What do you think?
Rate this book
Jurnal de librar
„Jurnal de librar a fost, la început, un hashtag pe care-l foloseam la finalul fiecărei povestiri legate de ceea ce mi se întâmpla la muncă pe care o puneam pe Facebook nu atât din dorința de a arăta ce amuzantă e viața de librar, ci mai mult sperând că publicul larg, consumatorii de carte și nu numai, vor vedea meseria de librar mai aproape de ceea ce este ea de fapt și mai puțin un „ah, ce frumos, stai toată ziua și citești și mai iei și salar”. Nu, n-ai nici măcar voie să citești la muncă în cele mai multe locuri. Și dacă ar fi așa, salariul nu e deloc de invidiat.” (Anca Zaharia)
Cartea de față aduce texte noi alături de cele din prima ediție, cât și contribuții din partea unor alți foști sau actuali librari, cât și a unor clienți care, de cealaltă parte a tejghelei, oferă o perspectivă diferită asupra muncii de librar. Texte de Adrian Cârneciu, Geanina Ambrus, Cristina Ştefan, Ana-Maria Anania, Mihail Vakulovski, Claudiu Dumea, George Bonea, Anca Hamza.
Cartea de față aduce texte noi alături de cele din prima ediție, cât și contribuții din partea unor alți foști sau actuali librari, cât și a unor clienți care, de cealaltă parte a tejghelei, oferă o perspectivă diferită asupra muncii de librar. Texte de Adrian Cârneciu, Geanina Ambrus, Cristina Ştefan, Ana-Maria Anania, Mihail Vakulovski, Claudiu Dumea, George Bonea, Anca Hamza.
176 pages, Paperback
First published July 1, 2017
1 person is currently reading
199 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 44 reviews
January 12, 2024
I love bookstores and their employees. For all that I generally abhor Romanian customer service as a whole, bookstores seem to have somehow managed to escape this hell, with their overall polite and knowledgeable employees. Or perhaps I'm just the luckiest bookworm in existence...
Inside Book Corner ~ Librarium
Ms. Anca Zaharia however, decides to show a markedly less impressive side of the profession. As Romanian booksellers are some of the most underpaid, cranky, perpetually angry employees, the author somehow decides that this entitles them to judge any aspect of a customer's manner of speech, desired reading material and/or inability to correctly remember certain authors' names. They even decide to give several (misguided) customers a crash course in basic manners.
This book should not have been published. Or at the very least, the original Facebook statuses it's based on, should've been heavily edited. Right now, all I want to do is close a door in her face, preferably cutting her off mid rant.
From a purely intellectual point of view, I can understand Ms. Zaharia's annoyance at people who come into her bookstore just to:
- rant about unrelated things
- are rude to employees just because they can be
- won't believe that a book hasn't been published yet.
Heck, this was the precise reason I even wanted to read this book. Unfortunately, after spending a "mere" 3 hours of reading her rants, I feel considerably more sympathy for those customers-from-hell than the bookseller.
Score: 2/5 stars
This book is clearly meant as a wake-up call to the entitled book store owners who constantly overwork their employees and refuse to give them sick leave. And possibly to the needlessly rude/clueless customers who wander into a book store by mistake.
Unfortunately, as is more often the case, the book is not going to be read by these people, but rather by genuine book lovers, who're only interested in finding their next great escape... but end up getting heavily criticised for not addressing the sales assistants the correct way.
I would've personally stuck to episodes like these:
Inside Book Corner ~ Librarium
Ms. Anca Zaharia however, decides to show a markedly less impressive side of the profession. As Romanian booksellers are some of the most underpaid, cranky, perpetually angry employees, the author somehow decides that this entitles them to judge any aspect of a customer's manner of speech, desired reading material and/or inability to correctly remember certain authors' names. They even decide to give several (misguided) customers a crash course in basic manners.
Every time you're asking for Loving her, all I hear is:
I'm lonely, and sad, and too stupid to think about my own unhappiness, and way too idiotic to keep my mind off my problems with a real book. So I choose this thingy with semi-complex words, just so I can feel superior about lesser women needing a dictionary for it. But not me, because I know what "coveted" means, so yeaaaah, I want this minute's best seller.
Is there a rule that says that every frump who's looking for a book on yoga/zen/illumination/inner peace must be extremely rude, and peevish, and sort of... unloved? Or maybe they're like that, precisely because they've yet to read the book I need to provide them with, should I want them to become a creature closer to a human than an animal?
This book should not have been published. Or at the very least, the original Facebook statuses it's based on, should've been heavily edited. Right now, all I want to do is close a door in her face, preferably cutting her off mid rant.
From a purely intellectual point of view, I can understand Ms. Zaharia's annoyance at people who come into her bookstore just to:
- rant about unrelated things
- are rude to employees just because they can be
- won't believe that a book hasn't been published yet.
Heck, this was the precise reason I even wanted to read this book. Unfortunately, after spending a "mere" 3 hours of reading her rants, I feel considerably more sympathy for those customers-from-hell than the bookseller.
Score: 2/5 stars
This book is clearly meant as a wake-up call to the entitled book store owners who constantly overwork their employees and refuse to give them sick leave. And possibly to the needlessly rude/clueless customers who wander into a book store by mistake.
Unfortunately, as is more often the case, the book is not going to be read by these people, but rather by genuine book lovers, who're only interested in finding their next great escape... but end up getting heavily criticised for not addressing the sales assistants the correct way.
I would've personally stuck to episodes like these:
The bookstore closes at 10:00pm. The customer reaches the bookstore at 10:01pm. The roll up security door is about 30cm from the floor. Just like in the movies, the customer first drops to her knees, slips beneath the security door, throwing her pack of toilet paper in front of her. Only, she can't get into the bookstore completely due to her backpack getting stuck on the security door. On her knees, with the hand previously holding the toilet paper pack still clutching the carpet, she huffs and puffs and moans:
"Teeeeeeeeeeeeeeeaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!"
July 24, 2017
Tare mi-ar fi placut sa fiu librar sau bibliotecar, sa am o meserie care sa ma lase intre carti, dar nu a fost sa fie. Citind cartea Ancai, mi-a cam pierit cheful si visatul la asa ceva, pentru ca, pe langa carti, trebuie sa mai ai de-a face si cu oamenii, ori de oameni si de lucrat cu oameni mi-s satula pana peste cap. Pe parcursul cartii m-am surprins razand in hohote si nu o singura data, dar dincolo de amuzament ramane gustul amar. Oamenii sunt asa cum sunt, iar meseria de librar nu este in majoritatea cazurilor respectata si nici platita asa cum ar trebui.
Recomand cu drag cartea, e savuroasa si se citeste usor si repede.
Recomand cu drag cartea, e savuroasa si se citeste usor si repede.
November 24, 2025
Foarte drăguță cartea Ancăi...lucrând ca și anticar într-un mall, am trăit multe dintre situațiile descrise in carte, si, Doamne, mare e grădina ta...mi-a picat așa de bine într-o zi de muncă, fără chef de oameni...
February 16, 2024
Indiferent de domeniul de activitate, sa lucrezi in mod direct cu oamenii nu este intotdeauna o sursa de bucurie - intamplarile redate in carte sunt exemple concrete in acest sens, unele amuzante prin absurdul situatiei, altele fiind doar foarte triste din punctul meu de vedere.
Inteleg supararea autoarei, mai ales cand interactiunile neplacute vin la pachet si cu un angajator lipsit total de empatie, insa ma asteptam sa fie si cateva experiente pozitive - mi-ar placea sa vad si un astfel de volum 😊
Inteleg supararea autoarei, mai ales cand interactiunile neplacute vin la pachet si cu un angajator lipsit total de empatie, insa ma asteptam sa fie si cateva experiente pozitive - mi-ar placea sa vad si un astfel de volum 😊
February 10, 2021
Foarte tare m-a dezamăgit cartea asta dar m-a și învățat cât de înșelător este să-ți faci o părere despre o carte citind doar fragmente din ea.
Premisa era foarte interesantă iar răsfoirea m-a făcut să mă gândesc că voi citi o carte amuzantă chiar dacă abordează și subiecte triste și grave. Însă experiența cititului pagină cu pagină a fost complet diferită. Cartea este o adunătură de frustrări ale unei persoane care efectiv nu ar fi trebuit să fie vreodată pusă în poziția de a vinde cărți. Și suspectez că nici în poziția de a scrie cărți. Unei astfel de colecții de întâmplări, i-ar fi folosit o altfel de structură. Eventual una în care să nu numim cumpărătorii “vaci” și “imbecili” chiar de la primele rânduri. Să se vadă măcar niște tentative ale librarului de a se face util și plăcut, măcar o disponibilitate de a răspunde frumos chiar și celor mai stupide întrebări. Că eu cititorul, nefiind librar, nu simt de fapt că prima întâmplare pe care o citesc din carte este de fapt a o mia astfel de situație cu care s-a confruntat librarul. Nu simt deloc că ura și disprețul autorului ar fi îndreptățite. Și aterizez în mijlocul unor concluzii cu care nu mă identific deloc.
Nu m-am identificat absolut deloc cu librarul din această carte și aproape că mi s-a făcut teamă să mai calc și eu prin librării de teamă să nu le greșesc și eu cu diverse acestor ființe. Cine știe, poate nici eu nu reușesc să reperez cel mai disponibil librar din librărie și să-i adresez lui și numai lui întrebări, poate și eu îmi amintesc un nume greșit de autor sau carte sau poate și eu încep dialogul cu mult hulitul “nuvăsupăratz”.
Premisa era foarte interesantă iar răsfoirea m-a făcut să mă gândesc că voi citi o carte amuzantă chiar dacă abordează și subiecte triste și grave. Însă experiența cititului pagină cu pagină a fost complet diferită. Cartea este o adunătură de frustrări ale unei persoane care efectiv nu ar fi trebuit să fie vreodată pusă în poziția de a vinde cărți. Și suspectez că nici în poziția de a scrie cărți. Unei astfel de colecții de întâmplări, i-ar fi folosit o altfel de structură. Eventual una în care să nu numim cumpărătorii “vaci” și “imbecili” chiar de la primele rânduri. Să se vadă măcar niște tentative ale librarului de a se face util și plăcut, măcar o disponibilitate de a răspunde frumos chiar și celor mai stupide întrebări. Că eu cititorul, nefiind librar, nu simt de fapt că prima întâmplare pe care o citesc din carte este de fapt a o mia astfel de situație cu care s-a confruntat librarul. Nu simt deloc că ura și disprețul autorului ar fi îndreptățite. Și aterizez în mijlocul unor concluzii cu care nu mă identific deloc.
Nu m-am identificat absolut deloc cu librarul din această carte și aproape că mi s-a făcut teamă să mai calc și eu prin librării de teamă să nu le greșesc și eu cu diverse acestor ființe. Cine știe, poate nici eu nu reușesc să reperez cel mai disponibil librar din librărie și să-i adresez lui și numai lui întrebări, poate și eu îmi amintesc un nume greșit de autor sau carte sau poate și eu încep dialogul cu mult hulitul “nuvăsupăratz”.
November 21, 2017
Am ras de m-au durut Fluturii din stomacul lu' Emma. Plus ca io o ador pe Anca.
May 11, 2018
Am ezitat între două și trei stele.
Hîrtie de calitate, parcă zero greșeli de tipar. Fain!
În mare, mi-a plăcut cartea. În mic, m-a deranjat uneori limbajul, dar așa-s eu. Faptul că unii cetățeni mioritici sînt niște specimene cu care nici ursul din pădure nu cred că ar vrea să aibă de-a face nu e o noutate, nici măcar publicul internațional nu e fără pată (vă zice asta yours truly, fostă vînzătoare la aeroportul din Frankfurt etc.).
Puteți să puneți mîna pe Jurnal de librar și să vă faceți o impresie despre carte (sau să căutați pe net #jurnaldelibrar, poate ajungeți la postările de pe fb ale autoarei). Dacă tot citisem cărțile cu tematică înrudită ale lui Jen Campbell, a fost foarte interesant să văd cum ne comportăm și noi. Mă întreb dacă eu am înlocuit #nuvăsupăraț cu #măscuzaț, nu pot fi obiectivă, sînt prea rar în librăriile din România. Dacă aș fi citit cartea înainte de a cumpăra ultimele 30-40 de cărți în februarie-martie, cu siguranță aș fi fost mai atentă la comportamentul meu. Adică v-aș fi putut spune dacă #măscuzaț sau #bunăziua. :)
Domnițele de la Casa Cărții din Iași, de unde am cumpărat Jurnal de librar, împreună cu alte nouă cărți, dar ele nu aveau de unde ști asta înainte, plus că nu știu dacă au procent din vînzări, dar a fost nesimțirea mea să intru la ora 19 într-o librărie de stat care se închide la ora 20, așa, domnițele au fost destul de de pomină. Doamna mai în vîrstă poate era din ”generația veche”, dar mi-a găsit o carte pe care o căutam. Domnița cealaltă, mai tînără ca mine, care butona la centrul de control, nu a fost foarte încîntată că aveam o listă și o întrebam aveți aia sau ailaltă. Cînd să întreb de Richard Yates, Revolutionary Road, mi-a tăiat-o scurt, că îi trebuie titlul. Revolutionary Road, am spus. În română, a insistat ea. Revolutionary Road, am insistat și eu. Mă rog, nu o aveau, dar nu sînt sigură.
M-ar interesa să citesc și alte peripeții de #librardeRomânia, unele sînt amuzante, mai afli ce bestseller-uri mai sînt (eram destul de la curent, incredibil) și poate peste 10-20 de ani vom putea vedea o mică schimbare în relația librar-cumpărător.
A, să nu uit, condițiile în care lucrează librarii (mulți dintre ei, înțeleg) sînt foarte, foarte triste. Ar fi minunat să se îmbunătățească aspectul ăsta în minunata mea țară natală. Și nu doar în ceea ce îi privește pe librari, desigur.
Hîrtie de calitate, parcă zero greșeli de tipar. Fain!
În mare, mi-a plăcut cartea. În mic, m-a deranjat uneori limbajul, dar așa-s eu. Faptul că unii cetățeni mioritici sînt niște specimene cu care nici ursul din pădure nu cred că ar vrea să aibă de-a face nu e o noutate, nici măcar publicul internațional nu e fără pată (vă zice asta yours truly, fostă vînzătoare la aeroportul din Frankfurt etc.).
Puteți să puneți mîna pe Jurnal de librar și să vă faceți o impresie despre carte (sau să căutați pe net #jurnaldelibrar, poate ajungeți la postările de pe fb ale autoarei). Dacă tot citisem cărțile cu tematică înrudită ale lui Jen Campbell, a fost foarte interesant să văd cum ne comportăm și noi. Mă întreb dacă eu am înlocuit #nuvăsupăraț cu #măscuzaț, nu pot fi obiectivă, sînt prea rar în librăriile din România. Dacă aș fi citit cartea înainte de a cumpăra ultimele 30-40 de cărți în februarie-martie, cu siguranță aș fi fost mai atentă la comportamentul meu. Adică v-aș fi putut spune dacă #măscuzaț sau #bunăziua. :)
Domnițele de la Casa Cărții din Iași, de unde am cumpărat Jurnal de librar, împreună cu alte nouă cărți, dar ele nu aveau de unde ști asta înainte, plus că nu știu dacă au procent din vînzări, dar a fost nesimțirea mea să intru la ora 19 într-o librărie de stat care se închide la ora 20, așa, domnițele au fost destul de de pomină. Doamna mai în vîrstă poate era din ”generația veche”, dar mi-a găsit o carte pe care o căutam. Domnița cealaltă, mai tînără ca mine, care butona la centrul de control, nu a fost foarte încîntată că aveam o listă și o întrebam aveți aia sau ailaltă. Cînd să întreb de Richard Yates, Revolutionary Road, mi-a tăiat-o scurt, că îi trebuie titlul. Revolutionary Road, am spus. În română, a insistat ea. Revolutionary Road, am insistat și eu. Mă rog, nu o aveau, dar nu sînt sigură.
M-ar interesa să citesc și alte peripeții de #librardeRomânia, unele sînt amuzante, mai afli ce bestseller-uri mai sînt (eram destul de la curent, incredibil) și poate peste 10-20 de ani vom putea vedea o mică schimbare în relația librar-cumpărător.
A, să nu uit, condițiile în care lucrează librarii (mulți dintre ei, înțeleg) sînt foarte, foarte triste. Ar fi minunat să se îmbunătățească aspectul ăsta în minunata mea țară natală. Și nu doar în ceea ce îi privește pe librari, desigur.
December 15, 2017
Cartea avea potential. Este o serie de relatari/intamplari din punctul de vedere al unui librar. Titlul m-a atras imediat. Dar din pacate scrisul imatur si limbajul obscen abundent strica ceea ce parea a fi o lectura interesanta si (speram eu) relaxanta.
Nu pot sa-i dau mai mult de 2 stele. Autoare a se considera superioara fata de oamenii pe care ii considera josnici (care au ghinionul sa-i intre in librarie), si totusi se coboara la nivelul lor vorbind extrem de urat.
Uunele relatari sunt ca niste hate ranturi de pe tumblr cum ar fi: cum autoarea a fost fluierata in supermarket sau prin ce corvoada trece ca sa-si cumpere cartofi de la KFC pentru ca oameni sunt asa de groaznici si josnici iar ea e o printesa intelectuala neinteleasa. Nu am citit demult relatari scrise cu atata ura. Un alt rant sinistru din carte a fost cum ca, copiilor care plang ca vor jucari si nu carti ar trebui sa li se coase gura si adolescentilor care se saruta in public ar trebui sa li se toarne super glue in gura sa ramana lipiti. Tinand cont de asta nu pot sa cred ca aceasta carte are un rating asa de mare.
Autoarea se pare ca uraste cartile de dezvoltare personala dar in mod ironic chiar ei i-ar folosi sa citeasca asemenea carti, poate ar ajuta-o sa gaseasca un pic de pace interioara. Asta si niste vizite la psiholog, eventual o prescriptie pentru Xanax.
Altfel nu m-ar mira sa aud de un killing spree intr-o librarie din Bucuresti.
Nu pot sa-i dau mai mult de 2 stele. Autoare a se considera superioara fata de oamenii pe care ii considera josnici (care au ghinionul sa-i intre in librarie), si totusi se coboara la nivelul lor vorbind extrem de urat.
Uunele relatari sunt ca niste hate ranturi de pe tumblr cum ar fi: cum autoarea a fost fluierata in supermarket sau prin ce corvoada trece ca sa-si cumpere cartofi de la KFC pentru ca oameni sunt asa de groaznici si josnici iar ea e o printesa intelectuala neinteleasa. Nu am citit demult relatari scrise cu atata ura. Un alt rant sinistru din carte a fost cum ca, copiilor care plang ca vor jucari si nu carti ar trebui sa li se coase gura si adolescentilor care se saruta in public ar trebui sa li se toarne super glue in gura sa ramana lipiti. Tinand cont de asta nu pot sa cred ca aceasta carte are un rating asa de mare.
Autoarea se pare ca uraste cartile de dezvoltare personala dar in mod ironic chiar ei i-ar folosi sa citeasca asemenea carti, poate ar ajuta-o sa gaseasca un pic de pace interioara. Asta si niste vizite la psiholog, eventual o prescriptie pentru Xanax.
Altfel nu m-ar mira sa aud de un killing spree intr-o librarie din Bucuresti.
April 1, 2022
Jurnal de librar seamănă foarte tare cu jurnal de steluță, suport in call center și ce am făcut timp de doi ani între 2019 și 2011. Chiar mă tot gândeam uneori in timp ce făceam asta ca as putea nota cumva toate perlele făcute de clienți (mai multe ca la bac) și situațiile in care clienții mergeau mult mai departe de orice conversație umană.
Am un episod prin 2010, când era 22:05 și trebuia deja să fi închis totul (exact ca librarul in mall), iar o clienta mă certa încontinuu de 15 minute ca se cacă pe companie și pe mine și că eu de aia sunt acolo să o ascult cum se cacă pe mine. Deja plângeam pe mute și din frustrare i-am închis telefonul. Speram să îmi răspundă înapoi și să ii spun ca s-a întrerupt apelul, dar din fericite, n-a mai răspuns.
Jurnal de librar este o colecție de minitexte cu o cea mai înțelegătoare Anca ce nu are cum să nu devină hateriță cu un asemenea public. Cel de mall, care de multe ori intră de curiozitate și într-o librărie.
Fun fact, ea nu dă numele librăriei, dar in capul meu îmi imaginam că acțiunea se potrivește corect cu cea din Coresi in multe povestioare. Mie îmi plăcea enorm acolo, dar rareori, ca și ceilalți, aveam pe atâți bani pe cât mi-aș fi dorit pentru cărți.
Fun fact 2, am și acum la fotografia de cover din Facebook o fotografie făcută acolo in noiembrie 2017 când îmi spuneam ca atunci când o să fiu mare, așa o să arate biblioteca mea de acasă. Încet, încet, devine realitate.
Am un episod prin 2010, când era 22:05 și trebuia deja să fi închis totul (exact ca librarul in mall), iar o clienta mă certa încontinuu de 15 minute ca se cacă pe companie și pe mine și că eu de aia sunt acolo să o ascult cum se cacă pe mine. Deja plângeam pe mute și din frustrare i-am închis telefonul. Speram să îmi răspundă înapoi și să ii spun ca s-a întrerupt apelul, dar din fericite, n-a mai răspuns.
Jurnal de librar este o colecție de minitexte cu o cea mai înțelegătoare Anca ce nu are cum să nu devină hateriță cu un asemenea public. Cel de mall, care de multe ori intră de curiozitate și într-o librărie.
Fun fact, ea nu dă numele librăriei, dar in capul meu îmi imaginam că acțiunea se potrivește corect cu cea din Coresi in multe povestioare. Mie îmi plăcea enorm acolo, dar rareori, ca și ceilalți, aveam pe atâți bani pe cât mi-aș fi dorit pentru cărți.
Fun fact 2, am și acum la fotografia de cover din Facebook o fotografie făcută acolo in noiembrie 2017 când îmi spuneam ca atunci când o să fiu mare, așa o să arate biblioteca mea de acasă. Încet, încet, devine realitate.
August 17, 2017
Nu am cuvinte sa descriu cat de mult mi-a plăcut această carte❤️ O iubesc, este deja una dintre preferate mele!
Recomand tuturor😍❤️
Recomand tuturor😍❤️
July 24, 2017
Este o lectură ușoară și deosebit de plăcută. Totuși, așa cum veți citi și în descrierea cărții, situația este ușor tragică, dacă ne gândim că situațiile respective sunt reale, că oamenii aceia ignoranți și lipsiți de bun-simț chiar există. Dar felul în care autoarea expune situațiile îl determină pe cititor să râdă din tot sufletul.
https://randurileevei.wordpress.com/2...
https://randurileevei.wordpress.com/2...
July 30, 2017
"Zaharia citește mult și scrie minunat. V-ați putut delecta anul acesta cu minunata serie, Jurnal de librar, un proiect în care nu numai că am crezut dinainte de a fi, dar care sper să se transforme în carte." Am scris aceste cuvinte anul trecut, într-un editorial pe Serialreaders.com/blog.
Dorințele se împlinesc dacă le rostești cu voce tare. Dorința mea, dorința Ancăi s-a împlinit. Jurnal de Librar a văzut tiparul și e pregătită să fie citită și recitită. O recomand cu mare drag, este exact cum am menționat pe copertă:
"Scenele redate de Anca ar fi amuzante dacă nu ar fi triste. Așa a spus, la un moment dat, un cititor și i-am dat dreptate. La prima citire, te amuzi. Uneori (de cele mai multe ori!) râzi cu lacrimi. La a doua citire, sau poate chiar la a treia, partea amuzantă rămâne deoparte și vezi realitatea. Vezi omul din spatele cărților și oamenii pe care îi întâlnește zi de zi, oamenii aceia care nu au habar că librarul citește cărți și nu gânduri. Citind cartea Jurnal de Librar, nu numai că vei privi cu alți ochi librăritul, dar e foarte posibil să te împrietenești cu primul librar care îți va ieși în cale și să-i mulțumești pentru răbdare, pentru zâmbet și chiar să aranjezi cartea căzută de pe raft pe care, între doi clienți nehotărâți, țârâitul telefonului și cutia cu noutăți ce trebuie etichetate și puse la raft, nu a reușit să o așeze la locul ei."
Să o citiți! O veți iubi!
Dorințele se împlinesc dacă le rostești cu voce tare. Dorința mea, dorința Ancăi s-a împlinit. Jurnal de Librar a văzut tiparul și e pregătită să fie citită și recitită. O recomand cu mare drag, este exact cum am menționat pe copertă:
"Scenele redate de Anca ar fi amuzante dacă nu ar fi triste. Așa a spus, la un moment dat, un cititor și i-am dat dreptate. La prima citire, te amuzi. Uneori (de cele mai multe ori!) râzi cu lacrimi. La a doua citire, sau poate chiar la a treia, partea amuzantă rămâne deoparte și vezi realitatea. Vezi omul din spatele cărților și oamenii pe care îi întâlnește zi de zi, oamenii aceia care nu au habar că librarul citește cărți și nu gânduri. Citind cartea Jurnal de Librar, nu numai că vei privi cu alți ochi librăritul, dar e foarte posibil să te împrietenești cu primul librar care îți va ieși în cale și să-i mulțumești pentru răbdare, pentru zâmbet și chiar să aranjezi cartea căzută de pe raft pe care, între doi clienți nehotărâți, țârâitul telefonului și cutia cu noutăți ce trebuie etichetate și puse la raft, nu a reușit să o așeze la locul ei."
Să o citiți! O veți iubi!
June 25, 2021
O carte amuzanta, care se citeste foarte rapid, si in paginile careia m-am regasit lucrând intr-un domeniu care implica interacțiunea cu oamenii.
Desi in aparenta este o carte comica, in esenta aceasta pune in lumina societatea in care traim, dominata de lipsa bunelor maniere, graba, grosolănie si profilul-robot al cumpărătorului autohton.
Desi in aparenta este o carte comica, in esenta aceasta pune in lumina societatea in care traim, dominata de lipsa bunelor maniere, graba, grosolănie si profilul-robot al cumpărătorului autohton.
November 24, 2022
Credeam că o să fie o lectură drăguță și amuzantă scrisă de o iubitoare de cărți, dar autoarea și-a scuipat tot veninul în această "carte" scrisă cu spații de o șchioapă între rânduri ca să pară mai groasă. Complexul de inferioritate si ura pentru tot ce se mișcă în jur predomină. O risipă de timp și hârtie.
February 13, 2019
O carte scrisa cu ura. :(
January 18, 2019
Jurnal de librar este o carte ușor de citit, se poate citi de azi pe mâine sau într-o după-amiază grăbită. Mi-am dorit-o foarte mult, având așteptări mari de la ea deoarece ador librăriile și să fiu înconjurată de cărți, iar meseria de librar mi-a părut întotdeauna fantastică. Asta până când am început să citesc cartea, apoi mi s-a mai potolit atât entuziasmul cu care am așteptat să o citesc cât și dorința de a mai fi librar. Întâmplările descrise în carte de către autoare sunt foarte amuzante, parcă desprinse dintr-o altă lume sau dintr-un scenariu SF, dar totodată și foarte triste evidențiind nivelul scăzut de cultură și de inteligență sub care zac unii oameni.
Ceea ce m-a deranjat în mod deosebit a fost vocea naratoarei care a "distrus" tot farmecul lecturii prin limbajul folosit, având în sinea ei câte un cuvânt sau o expresie vulgară pentru fiecare client cu care intra în contact, în același fel descriind și situațiile întâlnite, prin: bovină, vacacretină, vaca pământului, cocalar, plus altele. Prin acestea nesituându-se absolut deloc în fața "bovinei care mugește ca pe tarlaua lui mă-sa, arătând direct cu copita" și fiind mai deranjante decât un inocent "nuvăsupăraț" rostit de către un copil sau aruncat în grabă de către un adult.
Consider că meseria de librar are la fel de multe părți frumoase și interesante dar totuși neevidențiate în carte nici măcar printr-un cuvânt.
Ceea ce m-a deranjat în mod deosebit a fost vocea naratoarei care a "distrus" tot farmecul lecturii prin limbajul folosit, având în sinea ei câte un cuvânt sau o expresie vulgară pentru fiecare client cu care intra în contact, în același fel descriind și situațiile întâlnite, prin: bovină, vacacretină, vaca pământului, cocalar, plus altele. Prin acestea nesituându-se absolut deloc în fața "bovinei care mugește ca pe tarlaua lui mă-sa, arătând direct cu copita" și fiind mai deranjante decât un inocent "nuvăsupăraț" rostit de către un copil sau aruncat în grabă de către un adult.
Consider că meseria de librar are la fel de multe părți frumoase și interesante dar totuși neevidențiate în carte nici măcar printr-un cuvânt.
November 3, 2017
O carte care ar trebui sa fie citita de toti cei care isi doresc sa fie librari. Ar trebui sa fie citita de acei oameni care au senzatia ca a lucra intr-o librarie presupune sa citesti carti toata ziua. Sa fii librar nu e boem.
March 13, 2018
O colecție de scene semi-ficționalizate din perspectiva unui librar ursuz și lipsit de umor. Câteva momente au fost haioase dar în general personajul principal mi s-a părut mai antipatic decât clienții bezmetici.
October 13, 2021
O lectură ușoară, plăcută și cu umor. Această carte cuprinde o serie de întâmplări din viața unui librar, pe alocuri pot spune că erau exagerate din perspctiva librarului, iar la altele te miri încă odată și odată și încă de mai multe ori cum poate fi omul.
Fiiind librar, această carte este atât de relatable pentru mine, căci m-am regăsit în multe situații descrise în carte, unele de plâns, altele de râs.
La început mi s-a părut prea că ea este prea dură asupra acestui post, dar pe parcus într-un fel am înțeles-o, din motiv că sunt în aceeași situație. 😅 Nu cred că o înțelegeam atât de bine dacă nu eram.
Viața de librar poate fi distractivă și frumoasă, te gândești că vei fi înconjurat numai de cărți, de accesorii fun si altele, dar nu e uns totul cu miere, sunt și alte aspecte cu care te confrunți.
Cu bune, cu rele, eu iubesc să fiu librar. 🧡📚
P.S. Dacă încercați să citiți cartea în public, pregătiți-vă să primiți niște priviri variate. (Eu am râs prea mult în transportul public 😅)
Fiiind librar, această carte este atât de relatable pentru mine, căci m-am regăsit în multe situații descrise în carte, unele de plâns, altele de râs.
La început mi s-a părut prea că ea este prea dură asupra acestui post, dar pe parcus într-un fel am înțeles-o, din motiv că sunt în aceeași situație. 😅 Nu cred că o înțelegeam atât de bine dacă nu eram.
Viața de librar poate fi distractivă și frumoasă, te gândești că vei fi înconjurat numai de cărți, de accesorii fun si altele, dar nu e uns totul cu miere, sunt și alte aspecte cu care te confrunți.
Cu bune, cu rele, eu iubesc să fiu librar. 🧡📚
P.S. Dacă încercați să citiți cartea în public, pregătiți-vă să primiți niște priviri variate. (Eu am râs prea mult în transportul public 😅)
Read
May 21, 2020Am să încep cu esențialul (din punctul meu de vedere): din păcate meseria de librar nu-i una tocmai boemă, așa cum s-ar putea crede. Poate pentru că realitatea e (la noi, acum, cel puțin) mult mai fad colorată decât ficțiunea. Esențială măcar prin aportul cultural pe care îl aduce în societate, această vocație (căci fără vocație nu văd cum ai putea depăși lipsurile, fie ele și exclusiv financiare) pare să fie adesea tratată prost de o mare masă de oameni, ridiculizată chiar. Și asta în condițiile în care oricum nu-s extrem de mulți cei care trec pragurile unei librării (indiferent de tabără; eu spre exemplu, deși cumpăr bine peste 100 de volume pe an o fac aproape exclusiv online de ani de zile)... Și-atunci e chiar că era o mare nevoie de-un volum care să vorbească deschis despre asta. Care să tragă un semnal de alarmă și care să reprezinte un prim pas pentru o schimbare. Cât de mică. Cât de măruntă. Nu știu dacă „Jurnal de librar” a avut scopul acesta și nici dacă și l-a atins, eu sper că răspunsul e pozitiv în ambele cazuri. M-am bucurat că a fost un volum citit și discutat. Mult. M-aș bucura dacă nu ar rămâne singurul din această „nișă”. E nevoie de mai multe. De campanii de asemenea. De oameni care să promoveze nu doar cititul ci și bunele practici din domeniu. Iar pentru asta e nevoia uneori de a scoate la lumină umbrele și bezna.
Despre conținutul cărții însă nu prea pot vorbi în termeni elogioși. Motivul e simplu: n-am simțit nicio urmă de empatie. Absolut niciuna. Am citit multă ură în schimb. Ură față de oameni. Ură față de anumite cărți (care nu mi-au plăcut nici mie, dar pe care n-aș putea să le urăsc, la fel cum n-aș putea să-mi bat joc de anumiți autori pentru simplul fapt că nu mă încântă deloc dpdv literar). Am găsit chiar și o „povestioară” cu derapaje rasiste repetate. Asta cred că m-a întristat cel mai mult. Pot să înțeleg motivele urii. Să visezi la a lucra într-un domeniu apropiat sufletului tău, să ai și vocație, să „pui și osul” la modul serios, toate astea ar trebui să te propulseze către o carieră de succes. Atunci când însă faci totul bine iar eșecurile se datorează factorilor externi e firesc să intervină frustrarea. Nervii. Angoasele. Și e perfect de înțeles că te trezești într-o zi cedând pur și simplu. Pentru că nedreptatea repetată ne dezechilibrează emoțional. E firesc. Cu toate astea, n-am cum să aprob ura. De asta sper să uit de cartea asta cât mai repede, mai ales pentru că, deși îmi imaginam că îmi va reda cumva încrederea în fenomenul cultural, din perspectiva lui ca și business sau profesie, efectul a fost fix invers.
PS: Să ne înțelegem, Anca Zaharia poate să fie un autor foarte mișto. „Suicid” e unul dintre cele mai bune volume de poezie pe care le-am citit în ultimii ani. Cu siguranță cel mai bun pe care l-am citit anul acesta. „Sertarul cu ură” a fost simpatic și el. Și vor mai veni și altele. Poate chiar și mai bune.
Despre conținutul cărții însă nu prea pot vorbi în termeni elogioși. Motivul e simplu: n-am simțit nicio urmă de empatie. Absolut niciuna. Am citit multă ură în schimb. Ură față de oameni. Ură față de anumite cărți (care nu mi-au plăcut nici mie, dar pe care n-aș putea să le urăsc, la fel cum n-aș putea să-mi bat joc de anumiți autori pentru simplul fapt că nu mă încântă deloc dpdv literar). Am găsit chiar și o „povestioară” cu derapaje rasiste repetate. Asta cred că m-a întristat cel mai mult. Pot să înțeleg motivele urii. Să visezi la a lucra într-un domeniu apropiat sufletului tău, să ai și vocație, să „pui și osul” la modul serios, toate astea ar trebui să te propulseze către o carieră de succes. Atunci când însă faci totul bine iar eșecurile se datorează factorilor externi e firesc să intervină frustrarea. Nervii. Angoasele. Și e perfect de înțeles că te trezești într-o zi cedând pur și simplu. Pentru că nedreptatea repetată ne dezechilibrează emoțional. E firesc. Cu toate astea, n-am cum să aprob ura. De asta sper să uit de cartea asta cât mai repede, mai ales pentru că, deși îmi imaginam că îmi va reda cumva încrederea în fenomenul cultural, din perspectiva lui ca și business sau profesie, efectul a fost fix invers.
PS: Să ne înțelegem, Anca Zaharia poate să fie un autor foarte mișto. „Suicid” e unul dintre cele mai bune volume de poezie pe care le-am citit în ultimii ani. Cu siguranță cel mai bun pe care l-am citit anul acesta. „Sertarul cu ură” a fost simpatic și el. Și vor mai veni și altele. Poate chiar și mai bune.
March 7, 2023
Așteptări mari care nu au fost satisfăcute.
Nu știu de ce mă așteptam să fie ceva mai amuzantă și cu mai multă substanță, dar m-am înșelat.
Interacțiunea cu oamenii a fost întotdeauna foarte dificilă și credeți-mă că lucrând câțiva ani într-un call center știu exact ce zic, dar mai cred că este obligația ta să cauți alt job dacă acesta nu îți place și mai mult, îți face rău.
Societatea în care trăim are multe lipsuri, cum are și limbajul autoarei, iar faptul că te cobori la același nivel nu te face mai bun/bună decât citez ,,vaca proastă".
Consider că lucrând cu oamenii avem cumva și rolul de a-i educa, cizela, de a le ridica acel văl negru de pe ochi pentru că da, schimbările pornesc de la noi.
Cartea pare scrisă de un copil de maxim 14 ani care experimentează primul job și realizează că nu este deloc locul unde ar vrea să își petreacă orele de muncă.
Mă bucur totuși că autoarea a descris mai bine activitățile unui librar pentru cei care au impresia că locul este uns cu miere și nu faci altceva decât să citești toate noutățile.
Nu știu de ce mă așteptam să fie ceva mai amuzantă și cu mai multă substanță, dar m-am înșelat.
Interacțiunea cu oamenii a fost întotdeauna foarte dificilă și credeți-mă că lucrând câțiva ani într-un call center știu exact ce zic, dar mai cred că este obligația ta să cauți alt job dacă acesta nu îți place și mai mult, îți face rău.
Societatea în care trăim are multe lipsuri, cum are și limbajul autoarei, iar faptul că te cobori la același nivel nu te face mai bun/bună decât citez ,,vaca proastă".
Consider că lucrând cu oamenii avem cumva și rolul de a-i educa, cizela, de a le ridica acel văl negru de pe ochi pentru că da, schimbările pornesc de la noi.
Cartea pare scrisă de un copil de maxim 14 ani care experimentează primul job și realizează că nu este deloc locul unde ar vrea să își petreacă orele de muncă.
Mă bucur totuși că autoarea a descris mai bine activitățile unui librar pentru cei care au impresia că locul este uns cu miere și nu faci altceva decât să citești toate noutățile.
January 19, 2018
Am terminat o in câteva ore deși intenționăm sa o citesc pe parcursul mai multor zile. N am rezistat.
O carte genială, nu am mai râs de multă vreme atât.
O recomand pentru ca viața de librar e si trista si amuzanta, te binedispune.
Ma întreb numai ce s ar întâmpla daca Andrei Ciobanu si Irina Binder ar scrie o carte in colaborare :)).
O carte genială, nu am mai râs de multă vreme atât.
O recomand pentru ca viața de librar e si trista si amuzanta, te binedispune.
Ma întreb numai ce s ar întâmpla daca Andrei Ciobanu si Irina Binder ar scrie o carte in colaborare :)).
Read
October 3, 2023Singura mea bucurie la această carte este că a fost scurtă. Dacă ar fi fost mai voluminoasă, cred că i-aș fi dat DNF.🫣
Mă așteptam ca această carte să conțină momente amuzante sau semnificative din viața unui librar.
Din păcate, autoare prezintă doar o serie de frustrări pe care le-a acumulat pe parcursul a trei ani de meserie. Cartea prezintă doar momentele și interacțiunile urâte.
Cred că meseria are și o parte frumoasă, dar aceasta a fost pusă în umbră în această carte.
Pe lângă momentele pe care a ales să le prezinte, m-a mai deranjat ceva în această carte… Exprimarea pe care autoarea a folosit-o nu a fost deloc acceptabilă, nici în carte și nici către clienții pe care i-a avut.
A folosit deseori apelative la adresa clienților pe care nici nu vreau să le menționez aici, dar au fost jignitoare.
Din păcate am fost profund dezamăgită de această carte și deși am vrut să dau mai mult, nu am avut nimic pentru care să plusez.
Mă așteptam ca această carte să conțină momente amuzante sau semnificative din viața unui librar.
Din păcate, autoare prezintă doar o serie de frustrări pe care le-a acumulat pe parcursul a trei ani de meserie. Cartea prezintă doar momentele și interacțiunile urâte.
Cred că meseria are și o parte frumoasă, dar aceasta a fost pusă în umbră în această carte.
Pe lângă momentele pe care a ales să le prezinte, m-a mai deranjat ceva în această carte… Exprimarea pe care autoarea a folosit-o nu a fost deloc acceptabilă, nici în carte și nici către clienții pe care i-a avut.
A folosit deseori apelative la adresa clienților pe care nici nu vreau să le menționez aici, dar au fost jignitoare.
Din păcate am fost profund dezamăgită de această carte și deși am vrut să dau mai mult, nu am avut nimic pentru care să plusez.
February 3, 2018
Nu am știu inițial dacă să râd sau să plâng. Dar vă pot spune sigur că după primele 4 povești îmi venea să mă bat singură? Cum nene, cum să fie unii oameni așa hadicapați? Scuzați-mi limbajul dar totuși, citiți și vedeți!
Această carte conține câteva dintre " aventurile" Ancăi ca librar. M-am crucit! Atâtea specimene " umane" pe care le credeam dispărute, s-au înmulțit ca gândacii sub pietre apoi au intrat în librărie.
Mărturisesc că am și descoperit unele greșeli pe care le făceam și eu, ca de exemplu să încep cu " Nu vă supărați" în loc de " Bună ziua". Am învățat să salut, dar fiind mai reținută uneori ( cei care mă cunosc ar râde la asta, dar așa este, uneori sunt mai reținută și mai timidă) îmi era teamă că deranjez.
În orice caz, această carte vă trece prin toate stările posibile. Sunt situații... tragice să le zic așa, nici un vânzător, librar sau om în general nu ar trebui să treacă prin așa ceva, dar totuși, unele sunt de-a dreptul amuzante iar altele ireal de șocante. Recomand cu drag această carte!
Această carte conține câteva dintre " aventurile" Ancăi ca librar. M-am crucit! Atâtea specimene " umane" pe care le credeam dispărute, s-au înmulțit ca gândacii sub pietre apoi au intrat în librărie.
Mărturisesc că am și descoperit unele greșeli pe care le făceam și eu, ca de exemplu să încep cu " Nu vă supărați" în loc de " Bună ziua". Am învățat să salut, dar fiind mai reținută uneori ( cei care mă cunosc ar râde la asta, dar așa este, uneori sunt mai reținută și mai timidă) îmi era teamă că deranjez.
În orice caz, această carte vă trece prin toate stările posibile. Sunt situații... tragice să le zic așa, nici un vânzător, librar sau om în general nu ar trebui să treacă prin așa ceva, dar totuși, unele sunt de-a dreptul amuzante iar altele ireal de șocante. Recomand cu drag această carte!
February 14, 2021
i can relate
January 20, 2024
Cam enervantă cartea asta și autoarea/autorii.
Într-un final, doar mi-a lăsat impresia că mare parte dintre librari sunt cu capsa pusă și deja enervați pe tine ca-i intrat în librăria lor.
Unele observații și comentarii din carte sunt amuzante, altele sunt foarte critice și rău voitoare.
Aparent, o treabă de-i enervează pe librari foarte des e când te duci la ei cu un "nu vă supărați" când ei fac ceva, dar există și un alt angajat pe altundeva prin librărie. Ceea ce pare de înțeles, dacă n-ai fost niciodată în situația să cauți ca bezmeticul prin toată librăria un angajat și să nu-l găsești decât pe ăla care pune cărți la raft stând pe-o scară.
Ce m-a enervat pe mine la toată colecția asta de supărări a fost atitudinea aia foarte balcanică de a sări la judecată + insultă. Tipa asta m-a întrebat pe mine ceva, eu care sunt pe scară, și nu pe colegul care e în față?! Păi, da, pt că e o vacă proastă și needucată. În mod evident nu are 4 clase, nu știe exact să citească, e o dobitoacă insuportabilă. De-aia s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Nu există posibilitatea ca colegul din față, să fi fost ascuns făcând altceva, sau la telefon, sau ocupat în alt fel. Sau orice altceva. Nu. Clar, clienta e o vacă.
Faptul că niște unii care se dau intelectuali și educați și cu bun-simț insultă oameni de nu-i cunosc, așa, că le-au intrat în librărie, e de-a dreptul ipocrit.
Atâta tot că e foarte scurtă cartea și se citește în câteva ore maxim. În rest, nu reprezintă cine știe ce.
Într-un final, doar mi-a lăsat impresia că mare parte dintre librari sunt cu capsa pusă și deja enervați pe tine ca-i intrat în librăria lor.
Unele observații și comentarii din carte sunt amuzante, altele sunt foarte critice și rău voitoare.
Aparent, o treabă de-i enervează pe librari foarte des e când te duci la ei cu un "nu vă supărați" când ei fac ceva, dar există și un alt angajat pe altundeva prin librărie. Ceea ce pare de înțeles, dacă n-ai fost niciodată în situația să cauți ca bezmeticul prin toată librăria un angajat și să nu-l găsești decât pe ăla care pune cărți la raft stând pe-o scară.
Ce m-a enervat pe mine la toată colecția asta de supărări a fost atitudinea aia foarte balcanică de a sări la judecată + insultă. Tipa asta m-a întrebat pe mine ceva, eu care sunt pe scară, și nu pe colegul care e în față?! Păi, da, pt că e o vacă proastă și needucată. În mod evident nu are 4 clase, nu știe exact să citească, e o dobitoacă insuportabilă. De-aia s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Nu există posibilitatea ca colegul din față, să fi fost ascuns făcând altceva, sau la telefon, sau ocupat în alt fel. Sau orice altceva. Nu. Clar, clienta e o vacă.
Faptul că niște unii care se dau intelectuali și educați și cu bun-simț insultă oameni de nu-i cunosc, așa, că le-au intrat în librărie, e de-a dreptul ipocrit.
Atâta tot că e foarte scurtă cartea și se citește în câteva ore maxim. În rest, nu reprezintă cine știe ce.
December 27, 2017
Mi-a plăcut cărțulia, dar sunt cam triste, bizare, neobișnuite, unui cititor cu experiență, vorba vine, situațiile descrise de ea, și cum s-a mai zis, Anca e cam cinică, dură, directă și mereu foarte drăguță chiar dacă imaginar ar sta doar cu coasa în mână :)
Că-i venea să înjure pe fiecare client ca picat din pod, o înțeleg, cu oamenii e greu să lucrezi, mai ales cu aia care habar nu au pe ce planetă trăiesc. Cu toate acestea, mă așteptam, cumva, la sfârșit de carte sau oriunde se putea, să găsesc și partea frumoasă a faptului că ești librar. Câteva rânduri măcar.
Dintotdeauna mi-am dorit și-mi doresc în continuare să lucrez librar sau bibliotecar, poate apuc până la bătrânețe să o fac și pe asta :)), dar, după ce citești cartea aceasta ți se mai reduce din dorința aia aprigă, poate chiar începi să te resemnezi. Mai ales că salariul nu e tocmai unul care ar putea să-ți permită să trăiești decent, nu doar să supraviețuiești facturilor și plății chiriei lună de lună.
Că-i venea să înjure pe fiecare client ca picat din pod, o înțeleg, cu oamenii e greu să lucrezi, mai ales cu aia care habar nu au pe ce planetă trăiesc. Cu toate acestea, mă așteptam, cumva, la sfârșit de carte sau oriunde se putea, să găsesc și partea frumoasă a faptului că ești librar. Câteva rânduri măcar.
Dintotdeauna mi-am dorit și-mi doresc în continuare să lucrez librar sau bibliotecar, poate apuc până la bătrânețe să o fac și pe asta :)), dar, după ce citești cartea aceasta ți se mai reduce din dorința aia aprigă, poate chiar începi să te resemnezi. Mai ales că salariul nu e tocmai unul care ar putea să-ți permită să trăiești decent, nu doar să supraviețuiești facturilor și plății chiriei lună de lună.
October 21, 2017
"Jurnal de librar" este o carte la care am râs mult, ca, după terminarea ei, să plâng pentru soarta tristă a unui popor care şi-a uitat cu totul valorile😕
January 2, 2018
O carte mai degrabă trista decât amuzantă.
February 22, 2018
O cărticică simpatică cu povestiri scurte.
Am citit-o în pauza de la serviciu. 😊
Am citit-o în pauza de la serviciu. 😊
Displaying 1 - 30 of 44 reviews