What do you think?
Rate this book


240 pages, Paperback
First published January 1, 1976




Citate:
"- Ce zici, Mirciulică? Este o ținută destul de convenabilă?
Bătrâna se admira în oglinda fixată pe ușa interioară a șifonierului. Îmbrăcase o rochie cafenie cu o cravată verde închis. De la centură, fusta se deschidea în cute adânci. Pe marginea fotoliului își pregătise pardesiul - un raglan dintr-o țesătură ecosez discretă - și poșeta încăpătoare." (p.46)
"În bucătărie zgomotele din pivniță se auzeau mai limpede. Bătrâna, clăti un pahar, îl umplu și-l așeză pe o tăviță. Ochii îi străluceau.
- Băieții sunt harnici, șopti. În general, trebuie să recunoști că nu te-au dezamăgit. Ce mai încolo și-ncoace, draga mea, dă-mi voie să te felicit. Planul tău se dovedește ad-mi-ra-bil! Îți țin pumnii pe mai departe.
Se întoarse în sufragerie ducând tăvița cu amândouă mâinile. Lumina din priviri se stinsese. Ochii semănau din nou cu două albăstrele presate de mult într-un album." (p.60)
"- Mirciulică? Hai dragul meu, domnul acela nervos a plecat. Știi că nu te mint niciodată.
Cotoiul își arătă capul mare. Privi circumspect în jur și-i sări în poale.
Ioniță Dragu o contempla năuc. Pe neașteptate, doamna Miga izbucni într-un râs isteric." (p.83)
"- Cine? Doru Matei?
- Nu, Melania Lupu...
- Doarme, mănâncă fondante sau conversează cu Mirciulică.
- Îhî! Parcă o văd în capotul ei de lână învârtindu-se prin casă, ciripind de una singură, punând la cale bazaconii. E ca într-o carte cu poze... Cărțile acelea cu foi groase și litere mari, cu vigniete naive la început și sfârșit de capitol, unde «parcă» se mai scria cu apostrof, iar «capodoperă» cu vreo trei cuvinte. O răsfoiești zâmbind, într-o vacanță când n-ai ce face și întorci paginile emoționat la gândul că acum o sută cincizeci de ani a citit-o un individ care nu mai există. Semnătura cu cerneală neagră de pe prima pagină e totdeauna serioasă, pretențioasă și vizibilă. Mi-ar fi greu sa rup o astfel de carte..." (p.104)