What do you think?
Rate this book
Ritual, Politics, and Power
In the most comprehensive study of political ritual yet written, David I. Kertzer explains why ritual has always been and will continue to be an essential part of political life. Weaving together examples from around the world and throughout history--from Aztec cannibal rites to the inauguration of American presidents, from Ku Klux Klan parades in Georgia to May Day rallies in Moscow--Kertzer shows that the success of all political forces, whether conservative or revolutionary, is linked to their successful use of ritual.
258 pages, Paperback
First published January 1, 1988
3 people are currently reading
224 people want to read
About the author
David I. Kertzer
55 books139 followersDavid Israel Kertzer is an American anthropologist, historian, and academic, specializing in the political, demographic, and religious history of Italy. He is the Paul Dupee, Jr. University Professor of Social Science, Professor of Anthropology, and Professor of Italian Studies at Brown University.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
Read
February 16, 2023Rituals are used to create political reality. They are important and are used by all political entities. Rituals are politics expressed through symbolism rather than force. The state must be symbolized to be loved.
Rituals aim at influencing human affairs. They instigate social action. They define individuals sense of self. The individual's subjective experience interacts with and is molded by social forces. Rituals of purification and pollution, of initiation and identification (eg. new name = new self). Rites of social communion or rebellion.
Rituals often include an element of mystification, symbolically representing the political order as other than it is in reality. Examples: asserting that all are equal under the state while also asserting that those in power deserve to rule.
Culture is a system for categorizing the natural and social world.
"We live in a world that must be drastically simplified if it is to be understood."
Rituals aim at influencing human affairs. They instigate social action. They define individuals sense of self. The individual's subjective experience interacts with and is molded by social forces. Rituals of purification and pollution, of initiation and identification (eg. new name = new self). Rites of social communion or rebellion.
Rituals often include an element of mystification, symbolically representing the political order as other than it is in reality. Examples: asserting that all are equal under the state while also asserting that those in power deserve to rule.
Culture is a system for categorizing the natural and social world.
"We live in a world that must be drastically simplified if it is to be understood."
April 3, 2019
This is an outstanding study of the use of ritual by all political groups, regardless of orientation. Clear, concise, and comprehensive.
January 24, 2016
David Kertzer writes engagingly about the role of ritual in politics, it's use and value in the proceedings and shows various examples over the years of how it has been used. I really enjoyed unpicking the role of ritual in these situations and pondering the meaning of ritual I've seen in use too. Fascinating stuff.
October 19, 2007
'solidarity without consensus'=ingenious
June 3, 2015
It applies ritual analysis to contemporary politics and covers a incredibly wide range of materials. Good for quotations.
November 30, 2021
Pe 1 septembrie 1810, preotul creol Miguel Hidalgo i-a chemat la biserică pe cei din parohie şi le-a spus că trebuie să se ridice cu toţii împotriva regimului opresiv al coloniei spaniole din Mexic, devenind astfel catalizatorul revoltei sângeroase ce a urmat. Un secol şi jumătate mai târziu, în fiecare an, pe 15 septembrie, la ora 11 dimineaţa ― ora la care Hidalgo rostise chemarea la rebeliune ― preşedintele Mexicului îşi face apariţia în balconul Palatului Naţional din Mexico City, cu drapelul tricolor al ţării. Deasupra pieţei centrale, înţesată de concetăţenii care celebrează ziua naţională, se aude strigătul preşedintelui: „Viva la Independencia! Viva Hidalgo! Viva Morelos! Viva Juarez! Viva Mexico!” Câte un răsunător „Viva!”, dinspre mulţimea cuprinsă de euforie, punctează fiecare frază rostită de vocea amplificată la maximum a celui de la balcon. Apoi însuşi preşedintele trage clopotele palatului, în curând alăturându-i-se cele ale Catedralei Naţionale. Artificiile aprind cerul; iar ultimele zvâcniri de culoare întruchipează fulgerător chipul părintelui Hidalgo, cel care strigase iniţialul „Viva!”, în acea biserică oarecare, cu mulţi ani înainte.
Şi în momentul întrunirii unui partid naţional pentru a-şi desemna candidatul, şi la inaugurarea prezidenţială, şi la şedinţele unuia dintre comitetele Congresului american, cât şi în vuietul unui stadion umplut la refuz, intonând imnul naţional, ritualul este o componentă evidentă a vieţii politice moderne. Viitorii lideri politici încearcă să îşi câştige dreptul la conducere, politicienii aflaţi la putere să îşi întărească autoritatea, iar revoluţionarii să îşi îngroaşe rândurile susţinătorilor, şi toţi o fac prin intermediul ritualului. Toate aceste personaje politice, de la conducătorii de insurecţii la campionii conservatorismului, se folosesc de rituri pentru a promova o bază politică pentru semenii lor. Prin participarea la rituri, cetăţeanul statului modern se identifică cu forţe politice de (mare?) anvergură, care pot fi percepute doar printr-o reprezentare simbolică. Iar prin intermediul ritualului politic ni se dă ocazia să înţelegem ce se întâmplă în lume, fiindcă trăim într-un univers ce trebuie simplificat în mod drastic, dacă vrem să-i înţelegem.
Şi totuşi, puţini sunt aceia care recunosc cât de important este ritualul pentru politica de tip modern. Deoarece, în mod curent, ritualul este identificat cu religia şi, din moment ce în societăţile occidentale moderne practica politică a fost separată de cea religioasă, se presupune că ritualul are o semnificaţie politică doar în societăţile mai puţin „avansate.
Dar oare fiecare societate industrială se deosebeşte cu adevărat de altele în funcţie de modalitatea de sanctificare a puterii? E practica politică din zilele noastre produsul unei activităţi raţionale a birocraţilor, se decide obţinerea loialităţii susţinătorilor în urma analizei costului şi profitului, oare sunt liderii politici consideraţi ca fiind şi în realitate aşa cum îi vedem noi? în Polinezia, cei la putere sunt veneraţi ca descendenţi ai zeilor; astfel ei emană mana, o putere supranaturală. Consideraţi atât de puternici, în jurul lor se construieşte o reţea de ritualuri care mediază orice relaţie cu supuşii lor. Deşi astăzi o asemenea raţionalizare a puterii seculare nu funcţionează în Statele Unite sau în alte state industrializate, magnaţii politici continuă să se prevaleze de rituri, care le mediază interacţiunea cu publicul, sau între ei, ori de câte ori apar în public. Ritualul politic, cum glumeşte Shils, a fost „hulit” de către intelectualii occidentali educaţi în spiritul tradiţiilor utilitariste.4 Orbiţi de propriul lor model raţional al universului politic, aceşti intelectuali ignoră ritualul ce îmbracă acţiunea şi puterea politică.
în aceste pagini încerc să demonstrez de ce ritualul este important în toate sistemele politice şi să demonstrez în cât de multe instanţe politica se foloseşte de ritual. Prin acest demers mă opun unui punct de vedere foarte comun, conform căruia ritualul politic serveşte doar la cimentarea statu-quo-ului. Însă ritualul are o mult mai mare importanţă pentru politică decât acest rol conservator. E adevărat că regii se folosesc de ritual ca să îşi întărească autoritatea, dar revoluţionarii îl folosesc cu intenţia de a răsturna monarhii. Elita politică foloseşte ritualul pentru a-şi legitima autoritatea, iar rebelii ripostează cu rituri de delegitimare. Ritualul pare a fi vital acţiunilor de opresiune, dar în acelaşi timp e sângele ce dă viată revoluţiilor.
Şi în momentul întrunirii unui partid naţional pentru a-şi desemna candidatul, şi la inaugurarea prezidenţială, şi la şedinţele unuia dintre comitetele Congresului american, cât şi în vuietul unui stadion umplut la refuz, intonând imnul naţional, ritualul este o componentă evidentă a vieţii politice moderne. Viitorii lideri politici încearcă să îşi câştige dreptul la conducere, politicienii aflaţi la putere să îşi întărească autoritatea, iar revoluţionarii să îşi îngroaşe rândurile susţinătorilor, şi toţi o fac prin intermediul ritualului. Toate aceste personaje politice, de la conducătorii de insurecţii la campionii conservatorismului, se folosesc de rituri pentru a promova o bază politică pentru semenii lor. Prin participarea la rituri, cetăţeanul statului modern se identifică cu forţe politice de (mare?) anvergură, care pot fi percepute doar printr-o reprezentare simbolică. Iar prin intermediul ritualului politic ni se dă ocazia să înţelegem ce se întâmplă în lume, fiindcă trăim într-un univers ce trebuie simplificat în mod drastic, dacă vrem să-i înţelegem.
Şi totuşi, puţini sunt aceia care recunosc cât de important este ritualul pentru politica de tip modern. Deoarece, în mod curent, ritualul este identificat cu religia şi, din moment ce în societăţile occidentale moderne practica politică a fost separată de cea religioasă, se presupune că ritualul are o semnificaţie politică doar în societăţile mai puţin „avansate.
Dar oare fiecare societate industrială se deosebeşte cu adevărat de altele în funcţie de modalitatea de sanctificare a puterii? E practica politică din zilele noastre produsul unei activităţi raţionale a birocraţilor, se decide obţinerea loialităţii susţinătorilor în urma analizei costului şi profitului, oare sunt liderii politici consideraţi ca fiind şi în realitate aşa cum îi vedem noi? în Polinezia, cei la putere sunt veneraţi ca descendenţi ai zeilor; astfel ei emană mana, o putere supranaturală. Consideraţi atât de puternici, în jurul lor se construieşte o reţea de ritualuri care mediază orice relaţie cu supuşii lor. Deşi astăzi o asemenea raţionalizare a puterii seculare nu funcţionează în Statele Unite sau în alte state industrializate, magnaţii politici continuă să se prevaleze de rituri, care le mediază interacţiunea cu publicul, sau între ei, ori de câte ori apar în public. Ritualul politic, cum glumeşte Shils, a fost „hulit” de către intelectualii occidentali educaţi în spiritul tradiţiilor utilitariste.4 Orbiţi de propriul lor model raţional al universului politic, aceşti intelectuali ignoră ritualul ce îmbracă acţiunea şi puterea politică.
în aceste pagini încerc să demonstrez de ce ritualul este important în toate sistemele politice şi să demonstrez în cât de multe instanţe politica se foloseşte de ritual. Prin acest demers mă opun unui punct de vedere foarte comun, conform căruia ritualul politic serveşte doar la cimentarea statu-quo-ului. Însă ritualul are o mult mai mare importanţă pentru politică decât acest rol conservator. E adevărat că regii se folosesc de ritual ca să îşi întărească autoritatea, dar revoluţionarii îl folosesc cu intenţia de a răsturna monarhii. Elita politică foloseşte ritualul pentru a-şi legitima autoritatea, iar rebelii ripostează cu rituri de delegitimare. Ritualul pare a fi vital acţiunilor de opresiune, dar în acelaşi timp e sângele ce dă viată revoluţiilor.
Displaying 1 - 6 of 6 reviews