What do you think?
Rate this book
アドルフに告ぐ [Adolf ni Tsugu] #5
Adolf 5: 1945 and All That Remains
Book by Tezuka, Osamu
256 pages, Paperback
First published January 1, 1983
2 people are currently reading
100 people want to read
About the author
Osamu Tezuka
2,146 books1,300 followersDr. Osamu Tezuka (手塚治虫) was a Japanese manga artist, animator, producer and medical doctor, although he never practiced medicine. Born in Osaka Prefecture, he is best known as the creator of Astro Boy and Kimba the White Lion. He is often credited as the "Father of Anime", and is often considered the Japanese equivalent to Walt Disney, who served as a major inspiration during his formative years. His prolific output, pioneering techniques, and innovative redefinitions of genres earned him such titles as "the father of manga" and "the God of Manga."
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 38 reviews
February 3, 2025
"Reseña del 5to tomo de 'Adolf' de Tezuka. Quizás pese sobre mi observación lo poco que he leído de Tezuka. Se podría decir que es una historia estirada, pero todo está bien fundamentado, aporta contexto histórico real y dramático. El objeto central de la obra queda como un macguffin, lo importante es la evolución y el reencuentro de sus personajes, confrontando infancias con realidades nuevas, en bandos enfrentados, pasando por dudas de los argumentos aprendidos. Es una gran obra que aporta mucho y, cuando pensas que favorece a tal o cual bando, Tezuka se encarga de demostrar que la maldad no conoce bandos; los que someten hoy son sometidos mañana por los primeros. La faz gráfica es admirable, la fatídica evolución de Hitler desesperado y pronto a ser vencido, los bombardeos, las luchas cuerpo a cuerpo. Estos 5 tomos llegaron para quedarse en mi biblioteca y en mi carpeta de 'a releer'."
February 14, 2011
Hanya kebetulan aku sampai menemukan dan membaca buku ini. Tepatnya bukan buku, melainkan e-book. Dan yang kubaca adalah versi scanlation
Sebenarnya...aku tidak ingin memberikan lima bintang untuk manga ini. Semakin kubaca, semakin banyak kutemukan praktek deus ex machina. Beberapa reaksi psikologis tokoh-tokohnya terkadang tak masuk akal. Juga, dokumen kelahiran Hitler yang semula adalah sentral misteri manga ini, seolah terlupakan keberadaannya mulai dari buku tiga hingga ke lembar terakhir buku lima.
Tapi sang pengarang punya alasan kuat untuk mendukung 'kelemahan' tersebut. Judul manga ini adalah "Adolf", menjadikan inti cerita ini, sebagaimana judul menunjukkannya, adalah kisah tentang para "Adolf". Tiga orang, yang lahir sebagai manusia biasa, dan besar oleh keyakinan, idealisme, dan pandangan hidup yang berbeda:
Adolf Kauffman, putra seorang konsulat Jerman di Jepang berdarah campuran: berayahkan seorang Jerman, beribukan seorang Jepang. Ia tumbuh bersama Kamil, putra dari pasangan orang Yahudi di dekat rumahnya. Persahabatan dengan Kamil membuatnya membenci Nazi, dan ia menolak mati-matian (bahkan nekat kabur dari rumah) agar tak perlu pergi ke Jerman, ke program pendidikan Hitler Youth, sekolah pembinaan bagi tentara Nazi muda. Sekolah itu mengajari puluhan anak muda untuk membenci orang Yahudi, bahwa mereka adalah kaum pembohong dan penipu, para parasit sampar yang harus binasa dari muka bumi demi keberlangsungan umat manusia. Mein Kampf, buku karangan Hitler, menjadi kitab suci para didikan. Mereka tumbuh dalam kebencian absolut pada orang Yahudi, serta menganggap diri mereka yang adalah keturunan langsung dari Bangsa Arya adalah manusia sejati. Mereka menganggap orang-orang dari bangsa lain sebagai separo-manusia (sub-human, atau untermensch dalam Bahasa Jerman). Kauffman, sayangnya, tak terkecuali. Ia tumbuh dengan kebencian mendalam pada Bangsa Yahudi. Setelah sekali didorong untuk menembak mati tawanan Yahudi yang dia kenal sejak kecil, ia tenggelam dalam obsesi untuk 'memurnikan' rasnya, dan bersumpah setia pada Hitler untuk 'membasmi' seluruh Bangsa Yahudi di muka bumi, dan menjadikan Jerman sebagai negara tak terkalahkan, yang dihuni oleh manusia-manusia sejati dari ras suci mereka.
Adolf Kamil, keturunan Yahudi, sahabat semasa kecil Kauffman, bersama-sama berbagi suka-duka sebagai orang asing (Jerman) di negeri asing (Jepang). Walau dirinya adalah keturunan Yahudi, dan Kamil adalah anak seorang petinggi Nazi, mereka bersahabat bagai saudara, hingga akhirnya Kauffman harus bersekolah di Jerman, dan memisahkan mereka hingga bertahun-tahun kemudian. Ia tumbuh dewasa bersama ibunya, menunggu ayahnya yang mengemban tugas untuk pergi ke Berlin dan membawa pergi lima ratus murid sekolah kabur ke Amerika. Namun satu pencopetan membuat sang ayah kehilangan dompet dan paspornya. Ia tertangkap tentara Jerman, menjadikannya tawanan sipil, dan akhirnya bertemu Kauffman di program pelatihan spesial Hitler Youth. Sang ayah tak pernah kembali ke Jepang. Kamil tak pernah tahu ayahnya mati di tangan sahabat masa kecilnya sendiri. Namun, ia tak pernah meragukan Kauffman. Ia membantu Elisa, seorang gadis keturunan Yahudi yang Kauffman cintai, untuk sembunyi dan tinggal di Jepang. Akhirnya ketika kedua sahabat bertemu, pada masa-masa akhir Perang Dunia Kedua, mereka pecah oleh ideologi dan tragedi yang terkuak dari masa lalu. Pertemuan terakhir mereka berakhir dengan darah dan kematian, mengakhiri siklus kebencian dan balas dendam mereka, dan memberi tanda mulainya perang baru di tanah baru Bangsa Yahudi, Republik Israel, dengan Bangsa Arab tidak menyambut hangat kedatangan mereka. Perang terus berkecamuk, bahkan tak selesai sampai tragedi Gaza-Palestina dua tahun silam.
Adolf Hitler, sang Fuhrer pemerintahan Riech ketiga. Pemimpin tertinggi militer dan politik Jerman, salah satu diktator paling terkenal sepanjang masa, pencetus ideologi kemurnian ras, dan disebut-sebut sebagai otak pembantaian tiga juta orang Yahudi di Eropa, di mana mencapai puncak saat ibukota Polandia, Warsawa, jatuh ke tangan Jerman. Hilter di manga ini tampak sebagai sosok yang labil oleh alm. Tezuka. Hitler seringkali meledak marah dan mengalami perubahan mood mendadak. Dua kali ia bertemu dengan Kauffman muda. Sekali ketika ia mendapat medali untuk prestasi terbaik dari pendidikan Hitler Youth, dan kedua kali ketika Kauffman muda berhasil menangkap seorang mata-mata dalam sebuah kereta api. Kauffman melihat mein fuhrer-nya, Hitler, sebagai sosok pria kesepian. Ia bertanya-tanya tentang sikap Hitler yang suka bergumam sendiri, ledakan amarahnya yang amat mendadak bila pembicaraan mulai menyinggung Bangsa Yahudi, dan kepercayaannya yang amat tipis kepada bawahannya sendiri. Kepercayaan Kauffman mulai menipis setelah percobaan pembunuhan Hilter di Wolf's Lair. Sumbernya adalah bom waktu dalam tas, yang Kolonel Stauffenberg letakkan dekat kaki Hitler. Hitler selamat, karena ia tengah berjalan menjauh dari meja tersebut ketika bom meledak (walau dalam film Valkyrie, dikatakan permukaan meja yang tebal melindungi Hilter dari ledakan bom). Hitler menunjukkan sikap paranoid dan kelabilan yang semakin menjadi-jadi. Semula ia memanggil Kauffman, menuduh Kauffman sebagai otak pelaku karena keterlambatannya, lalu menyatakan kepercayaan penuhnya untuk meminta Kauffman mencari dan mengeksekusi seluruh pelaku teror sampai ke akar-akarnya. Kauffman baru beberapa langkah keluar dari bangunan, ketika pasukan Hitler mengepungnya dan menangkapnya dengan tuduhan sebagai salah satu konspirator peristiwa percobaan pembunuhan tersebut. Pada tahun 1945, Jerman mengalami kekalahan bertahap. Pasukan sekutu bergerak, meratakan Jerman dan sekutunya, Jepang hangus bersama tanah. Uni Soviet (Rusia) mengerahkan Tentara Merah, membunuhi tiap penduduk kota yang mereka temukan. Amerika membumihanguskan Berlin dan Jepang dengan pesawat-pesawat pembom. Puncaknya adalah dua kali eksekusi bom atom di Jepang, denyut terakhir Perang Dunia Kedua. Namun saat perang berakhir, Hitler telah lama mati. Salah satu bawahannya mengetahui rahasia garis keturunan Hitler, bahwa pemimpin mereka sendiri, yang mengajari rakyatnya untuk membenci Bangsa Yahudi, ternyata memiliki darah seorang Yahudi yang mengaliri tubuhnya. Ia mati dengan label sebagai seorang Yahudi penyelinap. Sebelum mati, Hitler takut penduduk Rusia akan mengawetkan tubuhnya dan memajangnya di salah satu museum lilin di Rusia. Ia meminta para bawahannya untuk membakar mayat dirinya dan Eva (kekasih Hitler) sampai tak bersisa apa-apa. Begitu tiba, Pasukan Soviet tak dapat menemukan sisa-sisa jasad Hitler, namun pengakuan para bawahan Hitler membuat mereka yakin Hitler telah mati, dan segera mengumumkan kematiannya ke seluruh dunia. Dokumen sertifikat kelahiran Hitler tak pernah terbit, dan sejarah berjalan sebagaimana kebanyakan dari kita mengetahuinya sekarang.
Jangan kaget.
Penjelasan panjang barusan, baru mencakup 20% dari keseluruhan isi manga ini. Aku tak sanggup menulis keseluruhannya...karena jumlah plot, sub-plot, intrik, dan hubungan tiap karakter yang bejibun membuatku kewalahan untuk mengutarakannya satu demi satu. Sebenarnya, garis besar kisah "Adolf" ini adalah perjuangan hidup seorang Jepang bernama Sohei Toge, yang dikejar-kejar Gestapo, mata-mata Amerika, Uni Soviet, dan Prancis setelah mengetahui sebuah rahasia besar dari adiknya yang mati di tangan organisasi Gestapo. Sohei Toge bertahan hidup...sampai akhirnya ketika ketiga Adolf telah meninggal, dan memutuskan untuk menulis memoir tentang kehidupan ketiga orang yang bernama sama, menjalani hidup berbeda, namun berbagi simpangan takdir dalam sebuah tragedi bersejarah pada pertengahan abad ke dua puluh silam.
Sebenarnya...aku tidak ingin memberikan lima bintang untuk manga ini. Semakin kubaca, semakin banyak kutemukan praktek deus ex machina. Beberapa reaksi psikologis tokoh-tokohnya terkadang tak masuk akal. Juga, dokumen kelahiran Hitler yang semula adalah sentral misteri manga ini, seolah terlupakan keberadaannya mulai dari buku tiga hingga ke lembar terakhir buku lima.
Tapi sang pengarang punya alasan kuat untuk mendukung 'kelemahan' tersebut. Judul manga ini adalah "Adolf", menjadikan inti cerita ini, sebagaimana judul menunjukkannya, adalah kisah tentang para "Adolf". Tiga orang, yang lahir sebagai manusia biasa, dan besar oleh keyakinan, idealisme, dan pandangan hidup yang berbeda:
Adolf Kauffman, putra seorang konsulat Jerman di Jepang berdarah campuran: berayahkan seorang Jerman, beribukan seorang Jepang. Ia tumbuh bersama Kamil, putra dari pasangan orang Yahudi di dekat rumahnya. Persahabatan dengan Kamil membuatnya membenci Nazi, dan ia menolak mati-matian (bahkan nekat kabur dari rumah) agar tak perlu pergi ke Jerman, ke program pendidikan Hitler Youth, sekolah pembinaan bagi tentara Nazi muda. Sekolah itu mengajari puluhan anak muda untuk membenci orang Yahudi, bahwa mereka adalah kaum pembohong dan penipu, para parasit sampar yang harus binasa dari muka bumi demi keberlangsungan umat manusia. Mein Kampf, buku karangan Hitler, menjadi kitab suci para didikan. Mereka tumbuh dalam kebencian absolut pada orang Yahudi, serta menganggap diri mereka yang adalah keturunan langsung dari Bangsa Arya adalah manusia sejati. Mereka menganggap orang-orang dari bangsa lain sebagai separo-manusia (sub-human, atau untermensch dalam Bahasa Jerman). Kauffman, sayangnya, tak terkecuali. Ia tumbuh dengan kebencian mendalam pada Bangsa Yahudi. Setelah sekali didorong untuk menembak mati tawanan Yahudi yang dia kenal sejak kecil, ia tenggelam dalam obsesi untuk 'memurnikan' rasnya, dan bersumpah setia pada Hitler untuk 'membasmi' seluruh Bangsa Yahudi di muka bumi, dan menjadikan Jerman sebagai negara tak terkalahkan, yang dihuni oleh manusia-manusia sejati dari ras suci mereka.
Adolf Kamil, keturunan Yahudi, sahabat semasa kecil Kauffman, bersama-sama berbagi suka-duka sebagai orang asing (Jerman) di negeri asing (Jepang). Walau dirinya adalah keturunan Yahudi, dan Kamil adalah anak seorang petinggi Nazi, mereka bersahabat bagai saudara, hingga akhirnya Kauffman harus bersekolah di Jerman, dan memisahkan mereka hingga bertahun-tahun kemudian. Ia tumbuh dewasa bersama ibunya, menunggu ayahnya yang mengemban tugas untuk pergi ke Berlin dan membawa pergi lima ratus murid sekolah kabur ke Amerika. Namun satu pencopetan membuat sang ayah kehilangan dompet dan paspornya. Ia tertangkap tentara Jerman, menjadikannya tawanan sipil, dan akhirnya bertemu Kauffman di program pelatihan spesial Hitler Youth. Sang ayah tak pernah kembali ke Jepang. Kamil tak pernah tahu ayahnya mati di tangan sahabat masa kecilnya sendiri. Namun, ia tak pernah meragukan Kauffman. Ia membantu Elisa, seorang gadis keturunan Yahudi yang Kauffman cintai, untuk sembunyi dan tinggal di Jepang. Akhirnya ketika kedua sahabat bertemu, pada masa-masa akhir Perang Dunia Kedua, mereka pecah oleh ideologi dan tragedi yang terkuak dari masa lalu. Pertemuan terakhir mereka berakhir dengan darah dan kematian, mengakhiri siklus kebencian dan balas dendam mereka, dan memberi tanda mulainya perang baru di tanah baru Bangsa Yahudi, Republik Israel, dengan Bangsa Arab tidak menyambut hangat kedatangan mereka. Perang terus berkecamuk, bahkan tak selesai sampai tragedi Gaza-Palestina dua tahun silam.
Adolf Hitler, sang Fuhrer pemerintahan Riech ketiga. Pemimpin tertinggi militer dan politik Jerman, salah satu diktator paling terkenal sepanjang masa, pencetus ideologi kemurnian ras, dan disebut-sebut sebagai otak pembantaian tiga juta orang Yahudi di Eropa, di mana mencapai puncak saat ibukota Polandia, Warsawa, jatuh ke tangan Jerman. Hilter di manga ini tampak sebagai sosok yang labil oleh alm. Tezuka. Hitler seringkali meledak marah dan mengalami perubahan mood mendadak. Dua kali ia bertemu dengan Kauffman muda. Sekali ketika ia mendapat medali untuk prestasi terbaik dari pendidikan Hitler Youth, dan kedua kali ketika Kauffman muda berhasil menangkap seorang mata-mata dalam sebuah kereta api. Kauffman melihat mein fuhrer-nya, Hitler, sebagai sosok pria kesepian. Ia bertanya-tanya tentang sikap Hitler yang suka bergumam sendiri, ledakan amarahnya yang amat mendadak bila pembicaraan mulai menyinggung Bangsa Yahudi, dan kepercayaannya yang amat tipis kepada bawahannya sendiri. Kepercayaan Kauffman mulai menipis setelah percobaan pembunuhan Hilter di Wolf's Lair. Sumbernya adalah bom waktu dalam tas, yang Kolonel Stauffenberg letakkan dekat kaki Hitler. Hitler selamat, karena ia tengah berjalan menjauh dari meja tersebut ketika bom meledak (walau dalam film Valkyrie, dikatakan permukaan meja yang tebal melindungi Hilter dari ledakan bom). Hitler menunjukkan sikap paranoid dan kelabilan yang semakin menjadi-jadi. Semula ia memanggil Kauffman, menuduh Kauffman sebagai otak pelaku karena keterlambatannya, lalu menyatakan kepercayaan penuhnya untuk meminta Kauffman mencari dan mengeksekusi seluruh pelaku teror sampai ke akar-akarnya. Kauffman baru beberapa langkah keluar dari bangunan, ketika pasukan Hitler mengepungnya dan menangkapnya dengan tuduhan sebagai salah satu konspirator peristiwa percobaan pembunuhan tersebut. Pada tahun 1945, Jerman mengalami kekalahan bertahap. Pasukan sekutu bergerak, meratakan Jerman dan sekutunya, Jepang hangus bersama tanah. Uni Soviet (Rusia) mengerahkan Tentara Merah, membunuhi tiap penduduk kota yang mereka temukan. Amerika membumihanguskan Berlin dan Jepang dengan pesawat-pesawat pembom. Puncaknya adalah dua kali eksekusi bom atom di Jepang, denyut terakhir Perang Dunia Kedua. Namun saat perang berakhir, Hitler telah lama mati. Salah satu bawahannya mengetahui rahasia garis keturunan Hitler, bahwa pemimpin mereka sendiri, yang mengajari rakyatnya untuk membenci Bangsa Yahudi, ternyata memiliki darah seorang Yahudi yang mengaliri tubuhnya. Ia mati dengan label sebagai seorang Yahudi penyelinap. Sebelum mati, Hitler takut penduduk Rusia akan mengawetkan tubuhnya dan memajangnya di salah satu museum lilin di Rusia. Ia meminta para bawahannya untuk membakar mayat dirinya dan Eva (kekasih Hitler) sampai tak bersisa apa-apa. Begitu tiba, Pasukan Soviet tak dapat menemukan sisa-sisa jasad Hitler, namun pengakuan para bawahan Hitler membuat mereka yakin Hitler telah mati, dan segera mengumumkan kematiannya ke seluruh dunia. Dokumen sertifikat kelahiran Hitler tak pernah terbit, dan sejarah berjalan sebagaimana kebanyakan dari kita mengetahuinya sekarang.
Jangan kaget.
Penjelasan panjang barusan, baru mencakup 20% dari keseluruhan isi manga ini. Aku tak sanggup menulis keseluruhannya...karena jumlah plot, sub-plot, intrik, dan hubungan tiap karakter yang bejibun membuatku kewalahan untuk mengutarakannya satu demi satu. Sebenarnya, garis besar kisah "Adolf" ini adalah perjuangan hidup seorang Jepang bernama Sohei Toge, yang dikejar-kejar Gestapo, mata-mata Amerika, Uni Soviet, dan Prancis setelah mengetahui sebuah rahasia besar dari adiknya yang mati di tangan organisasi Gestapo. Sohei Toge bertahan hidup...sampai akhirnya ketika ketiga Adolf telah meninggal, dan memutuskan untuk menulis memoir tentang kehidupan ketiga orang yang bernama sama, menjalani hidup berbeda, namun berbagi simpangan takdir dalam sebuah tragedi bersejarah pada pertengahan abad ke dua puluh silam.
This entire review has been hidden because of spoilers.
December 31, 2020
'Adolf' is another great graphic novel from the acclaimed manga artist Osamu Tezuka (liked his Buddha earlier). It is in five parts and tells the story of three people named Adolf and how their destinies are intertwined. One of them is expectedly Adolf Hitler, the other two are Adolf Kauffman, the son of a Nazi officer and Adolf Kamil, son of a Jewish baker. Both Kauffman and Kamil spend their childhoods is Japan and grow to be close friends. Their paths are separated when Kauffman is forcefully sent by his father to join Hitler youth. With time, he is groomed into a ruthless Nazi and becomes one of Hitler's trusted associates. Kamil, on the other hand is drawn into the Jewish resistance of which his father is also a part. The story also traces a mysterious document which is related to the origins of Hitler, something that can bring down the Nazi regime. There are many important characters in the plot. Among them Sohei Toge, a reporter is another main protagonist, who finally writes this whole memoir. The imagery is impactful, especially the expression of human emotions and the devastations of war (World War II).
There are a lot of things to take back from this work, the uncanny similarity with our present for one. It shows how the young were brainwashed into hating Jews from an early age, in the Hitler schools; how the persecution of Jews was normalized. It also shows how a 'larger than life' image was created for Adolf Hitler, which he himself believed in, till the end. There are a lot of such aspects, which would ring a bell for a conscious reader.
This has the traditional style of manga, which is to be read from right to left. It is not that difficult, once one gets used to it. This was my final read for 2020 or rather the last book completed. Certainly a memorable one. (less)
There are a lot of things to take back from this work, the uncanny similarity with our present for one. It shows how the young were brainwashed into hating Jews from an early age, in the Hitler schools; how the persecution of Jews was normalized. It also shows how a 'larger than life' image was created for Adolf Hitler, which he himself believed in, till the end. There are a lot of such aspects, which would ring a bell for a conscious reader.
This has the traditional style of manga, which is to be read from right to left. It is not that difficult, once one gets used to it. This was my final read for 2020 or rather the last book completed. Certainly a memorable one. (less)
August 13, 2023
Albo conclusivo di cinque.
Difficile scrivere a caldo, dopo aver letteralmente "divorato" la storia dei tre Adolf.
La sensazione è di aver letto un manga che è un capolavoro.
Ogni personaggio si interseca con gli altri, le situazioni si rincorrono e si ritrovano come dentro a delle matrioske per giungere a un destino quasi sempre tragico.
Per dirla con l'editore, "Osamu Tezuka ci dà una grandissima lezione di tolleranza e rispetto, attraverso avvenimenti in cui il peso e le disgrazie dei singoli individui diventano la lettura e le vicende della storia stessa".
Concordo pienamente.
Leggetelo, è bellissimo.
Difficile scrivere a caldo, dopo aver letteralmente "divorato" la storia dei tre Adolf.
La sensazione è di aver letto un manga che è un capolavoro.
Ogni personaggio si interseca con gli altri, le situazioni si rincorrono e si ritrovano come dentro a delle matrioske per giungere a un destino quasi sempre tragico.
Per dirla con l'editore, "Osamu Tezuka ci dà una grandissima lezione di tolleranza e rispetto, attraverso avvenimenti in cui il peso e le disgrazie dei singoli individui diventano la lettura e le vicende della storia stessa".
Concordo pienamente.
Leggetelo, è bellissimo.
June 20, 2020
Epica conclusione della lunga avventura dei Tre Adolf.
Finale agrodolce, tutto da leggere e da gustare.
Dovrebbero far leggere questo titolo a scuola, assieme a Maus e a Non Stancarti di Andare (che seppure su una tematica differente, colpisce al cuore come questo).
Finale agrodolce, tutto da leggere e da gustare.
Dovrebbero far leggere questo titolo a scuola, assieme a Maus e a Non Stancarti di Andare (che seppure su una tematica differente, colpisce al cuore come questo).
September 9, 2024
Glorioso. Una espiral de desesperación como si se tratase de Uzumaki de Junji Ito. Abarca todo lo relacionado con la segunda guerra mundial y sus consecuencias políticas, sociales y emocionales.
"Esta es la historia de tres personas llamadas Adolf".
"Esta es la historia de tres personas llamadas Adolf".
July 25, 2022
Final de saga, que deja todo cerrado. Me ha encantado como lo cierra, ya que no es siempre final feliz, sino el más lógico
December 3, 2021
Y llegamos al final, al último tomo de esta historia que deja sin aliento...
Adolf, Tomo 5: Del capítulo 28 al capítulo 36.
1944. Adolf Kaufman llega a Kobe, su ciudad natal y se encuentra con una gran sorpresa, su madre se ha casado nuevamente y el hombre es Sohei Toge, el hombre que debe matar por instrucción de Lampe.
1945. Japón siente los rigores de la guerra en su propio territorio, las ciudades japonesas están siendo bombardeadas, incluyendo Tokio.
El 6 y el 9 de agosto son lanzadas las dos bombas atómicas. El 15 de agosto Japón se rinde, y el 30 del mismo mes inicia la ocupación.
Tres años después, el 14 de mayo de 1948 se da el primer paso para la construcción del estado judío.
21 de febrero de 1973. Adolf Kaufman reaparece, es un mercenario y hace parte de la intifada u organización para la liberación de Palestina, y Adolf Kamil es soldado del ejército israelí.
Se encuentran nuevamente...
Adolf, Tomo 5: Del capítulo 28 al capítulo 36.
1944. Adolf Kaufman llega a Kobe, su ciudad natal y se encuentra con una gran sorpresa, su madre se ha casado nuevamente y el hombre es Sohei Toge, el hombre que debe matar por instrucción de Lampe.
1945. Japón siente los rigores de la guerra en su propio territorio, las ciudades japonesas están siendo bombardeadas, incluyendo Tokio.
El 6 y el 9 de agosto son lanzadas las dos bombas atómicas. El 15 de agosto Japón se rinde, y el 30 del mismo mes inicia la ocupación.
Tres años después, el 14 de mayo de 1948 se da el primer paso para la construcción del estado judío.
21 de febrero de 1973. Adolf Kaufman reaparece, es un mercenario y hace parte de la intifada u organización para la liberación de Palestina, y Adolf Kamil es soldado del ejército israelí.
Se encuentran nuevamente...
October 16, 2010
Vijfde en laatste deel in een legendarische (en momenteel moeilijk te verkrijgen) manga reeks van Tezuka. Het artwork op de cover is vreselijk, but make no mistake: 'Adolf' brengt een heerlijk en complex verhaal met een (voor de meeste Westerlingen) ongebruikelijke invalshoek (WW2 vanuit het standpunt van de doorsnee Japanner). Er zijn wat stijlbreuken, en ook niet alle losse eindjes worden op het einde aan elkaar geknoopt; desondanks & great read!
July 21, 2008
it spins out of control (my opinion) at the end of this fine series, but that seems to happen a lot. it is hard to end a story.
August 7, 2015
Questo fumetto dovrebbero farlo leggere a scuola, insieme a "Maus" di Spiegelman e "Palestina" di Sacco.
Read
May 7, 2020Not going to lie, I’m a little bit gutted. I first read this series about 20 years ago and was completely in love with it. I still love Tezuka’s drawing. And I can appreciate the points he was trying to make about race and nationalism - that these divide us unnecessarily and fabricate conflict where none is needed. But this last book in the series was difficult.
Female characters do not fare well in the series as a whole. They are generally romantic interests and devices to advance male plot lines. Miss Ogi was the exception - a political woman, a communist, who plays a role in the central intrigue, a very small role, but at least a role. In this volume, there are two pretty big instances of sexualized violence against women. In the first, Kaufman’s rape of Elisa, the focus is on the loss of her purity and how this affects her fiancé, Kamil. Kaufman tells her that now that she has committed adultery (!), Kamil won’t want her. And her beloved fiancé makes the accusation that she must have wanted it or would not have followed Kaufman to his home, before framing himself as the victim of the crime and Kaufman’s betrayal. In the second, Miss Ogi is tortured by having her dress ripped open and her bare breasts burnt with cigarettes. It is, once again, Kamil who stands up for her “honour.”
I’m not sure how I could have read this 20 years ago and not been as nauseated and angry about these two episodes as I am now. Maybe I was and pushed the memory aside, retaining only my impression of liking the books overall? Or maybe I’m just more aware of the ingrained and systemic misogyny that made these types of narratives around rape so prevalent and normal until only very recently. I think it is this kind of prevalence that lets me forgive Tezuka a little for it. The man spent most of his career and works arguing against discrimination, oppression and inequality - it’s hard to fault him for falling prey to the same misogynistic bias many of us are trying to recognize and work past in ourselves. Still, I’m not sure I’ll be eager for another reread of this series.
Female characters do not fare well in the series as a whole. They are generally romantic interests and devices to advance male plot lines. Miss Ogi was the exception - a political woman, a communist, who plays a role in the central intrigue, a very small role, but at least a role. In this volume, there are two pretty big instances of sexualized violence against women. In the first, Kaufman’s rape of Elisa, the focus is on the loss of her purity and how this affects her fiancé, Kamil. Kaufman tells her that now that she has committed adultery (!), Kamil won’t want her. And her beloved fiancé makes the accusation that she must have wanted it or would not have followed Kaufman to his home, before framing himself as the victim of the crime and Kaufman’s betrayal. In the second, Miss Ogi is tortured by having her dress ripped open and her bare breasts burnt with cigarettes. It is, once again, Kamil who stands up for her “honour.”
I’m not sure how I could have read this 20 years ago and not been as nauseated and angry about these two episodes as I am now. Maybe I was and pushed the memory aside, retaining only my impression of liking the books overall? Or maybe I’m just more aware of the ingrained and systemic misogyny that made these types of narratives around rape so prevalent and normal until only very recently. I think it is this kind of prevalence that lets me forgive Tezuka a little for it. The man spent most of his career and works arguing against discrimination, oppression and inequality - it’s hard to fault him for falling prey to the same misogynistic bias many of us are trying to recognize and work past in ourselves. Still, I’m not sure I’ll be eager for another reread of this series.
January 20, 2020
Ok, aku menyimpulkan bacaan Adolf ini dari 1-5 di volume terakhir ini. Awalnya sudah kasih bintang empat untuk semua jilid Adolf.. tapi rasanya aku menipu diri sendiri hanya karena ini karya Osamu Tezuka. Aku suka buku ini tapi rasanya bersalah banget sama diri sendiri kalau aku kasih bintang empat. Mungkin karena aku tidak suka topik perang, terlebih lagi fasisme yang nggak masuk di akal aku jadi aku sama sekali nggak suka. Seperti ketika aku baca novel grafis Maus yang jujur ogah2an banget bacanya, komik ini juga masih tetap tersegel walau udah beberapa tahun di rak aku, mungkin ada empat tahun.. Tapi bagaimanapun tbr itu harus segera dimusnahkan kan.
Berbeda dengan Maus, membaca komik Adolf ini beda rasanya.. Semakin aku membaca seharusnya aku semakin tenggelam dalam cerita tapi aku bingung karena Osamu Tezuka tidak menyentuh hati pembacanya.. seakan tidak rela memberikan karakteristik yang super villain pada antagonisnya.. atau dia sendiri tidak memahami kengerian pembantaian Yahudi oleh Nazi. Intinya aku merasa tidak ada patriotisme dan kengerian yang seharusnya ada sehingga komik ini sama sekali tidak menggerakkan aku sebagai pembaca.
Apapun alasan Osamu Tezuka yang melatarbelakangi pembuatan komik ini aku tidak mau berasumsi, so intinya I like the comic, but not really ;) But my niece said it's a good comic.. he likes anything about war..
Berbeda dengan Maus, membaca komik Adolf ini beda rasanya.. Semakin aku membaca seharusnya aku semakin tenggelam dalam cerita tapi aku bingung karena Osamu Tezuka tidak menyentuh hati pembacanya.. seakan tidak rela memberikan karakteristik yang super villain pada antagonisnya.. atau dia sendiri tidak memahami kengerian pembantaian Yahudi oleh Nazi. Intinya aku merasa tidak ada patriotisme dan kengerian yang seharusnya ada sehingga komik ini sama sekali tidak menggerakkan aku sebagai pembaca.
Apapun alasan Osamu Tezuka yang melatarbelakangi pembuatan komik ini aku tidak mau berasumsi, so intinya I like the comic, but not really ;) But my niece said it's a good comic.. he likes anything about war..
May 5, 2014
Osamu Tezuka este considerat un fel de Walt Disney al Japoniei. Pe bună dreptate. Ca și desenator, este superb. Am ajuns la acest Adolf pentru că a fost recomandat de goodreads când am ales să citesc Barefoot Gen. Mi-a luat foarte mult timp să găsesc această serie și am fost foarte bucuros când, în sfârșit am găsit-o. Blestemată fie acea zi!
Osamu Tezuka are o idee interesantă: băi, ce ar fi dacă aș lua doi Adolfi, pe lângă marele Hitler, și i-aș face io prieteni pe ăștia doi, pe unul îl fac evreu, pe ălalalt jumate japonez și jumate neamț, pe unul îl trimit în Germania și pe ălalalt îl țin aicișa ca să am motive să scriu și despre cum a suferit Japonia în război și mai arunc și o mega-super-extra-uber pastilă care să mă poată ajuta să aberez timp de cel puțin 1000 de pagini și să mai bag și alte personaje prin poveste: Adolf Hitler este evreu și sunt niște documente care atestă asta și naziștii fug după ele și ajung taman în Japonia și... și ... și.... și....
Bun. Începutul o fost mai greu. De-acum maistorul Tezuka își permite să o ia razna. Oai, și cum o ia razna! Nu am citit niciodată o carte, filme am văzut, recunosc, în care destinul și întâmplarea să joace un rol atât de important în evoluția unei povestiri! De fiecare dată ceva fenomenal, dumnezeiesc se întâmplă ca lucrurile să meargă pe făgașul pe care trebuie, personajele să trăiască, documentele să rămână intacte. Al naibii de frustrant! Ultimul care mi-a jignit inteligența în aproape în acelaşi hal a fost Hoțul de cărți...
Stai așa că nu se termină totul aici. Tezuka vrea să facă o mega operă care să rămână în istorie. Și bagă naziști și lideri naziști la greu în opera sa. Printre alții, pe Adolf Eichmann care se ocupă, se pare, cu învățarea copchiilor de la HJ cu uciderea evreilor pentru că, nu-i așa, a fost marele tartor care a pus la cale și în aplicare Soluția Finală. Căcat băi! Pentru cine dracu scrii, de fapt, aberațiile astea? Cât de idiot să fii ca să pui botul la o astfel de dumă?!? Eichmann aducând evrei ca puștani de la HJ să-i împuște ca să-și dovedească arianismul?
Bineînțeles că istoria poate fi interpretată, schimbată de Tezuka pentru că așa vrea mușchiul lui. Ultimele zile ale lui Hitler redate de Tezuka sunt ilare. Nu intru în detalii pentru că nu am chef să redau aberațiile desenatorului.
Dialogurile sunt excepționale. Sunt atât de idioate încât te pot face să râzi cu lacrimi. Un ex: cât crezi că ai să reușești să ții restaurantul deschis? Am să fac tot posibilul să-l țin cât mai mult! Atâta timp cât am bani și mâncare am să-l țin deschis! Pe bune? Și ăsta este doar 1 (UN!) exemplu. Seria este plină de astfel de inepții.
Evenimentele care se petrec în serie sunt uneori atât de cretine încât îți vine să roșești de rușine că cineva s-a gândit să scrie așa ceva pentru ca, mai apoi, tu să citești și să vrei să păstrezi sau recomanzi ce a scris el. Spicuies doar trei:
- Adolf, neamțul din AHS (Adolf Hitler Schule), se îndrăgostește de o evreică, o salvează, o trimite în Japonia, nu se interesează dacă gagica a ajuns cu bine sau nu, deși putea să afle foarte ușor acest lucru pe când era majordomul lui Hitler, dar când ajunge înapoi în Japonia o vrea de nevastă pentru că o iubește și că s-a gândit tot timpul la ea și se miră că e în viață. Nu, nu este o răsturnare de situație, Tezuka pur și simplu nu a mai urmărit acest fir al poveștii pentru că nu a vrut să se complice. Rezultatul: un cititor frustrat care se simte luat de prost. Ah, da, nu mai are rost să spun că acest Adolf Kaufmann se vrea arian cu orice preț, adică e extremist până-n măduva oaselor, nu oricum, dar ideea de a procrea și de a fute și partea aia ariană pe care o mai are în sângele său de japonez cu, LOL, un evreu, nu-i pune nicio problemă. De ce? Pentru că Tezuka crede că dacă se convertește evreica la catolicism sau ce căcat de religie avea băiatul ăsta, atunci evreica pac! devine ariană, pac! Adolf primește binecuvântarea SS-ului, pac! toată lumea-i veselă, pac! Tezuka a înțeles o pulă din toată poliloghia nazistă referitoare la rasă și la credința lor în rasa pură. Știi cum arată un păduce în fruntea unei domnișoare? Așa e și Tezuka când vine vorba despre spus păreri despre al doilea război mondial și oroarea nazistă.
- Eichmann cu Adolf cel din HJ acum SS se întâlnesc ei ca doi naziști ca să pună la cale o deportare într-un lagăr a unor evrei. Ies evreii din vagoane când vine unu și zice că evreii din două vagoane au dizenterie. Eichmann trage vagoanele pe dreapta și le dă foc. După care îi zice lui Adolf Kaufmann să-i mâne pe jos pe evreii care au rămas că trebuie să ajungă neapărat în lagăr în 2 zile. Ăsta pleacă cu evreii care mor pe capete în timpul marșului și Adolf își face probleme că nu ajunge la timp în lagăr. Logica? Conform lui Tezuka logica poate să se ducă să-și facă o labă atâta timp cât în propoziție este vorba despre cât de răi au fost naziștii. Deci, Eichmann zice să omoare deținuții bănuiți a fi bolnavi de dizinterie ca să nu-i îmbolnăvească pe ăia din lagăr și în loc să-i curețe și pe ăștia care au mai rămas din transport la fel cum i-a terminat pe ăi dintâi, îi trimite la un marș îndelungat ca să-i îmbolnăvească, totuși pe ăia din lagăr???? Logica? Conform lui Tezuka logica poate să se ducă să-și facă o labă atâta timp cât în propoziție este vorba despre cât de răi au fost naziștii. Eu știu că Tezuka vorbește despre acel marș îngrozitor pe care Eichmann la organizat pentru evreii din Ungaria, totuși coaie! A fost suficient de horror ce a făcut nărodul în viața reală! Nu trebuia să bagi o vrăjeală ieftină din burtă și să faci din toată hidoșenia o panaramă de doi lei, idiotule!
- 2 evrei care se roagă într-o sinagogă în poziție de rugăciune catolică... În prima plan două sfeșnice care par tot de sorginte catolică... Bine maistore! Te știi și la evrei și la naziști. Din păcate ai părere foarte proastă despre inteligența cititorilor tăi... Sau nu?
În concluzie seria Adolf este o aberație. O cretinătate cum rar îți este dat să citești. Mare păcat pentru grafică care este superbă, de-a dreptul extraordinară. Poate că ar fi fost mai bine pentru Tezuka dacă ar fi făcut această serie fără dialog.
O recomand doar celor cărora le-a plăcut Hoțul de cărți pentru că iei oricum nu au probleme cu logica.
Osamu Tezuka are o idee interesantă: băi, ce ar fi dacă aș lua doi Adolfi, pe lângă marele Hitler, și i-aș face io prieteni pe ăștia doi, pe unul îl fac evreu, pe ălalalt jumate japonez și jumate neamț, pe unul îl trimit în Germania și pe ălalalt îl țin aicișa ca să am motive să scriu și despre cum a suferit Japonia în război și mai arunc și o mega-super-extra-uber pastilă care să mă poată ajuta să aberez timp de cel puțin 1000 de pagini și să mai bag și alte personaje prin poveste: Adolf Hitler este evreu și sunt niște documente care atestă asta și naziștii fug după ele și ajung taman în Japonia și... și ... și.... și....
Bun. Începutul o fost mai greu. De-acum maistorul Tezuka își permite să o ia razna. Oai, și cum o ia razna! Nu am citit niciodată o carte, filme am văzut, recunosc, în care destinul și întâmplarea să joace un rol atât de important în evoluția unei povestiri! De fiecare dată ceva fenomenal, dumnezeiesc se întâmplă ca lucrurile să meargă pe făgașul pe care trebuie, personajele să trăiască, documentele să rămână intacte. Al naibii de frustrant! Ultimul care mi-a jignit inteligența în aproape în acelaşi hal a fost Hoțul de cărți...
Stai așa că nu se termină totul aici. Tezuka vrea să facă o mega operă care să rămână în istorie. Și bagă naziști și lideri naziști la greu în opera sa. Printre alții, pe Adolf Eichmann care se ocupă, se pare, cu învățarea copchiilor de la HJ cu uciderea evreilor pentru că, nu-i așa, a fost marele tartor care a pus la cale și în aplicare Soluția Finală. Căcat băi! Pentru cine dracu scrii, de fapt, aberațiile astea? Cât de idiot să fii ca să pui botul la o astfel de dumă?!? Eichmann aducând evrei ca puștani de la HJ să-i împuște ca să-și dovedească arianismul?
Bineînțeles că istoria poate fi interpretată, schimbată de Tezuka pentru că așa vrea mușchiul lui. Ultimele zile ale lui Hitler redate de Tezuka sunt ilare. Nu intru în detalii pentru că nu am chef să redau aberațiile desenatorului.
Dialogurile sunt excepționale. Sunt atât de idioate încât te pot face să râzi cu lacrimi. Un ex: cât crezi că ai să reușești să ții restaurantul deschis? Am să fac tot posibilul să-l țin cât mai mult! Atâta timp cât am bani și mâncare am să-l țin deschis! Pe bune? Și ăsta este doar 1 (UN!) exemplu. Seria este plină de astfel de inepții.
Evenimentele care se petrec în serie sunt uneori atât de cretine încât îți vine să roșești de rușine că cineva s-a gândit să scrie așa ceva pentru ca, mai apoi, tu să citești și să vrei să păstrezi sau recomanzi ce a scris el. Spicuies doar trei:
- Adolf, neamțul din AHS (Adolf Hitler Schule), se îndrăgostește de o evreică, o salvează, o trimite în Japonia, nu se interesează dacă gagica a ajuns cu bine sau nu, deși putea să afle foarte ușor acest lucru pe când era majordomul lui Hitler, dar când ajunge înapoi în Japonia o vrea de nevastă pentru că o iubește și că s-a gândit tot timpul la ea și se miră că e în viață. Nu, nu este o răsturnare de situație, Tezuka pur și simplu nu a mai urmărit acest fir al poveștii pentru că nu a vrut să se complice. Rezultatul: un cititor frustrat care se simte luat de prost. Ah, da, nu mai are rost să spun că acest Adolf Kaufmann se vrea arian cu orice preț, adică e extremist până-n măduva oaselor, nu oricum, dar ideea de a procrea și de a fute și partea aia ariană pe care o mai are în sângele său de japonez cu, LOL, un evreu, nu-i pune nicio problemă. De ce? Pentru că Tezuka crede că dacă se convertește evreica la catolicism sau ce căcat de religie avea băiatul ăsta, atunci evreica pac! devine ariană, pac! Adolf primește binecuvântarea SS-ului, pac! toată lumea-i veselă, pac! Tezuka a înțeles o pulă din toată poliloghia nazistă referitoare la rasă și la credința lor în rasa pură. Știi cum arată un păduce în fruntea unei domnișoare? Așa e și Tezuka când vine vorba despre spus păreri despre al doilea război mondial și oroarea nazistă.
- Eichmann cu Adolf cel din HJ acum SS se întâlnesc ei ca doi naziști ca să pună la cale o deportare într-un lagăr a unor evrei. Ies evreii din vagoane când vine unu și zice că evreii din două vagoane au dizenterie. Eichmann trage vagoanele pe dreapta și le dă foc. După care îi zice lui Adolf Kaufmann să-i mâne pe jos pe evreii care au rămas că trebuie să ajungă neapărat în lagăr în 2 zile. Ăsta pleacă cu evreii care mor pe capete în timpul marșului și Adolf își face probleme că nu ajunge la timp în lagăr. Logica? Conform lui Tezuka logica poate să se ducă să-și facă o labă atâta timp cât în propoziție este vorba despre cât de răi au fost naziștii. Deci, Eichmann zice să omoare deținuții bănuiți a fi bolnavi de dizinterie ca să nu-i îmbolnăvească pe ăia din lagăr și în loc să-i curețe și pe ăștia care au mai rămas din transport la fel cum i-a terminat pe ăi dintâi, îi trimite la un marș îndelungat ca să-i îmbolnăvească, totuși pe ăia din lagăr???? Logica? Conform lui Tezuka logica poate să se ducă să-și facă o labă atâta timp cât în propoziție este vorba despre cât de răi au fost naziștii. Eu știu că Tezuka vorbește despre acel marș îngrozitor pe care Eichmann la organizat pentru evreii din Ungaria, totuși coaie! A fost suficient de horror ce a făcut nărodul în viața reală! Nu trebuia să bagi o vrăjeală ieftină din burtă și să faci din toată hidoșenia o panaramă de doi lei, idiotule!
- 2 evrei care se roagă într-o sinagogă în poziție de rugăciune catolică... În prima plan două sfeșnice care par tot de sorginte catolică... Bine maistore! Te știi și la evrei și la naziști. Din păcate ai părere foarte proastă despre inteligența cititorilor tăi... Sau nu?
În concluzie seria Adolf este o aberație. O cretinătate cum rar îți este dat să citești. Mare păcat pentru grafică care este superbă, de-a dreptul extraordinară. Poate că ar fi fost mai bine pentru Tezuka dacă ar fi făcut această serie fără dialog.
O recomand doar celor cărora le-a plăcut Hoțul de cărți pentru că iei oricum nu au probleme cu logica.
March 10, 2022
Gostei de como todos os fios narrativos acabam por se encontrar. O final parece um pouco apressado, pois há um salto abrupto entre o fim da Segunda Guerra Mundial e as guerras israelo-árabes dos anos 70... Não nos foi dado a conhecer a forma pela qual Elisa conseguiu superar o trauma por que Adolf Kaufmann a fez passar e como acabou por casar com Adolf Camil (apesar de isso ser, de certa forma, expectável). No fim deste volume vem um posfácio que explica o porquê desse corte abrupto e percebemos que o autor tinha ainda muito material que gostaria de ter trabalhado e editado. E, parecendo que não, a verdade é que todas as personagens acabam por ter um final. Este volume não deixa de ser empolgante e, por isso, na minha opinião, está bem conseguido.
June 20, 2021
Seperti alasan Osamu Tezuka sensei saat diwanwancara. Komik ini jumlah volumenya dibatasi.
Sehingga sejak volume ketiga, banyak beberapa plot yang terkesan melompat. Begitu pula perubahan watak dan perkembangan karakter kedua Adolf ini. Poin utama terkait kepentingan asal usul Hitler serta keterlibatan Souhei Toge betul betul terpinggirkan.
Yang jelas, Tezuka sensei sedikit banyak ingin menekankan kepentingan antar ras dan berujung pada peperangan memang tiada termaafkan. Begitu banyak penderitaan yang terlibat.
Meskipun begitu, novel grafis yang disajikan Tezuka sensei tetap memberikan kesan positif layaknya 8 jilid Buddha.
Sehingga sejak volume ketiga, banyak beberapa plot yang terkesan melompat. Begitu pula perubahan watak dan perkembangan karakter kedua Adolf ini. Poin utama terkait kepentingan asal usul Hitler serta keterlibatan Souhei Toge betul betul terpinggirkan.
Yang jelas, Tezuka sensei sedikit banyak ingin menekankan kepentingan antar ras dan berujung pada peperangan memang tiada termaafkan. Begitu banyak penderitaan yang terlibat.
Meskipun begitu, novel grafis yang disajikan Tezuka sensei tetap memberikan kesan positif layaknya 8 jilid Buddha.
September 12, 2021
An accidental find iat a comic store at Holland Village. The shop keeper wasn't aware that he had this. But a gem it was. Except for the cover, the book was immaculately scripted and written. Set in Kobe, as the Japanese & Germans slug it out, all characters are from that side of the divide. A keeper.
January 10, 2022
Hacer una conclusión como esta no es nada facil. Los numeros anteriores ya merecen sus 5 estrellas pero retratar comoo hace aqui ya el final de la guerra y lo que pasa después en Oriente Medio es de mucho atrevimiento, tanto por la dificultad como por las críticas que podría haber recibido.
Deseando leer más de Tezuka
Deseando leer más de Tezuka
August 10, 2018
Obra sensacional... toda as definições de grandiosidade direcionadas ao autor são fundamentadas, todas... além de ser "diferente", ter um belo traço e tal, me chamou a atenção o homem super inteligente e cheio de conhecimento q me pareceu ser...
January 19, 2020
Una manga épica termina con dos antiguos amigos luchando a la muerte. Una historia triste pero contado muy bien.
This entire review has been hidden because of spoilers.
February 14, 2025
El final a la altura de una obra inmensa.
February 17, 2025
Gran cierre para un tremendo manga!
Read
April 15, 2020This series didn't stand out to me as one I'd particularly like, and the cover art didn't help. But I kept seeing it ranked highly on people's lists, so I picked it up when I happened to see it at the library. And I found it compelling, just like everything else I've read by Tezuka. My favorite remains Ode to Kirihito, though, probably followed by Buddha.
June 15, 2013
Stumbled upon this in the local library, honestly didn't check to see that is vol. 5 which was sloppy of me; but with one of the Adolf's involved being Hitler, I wanted to read this before my boys.
And shortly into it, while still appreciating Tezuka's mastery, it was clear to me that at our 10-year old boys do not need to read this now. Not for just needing more historical context, but there is a scene of a rape that is horrible to read (and of course infinitely more so to experience). I'm simply not ready to deal with that and my kids yet. Even suicide, another regrettable fact in our world, is covered later in this manga and I'm not comfortable broaching this with the boys.
Just offering this for fellow parents, all other Tezuka material we've read before, including some brutal sides of civilization (wars in Dororo, the death of a child in Astro Boy) has been challenging, but rewarding for my kids. This one, you might also want to read first like myself, and decide.
Of course I enjoyed-minus-the-joy reading it, and should look into re-starting from Vol 1 to see how Tezuka maps and mingles his three Adolfs.
And shortly into it, while still appreciating Tezuka's mastery, it was clear to me that at our 10-year old boys do not need to read this now. Not for just needing more historical context, but there is a scene of a rape that is horrible to read (and of course infinitely more so to experience). I'm simply not ready to deal with that and my kids yet. Even suicide, another regrettable fact in our world, is covered later in this manga and I'm not comfortable broaching this with the boys.
Just offering this for fellow parents, all other Tezuka material we've read before, including some brutal sides of civilization (wars in Dororo, the death of a child in Astro Boy) has been challenging, but rewarding for my kids. This one, you might also want to read first like myself, and decide.
Of course I enjoyed-minus-the-joy reading it, and should look into re-starting from Vol 1 to see how Tezuka maps and mingles his three Adolfs.
May 25, 2014
Brutal final. Todos los que me lo dijeron tenían razón. Te retuerce las tripas como ningún otro relato bélico lo ha hecho antes, te enseña cómo puede llegar a la locura y el odio la condición humana por las más miserables y patéticas obsesiones, pero sobre todo te muestra cómo las personas llegan a esas obsesiones, cómo se empapan de ellas en docenas de instantes que marcan su vida, instantes que todos hemos pasado y que comprendemos que, si fuesen un poco diferentes, si nuestras decisiones fuesen un poco distintas, o las personas que nos acompañan fuesen otras, podríamos no haber tenido nada que ver con la persona que hemos llegado a ser. En blanco y negro, en dos dimensiones y con el dibujo sencillo y artesanal del autor, me ha causado más ternura, más desazón y más ganas de abrazar a mi hija al terminarlo que cualquier otra historia de miserias humanas haya visto. Gracias, Isaac, por el empujón.
December 29, 2014
A real let down of moral equivalence. Had to falsify Near East history in order to avoid having the Jew as a hero or even as a just, innocent sufferer. Just shows how little Japan has to offer the World when even one of its more celebrated popular artists cannot rise above the common falsehoods of the current end of civilisation malady. Too bad, as the previous four volumes were excellent, apart from a passant endorsement of anti Roosevelt isolationist conspiracy theory.
April 23, 2012
Akhirnya buku ini selesai bersamaan dengan selesainya perang dunia II. Sebenarnya keseluruhan buku ini lumayan bagus tapi sayang endingnya terkesan dipaksakan begitu saja.
Aku merasa di buku terakhir ini seperti dipaksakan ceritanya. Banyak beberapa bagian yang terkesan dicepat-selesaikan begitu saja. Jujur saja aku kurang sreg dengan ending di buku terakhir ini.
Aku merasa di buku terakhir ini seperti dipaksakan ceritanya. Banyak beberapa bagian yang terkesan dicepat-selesaikan begitu saja. Jujur saja aku kurang sreg dengan ending di buku terakhir ini.
May 2, 2012
El fin del tomo anterior nos llevaba a muy avanzado en el capitulo final de la guerra, en este es la culminación y lo que sucede después con los personajes principales. Es un final diferente, pero muy intenso. Cuando uno cree quienes son los que poseen la verdad, de pronto se ve difuso, el suelo en el que se pisa no esta firme y las condiciones cambian. Es una gran historia, muy bien contada.
February 23, 2016
The final installment to Osamu Tezuka’s classic series serves as a solid fade-out to a dark and intense saga. It’s not as dramatic and thought-provoking as the two previous volumes, but it’s good that an epic series gets a properly extended epilogue. It also helps the reader to recover from the biggest shocks and plot twists.
November 30, 2023
It’s cool and similar to a world war story but I wanted the book to speak about the truth of the real Adolf Hitler.
Displaying 1 - 30 of 38 reviews