Publicată la 15 octombrie 1886, ziua deschiderii școlilor italiene de după unificare, Cuore s-ar potrivi de minune și "oamenilor mari", care trec cu vederea simplitatea înduioșătoare a vieții.
Este un jurnal emoționant, scris din perspectiva unui copil de 10 ani care, tot notând, își urmărește propria evoluție și se construiește pe sine cu ajutorul oamenilor din jurul său.
Suflul care abundă din filele cărții este folositor aproape întru totul și în zilele noastre, iar morala lor s-ar putea însuși cu prisosință și astăzi de absolut toate elementele societății, fie ele mai civilizate sau mai "rebele".
Accentul pus pe "iubirea de patrie" și "apărarea ei" este, fără doar și poate, specific vremii, cartea fiind scrisă în primul deceniu de după unificarea peninsulei, una dintre povestirile lunare fiind dedicată, spre exemplu, morții lui Garibaldi. Totuși, nu se poate nega și "limitarea" autorului, Edmondo de Amicis fiind cadru militar vreme de 11 ani, din 1859 până în 1870, luptând pe nenumărate fronturi împotriva opresiunii imperialiste a vrăjmașului de la nord... :)
Nu în ultimul rând, trebuie remarcată și înclinarea autorului spre oamenii oropsiți, suferinzi, care dispun de mijloace financiare/ familiale/ educaționale (printre altele) mult mai limitate decât alții, de unde reiese și discursul său inocent asupra inechității dintre oameni. Iată-l, de pildă, pe Derossi, care, deși premiant în serie, cu o situație financiară dintre cele mai înalte și cu rechizitele sale cele mai fine, nu se dă în lături de la a rămâne rezervat, săritor și empatic.
"-Știi, fiule, de ce nu te-am lăsat să ștergi canapeaua? Dacă ai fi șters-o în fața colegului tău, ar fi însemnat o dojană fiindcă ți-a murdărit-o. Și aceasta nu ar fi fost o faptă frumoasă: mai întâi el nu a făcut-o dinadins și apoi a făcut-o cu hainele tatălui său, care și le-a murdărit de var muncind, iar ceea ce se face muncind nu este murdărie: este praf, var, tot ceea ce vrei, dar nu este murdărie. Munca nu murdărește. Să nu spui niciodată despre un muncitor care vine de la lucru: e murdar."
"-Voi sărbătoriți iarna, dar sunt copii care nu au nici haine, nici foc."
"Dacă doi copii se încaieră, desparte-i; dacă sunt doi oameni mari, îndepărtează-te, nu asista la spectacolul violenței, care insultă omenia și înăsprește inima. Iar când trece un om cu cătușe între doi gardieni, nu adăuga curiozitatea ta aceleia crude a mulțimii: poate fi nevinovat."
"Educația unui popor se judecă înainte de toate după atenția pe care o acordă străzii. Acolo unde vei găsi mojicie pe străzi, vei găsi mojicie și în case."
Lectură plăcută! Și, până la următorul roman bun... to the happy few!