What do you think?
Rate this book
Mândră să fiu rromă
Aceasta este povestea Aninei Ciuciu, tânăra de etnie rromă care a pornit de la periferia insalubră a Craiovei şi a ajuns peste ani să studieze la Universitatea Sorbona.
Din copilăria petrecută prin taberele de rromi şi până la acceptarea la Sorbona, confesiunea Aninei Ciuciu ne invită să urmărim destinul incredibil al acestei tinere femei hotărâte să-şi depăşească propria condiţie, însă fără să-şi uite originile. O frumoasă lecţie de viaţă, ce speră să schimbe atitudinea faţă de comunitatea rromă.
Din copilăria petrecută prin taberele de rromi şi până la acceptarea la Sorbona, confesiunea Aninei Ciuciu ne invită să urmărim destinul incredibil al acestei tinere femei hotărâte să-şi depăşească propria condiţie, însă fără să-şi uite originile. O frumoasă lecţie de viaţă, ce speră să schimbe atitudinea faţă de comunitatea rromă.
168 pages, Paperback
First published January 1, 2013
2 people are currently reading
68 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 15 of 15 reviews
January 3, 2017
Recunosc: Această carte nu este o incontestabilă operă de arta, dar prezintă realitatea. Realitatea dură, dar plină de speranţă a autoarei, născută rroma în România, emigrată în Franţa. Azi e se pregăteşte la Sorbona să devină judecător, a fost numită consilier onorific al premierului României.
Consider această o lectură obligatorie pentru oricine, dar mai ales pentru orice român.
Consider această o lectură obligatorie pentru oricine, dar mai ales pentru orice român.
April 2, 2018
Cartea asta nu e cu siguranță o candidată la un Nobel pentru literatură, dar emoționează din belșug și mă bucur că am citit-o. Apreciez foarte mult la rromi că își păstrează tradițiile, mai ales faptul că vorbesc limba lor, romani, acasă. Sînt convinsă că sînt foarte defavorizați, discriminați, nerespectați. În general. Există și excepții, Anina Ciuciu este una dintre ele. Felicitări pentru drumul ei încununat de succes! (s-ar putea să fie citat neintenționat din carte)
Recomand cartea, nu pentru stil, ci pentru povestea pe care o spune. Și pentru că m-a făcut să îmi pun întrebări legate de felul în care îi privesc și îi tratez și eu pe rromi, în România și în străinătate.
Dacă mai știți cărți cu și despre rromi, m-aș bucura de recomandări. Mulțumesc!
Recomand cartea, nu pentru stil, ci pentru povestea pe care o spune. Și pentru că m-a făcut să îmi pun întrebări legate de felul în care îi privesc și îi tratez și eu pe rromi, în România și în străinătate.
Dacă mai știți cărți cu și despre rromi, m-aș bucura de recomandări. Mulțumesc!
September 24, 2024
Povestea Aninei Ciuciu este o adevărată sursă de inspirație și reziliență, sper eu, pentru mulți dintre noi. O altă perspectivă a vieții unei familii greu încercate și de neînțeles pentru unii. Generalizările nu fac bine nimănui și clar nu sunt realiste, dovada în acest caz că familia Ciuciu nu a furat niciodată, oricât de greu a fost să își procure cele necesare pentru nevoile de bază, acceptând orice fel de munci mărunte, uneori chiar recurgând cu umilință și multă rușine la cerșit, neavând altă soluție. Foamea, mizeria, boala nu ar trebui cunoscute de niciun copil, dar iată că mulți trăiesc din păcate acest coșmar...
Sacrificiul părinților Aninei și al surorii ei Anita este dovada importanței și a valorii familiei, al susținerii necondiționate și a iubirii fără margini, lucruri care nu sunt general valabil oricăror oameni. Mă bucur enorm că Anina a avut această putere extraordinară de a parcurge acest traseu dificil și aproape ireal, presărat cu multe obstacole, și este acum un erou pentru mulți alți oameni.
Sacrificiul părinților Aninei și al surorii ei Anita este dovada importanței și a valorii familiei, al susținerii necondiționate și a iubirii fără margini, lucruri care nu sunt general valabil oricăror oameni. Mă bucur enorm că Anina a avut această putere extraordinară de a parcurge acest traseu dificil și aproape ireal, presărat cu multe obstacole, și este acum un erou pentru mulți alți oameni.
June 14, 2024
There is always a frisson and special enjoyment that comes from reading in a foreign language. This book is short enough and its language simple enough not to present too many pitfalls for the foreign reader, and I chose it for its representation of Roma life. The writer, Anina Ciuciu, was very young at the time of writing (barely twenty) and is today a lawyer, advocate for Roma rights and ministerial counsellor in matters Roma in France. She entered France as a child, as an illegal immigrant from Romania, and this book is the story of her travels and life in France.
The story is gripping in itself, told competently by not-so-ghostwriter Frédéric Veille (who is credited on the front cover -- not something I'd seen before). The most moving section, I found, is the account of when Anina, aged eight or nine, is living in a camp on the outskirts of Rome and has to beg for a living. The absolute humiliation felt by her and by her mother (who also begs, in Italy as well as in France) pierces the soul and has made me view beggars in my own place of residence with different eyes. It is also very salutary to read about and feel the plight of illegal immigrants in their own voice. Ciuciu's family was (and continues to be) persecuted, oppressed and harassed in Romania. Even qualified relatives who were 'passing' in Romanian society were sacked from jobs once their 'gypsy' heritage was discovered. France allowed Ciuciu to succeed via education but getting there was a struggle and the path was likewise strewn with hardships and discrimination but also with the kindness of individuals.
There is some padding, inevitable in a full-length memoir about a person who is still very young.
Read for the #diversityreading challenge of 2024, prompt 'a minority of your choice'.
The story is gripping in itself, told competently by not-so-ghostwriter Frédéric Veille (who is credited on the front cover -- not something I'd seen before). The most moving section, I found, is the account of when Anina, aged eight or nine, is living in a camp on the outskirts of Rome and has to beg for a living. The absolute humiliation felt by her and by her mother (who also begs, in Italy as well as in France) pierces the soul and has made me view beggars in my own place of residence with different eyes. It is also very salutary to read about and feel the plight of illegal immigrants in their own voice. Ciuciu's family was (and continues to be) persecuted, oppressed and harassed in Romania. Even qualified relatives who were 'passing' in Romanian society were sacked from jobs once their 'gypsy' heritage was discovered. France allowed Ciuciu to succeed via education but getting there was a struggle and the path was likewise strewn with hardships and discrimination but also with the kindness of individuals.
There is some padding, inevitable in a full-length memoir about a person who is still very young.
Read for the #diversityreading challenge of 2024, prompt 'a minority of your choice'.
March 27, 2024
Anina face o treabă grozavă în a-și povesti viața într-un mod în care să te țină cu inima la gură, să îți dea un reality check și să te și facă să plângi când e cazul. O carte pe care ar trebui să o citim toți. Cu siguranță o lecție despre determinare, demnitate și reziliență.
July 28, 2023
Libro invecchiato male. L'autrice racconta la sua storia in modo molto naif, senza contestualizzare il razzismo europeo (compreso quello della Francia che viene quasi santificata perché a dispetto dell'Italia ha accolto la sua famiglia) nei confronti delle popolazioni romani. Ci sono delle riflessioni sessiste e ho interrotto la lettura a fine libro quando l'autrice fa una riflessione su come sia sbagliato vendere il proprio corpo parlando di GPA (era necessario? Cosa c'entra con il tema del libro?). Anche una volta una donna deve sentirsi dire da un'altra persona cosa è giusto o sbagliato fare con il proprio corpo. Peccato... È sicuramente importante avere voci che raccontano in prima persona il razzismo europeo, ma mi chiedo quanto possa essere utile raccontarlo in questo modo.
July 31, 2024
*2.5 ☆
„țara lui va rămâne întotdeauna românia. acolo se născuse, acolo învățase să trăiască (...)”
„vezi, mamă, nu trebuie să ne fie teamă de ceea ce suntem.”
„auzi mereu vorbindu-se despre rromi care au comis delicte, niciodată ceva de bine. dar eu eram dovada că există excepții. aș fi preferat totodată ca parcursul meu să fie prezentat ca un lucru mai puțin excepțional. pentru mine, nu e deloc excepțional ca un rrom să reușească.”
„rromii au evident aceleași calități ca toate celelalte ființe umane. aș spune că au chiar mai multe, ca urmare, desigur, a dificultăților cu care se confruntă zi de zi, a încercărilor la care au fost supuși de secole. această duritate a vieții care le-a clădit caracterul în condiții grele, care le-a dat curaj, gustul pentru străduință, setea de a reuși și de a se depăși. e poate ceea ce îi face să iubească atâta viața, clipa prezentă, pentru că viitorul este întotdeauna nesigur pentru rromi. să trăiască fericirea și nefericirea cu pasiune, cu strigăte și lacrimi, cu dansuri și cântece. iată o altă caracteristică intrinsecă a poporului meu, una pentru care sunt adesea blamați, făcându-i încă o dată să treacă drept barbari în ochii occidentalilor. consider, dimpotrivă, că suntem un popor plin de căldură, simplu și unit.”
„în cele din urmă însă, accept și înțeleg că parcursul meu poate fi descris ca excepțional. iar dacă acest lucru contribuie la transmiterea mesajului că rromii pot fi și ei oameni muncitori și cinstiți, atunci e perfect.”
„cântecele rromilor sunt făcute pentru suflet, nu pentru urechi.”
„țara lui va rămâne întotdeauna românia. acolo se născuse, acolo învățase să trăiască (...)”
„vezi, mamă, nu trebuie să ne fie teamă de ceea ce suntem.”
„auzi mereu vorbindu-se despre rromi care au comis delicte, niciodată ceva de bine. dar eu eram dovada că există excepții. aș fi preferat totodată ca parcursul meu să fie prezentat ca un lucru mai puțin excepțional. pentru mine, nu e deloc excepțional ca un rrom să reușească.”
„rromii au evident aceleași calități ca toate celelalte ființe umane. aș spune că au chiar mai multe, ca urmare, desigur, a dificultăților cu care se confruntă zi de zi, a încercărilor la care au fost supuși de secole. această duritate a vieții care le-a clădit caracterul în condiții grele, care le-a dat curaj, gustul pentru străduință, setea de a reuși și de a se depăși. e poate ceea ce îi face să iubească atâta viața, clipa prezentă, pentru că viitorul este întotdeauna nesigur pentru rromi. să trăiască fericirea și nefericirea cu pasiune, cu strigăte și lacrimi, cu dansuri și cântece. iată o altă caracteristică intrinsecă a poporului meu, una pentru care sunt adesea blamați, făcându-i încă o dată să treacă drept barbari în ochii occidentalilor. consider, dimpotrivă, că suntem un popor plin de căldură, simplu și unit.”
„în cele din urmă însă, accept și înțeleg că parcursul meu poate fi descris ca excepțional. iar dacă acest lucru contribuie la transmiterea mesajului că rromii pot fi și ei oameni muncitori și cinstiți, atunci e perfect.”
„cântecele rromilor sunt făcute pentru suflet, nu pentru urechi.”
Read
June 4, 2022Three things I liked: 1) It's a real-life rags-to-riches story. Anina was born in Romania, her family fled to Italy when she was a child; they lived in appalling conditions in a camp on the edge of Rome and she had to beg on the street alongside her mother. Then they crossed into France and after suffering all kinds of hardships eventually obtained residence and work permits. The story ends with Anina about to begin law studies in the Sorbonne. 2) The closing words of the last chapter (my translation): "Tomorrow, when on the street you come across a woman with her back bowed, with a cardboard sign on her knees, when you see sitting beside her a little girl with long black hair, do not judge her, do not insult her, do not hit her." 3) The appendix, written after her graduation, shows Anina's developing political and feminist consciousness. And alongside calls to her own community to take their future into their own hands, fight for their rights and change mysogynisitc attitudes, she says "Love should have a greater place in the political arena. Change comes from the heart; no idea, not even that of equality which is so dear to me, has sense, without heart" (again my trans).
One thing I didn't like: it pricked my conscience. Well, of course it did.
This is an Italian translation of the French original. I was pleased to read the whole book in Italian, I don't think I've done that before.
One thing I didn't like: it pricked my conscience. Well, of course it did.
This is an Italian translation of the French original. I was pleased to read the whole book in Italian, I don't think I've done that before.
February 6, 2021
Nel romanzo Io non mi chiamo Miriam, la protagonista nasconde a tutti il suo essere Rom, pur sentendo di essere orgogliosa delle sue origini, spacciandosi per ebrea, non solo nei campi di concentramento, ma anche dopo, quando si era stabilita a vivere in Svezia perché aveva capito che tutti nutri-vano un odio enorme e profondo verso questa etnia. Mi sono allora domandata che sensazione provassi quando vedo degli zingari e ho dovuto ammettere che la loro presenza suscita in me una sensazione di ostilità, di diffidenza. Quanti preconcetti, etichette, mi porto dentro purtroppo. Le persone, gli animali, gli ambienti diversi da me spesso mi stimolano queste sensazioni, ma so per certo che sono originate sempre e solo dalla mia ignoranza, dalla non conoscenza. E so anche che solo conoscendoli posso liberamente decidere se è legittimo che io li tema, o no. Ecco perché ho deciso di leggere questo romanzo autobiografico, che mi ha chiarito le idee e mi ha permesso di comprenderli meglio e di guardarli, quando li incontrerò, con occhi diversi. Il titolo parla chiaro, il romanzo anche, narrando la cosa succede ad una famiglia Rom residente in Romania se un giorno il capo famiglia decide di emigrare per cercare di dare alle sue figlie la possibilità di studiare, di avere una vita decorosa. Molto interessante.
June 10, 2018
« Certains naissent avec une cuillère en argent dans la bouche et n’ont qu’à demander pour obtenir : ce ne fut pas mon cas. Ma vie et celle de mes racines furent, sont et resteront un éternel combat contre l’injustice et les préjugés : je suis rom, rom de Roumanie. »
Un livre qui motive à être ce que tu es et ce que tu aspires à devenir. Quelque soit tes origines, tu peux avoir des rêves et les réaliser. Parce que personne n’a le droit de décider pour toi quelles sont tes capacités et où est ta limite.
Un livre qui montre bien que chacun peut changer la vie d’un autre si tu sais ouvrir ton coeur à un inconnu qui en a tellement besoin.
Un livre qui motive à être ce que tu es et ce que tu aspires à devenir. Quelque soit tes origines, tu peux avoir des rêves et les réaliser. Parce que personne n’a le droit de décider pour toi quelles sont tes capacités et où est ta limite.
Un livre qui montre bien que chacun peut changer la vie d’un autre si tu sais ouvrir ton coeur à un inconnu qui en a tellement besoin.
December 17, 2023
Le propos et l'histoire est intéressant, mais le type d'écriture choisi, un peu naïf a tendance à amoindrir le propos c'est dommage. Je pensais que ce serait progressif, qu'on verrait le ton évoluer avec les années, mais non, on dirait qu'une enfant raconte tout ce parcours
July 27, 2024
Poignant autobiography, which is sadly not that well written. I’d also liked some more facts about Roma or insight on their culture as a means to transcend the individual story, as impressive as it might be.
March 10, 2025
Voglio iniziare questa recensione riportando una citazione che fa parte della sinossi del libro: “Anina Ciuciu è semplicemente una ragazza rom che ha voluto e saputo cogliere una opportunità. Ciò che dovrebbe sembrare straordinario della storia che ci racconta è invece la violenza che viene perpetuata verso un intero popolo per il solo fatto di essere rom. E che costringe ogni bambino a vergognarsi fin dalla nascita”.
La storia di Anina è dura, durissima, ma trasuda orgoglio, dignità, determinazione, libertà e bellezza.
La sua scrittura è quasi chirurgica alle volte, asciutta e precisa nel descrivere le discriminazioni che i bambini rom subiscono da parte dei loro concittadini e le condizioni dei luoghi dove spesso sono costretti a vivere. Conosco bene il luogo dove Anina racconta di aver vissuto a Roma.
Anni fa, una collega accademica dalla Romania, in visita a Roma, che faceva ricerca sulla condizione sociale dei rom in Italia, mi chiese indicazioni sull’insediamento in questione perché voleva andare a vederlo. Lei mi raccontava che dalla città da cui proveniva esisteva un disappunto più o meno malcelato nei confronti delle persone rom, che comunque abitavano in “casette o palazzine in alcuni quartieri periferici della città “. Non dimenticherò mai la sua faccia nel momento in cui arrivammo con la macchina davanti all’ingresso del campo Rom Casilino 900. Mi chiese se davvero ci fossero delle persone costrette a vivere in quel modo in Italia, a Roma. Le risposi che il campo era quasi completamente sgomberato da un po di tempo ormai, ma tendenzialmente si: altrove anche peggio.
Quello che ho enormemente apprezzato della scrittura di Anina è il non aver mai cercato di edulcorare niente della sua esperienza né del suo vissuto e delle sue tradizioni: lei È ROM E NE È FIERA, non è un artificio retorico ammantato di sterile citazionismo motivazionale individualista e sterile. È un libro da leggere perché non è una semplice storia di riscatto, è una storia che ribalta qualsiasi punto di vista preconfezionato, da qualsiasi posizione ideologica lo si guardi.
Lo consiglio a tutti quelli che fino a oggi non hanno voluto fare troppa fatica per costruire la loro visione del mondo e che vedono tutto in stereotipato bianco/nero. In realtà, lo consiglio a tutti quelli come me nati nella parte fortunata del mondo, dove tutto ci sembra un diritto di nascita, e i nostri problemi ci sembrano incommensurabili nel momento stesso in cui siamo impermeabili alle peggiori nefandezze, come un bambino che deve vivere in un container in una discarica.
No, non sono nata mendicante - scrive Anina - Sono le politiche che si sono succedute ad avermi resa tale, come potrebbero fare con ognuno di voi.
La storia di Anina è dura, durissima, ma trasuda orgoglio, dignità, determinazione, libertà e bellezza.
La sua scrittura è quasi chirurgica alle volte, asciutta e precisa nel descrivere le discriminazioni che i bambini rom subiscono da parte dei loro concittadini e le condizioni dei luoghi dove spesso sono costretti a vivere. Conosco bene il luogo dove Anina racconta di aver vissuto a Roma.
Anni fa, una collega accademica dalla Romania, in visita a Roma, che faceva ricerca sulla condizione sociale dei rom in Italia, mi chiese indicazioni sull’insediamento in questione perché voleva andare a vederlo. Lei mi raccontava che dalla città da cui proveniva esisteva un disappunto più o meno malcelato nei confronti delle persone rom, che comunque abitavano in “casette o palazzine in alcuni quartieri periferici della città “. Non dimenticherò mai la sua faccia nel momento in cui arrivammo con la macchina davanti all’ingresso del campo Rom Casilino 900. Mi chiese se davvero ci fossero delle persone costrette a vivere in quel modo in Italia, a Roma. Le risposi che il campo era quasi completamente sgomberato da un po di tempo ormai, ma tendenzialmente si: altrove anche peggio.
Quello che ho enormemente apprezzato della scrittura di Anina è il non aver mai cercato di edulcorare niente della sua esperienza né del suo vissuto e delle sue tradizioni: lei È ROM E NE È FIERA, non è un artificio retorico ammantato di sterile citazionismo motivazionale individualista e sterile. È un libro da leggere perché non è una semplice storia di riscatto, è una storia che ribalta qualsiasi punto di vista preconfezionato, da qualsiasi posizione ideologica lo si guardi.
Lo consiglio a tutti quelli che fino a oggi non hanno voluto fare troppa fatica per costruire la loro visione del mondo e che vedono tutto in stereotipato bianco/nero. In realtà, lo consiglio a tutti quelli come me nati nella parte fortunata del mondo, dove tutto ci sembra un diritto di nascita, e i nostri problemi ci sembrano incommensurabili nel momento stesso in cui siamo impermeabili alle peggiori nefandezze, come un bambino che deve vivere in un container in una discarica.
No, non sono nata mendicante - scrive Anina - Sono le politiche che si sono succedute ad avermi resa tale, come potrebbero fare con ognuno di voi.
January 11, 2021
Povestea de viață este de nota 10. Și pentru că nu am citit această carte pentru tehnica literară, ci pentru a descoperi destinul Aninei...nu pot spune decât că sunt plăcut impresionată să descopăr un astfel de om. Un rom care e înainte de toate un om de excepție.
July 20, 2015
An impressive life story (Anina). Compiled and presented by a two bit hustler (Veille) who never bothered to spell the names right.
Displaying 1 - 15 of 15 reviews