitor fuge în lume, în plină epocă antisemită, cu o femeie cu origini evreiești. Despre ei și povestea lor se va vorbi necontenit timp de decenii. Legionarii și, pe linia lor, comuniștii îi vor descrie în contururi îngroșate de ură, invidie și resentiment. Presa internațională va căuta să-i situeze când în descendența marilor iubiri interzise, când în anticamera unor tenebroase intrigi și comploturi politice. Vor fi condamnați de toți, bârfiți, hărțuiți și defăimați în ziare, în manuale și în cărți de istorie. Vor rămâne împreună în ciuda tuturor. Ce se află însă dincolo de bârfe și clișee și ce ascund ele sub masca discursului patriotard, antisemit sau moralizator? Din documente de arhivă, scrisori inedite, memorii, jurnale și mărturii ale contemporanilor, această carte reconstruiește culisele celui mai stăruitor scandal politic din istoria interbelică a României.
240 pages, Paperback
First published April 1, 2019
12 people are currently reading
342 people want to read
About the author
Tatiana Niculescu Bran
32 books163 followersTatiana Niculescu este o scriitoare română, fost producător de programe și prezentator la radio BBC World Service Londra și redactor-șef al secției BBC WS în limba română, autoare de biografii interbelice, cărți neficționale, romancieră și dramaturg.
Tatiana Niculescu a studiat Litere la Universitatea București, absolvind ulterior și Institutul european de jurnalism Robert Schuman din Bruxelles (în original, Robert Schuman European Institute of Journalism). Între 1994 și 2004, a fost editor și prezentator al secției române a BBC World Service din Londra. Între 2004 și 2008 a condus biroul BBC World Service din București.
În 2006 a publicat prima sa carte de non-ficțiune, Spovedanie la Tanacu, numită de critică un "In cold blood" românesc.
Tatiana Niculescu a studiat Litere la Universitatea București, absolvind ulterior și Institutul european de jurnalism Robert Schuman din Bruxelles (în original, Robert Schuman European Institute of Journalism). Între 1994 și 2004, a fost editor și prezentator al secției române a BBC World Service din Londra. Între 2004 și 2008 a condus biroul BBC World Service din București.
În 2006 a publicat prima sa carte de non-ficțiune, Spovedanie la Tanacu, numită de critică un "In cold blood" românesc.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 29 of 29 reviews
April 12, 2023
Când citeam „O istorie sinceră a poporului român” de Florin Constantiniu, am văzut câteva referiri scurte la Elena Lupescu, pe care autorul o schița rapid ca pe capul tuturor răutăților. Nu știu alții cum sunt, dar eu uneori văd câte o chestie cu iz de „Povestea asta e mai lungă și probabil conține denigrări” și mi se trezește curiozitatea.
Numai bine că am găsit „Regele și Duduia” în librărie și am luat-o de curiozitate. Curiozitatea nu mi-a fost foarte puternic satisfăcută.
Pe de o parte, Tatiana Niculescu face un portret destul de solid al familiei Elenei Lupescu, de la rădăcinile evreiești (tatăl ei s-a creștinat), până la găsit poze de familie. Pe de altă parte, dacă ce am citit la F. Constantiniu sugera o denigrare generalizată a Elenei Lupescu, Niculescu pare că vrea să-i îndrepte imaginea de una singură, strângând toate dovezile despre ea ca fiind modestă, elegantă, plăcută, inteligentă, dedicată, iubitoare și capabilă să se muleze pe așteptările interlocutorului când își alegea registrul de exprimare. Deci nu prea am încredere în obiectivitatea cărții, pentru că o bănuiesc puternic de spicuire a materialelor.
Cartea e destul de puternic interesată de situația politică din România epocii respective, ceea ce nu e de mirare, dat fiind faptul că regele e, totuși, puternic implicat în politică. Pe de altă parte, se axează foarte mult pe niște personaje care se perindă prin peisaj, fără să precizeze exact ce făceau toți de erau așa de ocupați și de erau interesați să ajungă în cercul interior al Elenei Lupescu (pe care Niculescu încearcă s-o scoată neimplicată în probleme politice, în afara momentului în care sugerează că Lupescu a prins gustul manevrării din culise).
Nepăsarea pentru politică și gustul pentru viețile private ale monarhilor răzbate și din formulări amuzante ca asta, despre Edward VIII, regele Angliei (e pomenit pentru că a fost Carol la încoronare și pentru că și Edward VIII s-a îndrăgostit de cine nu trebuia):
Altfel, ce răzbate mai mult din carte e că regele Carol al II-lea și Duduia erau genul de persoane care scriau scrisori de dragoste excesiv de sentimentale, că Duduia se dădea de ceasul morții de fiecare dată când era o problemă, că regina Maria nu era foarte brează ca mamă a lui Carol și alte asemenea.
Dacă te uiți la detalii, Carol al II-lea părea să facă diverse lucruri prin culise ca să pună țara la cale și să câștige din punct de vedere politic, dar partea asta e mai mult romanțată decât explicată.
Nici partea personală și romanțată nu e dusă complet până la capăt. După ce abdică Carol al II-lea și fuge din țară cu Elena Lupescu, povestea devine foarte schițată și scurtată. Viitorul rege Mihai părea de nedespărțit de cei doi, e lăsat în România din motive politice. După câțiva ani, după ce pleacă din România, relațiile dintre tată și fiu s-au răcit extrem de mult, din motive neexprimate.
Cu alte cuvinte, sunt multe care nu se prea leagă așa cum ar trebui. Dar anumite citate din scrisori și din însemnări sunt interesante.
Numai bine că am găsit „Regele și Duduia” în librărie și am luat-o de curiozitate. Curiozitatea nu mi-a fost foarte puternic satisfăcută.
Pe de o parte, Tatiana Niculescu face un portret destul de solid al familiei Elenei Lupescu, de la rădăcinile evreiești (tatăl ei s-a creștinat), până la găsit poze de familie. Pe de altă parte, dacă ce am citit la F. Constantiniu sugera o denigrare generalizată a Elenei Lupescu, Niculescu pare că vrea să-i îndrepte imaginea de una singură, strângând toate dovezile despre ea ca fiind modestă, elegantă, plăcută, inteligentă, dedicată, iubitoare și capabilă să se muleze pe așteptările interlocutorului când își alegea registrul de exprimare. Deci nu prea am încredere în obiectivitatea cărții, pentru că o bănuiesc puternic de spicuire a materialelor.
Cartea e destul de puternic interesată de situația politică din România epocii respective, ceea ce nu e de mirare, dat fiind faptul că regele e, totuși, puternic implicat în politică. Pe de altă parte, se axează foarte mult pe niște personaje care se perindă prin peisaj, fără să precizeze exact ce făceau toți de erau așa de ocupați și de erau interesați să ajungă în cercul interior al Elenei Lupescu (pe care Niculescu încearcă s-o scoată neimplicată în probleme politice, în afara momentului în care sugerează că Lupescu a prins gustul manevrării din culise).
Nepăsarea pentru politică și gustul pentru viețile private ale monarhilor răzbate și din formulări amuzante ca asta, despre Edward VIII, regele Angliei (e pomenit pentru că a fost Carol la încoronare și pentru că și Edward VIII s-a îndrăgostit de cine nu trebuia):
Când presa publică primele articole despre povestea de dragoste a noului rege și intenția lui de a se căsători, destule ziare se declară încă de partea lui, iar un deputat conservator, Winston Churchill, se numără printre puținii oameni politici care încearcă să amâne un deznodământ ireparabil.
Altfel, ce răzbate mai mult din carte e că regele Carol al II-lea și Duduia erau genul de persoane care scriau scrisori de dragoste excesiv de sentimentale, că Duduia se dădea de ceasul morții de fiecare dată când era o problemă, că regina Maria nu era foarte brează ca mamă a lui Carol și alte asemenea.
Dacă te uiți la detalii, Carol al II-lea părea să facă diverse lucruri prin culise ca să pună țara la cale și să câștige din punct de vedere politic, dar partea asta e mai mult romanțată decât explicată.
Nici partea personală și romanțată nu e dusă complet până la capăt. După ce abdică Carol al II-lea și fuge din țară cu Elena Lupescu, povestea devine foarte schițată și scurtată. Viitorul rege Mihai părea de nedespărțit de cei doi, e lăsat în România din motive politice. După câțiva ani, după ce pleacă din România, relațiile dintre tată și fiu s-au răcit extrem de mult, din motive neexprimate.
Cu alte cuvinte, sunt multe care nu se prea leagă așa cum ar trebui. Dar anumite citate din scrisori și din însemnări sunt interesante.
May 29, 2019
Tatiana Niculescu are meritul de a studia cu atenție arhivele și a ne aduce adevărata imagine a unor personaje cel puțin controversate atât în epocă, cât și mulți ani după dispariția lor. Din acest volum, niciunul dintre cele două personaje principale nu iese ”rănit”: Carol II este un veritabil om de stat, care se implică în toate domeniile și suferă teribil atunci când legionarii ucid oameni sau când ne este răpite teritoriile în 1940; Elena Lupescu se implică rareori în politică, deși vrea să fie regină, și își iubește cu pasiune viitorul soț. De altfel, dincolo de intrigile politicii, dincolo de război și rigorile monarhiei, suntem în fața unei cărți despre iubire, despre o relație de dragoste care a învins toate obstacolele. (Mi-aș fi dorit, însă, capitole mai consistente despre perioada de după 1940, autoarea mărginindu-se, se pare, în mare măsură, la arhivele românești.)
February 11, 2023
O să încep cu un supra compliment, dar cartea aceasta (ca multe altele ale Tatianei Niculescu, de fapt) ar trebui puse în curricula școlară pentru că au capacitatea de a crește puțin apetitul pentru istoria noastră, dincolo de veșnicele mistificări despre "rolul determinant" al României prin istorie și glorificări inutile.
Este o carte bună, cu și despre o epocă pe care noi o abordăm foarte limitat, iar mentalul colectiv reține foarte puțin. Una în care antisemitismul a dominat scena politică și de multe ori relațiile între oameni. Povestea dintre jidoavca cu părul roșu și Carol al doilea a fost sistematic ignorată la noi, fiind pe lista lucrurilor ce nu merită povestite. O poveste urâtă de Casa Regală, în care Elena Lupescu devenise dușmanul poporului, Gărzii de Fier, tuturor partidelor politice și presei, dar care a rezistat. O idilă începută într-o perioadă în care antisemitismul începea să devină politică de stat în Europa.
Este puțin din toate în cele 200 și un pic de pagini. Puțină biografie, evoluția relației dintre cei doi (cu mențiune că firul narativ se rupe post abdicare și fuga din țară din 1940), descrierea epocii și a bârfotecii de salon, cum s-au raportat partidele și liderii interbelici la cei doi, relația cu Garda de Fier și, desigur, relația dintre familia regală și Elena Lupescu.
Limbajul e accesibil, narațiunea curge, uneori simți că mai multe detalii s-ar fi meritat (în special pe finalul cărții, unde acțiunea accelerează prea mult, post 1938 și lovitura lui Carol). Iar pe final de carte simți apropierea dintre Elena Lupescu și autoare, una cultivată de-a lungul cărții de fapt, și ceea ce am mai observat inclusiv și la celealte cărți ale ei. Același lucru l-am resimțit și pe ultimele pagini ale biografiei lui Zelea Codreanu. Era ceva acolo, o apropiere de subiectul cărții, care depășea stilul de până atunci.
Bună, foarte bună, te face să vrei mai mult, multă informație în 7-8 ore de citit, te face să citești mai mult pe subiect. Este ce trebuie pe lângă multele cărți ce abundă în informații și date, dar unde stilul este mult mai greoi. Aici, totul e lin. Fascinantă poveste în pofida tuturor, sună a slogan de echipă de fotbal (wink wink Rapid). Cei mai bine de 30 ani în care cei doi au fost un cuplu solid as fuck arată de fapt că într-o perioadă puțin predictibilă, cu schimbări peste noapte, povestea lor a rămas.
Păcat de final și păcat că nu sunt de fapt în același loc la 2 metri de sub pământ. E într-un fel continuarea a sloganului ăla de mai sus.
Este o carte bună, cu și despre o epocă pe care noi o abordăm foarte limitat, iar mentalul colectiv reține foarte puțin. Una în care antisemitismul a dominat scena politică și de multe ori relațiile între oameni. Povestea dintre jidoavca cu părul roșu și Carol al doilea a fost sistematic ignorată la noi, fiind pe lista lucrurilor ce nu merită povestite. O poveste urâtă de Casa Regală, în care Elena Lupescu devenise dușmanul poporului, Gărzii de Fier, tuturor partidelor politice și presei, dar care a rezistat. O idilă începută într-o perioadă în care antisemitismul începea să devină politică de stat în Europa.
Este puțin din toate în cele 200 și un pic de pagini. Puțină biografie, evoluția relației dintre cei doi (cu mențiune că firul narativ se rupe post abdicare și fuga din țară din 1940), descrierea epocii și a bârfotecii de salon, cum s-au raportat partidele și liderii interbelici la cei doi, relația cu Garda de Fier și, desigur, relația dintre familia regală și Elena Lupescu.
Limbajul e accesibil, narațiunea curge, uneori simți că mai multe detalii s-ar fi meritat (în special pe finalul cărții, unde acțiunea accelerează prea mult, post 1938 și lovitura lui Carol). Iar pe final de carte simți apropierea dintre Elena Lupescu și autoare, una cultivată de-a lungul cărții de fapt, și ceea ce am mai observat inclusiv și la celealte cărți ale ei. Același lucru l-am resimțit și pe ultimele pagini ale biografiei lui Zelea Codreanu. Era ceva acolo, o apropiere de subiectul cărții, care depășea stilul de până atunci.
Bună, foarte bună, te face să vrei mai mult, multă informație în 7-8 ore de citit, te face să citești mai mult pe subiect. Este ce trebuie pe lângă multele cărți ce abundă în informații și date, dar unde stilul este mult mai greoi. Aici, totul e lin. Fascinantă poveste în pofida tuturor, sună a slogan de echipă de fotbal (wink wink Rapid). Cei mai bine de 30 ani în care cei doi au fost un cuplu solid as fuck arată de fapt că într-o perioadă puțin predictibilă, cu schimbări peste noapte, povestea lor a rămas.
Păcat de final și păcat că nu sunt de fapt în același loc la 2 metri de sub pământ. E într-un fel continuarea a sloganului ăla de mai sus.
June 9, 2023
O poveste a monarhiei românești, o destăinuire a relației dintre Carol II și Elena Lupescu. Elementele istorice se împletesc cu trăirile celor doi neînțeleși ai sorții, dar care găsesc să-și trăiască povestea de dragoste împotriva tuturor.
December 12, 2021
Având în vedere că la școală nu am învățat nimic despre monarhismul românesc, cartea de istorie avea o pagină dedicată acestui subiect, ( imediat după revoluție, in perioada lui Iliescu eram la școală gimnazială) nu prea am multe cunoștințe despre Carol II și monarhie.
Cartea mi se pare destul de studiată, autoarea făcând apel la arhivele naționale și încearcă să rămână pe cât de obiectivă poate fi, având în vedere condițiile și conjuncturile vremii.
Presa din acea perioadă denigrează viața și povestea de dragoste a regelui, prezentându - l într - o lumină proastă ca un trădător și un desfrânat, un risipitor și fără dragoste de țară iar pe Elena Lupescu ,o ,, jidovanca" ce i -a sucit mințile regelui și se vrea regină a României. Așa o fi însă atacurile naziștilor și pericolul comuniștilor înconjurau țara din toate
părțile.
Niculescu încearcă să îi spele onoarea și memoria și să îl portretizeze ca un conducător ce a incercat sa reformeze și să modernizeze țara, un lider politic important precum și un om cu suflet mare care trăiește o poveste de dragoste sinceră cu o femeie de rind, nu cu o prințesă, așa cum era obiceiul monarhiei.
Pe Elena Lupescu o prezintă ca pe o femeie iubitoare, bună la suflet, ce nu s-a implicat în jocurile de culise a politicii, o tipă cultă și educată.
Aceste strădanii ar fi avut un rezultat mai bun dacă autoarea ar fi adus mai multe dovezi care să îi susțină spusele însă în unele pagini am întâlnit subiectivitatea dânsei și nu argumentarea faptelor.
Totodată parcă lipsește ceva, capitolele sun scurte și pline de informații însă nu sunt detaliate și lipsesc introducerile in evenimentele descrise ce ar fi ajutat la înțelegerea mai ușoară a situației politice din acele vremuri precum și a poveștii de dragoste în sine.
Una peste alta merită citită, dacă ajută puțin la îmbogățirea culturii generale și tot e ceva.
Cartea mi se pare destul de studiată, autoarea făcând apel la arhivele naționale și încearcă să rămână pe cât de obiectivă poate fi, având în vedere condițiile și conjuncturile vremii.
Presa din acea perioadă denigrează viața și povestea de dragoste a regelui, prezentându - l într - o lumină proastă ca un trădător și un desfrânat, un risipitor și fără dragoste de țară iar pe Elena Lupescu ,o ,, jidovanca" ce i -a sucit mințile regelui și se vrea regină a României. Așa o fi însă atacurile naziștilor și pericolul comuniștilor înconjurau țara din toate
părțile.
Niculescu încearcă să îi spele onoarea și memoria și să îl portretizeze ca un conducător ce a incercat sa reformeze și să modernizeze țara, un lider politic important precum și un om cu suflet mare care trăiește o poveste de dragoste sinceră cu o femeie de rind, nu cu o prințesă, așa cum era obiceiul monarhiei.
Pe Elena Lupescu o prezintă ca pe o femeie iubitoare, bună la suflet, ce nu s-a implicat în jocurile de culise a politicii, o tipă cultă și educată.
Aceste strădanii ar fi avut un rezultat mai bun dacă autoarea ar fi adus mai multe dovezi care să îi susțină spusele însă în unele pagini am întâlnit subiectivitatea dânsei și nu argumentarea faptelor.
Totodată parcă lipsește ceva, capitolele sun scurte și pline de informații însă nu sunt detaliate și lipsesc introducerile in evenimentele descrise ce ar fi ajutat la înțelegerea mai ușoară a situației politice din acele vremuri precum și a poveștii de dragoste în sine.
Una peste alta merită citită, dacă ajută puțin la îmbogățirea culturii generale și tot e ceva.
December 28, 2020
Recomand cartea asta pentru că are capitole scurte, dar condensate în informație. Fiecare enunțare este întărită de documentație, iar până la urmă dacă sunt suspiciuni că acesta ar fi o încercare a cuiva să te spele pe creier și să te facă îndrăgostit de monarhia apusă a României—te rog—doar privește că aproape un secol a trecut de la îngemânarea acestor evenimente— este deprisos antrenarea unor sentimente negative la adresa acestei cărți ce își propune să redea o nouă imagine a cuplului Carol II—Elena Lupescu care a primit diverse denumiri, una mai puțin complimentatoare decât alta.
,,În realitate, Carol se putea socti și chiar era, primul și cel mai român membru al dinastiei: se născuse în România, vorbea perfect românește, fusese botezat în Biserica Ortodoxă, se simțea în largul lui deopotrivă printre militari și printre țărani, savura înjurăturile neaoșe și se desfăta mâncând mămăliga, ciorbele și brânzeturile românești.” (p.50)
Este o vorbă englezească despre aruncatul pietrelor și casele de sticlă.
Instagram\\my Blog\\
February 15, 2020
There are two things to highlight from the very beginning: any book on Romania’s Royal Family brings me joy and happiness. And two – I had high hopes on this book in light of how much I enjoyed King Michael’s biography written by the same author.
With that in mind, all I can say is that this book disappointed me because of various reasons.
The book prides itself to be a book about the love story between King Carol II and Elena Lupescu beyond the gossips and clichés. And this was exactly what it was. There was a shy attempt at drawing the biographies of them two; however that was shortly abandoned in favour of the love story. Which is good, I guess, but it also led to the story-line getting messier from the middle of the book onwards.
I was disappointed to see that from around the 1938/39 point in Carol and Elena’s lives, it feels as if the author was starting to lose patience and interest in the story and almost rush towards the end. Even more so as there was little light cast on their lives outside of Romania. If the book came with quite a lot of details from the beginning of their lives, the end was much poorer.
While I am aware that this book is not meant to be an academic historical biography, quite the contrary, I found its language vaguely annoying. There were many phrases sprinkled throughout the book that made me think more of a newspaper reporting than of a biography. And on the same register, I would also add the way the author flirted with politics, whereby sometimes it received a lot of attention (especially so when it came to Carol's reign), but other times it was addressed in passing and quite so messy.
One of my biggest pet peeves is about names. It goes to the extent that I have a list of my strong antipathies when it comes to butchering names in books: Andrey/Andrew instead of Andrei in War and Peace, Franzi instead of Franz Joseph in any of his biographies and, as of the latest, Sitta, used repeatedly, instead of Elena in any books related to King Carol II/King Michael. The reason why I mentioned all this is because whilst reading Niculescu’s biography of King Michael she used Sitta throughout most of it, which I thought to be a way of avoiding any confusion between the two Elenas in King Carol’s life. However, I did not see the same approach in this book, more so the two women were mentioned by the same name in a paragraph, which makes me go up the wall.
Overall I cannot say that this book was bad. Yes, it was bland and it was not what I expected. But in the same time it was a good introductory book in the life of King Carol II and his love story with Elena Lupescu. Would I recommend it? Probably to someone who read little on this topic, maybe not quite to someone who read little on the Royal Family overall. I feel that it was quite good at demystifying Elena Lupescu and casting a more positive light on her life and love story.
With that in mind, all I can say is that this book disappointed me because of various reasons.
The book prides itself to be a book about the love story between King Carol II and Elena Lupescu beyond the gossips and clichés. And this was exactly what it was. There was a shy attempt at drawing the biographies of them two; however that was shortly abandoned in favour of the love story. Which is good, I guess, but it also led to the story-line getting messier from the middle of the book onwards.
I was disappointed to see that from around the 1938/39 point in Carol and Elena’s lives, it feels as if the author was starting to lose patience and interest in the story and almost rush towards the end. Even more so as there was little light cast on their lives outside of Romania. If the book came with quite a lot of details from the beginning of their lives, the end was much poorer.
While I am aware that this book is not meant to be an academic historical biography, quite the contrary, I found its language vaguely annoying. There were many phrases sprinkled throughout the book that made me think more of a newspaper reporting than of a biography. And on the same register, I would also add the way the author flirted with politics, whereby sometimes it received a lot of attention (especially so when it came to Carol's reign), but other times it was addressed in passing and quite so messy.
One of my biggest pet peeves is about names. It goes to the extent that I have a list of my strong antipathies when it comes to butchering names in books: Andrey/Andrew instead of Andrei in War and Peace, Franzi instead of Franz Joseph in any of his biographies and, as of the latest, Sitta, used repeatedly, instead of Elena in any books related to King Carol II/King Michael. The reason why I mentioned all this is because whilst reading Niculescu’s biography of King Michael she used Sitta throughout most of it, which I thought to be a way of avoiding any confusion between the two Elenas in King Carol’s life. However, I did not see the same approach in this book, more so the two women were mentioned by the same name in a paragraph, which makes me go up the wall.
Overall I cannot say that this book was bad. Yes, it was bland and it was not what I expected. But in the same time it was a good introductory book in the life of King Carol II and his love story with Elena Lupescu. Would I recommend it? Probably to someone who read little on this topic, maybe not quite to someone who read little on the Royal Family overall. I feel that it was quite good at demystifying Elena Lupescu and casting a more positive light on her life and love story.
December 29, 2019
Știam deja de la Lucian Boia că regele Carol al II-lea a avut multe idei progresiste și că și-a dorit modernizarea României, dar pe ansamblu rămăsesem cu aceeași impresie vagă și înțepenită în inevitabilele clișee că a fost un principe iresponsabil, care și-a sacrificat familia și țara în numele unei pasiuni vulgare, pentru o femeie de rînd.
De fapt, așa cum ne dezvăluie Tatiana Niculescu în excelenta biografie a celebrului cuplu, Regele și Duduia, imaginea celor doi a fost, ca a multor alte personaje istorice, deformată și caricaturizată pentru a servi unor interese politice – mai întîi ale legionarilor, care voiau puterea pentru ei și apoi ale comuniștilor, care au reușit de altfel să șteargă atît de eficient din memoria publică tot binele pe care monarhia l-a făcut României, încît numele Hohenzollern începuse să sune ca o insultă. Iubirea lor cea ridiculizată și blamată a fost doar atît – o afecțiune statornică între doi oameni aflați din păcate sub lumina necruțătoare a reflectoarelor în vremuri tulburi, o legătură care nu a avut nimic diabolic, care nu a schimbat destinul țării, care nici nu a ajutat la instaurarea nazismului la noi nici nu a putut să ne împiedice prăbușirea în comunism:
Pînă la urmă, în toate aceste vîltori și întorsături ale evenimentelor politice, economice și militare, care au luat cu ele nenumărate vieți, singura insulă statornică rămîne, în ciuda tuturor, spre uimirea unora, spre necazul altora, această poveste de dragoste – cea mai hulită, cea mai bîrfită și în secret cea mai invidiată din istoria României.
December 25, 2023
Dincolo de povestea de dragoste, cartea aceasta nu prea detaliază alte aspecte. Așa cum au remarcat și alții mai sus, se prezintă foarte schematic urmările abdicării și cei 13 ani pribegind prin lume până la moartea lui Carol în 1953. Ciudat, mai ales că jurnalul lui nu duce lipsă de pasaje.
A fost de-a dreptul bizară situația menționată, cu profesorul homosexual al lui Carol. Aș fi vrut să elaboreze mai mult autoarea asupra acesteia, sau măcar să facă trimitere la niște surse (altele decât niște scrisori vagi și rupte de context). Altfel, rămân doar niște bârfe neconfirmate. Cam la fel cu complotul francmason de a instaura o dictatură militară în România, la fel de bizar.
În orice caz, această carte simpatizează un pic prea mult protagoniștii poveștii pe care o relatează.
Sigur, Carol II mi-e și mie simpatic, n-am să mint. Indiferent de opinia fiecăruia, nu se poate tăgădui faptul că a fost inteligent, un bun om de stat. Am comentat acest aspect și atunci când am scris recenzia jurnalului său. Probabil că povestea lor de dragoste a fost spectaculoasă și că mulți invidiază o asemenea iubire.
Asta nu o face mai puțin imorală. Încercările autoarei de a-i mai "spăla", din acest punct de vedere, mi se par nepotrivite.
A fost de-a dreptul bizară situația menționată, cu profesorul homosexual al lui Carol. Aș fi vrut să elaboreze mai mult autoarea asupra acesteia, sau măcar să facă trimitere la niște surse (altele decât niște scrisori vagi și rupte de context). Altfel, rămân doar niște bârfe neconfirmate. Cam la fel cu complotul francmason de a instaura o dictatură militară în România, la fel de bizar.
În orice caz, această carte simpatizează un pic prea mult protagoniștii poveștii pe care o relatează.
Sigur, Carol II mi-e și mie simpatic, n-am să mint. Indiferent de opinia fiecăruia, nu se poate tăgădui faptul că a fost inteligent, un bun om de stat. Am comentat acest aspect și atunci când am scris recenzia jurnalului său. Probabil că povestea lor de dragoste a fost spectaculoasă și că mulți invidiază o asemenea iubire.
Asta nu o face mai puțin imorală. Încercările autoarei de a-i mai "spăla", din acest punct de vedere, mi se par nepotrivite.
January 14, 2023
Un studiu istoric senzațional, plin de discernământ! Merită citit! Această carte deconspiră din multe privințe istoria din perioada interbelică, mai ales pe cea a familiei regale și face lumină în diversele clișee și bârfe ce au devenit stereotipuri pentru posterioritate.
October 15, 2019
Cartea își propune să reabiliteze acest cuplu mult hulit și nedreptățit de aproape un secol, dar nu depășește nivelul de istorie romanțată pentru uzul iubitoarelor de telenovele. Fără să aducă la lumină prea multe informații noi sau relevante, volumul este o compilație de citate din surse deja accesibile în limba română (memorii, jurnale, biografii etc) și reușește să netezească puțin doar imaginea șifonată de succesive aparate de propagandă a Regelui Carol al II lea. Portretul“Duduii” e greu de cosmetizat, pentru că nu sunt prea multe mărturii care să o descrie altfel decât vulgară, incultă, cu repere morale foarte elastice, populară și simpatică printre servitori, având limbaj și atitudini de mahala.
Perioda de după anul 1940 este expediată rapid în doar câteva pagini, ca sub presiunea unui termen limită.
Perioda de după anul 1940 este expediată rapid în doar câteva pagini, ca sub presiunea unui termen limită.
December 8, 2019
Slabuta, slabuta! Desi doreste sa se ridice dincolo de barfele epocii, cartea nu depaseste povestile de alcov in ceea ce priveste cuplul Carol-Elena Lupescu. Din punct de vedere istoric datele oferite sunt incomplete si insuficiente pentru a intelege situatia din epoca, iar unele formulari sunt complet nefericite. Multe pagini despre personaje care merita cel multe note de subsol.
E perfecte pentru o seara in care nu-i nimic bun de vazut la TV, dar cam atat.
E perfecte pentru o seara in care nu-i nimic bun de vazut la TV, dar cam atat.
February 11, 2021
Perfectă pentru cineva care nu are prea multe cunoștințe despre controversatul cuplu. Are o tentă subiectivă, însă pe mine nu m-a deranjat neapărat. Am apreciat prezentarea contextului istoric, din care am mai aflat anumite detalii noi atât despre perioada interbelică, cât și despre cel de-Al Doilea Război Mondial.
April 22, 2021
Cu prilejul unui târg de carte dintr-un orăşel de provincie, am intrat într-o librărie în căutarea vreunei noi apariţii editoriale despre Carol II. Ce ştiam, în general, despre el şi Elena Lupescu învăţasem la şcoală sau aflasem din cărţi de istorie înclinate, prin definiţie, să claseze retroactiv evenimente şi mai puţin să înţeleagă vieţi de oameni. Imaginea mea despre cei doi era, de fapt, rodul „fructuoasei” cooperări dintre propaganda liberală anticarlistă, antisemitismul interbelic şi istoriografia legionară, asimilate şi îmbogăţite de cei patruzeci de ani de măsluire a istoriei monarhiei operată de comunism. Graţie unei preocupări mai vechi pentru istoria Angliei, cunoşteam însă şi povestea contemporană lor, a celebrului cuplu Eduard VIII şi Wallis Simpson, despre care s-au scris o mulţime de biografii.
Din neorânduiala plăcută în care se aflau cărţile pe rafturi se vedea că librarul, un domn ca la 60 de ani, era un cititor pătimaş. În tinereţe, se hrănise, ca şi mine, cu istorie oficială. Am găsit, în sfârşit, un volum despre Carol II, dictatură şi apusul democraţiei. M-am prezentat la librar şi l-am întrebat: „Altceva despre Carol II mai aveţi?” Răspunsul lui, de om cultivat şi cu spirit, a venit imediat: „În afară de resentimente, nimic altceva!” Părea aproape indignat că, dintre toate minunăţiile de cărţi din librăria lui, nu găsisem altceva mai bun de cumpărat decât o carte despre regele Carol II. „Sunteţi supărat pe el. Îmi pare rău”, i-am spus împăciuitoare, întinzându-i banii.
Am ieşit din librărie stânjenită. Chiar aşa: altceva mai de soi nu putusem să aleg? Ba încă mă gândeam că, de vreme ce mă preocupa un asemenea personaj, librarul mă privise de parcă m-ar fi surprins flirtând cu, nu-i aşa, regele playboy…
Din neorânduiala plăcută în care se aflau cărţile pe rafturi se vedea că librarul, un domn ca la 60 de ani, era un cititor pătimaş. În tinereţe, se hrănise, ca şi mine, cu istorie oficială. Am găsit, în sfârşit, un volum despre Carol II, dictatură şi apusul democraţiei. M-am prezentat la librar şi l-am întrebat: „Altceva despre Carol II mai aveţi?” Răspunsul lui, de om cultivat şi cu spirit, a venit imediat: „În afară de resentimente, nimic altceva!” Părea aproape indignat că, dintre toate minunăţiile de cărţi din librăria lui, nu găsisem altceva mai bun de cumpărat decât o carte despre regele Carol II. „Sunteţi supărat pe el. Îmi pare rău”, i-am spus împăciuitoare, întinzându-i banii.
Am ieşit din librărie stânjenită. Chiar aşa: altceva mai de soi nu putusem să aleg? Ba încă mă gândeam că, de vreme ce mă preocupa un asemenea personaj, librarul mă privise de parcă m-ar fi surprins flirtând cu, nu-i aşa, regele playboy…
July 2, 2022
Cartea este rezultatul cercetărilor Tatianei Niculescu despre povestea de dragoste dintre Carol II și Elena Lupescu, femeia pentru care a renunțat în 1925 la drepturile sale dinastice (deși a revenit ulterior in tara si a domnit 10 ani) și cu care a trăit o viață în exil, așa cum concluzionează autoarea, deși există și variante cum că a renunțat din considerente politice, la presiunea Guvernului Brătianu.
Prințesa Maria, singurul copil al Regelui Carol I și al Reginei Elisabeta (Carmen Sylva) moare copil fiind. Rămași fără moștenitori, tronul este preluat de Regele Ferdinand I căsătorit cu Regina Maria, nepotul lui Carol I. Carol al II-lea, primul copil al Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria, moștenitorul tronului României, o întâlnește pentru prima dată pe Elena Lupescu, o evreică de o frumusețe rară cum însăși Regina Maria mărturisește, la vârsta de 15 ani. Elena Lupescu avea 9 ani. Se reîntâlnesc când Carol II avea aproape 30 de ani, iar între ei se naște o poveste de iubire ce va dura o viață întreagă. Carol II era căsătorit din obligație aristocratică cu Prințesa Elena a Greciei și Danemarcei. Fire sentimentală, cum este descris Carol II și obligat de casa regală de fiecare dată când se îndrăgostea să renunțe la femeia dorită din considerente ce priveau obligațiile sale, acceptă mariajul cu Prințesa Elena, devenită ulterior Regină mamă, din care se naște ultimul rege al României, Regele Mihai. Fuge însă în Franța cu Elena Lupescu, renunță la toate drepturile sale monarhice și trăiește o viață în exil alături de aceasta. Cartea este excepțional documentată istoric, cu trimitere la documente specifice, majoritatea din Arhivele Naționale ale României, și descrie întreaga perioadă istorică de la acea vreme, inclusiv momentul preluării tronului de către Regele Mihai când avea in jur de 5 ani.
Prințesa Maria, singurul copil al Regelui Carol I și al Reginei Elisabeta (Carmen Sylva) moare copil fiind. Rămași fără moștenitori, tronul este preluat de Regele Ferdinand I căsătorit cu Regina Maria, nepotul lui Carol I. Carol al II-lea, primul copil al Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria, moștenitorul tronului României, o întâlnește pentru prima dată pe Elena Lupescu, o evreică de o frumusețe rară cum însăși Regina Maria mărturisește, la vârsta de 15 ani. Elena Lupescu avea 9 ani. Se reîntâlnesc când Carol II avea aproape 30 de ani, iar între ei se naște o poveste de iubire ce va dura o viață întreagă. Carol II era căsătorit din obligație aristocratică cu Prințesa Elena a Greciei și Danemarcei. Fire sentimentală, cum este descris Carol II și obligat de casa regală de fiecare dată când se îndrăgostea să renunțe la femeia dorită din considerente ce priveau obligațiile sale, acceptă mariajul cu Prințesa Elena, devenită ulterior Regină mamă, din care se naște ultimul rege al României, Regele Mihai. Fuge însă în Franța cu Elena Lupescu, renunță la toate drepturile sale monarhice și trăiește o viață în exil alături de aceasta. Cartea este excepțional documentată istoric, cu trimitere la documente specifice, majoritatea din Arhivele Naționale ale României, și descrie întreaga perioadă istorică de la acea vreme, inclusiv momentul preluării tronului de către Regele Mihai când avea in jur de 5 ani.
This entire review has been hidden because of spoilers.
June 18, 2020
O prezentare a cuplului Carol al II-lea - Elena Lupescu cu un grad pronunțat de subiectivism.
Impresia mea după terminarea cărții e că, în încercarea parcă de a face dreptate cuplului atât de criticat pe parcursul timpului, autoarea se îndepărtează în multe locuri de la o prezentare pe care o dorește obiectivă, alegând să pună accent aproape exclusiv pe calitățile celor doi, să păstreze sub tăcere sau să reducă mult din importanța faptelor lor vădit negative și cu consecințe grave, folosindu-se de multe ori de interpretări proprii și expunând părerea personală ca adevăr absolut.
Cred că o prezentare ceva mai obiectivă ar fi ajutat mai mult scopului. Așa, când cititorul pare forțat să se convingă de caracterul frumos și intențiile bune ale unor persoane cu un rol atât de important în istoria țării, mi se pare că se pierde credibilitatea și se obține poate chiar efectul contrar.
Pe de altă parte, însă, am rămas cu multe informații noi și cu o perspectivă dintr-un unghi diferit asupra domniei lui Carol al II-lea.
Impresia mea după terminarea cărții e că, în încercarea parcă de a face dreptate cuplului atât de criticat pe parcursul timpului, autoarea se îndepărtează în multe locuri de la o prezentare pe care o dorește obiectivă, alegând să pună accent aproape exclusiv pe calitățile celor doi, să păstreze sub tăcere sau să reducă mult din importanța faptelor lor vădit negative și cu consecințe grave, folosindu-se de multe ori de interpretări proprii și expunând părerea personală ca adevăr absolut.
Cred că o prezentare ceva mai obiectivă ar fi ajutat mai mult scopului. Așa, când cititorul pare forțat să se convingă de caracterul frumos și intențiile bune ale unor persoane cu un rol atât de important în istoria țării, mi se pare că se pierde credibilitatea și se obține poate chiar efectul contrar.
Pe de altă parte, însă, am rămas cu multe informații noi și cu o perspectivă dintr-un unghi diferit asupra domniei lui Carol al II-lea.
March 24, 2022
Am inceput cartea cu entuziasm, imi place sa citesc despre Romania interbelica si imi plac povestile de dragoste. Dar dupa ce am parcurs, cu greu, o treime din volum, cred ca o voi lasa deoparte ca abandonata.
Desi demersul se declara, inca din titlu, ca un efort dincolo de barfe si clisee, cartea se citeste prea mult ca un cancan, cel putin pentru gustul meu. Povestea celor doi e perfecta si plina de zahar, restul personajelor imi par, uneori, caricaturi demne de un film Disney. In plus, autoarea a inclus prea multe mentiuni despre cat de "dotat" era regele ca sa mai pot lua in serios restul cercetarii.
Poate intr-o zi voi reveni asupra cartii, dar intre timp, exista titluri mai bune cu care imi pot umple timpul.
Desi demersul se declara, inca din titlu, ca un efort dincolo de barfe si clisee, cartea se citeste prea mult ca un cancan, cel putin pentru gustul meu. Povestea celor doi e perfecta si plina de zahar, restul personajelor imi par, uneori, caricaturi demne de un film Disney. In plus, autoarea a inclus prea multe mentiuni despre cat de "dotat" era regele ca sa mai pot lua in serios restul cercetarii.
Poate intr-o zi voi reveni asupra cartii, dar intre timp, exista titluri mai bune cu care imi pot umple timpul.
January 22, 2024
Tot ce am scris despre carte: Andreea Pandelea Books
Tatiana Niculescu a dorit să arate într-un mod diferit povestea dintre Carol al II-lea și Elena Lupescu, fără „bârfe și clișee” – așa cum este precizat și în titlul cărții –, într-un mod prin care să facă dreptate sentimentelor pe care și le-au purtat cei doi unul pentru celălalt, să schimbe percepția pe care o aveau oamenii despre felul cum fuseseră portretizați, înlăturând anumite nedreptăți.
Tatiana Niculescu a dorit să arate într-un mod diferit povestea dintre Carol al II-lea și Elena Lupescu, fără „bârfe și clișee” – așa cum este precizat și în titlul cărții –, într-un mod prin care să facă dreptate sentimentelor pe care și le-au purtat cei doi unul pentru celălalt, să schimbe percepția pe care o aveau oamenii despre felul cum fuseseră portretizați, înlăturând anumite nedreptăți.
February 13, 2024
Pot să zic că a fost o plăcere să savurez schimbul de scrisori dintre Carol II și Elena Lupescu.
Cărțile Tatianei Niculescu sunt scrise în așa fel încât e stârnită curiozitatea chiar și celor care nu sunt mari pasionați de istorie, ce face ea aici e un fel de "infotenaiment", combină pagini și documentații istorice într-un stil de cancan, dar destul de elevat împachetat.
E o lectură de care te poți lipsi, dar cu toate astea, genul acesta de cărți, pe lângă faptul că "înveți puțină" istorie, te ajută sa ieși dintr-un ritm monoton al cititului, și de ce nu, parcă și dintr-al vieții.
Cărțile Tatianei Niculescu sunt scrise în așa fel încât e stârnită curiozitatea chiar și celor care nu sunt mari pasionați de istorie, ce face ea aici e un fel de "infotenaiment", combină pagini și documentații istorice într-un stil de cancan, dar destul de elevat împachetat.
E o lectură de care te poți lipsi, dar cu toate astea, genul acesta de cărți, pe lângă faptul că "înveți puțină" istorie, te ajută sa ieși dintr-un ritm monoton al cititului, și de ce nu, parcă și dintr-al vieții.
December 14, 2024
Scrisă cu echilibrul relatării faptelor şi în stilul temperat cu care ne-a obişnuit fosta jurnalistă de la BBC. Încercare de a restaura adevărul istoric în biografia acestui cuplu despre care s-au scris nenumărate minciuni şi contra căruia s-au dezlănțuit adevărate războaie de propagandă de către liberali, legionari, nazişti, comunişti şi chiar post-comunişti. Abia recent opera culturală acestui rege desconsiderat a început să fie apreciată.
May 27, 2021
O carte foarte buna, care aduce in prim plan viata lui Carol al II-lea si marea sa iubire Elena Lupescu. Sunt prezentate informatii intime a vietii celor doi, iar povestea lor de dragoste intrece orice poveste de iubire. In care se afla detalii care cu siguranta nu se gasesc in cartea de istorie!
September 14, 2022
O carte absolut exceptionala, scrisa intr o maniera artistica. Tot timpul am avut senzatia ca as citi un roman beletristic, nu o biografie autentica.
Cartea m a tinut in suspans de la inceput la sfarsit si contine amanunte obiective asupra evenimentelor petrecute.
Cartea m a tinut in suspans de la inceput la sfarsit si contine amanunte obiective asupra evenimentelor petrecute.
December 1, 2019
O perspectivă diferită despre Carol al II-lea. Interesant de citit.
March 2, 2020
Un pic siropoasă, dar pentru noi ăștia mai tineri destul de plină de detalii istorice interesante.
May 27, 2020
o carte foarte bine documentata si foarte impartiala
This entire review has been hidden because of spoilers.
August 21, 2022
Ah cate chestii noi pentru mine! Tare merita citita cartea.
June 16, 2023
Surprinzătoare, bine documentată, o lectură plăcută (prin parfumul de epocă și, pe alocuri, suspansul acțiunii) și utilă (prin contribuții notabile la înțelegerea istoriei recente a României)
Displaying 1 - 29 of 29 reviews