Hronicul și cântecul vârstelor

by Lucian Blaga

Inceputurile mele stau sub semnul unei fabuloase absente a cuvantului. Urmele acelei taceri initiale le caut insa in zadar in amintire. N-am putut niciodata sa-mi lamuresc, suficient de convingator pentru mine insumi, strania mea detasare de logos in cei dintai patru ani ai copilariei. Cu atat mai putin acel sentiment de rusinare ce m-a coplesit, cand, constrans de imprejurari si de staruintele ce nu ma crutau ale Mamei, am ridicat mana peste ochi, ca sa-mi iau in folosinta cuvintele. Cuvintele imi erau stiute toate, dar in mijlocul lor eram incercat de sfieli, ca si cum m-as fi impotrivit sa iau in primire chiar pacatul originar al neamului omenesc.

Genres: Romanian Literature, Classics, Nonfiction, School, Romania, Biography, Read For School

282 pages, Paperback

First published January 1, 1965

About the author

Lucian Blaga was a Romanian philosopher, poet, and playwright. He was a commanding personality of the Romanian culture of the inter-bellum period. He was a philosopher and writer higly acclaimed for his originality, a university professor and a diplomat.

Reviews

[Bianca · Rating 5 out of 5]

Ah, cine ar fi crezut că lui Blaga nu i-a plăcut școala?! Și că în spatele unor rânduri dintr-o biografie stau de fapt ani întregi în care el evita să meargă la cursuri și învăța ce voia el, în ritmul propriu.

Blaga m-a ajutat și să înțeleg ce înseamnă românismul pentru un ardelean care a crescut într-un univers multietnic, multicultural. Transilvania lui Blaga e cea din ultimii ani de „împărăție”, în care drumurile la Viena sau Budapesta erau mai fecvente, mai obișnuite și mai normale decât cele de „peste munți, în Regat, la București”. E o lectură în care istoria și memoria se împletesc în cotidian.

Am aflat despre București ca pentru Blaga era „oraș cu ritm neprevăzut și o trepidație ce-mi da impresia că oamenii au alt suc în vine, decât noi cei de peste munți”, am aflat cum s-au văzut și s-au simțit războiul și unirea pentru românii ardeleni și mi-am adunat mai multe exemple pentru convingerea că a fi român înseamnă și a fi multicultural.

Per total, mi-a lăsat impresia că omul își modelează „vremile” cu cât își dă mai mult seama în ce măsură vremurile l-au făcut pe el.

[Vlad Rusu · Rating 3 out of 5]

”Amintiri din Copilărie” întâlnește un limbaj accesibil și personaje ceva mai interesante. Am tresărit când a fost Raskolnikov menționat (deh, așa e când ai citit un singur clasic toată viața) și personajele au fost puțin peste agreabile. Mi-a plăcut? Să zicem. O s-o mai citesc vreodată? Doar silit.

[Valerica · Rating 5 out of 5]

Nu stiam ca am nevoie de Blaga.
Mi-a dat energia sa incep sa citesc filosofie si sa vreau sa scriu.
(Nu stiu sa scriu recenzii,ok?)

[Maria Stanciu · Rating 5 out of 5]

Lucian Blaga e autorul meu preferat, de o sensibilitate aparte în aceasta carte autobiografică.

[Sia · Rating 4 out of 5]

Ce n-as da sa imi pot inchina toata viata studiului si cunoasterii. Sa ma plimb prin sate de munti, departe de zgomotul lumii. Sa pot citi, studia si scrie toata ziua fara sa imi pese de altceva! Putin probabil sa o pot face full time, dar Blaga para-se ca a facut-o(cel putin in perioada prezentata in carte)

Ce incantatoare a fost cartea asta!
A fost ca o cana calda cu cacao cu lapte intr-o zi ploioasa de joi!
Atmosfera pitoreasca creata de Blaga a readus la viata amintiri dulci din copilaria mea petrecuta intr-un sat de munte.
Desi a fost putin plictisitoare pe alocuri, stilul lui Blaga m-a facut sa simt ca port o conversatie cu insusi naratorul, iar asta e o senzatie geniala.
Mi-a placut mult partea de final care cuprinde Primul Razboi Mondial si Marea Unire.
Acum, cand stiu cate ceva despre maestru, parca imi e mai lesne sa ma apuc de poezile sale!

[Alexandru Gogoașă · Rating 5 out of 5]

O carte care m-a incantat tare foarte, mi-a arătat încă o dată ce sărac spiritual sunt, atâta eu, cat și vremurile ce le trăim. Cum declara și Andre Malraux și anume că secolul 21 ori va fi spiritual, ori nu va fi nimic.
Parcă după ce încheiam lectura mă rupeam dintr-o stare "luminoasă", eram deznadajduit. M-a impresionat așa mult cartea aceasta incat nu știu ce să mai adaug.
Recomand!!

[Naia Pard · Rating 5 out of 5]

Lucian care pare arogant deși prin ceața de infantilism nu s-ar zice. E un visător cum rar mi-a mai fost dat să întâlnesc cu un fel al lui de transmite iubire prin cuvinte ce tulbură. Cred că a enervat multe persoane la vremea lui și poate încă alți elevi forțați să-l citească, de acum, nu-l găsesc prea încântător.
Autobiografia pe care și-o face pare să vină din adâncurile sale pentru că felul în care se adresează celuia căreia deapănă propria viață pare să fie aplecat înspre o confesiune care dacă nu se remarcă prin forța ei, o face prin sinceritate.
Apar una sau două secvențe în care Regina Maria își face simțită prezența.

Merită o încercare, în special pentru amatorii de memorialistică.

[Sabina M · Rating 5 out of 5]

Blaga reuseste in aceasta carte sa te faca sa razi si sa plangi in acelasi timp! Recomand celor care apreciaza un plans bun in timpul hohotelor de ras!

[Daniel · Rating 4 out of 5]

Cred ca fragmentul de mai jos descrie cel mai cuprizător primii 25 de ani din viața lui Blaga, între chemarea spre metafizică și simplitatea de ardelean:
"Pe la începutul lui septembrie plecam spre Viena. Era o călătorie grea și complicată. Cu multe ocoluri, prin ținuturile dintre Tisa și Dunăre, pe unde niciodată nu umblasem, abătându-mă necontenit de la itinerariul prevăzut, am ajuns într-o noapte pe la ora unu la Budapesta, într-o gară oarecare. Spre a-mi putea continua drumul la Viena, trebuia să trec la gara de est. Dar în fața gării nici o trăsură, nici un taximetru. S-a nimerit să pot urca într-un camion cu zarzavaturi, care în drumul său atingea și gara spre care mă străduiam. Alte posibilități de circulație nu existau. Am străbătut în plină noapte străzi și bulevarde. Pe alocuri vedeam trecând - în câte două șiruri de-a latul străzii, câte zece soldați - patrulele românești. Era chiar o lună după ocuparea Budapestei. Ședeam în camion, pe- grămadă de morcovi, și priveam la acest spectacol nocturn, cu un simțământ în care se amesteca în forme confuze multă istorie, un pic de astronomie și multă confuzie. Vedeam sus pe cer Ursa Mare, iar jos soldații români patrulând. Unde eram? La Budapesta - și-n univers."

[Gaby · Rating 2 out of 5]

boring

[Alexandra · Rating 5 out of 5]

Nu intelegi? Am sosit. Nu te bucuri? Sunt aici. Hronicul si cantecul varstelor

[Necula Lois · Rating 1 out of 5]

Boring🙃

[Mara · Rating 1 out of 5]

m am lasat de ea 😭😭

[lori · Rating 5 out of 5]

Departe de neajunsurile crunte ale războiului, viața mi se scurgea într-o monotonie sfâșietoare, uneori ca o lungă duminică. Ca o lungă duminică ce nu avea nimic comun cu intensitatea interiorizărilor mele. Golul din afară îl compensam lăuntric. Dar efortul de a mă smulge din acest spațiu fără de ecouri era anevoios foarte câteodată, căci trebuia să-l fac singur, fară de sprijinul unor semeni orientați în același sens sau al vreunui curent care te ia și te duce. În izolarea mea mă simțeam tot mai mult ca un cetățean aproape fară tărâm al unei patrii spirituale mai presus de hotare si timp. Din ozonul tare al patriei siderale mă împărtășeam și eu, cum puteam, deocamdată, ca un mic nucleu de foc in devenire. Mă mișcam fizic într-un ocol cu diametrul de-un kilometru, dar, lăuntric detașat de contingențele geografice si istorice, mă situam intr-un orizont ce era al Universului.

[Alina Talvescu]

O carte despre razboi, neprevazutul vietii, tensiunile iubirii, success, pasiunea pentru filosofie.

Ar trebui sa o citim cu totii inainte de orice poezie scrisa de Lucian Blaga, inainte de a ne arunca ochii pe Poemele Luminii ca sa intelegem in ce context au fost scrise, cine l-a inspirat pe Baga si ce zbucium l-a determinat sa scrie poeziile atat de admirate de Iorga, Sextil Puscariu, Vlahuta si multi alti oameni ai vremii.

Si inca o data un jurnal a confirmat faptul ca este nevoie de multe ore dedicate unei pasiuni pentru a ajunge un expert in domeniu.

[andra · Rating 3 out of 5]

SPLENDITA dar greu de citit. Daddy Lucian Blaga a acceptat-o pe Cornelia după ce i a dat ghost, cerere de căsătorie uatafac. Frumos capitolul când mureau copii in acel sat sau ce era de își și imaginau cum ar fi sa fie morți. Eh, copia lui amintiri din copilărie n-are haz 🙄(glumesc). Xoxo💅🏻

[Raul · Rating 5 out of 5]

Mi-ai telegrafiat? face Cornelia mirată. La oficiu mi s-a spus tot timpul că nu s-au reluat legăturile poștale, in ultimele două săptămâni n-am mai trecut pe-acolo...
Haide, linisteste-te acum!
Nu intelegi?
Am sosit.
Nu te bucuri?
Sunt aici.

[Sebastian Clinciu · Rating 5 out of 5]

„Stăm liniştiţi, cei patru prieteni, şi ascultam clopotul. Ne trecea prin suflet făţuca celui ce-a luat calea spre rădăcini, făţuca ce o văzusem veselă încă în dimineaţa zilei. Dintr-odată Vasile întrebă: «Cum o fi oare, cînd eşti mort ?» Întrebarea cădea grea ca o făptură vie într-un vîrtej, şi năzuia spre rădăcini. Pentru cîteva clipe cădeam şi eu în tăcerile cele mai de jos, ca să găsesc un răspuns. În calmul înserării am alcătuit cuvinte ce-mi veneau singure pe buze : «Mort trebuie să fie ca şi viu... Cînd eşti mort, tr��ieşti mai departe şi nu ştii că ai murit... Noi stăm acu aici, în cerc, şi vorbim, dar poate că sîntem morţi, numai cît nu ne dăm seama...» Gîndul se închega în mine de la sine, chiar în clipa cînd îl rosteam. Prietenii nu îndrăzniră să curme liniştea. Numai ochii îşi arătau albul mai mare. Apoi am pornit, tot tăcînd, pe drum în jos, cu paşi de oameni dintr-o dată îmbătrîniţi.”

„La masă, am tăcut mult timp, aproape cît a ţinut dejunul. Şi eu şi ea. Că eu eram închinat tăcerii, aceasta o înţelegeam. Dar de ce tăcea ea? Într-un tîrziu, ea îşi şterse cu o batistă o lacrimă.
— Ce ai ? o întreb.
— Mă gîndeam la această linişte, răspunde Cornelia.
— Va trebui să te obişnuieşti cu ea, zic eu. Aşa sînt eu, un om cu oareşicari linişti înăuntru...
Niciodată pînă atunci soarta nu mi-a făcut înconjur cu pas mai apropiat. Şi adaug: «Dar liniştile trec, şi începe iarăşi cuvîntul, şi după cuvînt vin din nou liniştile, ceea ce rămîne însă e starea aceasta, în care ne găsim, şi de care nu vom mai scăpa, nici eu, nici tu...»
După dejun am plecat la bibliotecă. Continuam să tăcem amîndoi, dar acum eram fericiţi.”

„Mă opresc. Mă uit fără interes la un bust de marmură. Pornesc iar ; văd la capătul celălalt destul de depărtat, o domnişoară. După mişcări, trebuie să fie Cornelia. Se apropie. Mă recunoaşte de la distanţă. Grăbim paşii, şi eu şi ea. Arborez anevoie un surîs. Dar ea e veselă. Mă sărută :
— Ce-i cu tine ? Arăţi foarte rău... Haide, li-nişteşte-te ! Ştii că — în curînd ne vom căsători ?
— Cine — cum ? întreb eu.
— Noi doi. [...]
— Cum se face că ai întîrziat aşa de mult ? Mi-ai scris că pe la începutul lui septembrie eşti
la Viena !... întreb.
— Nu te supăra, răspunde Cornelia, pricina în-tîrzierii e foarte meschină, dacă vrei, dar — ce era să
fac ? Croitoreasa nu-mi mai termina rochiile comandate... Mă tot purta cu vorba de la o zi la alta... Nu te supăra... De altfel eu eram sigură că n-ai să vii la Viena, decît cînd vor începe, astăzi. De cînd eşti la Viena ?
— De la începutul lui septembrie !... Telegramele mele le-ai primit ?
— Mi-ai telegrafiat ? face Cornelia mirată La oficiu mi s-a spus tot timpul că nu s-au reluat legăturile poştale. În ultimele două săptămîni n-am mai trecut pe acolo... Haide, linişteşte-te acum.
Nu-nţelegi?
Am sosit!
Nu te bucuri ?
Sînt aici.”

[alexandra · Rating 5 out of 5]

This was so good!!

[Bittersweet · Rating 2 out of 5]

Fu

[Fran Herondale · Rating 5 out of 5]

it had its ups and downs but i liked it in the end

[Ioana Barcan · Rating 2 out of 5]

Stilul mi s-a părut drăguț, deși aveam așteptări și mai mari după ce citisem postfața scrisă de Blaga pentru traducerea lui din Faust. M-a vrăjit postfața, așa de frumos și melodios se înșiruiau cuvintele și frazele... Nu la fel în Hronic. Uneori parcă era chiar un pic forțat poetic.

Mi-a plăcut cum întrețesea povestiri despre război cu acțiunea, dar nu și atitudinea lui, faptul că își dorea să intre Romania în război iar el în același timp făcea tot ce putea ca să nu ia parte la luptă. Mi-au plăcut povestioarele gen Creangă, dar taaaare i-ar prinde bine un pic de auto ironie, parcă prea era el cel mai deștept, cel mai filosof, cel mai deosebit dintre toți. Și apoi dezgustul lui față de facultatea de teologie și faptul că a urmat-o doar ca să nu meargă la război (deși nu e foarte condamnabil poate) și cum trecea toate examenele fără să învețe (prea mult) doar pentru că era el nemaipomenit... Probabil a fost un geniu, dar să citesc despre geniul lui tocmai de la el a fost un pic cringey pentru mine. Și faptul că a reprodus review-ul nemaipomenit pe care l-au primit Poemele Luminii, ich! Îmi pare rău că mă tem că îmi va afecta și felul în care îi citeam poeziile.

[Mălina · Rating 4 out of 5]

Mi-a luat destul de mult să citesc această carte , în principiu din cauza faptul că pe parcursul ei simțeam că nu ar fi momentul potrivit să o citesc . Sunt câteva referiri filozofice și sunt pomeniți diverși autori ( lucruri care m-au băgat în ceață , fiindcă nu am avut nici interacțiune cu filozofia până în prezent , dar în același timp m-au făcut curioasă să aprofundez subiectul). Lectura a fost una interesantă pentru a privi lumea prin ochii unui poet , cum a fost prima lui iubire , copilăria , perioada războiului și publicarea primelor sale volume de poezii . Nu pot spune că regret că am insistat să citesc această carte ( chiar dacă în mare parte pentru școală ) deoarece acum voi primi puțin diferit poeziile acestuia. În ansamblu pot spune că a fost o lectură specială și va rămâne pentru mine prima autobiografie pe care am citit-o.

[Socrate · Rating 4 out of 5]

9 MAI 1895

Sat al meu, ce porti in nume
sunetele lacrimei,
la chemari adanci de mume
in cea noapte te-am ales
ca prag de lume
si poteca patimei.
Spre tine cine m-a-ndrumat
din strafund de veac,
in tine cine m-a chemat
fie binecuvantat,
sat de lacrimi fara leac.

[gengengenana · Rating 4 out of 5]

Cartea asta m a vindecat si m a ajutat sa vad mai clar lumea din jurul meu. Mi a distrus toate prejudecatile si aștept cu nerăbdare să citesc și alte carti de Blaga acum ca i am citit autobiogarfia si am aflat multe despre el.

[laurentiu]

0

[Daria · Rating 3 out of 5]

Unele capitole au fost bune, altele plictisitoare. A fost ok dar nu cred ca o s-o recitesc.
3,5☆/5☆

[adelina · Rating 2 out of 5]

Honestly, it was kind of boring. I felt like there was no emotion in all of these memories. Only the last chapters were a little more interesting.

[Cristian · Rating 4 out of 5]

"Cuvântul meu nu semăna cu nimic."

Biografia unei persoane e fără îndoială o colecție de fapte și întâmplări mai mult sau mai puțin încadrabile, dar de la un capăt la altul străbătută de firul roșu al individualității de nepătruns. Lămurirea anecdotică e la fel de susceptibilă categorizării rigide pe bază de analogie, precum o analiză psihologică a protagonistului. Unicitatea lucrului în sine, a individualului pur, transpare himeric și sugestiv din percepția noastră asupra obiectului de interes, dar fără să-i putem surprindem acele nuanțe proprii, adevărate. Rămânem doar cu sentimentul de-a ne afla în fața propriilor noastre limitări de cunoaștere.

Pe cât de mult mi-aș dori să redau fidel o viață de om în câteva vorbe(cu atât mai greu când vorbim de una amplă, de geniu, ca a lui Blaga), sunt conștient, și totodată mulțumit, că omul depășește generalitățile limbi. Mă voi mulțumi să fac o observație succintă asupra destinului lui Blaga: viața lui pare să fi stat de la un capăt la altul sub grația Cuvântului.

Până la patru ani n-a vorbit deloc, ca atunci când a făcut-o întâia oară să fie mai curând un discurs, de fapt un amalgam de fraze și vorbe adunate în el cu timpul de la cei din jur, din sat, și articulate coerent dintr-o suflare în fața mamei sale. Fascinația viitorului poet pentru cuvinte e recurentă de-a lungul copilăriei sale, o obișnuință de-a sa era să ciupească câte vreun cuvânt neînțeles de la cei din jur, ținându-l în sine la îndemână, cu expectanță de folosire.

Un suflet cuprinzător, cu mari rezerve de trăire și cunoaștere, gata să se îndese vârtos în discuții de tot felul, uneori ore întregi de-a rândul, cum i se întâmpla cu Cornelia, ca apoi să rămână o statuie de liniște. Dintr-un prea plin, zice Blaga, rămânea uneori incapabil să articuleze altceva decât o frază mecanică. Îmi amintesc de-un moment în care, singur pe bancă, alături de el se așează fără jenă o bufniță. Liniștită, privea domol în jur. Și ea credea că-i singură pe bancă.

O viață sub vraja misterului metafizic și-a cuvântului, iar la intersecția acestor două planuri va sta, în anii tinereții mai ales, Cornelia Brătianu, viitoare sa mireasă. Versurile din poezia "dar munții- unde-s" mi se par reprezentative pentru Hronic:
"Eu am crescut hranit de taina lumii
si drumul meu il tine soarta-n palme,
nemarginirea sarutatu-m-a pe frunte
si-n pieptu-mi larg
credinta mea o sorb puternica din soare."

[Madalina · Rating 5 out of 5]

În fața unei cărți de memorii/a unui jurnal, pierd un criteriu de evaluare. Cum aș putea vreodată aprecia că "povestea" cărții, adică VIAȚA CUIVA, mai ales a unui geniu, este bună sau "slabă", că mi-a plăcut sau că m-a plictisit?

Mă simt fericită la finalul lecturii. Mi-a deschis orizonturi, am putut privi în vremuri și conjuncturi politice aparte în istoria noastră. Da, mi-a plăcut foarte mult și am fost acolo, cu sufletul de partea lui la fiecare pagină.

I-am admirat stilul, ce frumos expunea până și bâzâitul de țânțari, doar pentru că era fascinat de București: " Cunoscui cârciumele de la Băneasa, cu duh de stuf şi de baltă și cu țânțari cari îți trec nevăzute viori pe la urechi, scoțând supremele sunete inaccesibile arcuşurilor țigăneşti."

Mă bucur că am avut această lectură înainte de a mă reconecta cu poeziile lui. Iată câteva pasaje preferate:

"Trebuia să dovedesc, mai ales, cu acte în regulă, că m-am născut și că n-am murit. Aceasta în ciuda sentimentului meu intim, care-mi spunea că m-am născut și am murit de nenumărate ori până acum, chiar și numai în răstimpul ultimelor luni."

"O adâncă mâhnire m-a cuprins, văzând că soarta avea și pentru mine știutele, presimțitele, amarnicele mâni, una cu care da, a doua cu care lua. Mișcările mele sufleteşti nu-și mai tăiau pârtie decât prin greu și apăsător prundiş, chiar mişcările mele fizice, și de altmintrelea încete, deveniră şi mai lente. Mi se părea că umblu în permanență printr-o materie adversă."

"După citirea articolului, mă simții ca o piatră prețioasă ce ar voi să se elibereze din strângerea unui inel de rând. "

"După orice poezie ce mi-e dat s-o scriu, rămân înstrăinat mie însumi, ca și cum niciodată nu mă va mai cerceta nici un gând!"

"Că eu eram inchinat tăcerii, aceasta
o înțelegeam. Dar de ce tăcea ea? Într-un târziu, ea își șterge cu batista o lacrimă.
-Ce ai? o întreb.
-Mă gândeam la această linişte, răspunde Cornelia
-Va trebui să te obişnuiești cu ea, zic eu. Aşa sunt eu, un om cu oareşicari linişti înăuntru...
Niciodată până atunci soarta nu mi-a făcut înconjur cu pas mai apropiat. Şi adaug: „Dar liniştile trec si începe iarăși cuvântul, și după cuvânt vin din nou liniştile, ceea ce rămâne e însă starea aceasta, în care ne găsim,
de care nu vom mai scăpa, nici eu, nici tu..."