What do you think?
Rate this book
Terra XXI #1
Earth XXI - The Age of Innocence
How do you imagine the next 150 years of humanity? This book is the first part of a trilogy that does exactly this.
When a private detective stumbled upon a shooting in a New York derelict neighborhood in 2021, little he knew that this would change the world’s fate forever. As extreme weather and turbulent economic times start ripping apart the world as we know it, US and China start the next Cold War and spiral in a more and more dangerous fight for supremacy.
Startling space and biological discoveries, proxy wars, declining democracies and rising autocratic regimes displayed as meritocracies, civilian and military drones, automated cars, the advent of digital glasses (see Google Glass in action!), mental interfaces and mental extensions, huge circular cities, telepathy and digital cloning, but most of all a heated military space race will set the background for a giant struggle between two superpowers set on a collision course.
Is there anything to unite Earth in front of the biggest threat humankind has ever faced?
When a private detective stumbled upon a shooting in a New York derelict neighborhood in 2021, little he knew that this would change the world’s fate forever. As extreme weather and turbulent economic times start ripping apart the world as we know it, US and China start the next Cold War and spiral in a more and more dangerous fight for supremacy.
Startling space and biological discoveries, proxy wars, declining democracies and rising autocratic regimes displayed as meritocracies, civilian and military drones, automated cars, the advent of digital glasses (see Google Glass in action!), mental interfaces and mental extensions, huge circular cities, telepathy and digital cloning, but most of all a heated military space race will set the background for a giant struggle between two superpowers set on a collision course.
Is there anything to unite Earth in front of the biggest threat humankind has ever faced?
424 pages, Kindle Edition
First published May 20, 2012
3 people are currently reading
109 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 21 of 21 reviews
October 8, 2017
What a surprise! This is one of the most complex Romanian sci-fi novel with its gripping multiple narrative threads and PoVs that I read so far. The action unfolds over a span of 25 years, beginning in 2021, continuing in 2036 and ending in 2046.
In a very turbulent political climate in 2021, a Chinese scientist is killed because of his findings. Humanity is on the brink of self-annihilation because of pollution and climate change. US, Europe and China are declared enemies. Middle East is the playground for political machinations. Few billionaires, very aware of the threat coming from outside, as well as from inside, are trying to implement a plan for saving as many as possible of the Earthers. Technology evolved to the point of being terrifying and almost no one can hide from it. Terrorism and spying reached new levels and above all, the race to Mars has begun with a hidden agenda.
Based on this setting, we follow quite a few characters through the 25 years span, on what, at first glance, appear to be separate threads with no link in between. But everything is connected, nothing is left on the loose.
It has some weak points, too: the dialogues, on occasion, are too stretched out and there is no main character to sustain the action. But given the thoroughly detailed and credible world building, the plausible actions and the way the puzzle pieces fit together at the end, the result, in my opinion, is pretty amazing. Therefore, 5 well deserved stars from my part.
And if you do have info when the 2nd part is planned to hit the world, please let me know. I did not find anything about the date and I’m pretty anxious to see what happens next.
In a very turbulent political climate in 2021, a Chinese scientist is killed because of his findings. Humanity is on the brink of self-annihilation because of pollution and climate change. US, Europe and China are declared enemies. Middle East is the playground for political machinations. Few billionaires, very aware of the threat coming from outside, as well as from inside, are trying to implement a plan for saving as many as possible of the Earthers. Technology evolved to the point of being terrifying and almost no one can hide from it. Terrorism and spying reached new levels and above all, the race to Mars has begun with a hidden agenda.
Based on this setting, we follow quite a few characters through the 25 years span, on what, at first glance, appear to be separate threads with no link in between. But everything is connected, nothing is left on the loose.
It has some weak points, too: the dialogues, on occasion, are too stretched out and there is no main character to sustain the action. But given the thoroughly detailed and credible world building, the plausible actions and the way the puzzle pieces fit together at the end, the result, in my opinion, is pretty amazing. Therefore, 5 well deserved stars from my part.
And if you do have info when the 2nd part is planned to hit the world, please let me know. I did not find anything about the date and I’m pretty anxious to see what happens next.
December 3, 2017
„Epoca inocenței” este un roman foarte ambițios, care își propune să urmărească evoluția omenirii în următorii 30 de ani, cu tot cu noutăți tehnologice, cu geopolitică și previziuni despre războaie și direcția în care ne îndreptăm.
Adrian Mihălțianu construiește viitorul cu minuțiozitate și nu ezită niciodată să ne povestească ce s-a mai inventat și ce s-a mai întâmplat, luându-și pauze lungi de la acțiune ca să ne spună tot felul de lucruri. De exemplu:
„Era de mirare cum reușiseră adepții Califatului să înfrunte regimul din Arabia Saudită și să găsească apoi adepți în toate țările arabe, mai ales după ce Coaliția distrusese ISIS și toate bazele clădite de nemernicii ăia cu un deceniu înainte. Dezastrul din Siria și Iran, apoi colapsul regimurilor militare din Egipt și Irak duseseră din nou la fanatism, așa că tot ce izbutiseră aliații [...]"
N-a trebuit să caut mult un pasaj explicativ, sunt peste tot. În fix cazul de față, explicațiile astea se întind pe o pagină, în timp ce un prizonier arab e împins de alți arabi în sus pe scări, probabil ca să fie omorât.
Personajele sunt foarte plate, sunt acolo doar ca să împingă acțiunea. Nu le simți trăind, ci vorbesc doar ca să explice mai departe ce se întâmplă. Reapar în capitol după capitol, oferind o oarecare continuitate, dar nu par nicicum reale. La un moment dat am încurcat două nume, Lei și Lin, și am trăit o vreme cu impresia că gagica Lin dintr-un capitol anterior ajunsese președintele Chinei, iar asta n-a avut niciun impact asupra a ceea ce citeam.
Există câteva scene de acțiune - un pic de poveste cu detectivi în primul capitol, un atentat în altă parte, povești cu spioni în alt loc, o cursă către Marte în care sunt prinși americanii și chinezii. Sunt oarecum distractive și par că într-un viitor volum vor duce undeva, dar cred că eu personal doar o să-i întreb pe alții unde duc.
Adrian Mihălțianu construiește viitorul cu minuțiozitate și nu ezită niciodată să ne povestească ce s-a mai inventat și ce s-a mai întâmplat, luându-și pauze lungi de la acțiune ca să ne spună tot felul de lucruri. De exemplu:
„Era de mirare cum reușiseră adepții Califatului să înfrunte regimul din Arabia Saudită și să găsească apoi adepți în toate țările arabe, mai ales după ce Coaliția distrusese ISIS și toate bazele clădite de nemernicii ăia cu un deceniu înainte. Dezastrul din Siria și Iran, apoi colapsul regimurilor militare din Egipt și Irak duseseră din nou la fanatism, așa că tot ce izbutiseră aliații [...]"
N-a trebuit să caut mult un pasaj explicativ, sunt peste tot. În fix cazul de față, explicațiile astea se întind pe o pagină, în timp ce un prizonier arab e împins de alți arabi în sus pe scări, probabil ca să fie omorât.
Personajele sunt foarte plate, sunt acolo doar ca să împingă acțiunea. Nu le simți trăind, ci vorbesc doar ca să explice mai departe ce se întâmplă. Reapar în capitol după capitol, oferind o oarecare continuitate, dar nu par nicicum reale. La un moment dat am încurcat două nume, Lei și Lin, și am trăit o vreme cu impresia că gagica Lin dintr-un capitol anterior ajunsese președintele Chinei, iar asta n-a avut niciun impact asupra a ceea ce citeam.
Există câteva scene de acțiune - un pic de poveste cu detectivi în primul capitol, un atentat în altă parte, povești cu spioni în alt loc, o cursă către Marte în care sunt prinși americanii și chinezii. Sunt oarecum distractive și par că într-un viitor volum vor duce undeva, dar cred că eu personal doar o să-i întreb pe alții unde duc.
July 23, 2017
Un roman îndrăzneț în care Adrian Mihălțianu își propune să construiască o societate umană futuristă, plecând de la tehnologiile din zilele noastre (2021), până în viitorul apropiat (2046). Cu pricepere el îmbină noutățile tehnico-științifice cu cele de dezvoltare urbană și socială, pe fondul unor schimbări în balanța economico-politică mondială. China devine principala superputere, pe măsură ce statele occidentale regresează, iar Califatul zona de testare a celor două superputeri rămase (Rusia devenind putere regională).
Preluând idei din Fundația lui Asimov, umanitatea, aflată pe muchia exticției (motive ecologice și exoplanetare), ajunge să depindă de o societate anonimă, cu o putere ieșită din comun, având în spate miliardari americani și guvernul chinez. E un mod foarte direct de a da glas teoriilor conspiraționiste privind Guvernul Mondial și oculta din spatele lui. De remarcat că această societate acționează în favoarea oamenilor, dar, atenție, nu și a naționalităților.
Unele capitole sunt povestiri în sine, bine realizate, provocând o plăcere autentică la citit. Însă toate converg spre final, unde, deși nu aflăm lucruri noi, ne sunt lămurite aproape toate dedesubturile conspirației. Ca un bun scriitor de suspans, sunt păstrate câteva atuuri pentru viitoarele volume. Mă gândesc aici la rolul președintei US, la următorul președinte al Chinei, sau la viitorul relației celor două personaje principale.
Romanul are și puncte slabe. Unul din ele, repetat de cam toată lumea, ar fi superficiala caracterizare a personajelor principale. Iubirea dintre cei doi fiind mai mult o schiță a unei iubiri adolescentine, scrisă în cheie romantică (se văd câteva ore, nu se vor trăda veci-pururi).
Acțiune. Asta e cuvântul de bază al romanului. Secvențele se succed uneori cu atâta rapiditate încât ai impresia că tocmai vezi un Marvel bine regizat, sau un shooter game. Scenele de luptă, cum ar fi cea din nordul Africii, sunt excelent scrise. Felicitări! Tehnologiile de urmărire și spionare a vieții private sunt bine construite, cu atât mai mult cu cât vedem cum administrațiile locale investesc sume mari în camere video publice, prin care ne pot urmări non-stop. Și nu doar în această zonă viitorul lui Mihălțianu pare veridic, ci și în multe altele. Un mare plus pentru roman.
Pe ansamblu, mi-a plăcut romanul. Se citește fluent, uneori într-un ritm susținut, de parcă autorul și-a zis: ei, hai să vedem câte detalii poți reține în cinci minute. Dintre ultimele serii citite de mine și scrise de autori români, în complexitatea lumii imaginate îl pun alături de seria Frontiera, a lui Lucian-Dragoș Bogdan (cel mai avansat și complex), și Stelarium a Anei-Maria Negrilă. Trei proiecte ambițioase, de trei autori cu mult talent, cărora le țin pumnii, cu prietenie și colegialitate.
Preluând idei din Fundația lui Asimov, umanitatea, aflată pe muchia exticției (motive ecologice și exoplanetare), ajunge să depindă de o societate anonimă, cu o putere ieșită din comun, având în spate miliardari americani și guvernul chinez. E un mod foarte direct de a da glas teoriilor conspiraționiste privind Guvernul Mondial și oculta din spatele lui. De remarcat că această societate acționează în favoarea oamenilor, dar, atenție, nu și a naționalităților.
Unele capitole sunt povestiri în sine, bine realizate, provocând o plăcere autentică la citit. Însă toate converg spre final, unde, deși nu aflăm lucruri noi, ne sunt lămurite aproape toate dedesubturile conspirației. Ca un bun scriitor de suspans, sunt păstrate câteva atuuri pentru viitoarele volume. Mă gândesc aici la rolul președintei US, la următorul președinte al Chinei, sau la viitorul relației celor două personaje principale.
Romanul are și puncte slabe. Unul din ele, repetat de cam toată lumea, ar fi superficiala caracterizare a personajelor principale. Iubirea dintre cei doi fiind mai mult o schiță a unei iubiri adolescentine, scrisă în cheie romantică (se văd câteva ore, nu se vor trăda veci-pururi).
Acțiune. Asta e cuvântul de bază al romanului. Secvențele se succed uneori cu atâta rapiditate încât ai impresia că tocmai vezi un Marvel bine regizat, sau un shooter game. Scenele de luptă, cum ar fi cea din nordul Africii, sunt excelent scrise. Felicitări! Tehnologiile de urmărire și spionare a vieții private sunt bine construite, cu atât mai mult cu cât vedem cum administrațiile locale investesc sume mari în camere video publice, prin care ne pot urmări non-stop. Și nu doar în această zonă viitorul lui Mihălțianu pare veridic, ci și în multe altele. Un mare plus pentru roman.
Pe ansamblu, mi-a plăcut romanul. Se citește fluent, uneori într-un ritm susținut, de parcă autorul și-a zis: ei, hai să vedem câte detalii poți reține în cinci minute. Dintre ultimele serii citite de mine și scrise de autori români, în complexitatea lumii imaginate îl pun alături de seria Frontiera, a lui Lucian-Dragoș Bogdan (cel mai avansat și complex), și Stelarium a Anei-Maria Negrilă. Trei proiecte ambițioase, de trei autori cu mult talent, cărora le țin pumnii, cu prietenie și colegialitate.
June 1, 2017
În pauzele de lectură, îmi tot imaginam ce aș vrea să scriu într-o recenzie a acestui roman, dar e la un moment dat o scenă care povestește o cursă către Marte care m-a prins atât de mult, încât stăteam cu ochii lipiți de carte ca de un ecran pe care aș putea să văd totul live și am uitat pur și simplu unde sunt sau faptul că nimic din ceea ce citesc nu e real.
Așa că deși mi-a plăcut toată cartea, v-o recomand fix pentru scena aceea, pentru că dacă vă „prinde” măcar pe jumătate din cât m-a prins pe mine, atunci e o experiență pe care merită s-o trăiți.
Așa că deși mi-a plăcut toată cartea, v-o recomand fix pentru scena aceea, pentru că dacă vă „prinde” măcar pe jumătate din cât m-a prins pe mine, atunci e o experiență pe care merită s-o trăiți.
June 5, 2017
Una dintre cele mai bune cărţi SF citite în ultima vreme.
Şi mai ales scrisă de un român!
Şi mai ales debut!
Aştept cu mare nerăbdare volumul următor.
Şi mai ales scrisă de un român!
Şi mai ales debut!
Aştept cu mare nerăbdare volumul următor.
December 13, 2018
Chiar mi-a plăcut! Încă un autor român capabil să scrie SF de calibrul celui anglo-saxon. Un roman solid, complex, care promite o serie pe măsură. I-am dat doar patru stele pentru partea de început, în care au fost mult prea multe urmăriri și situații la limită pe gustul meu. Apoi ritmul a devenit unul care a pus ideile în prim plan. Totuși, chiar dacă nu sunt un fan al abundenței scenelor de acțiune, recunosc că autorul are talent în a le descrie. Există și o scenă impresionantă cu o luptă în care se implică o IA. Încă un minus ar fi că volumul nu are o finalitate propriu-zisă, fiind mai mult o rampă de lansare pentru serie. Dar, per ansamblu, e un roman SF bun spre foarte bun.
July 31, 2017
Surprinzător de proaspătă și de bine ancorată în prezent (și viitor, mai ales în viitor). Extrapolări tehnologice extrem de credibile, terorism de toate felurile, ecologie cât cuprinde, câteva gadgeturi de care m-aș feri ca de dracul, dar și unele care-mi fac cu ochiul, o amartizare extrem de bine pusă la punct, o conspirație mondială și un Rendez-vous cu Rama despre care abia aștept să citesc într-un volum viitor. Adrian Mihălțianu, chiar mi-ai trezit interesul, deși numeroasele fire narative, ce sar dintr-o perioadă în alta și dintr-un colț al lumii în celălalt, îngreunează uneori lectura (și, aș mai adăuga, la fel cum au făcut-o o parte din colegii de Blogosferă SF & F, povestea de dragoste dinspre finalul cărții mi se pare și mie un pic forțată, iar caracterizarea personajelor suferă din cauza ritmului prea alert impus de autor).
January 24, 2018
Am citit recent două cărţi care au anumite lucruri în comun. Au apărut la aceeaşi editură (Nemira), în aceeaşi colecţie (Nautilus) şi asemănări pe linia narativă: în viitorul nu foarte îndepărtat civilizaţia terestră urmează să fie vizitată de o civilizaţie extraterestră potenţial periculoasă pentru supravieţuirea noastră ca specie. În ambele volume un grup restrâns de oameni, membri ai unei elite ştiinţifice şi/sau politice ştiu despre acest lucru şi se feresc să-l facă public. Straniu, în ambele situaţii câţiva oameni de ştiinţă din China se află în „prima linie” a identificării civilizaţiilor respective.
Una dintre cărţi este scrisă de Liu Cixin (The three-body problem, ediţia tradusă în limba română Problema celor trei corpuri). Cealaltă e scrisă de Adrian Mihălţianu (Earth XXI: Age of Innocence, apărută mai întâi în engleză, apoi în limba română (!) Epoca Inocenţei).
Voi expune impresiile de lectură în mod comparativ, în funcţie de diferite criterii: http://nicdobre.ro/2018/01/problema-c...
Una dintre cărţi este scrisă de Liu Cixin (The three-body problem, ediţia tradusă în limba română Problema celor trei corpuri). Cealaltă e scrisă de Adrian Mihălţianu (Earth XXI: Age of Innocence, apărută mai întâi în engleză, apoi în limba română (!) Epoca Inocenţei).
Voi expune impresiile de lectură în mod comparativ, în funcţie de diferite criterii: http://nicdobre.ro/2018/01/problema-c...
March 14, 2013
"Debut" usually means somebody blasting established Writers Guild's doors open, stepping in and yelling "Everybody hands up! This is my debut!". With me for a regular consumer having to duck under the nearest table praying for salvation.
The next thing I know, I get that question about whether I enjoyed that or not. And if I did, how many of the 5 stars would that be...
Well not this time, I found an uncanny familiar, comfortable, consistent and constant language/style that doesn't try to jump at me in those special parts that are written sometimes with virtual bold, italics and underline so that you know what is really important and what not.
This book just flows earnestly and peacefully, no sudden "accidents" and no artificial constructions (yes, it's SF, but I don't mean this in that way).
There are surprises and shifts of perspective, but then there's surprises and "surprises" (when somebody blows up stuff that looked fine before just to create an "artistic impression").
So I'm going to throw in one full star for this much honesty. In a debut book, no less.
Now.
THE BAD!
1) There's way too much stuff in it for its 430 pages. A small part of the ideas were big time 2 hours + movies before and here they get a mere 2-3 paragraphs...If you're a geek or somewhat connected to the world you live in (do that, by the way), there's enough to fill the gaps or draw the dotted lines of some foreseeable evolution in technology to the end results that are just left there (the office of the secretary general Lei in Dream City is such a collection of end results that, if interested enough will get you think about it and if not you will be moved on to the next things without much ado. Bottom line, there's more ways to read this and some ways will be less satisfactory than others.
2) Characters are sketchy as well (but this is a common thing in SciFi). Andrews has the most meat on his bones, followed by Edwards saved by several paragraphs of introspection and personal history that feel real enough to stick. Why Lin for example, I'd still have to date her to get to know her better or enough to remember her some months from now.
3) I'll still fill this under the "bad" because this is what is fashionable when it comes to clichés, there are some. However some of those clichés are unavoidable if what you want is something real and I for one appreciate that I didn't detect craters in the middle of the action on account of the author being scared of those. Arab terrorist, Romanian appetite for party and drinking and so forth.
The good:
1) Read number 1) in the "bad" list and then read this: there's a lot of stuff in this book. It's like a collection of current trends (few of the ideas are truly original or unheard of), pushed forward and then shaped into a world. And shaping a world is no small feat, but there was always some little thing to be found, bugging me and making me go back to it and figuring out if it fits or not. Usually it does.
2) It's SciFi but it's close range. Enough to stir things up but probably enough to wreak havoc in the minds of those who already made a solid decision about how next 25 years should be, aren't willing to "trade" any of it but are willing to bet their inner peace (or lack of it) on it. I for one love that, even if I have my own "eeeek!" moments (damn tablets still around when you've got artificial lenses to read your newspapers with? Bah!).
3) It has a mood of its own. It's positive and optimistic where the actual facts in it would be enough to cause others nightmares with severe side effects...if they'd written it - which luckily they didn't. And this is something quite special, I dig that, somebody giving me bad news while smiling. Kind of get me in the mood to cope with it. And maybe even do something about it.
But above all it was a pleasure to read this, and i've quit a few books in the middle before getting to this one. As I said, I'm just a regular consumer in that club I mentioned, with particular addictions - so I can afford to be picky in my own terms.
So I hope that second book is coming soon, I did read this one until I got to something saying "(to be continued)" and I don't easily forgive or forget that . Fair warning.
The next thing I know, I get that question about whether I enjoyed that or not. And if I did, how many of the 5 stars would that be...
Well not this time, I found an uncanny familiar, comfortable, consistent and constant language/style that doesn't try to jump at me in those special parts that are written sometimes with virtual bold, italics and underline so that you know what is really important and what not.
This book just flows earnestly and peacefully, no sudden "accidents" and no artificial constructions (yes, it's SF, but I don't mean this in that way).
There are surprises and shifts of perspective, but then there's surprises and "surprises" (when somebody blows up stuff that looked fine before just to create an "artistic impression").
So I'm going to throw in one full star for this much honesty. In a debut book, no less.
Now.
THE BAD!
1) There's way too much stuff in it for its 430 pages. A small part of the ideas were big time 2 hours + movies before and here they get a mere 2-3 paragraphs...If you're a geek or somewhat connected to the world you live in (do that, by the way), there's enough to fill the gaps or draw the dotted lines of some foreseeable evolution in technology to the end results that are just left there (the office of the secretary general Lei in Dream City is such a collection of end results that, if interested enough will get you think about it and if not you will be moved on to the next things without much ado. Bottom line, there's more ways to read this and some ways will be less satisfactory than others.
2) Characters are sketchy as well (but this is a common thing in SciFi). Andrews has the most meat on his bones, followed by Edwards saved by several paragraphs of introspection and personal history that feel real enough to stick. Why Lin for example, I'd still have to date her to get to know her better or enough to remember her some months from now.
3) I'll still fill this under the "bad" because this is what is fashionable when it comes to clichés, there are some. However some of those clichés are unavoidable if what you want is something real and I for one appreciate that I didn't detect craters in the middle of the action on account of the author being scared of those. Arab terrorist, Romanian appetite for party and drinking and so forth.
The good:
1) Read number 1) in the "bad" list and then read this: there's a lot of stuff in this book. It's like a collection of current trends (few of the ideas are truly original or unheard of), pushed forward and then shaped into a world. And shaping a world is no small feat, but there was always some little thing to be found, bugging me and making me go back to it and figuring out if it fits or not. Usually it does.
2) It's SciFi but it's close range. Enough to stir things up but probably enough to wreak havoc in the minds of those who already made a solid decision about how next 25 years should be, aren't willing to "trade" any of it but are willing to bet their inner peace (or lack of it) on it. I for one love that, even if I have my own "eeeek!" moments (damn tablets still around when you've got artificial lenses to read your newspapers with? Bah!).
3) It has a mood of its own. It's positive and optimistic where the actual facts in it would be enough to cause others nightmares with severe side effects...if they'd written it - which luckily they didn't. And this is something quite special, I dig that, somebody giving me bad news while smiling. Kind of get me in the mood to cope with it. And maybe even do something about it.
But above all it was a pleasure to read this, and i've quit a few books in the middle before getting to this one. As I said, I'm just a regular consumer in that club I mentioned, with particular addictions - so I can afford to be picky in my own terms.
So I hope that second book is coming soon, I did read this one until I got to something saying "(to be continued)" and I don't easily forgive or forget that . Fair warning.
September 26, 2019
5* fără rezerve! De multă vreme nu am citit o carte pe-a cărei continuare să-mi doresc să o citesc, pentru că sunt curios ce se întâmplă mai departe.
Mi-a plăcut cam tot în primul volum: acțiunea, grija cu care e zugrăvit viitorul frust al omenirii, chiar și personajele, deși nu despre ele e vorba. Da, idila americano-chineză e chiar bună, vreau să știu cum se termină! :) Și vreau să știu și ce se alege de Pământ, de Societate, de orașele circulare, de planetoidul călător, de programul marțian, de toate celelalte.
E greu tare să anticipezi un viitor atât de apropiat, evident, pentru că e verificabil. Sper, spre binele omenirii, ca Adrian să fă făcut exces de pesimism. Cartea va rămâne foarte bună chiar dacă profețiile nu i se vor îndeplini întocmai.
Bună treabă, Adrian, bună treabă!!!
Mi-a plăcut cam tot în primul volum: acțiunea, grija cu care e zugrăvit viitorul frust al omenirii, chiar și personajele, deși nu despre ele e vorba. Da, idila americano-chineză e chiar bună, vreau să știu cum se termină! :) Și vreau să știu și ce se alege de Pământ, de Societate, de orașele circulare, de planetoidul călător, de programul marțian, de toate celelalte.
E greu tare să anticipezi un viitor atât de apropiat, evident, pentru că e verificabil. Sper, spre binele omenirii, ca Adrian să fă făcut exces de pesimism. Cartea va rămâne foarte bună chiar dacă profețiile nu i se vor îndeplini întocmai.
Bună treabă, Adrian, bună treabă!!!
February 21, 2026
Tot zic până la epuizare ca exista doua feluri de scriitori sf- aia cu idei bune si aia care scriu bine, rar spre niciodată ambele. Adrian Mihaltianu e clar în prima categorie, proza mai ales in prima parte lasă de dorit, e plina de stângăcii gen sfinte sisoie ptiu drace, sudălmi si alte chestii pe care nu ai de ce sa le bagi vreodată altundeva decât în traducerea Irina Margareta Nistor a filmului cyborg (1991).
Acestea fiind spuse parerea mea e ca avem aici daca nu cea mai bună atunci una din top 3 carti sf romanesti post-2000. Mihaltianu scrie nu sf ci anticipatie in sensul vechi În ideea că construiește lumi și oferă direcție și evoluție Mai degrabă decât o poveste închegată beat by beat. Similar cu Clarke sau Reynolds Adrian ne dă intr-un stil simplu și cinstit de roman de consum premoniții de Casandra. Serios acum- de la Maga la china la donbas la Aventurile politice ale lui Musk, Mihaltianu called it. Si a facut-o intr-un roman simpatic, multi-thread, si eminamente devorabul, un page turnet chiar dacă un pic pierdut printre idei
Acestea fiind spuse parerea mea e ca avem aici daca nu cea mai bună atunci una din top 3 carti sf romanesti post-2000. Mihaltianu scrie nu sf ci anticipatie in sensul vechi În ideea că construiește lumi și oferă direcție și evoluție Mai degrabă decât o poveste închegată beat by beat. Similar cu Clarke sau Reynolds Adrian ne dă intr-un stil simplu și cinstit de roman de consum premoniții de Casandra. Serios acum- de la Maga la china la donbas la Aventurile politice ale lui Musk, Mihaltianu called it. Si a facut-o intr-un roman simpatic, multi-thread, si eminamente devorabul, un page turnet chiar dacă un pic pierdut printre idei
October 22, 2025
Tinand cont ca am fost constant dezamagit de literatura SF scrisa de autorii nostri, cartea asta mi-a dat sperante ca se poate scrie si in romana o carte SF buna(desi a fost scrisa initial in engleza - poate asta e secretul). Am deja al doilea roman din serie, si o sa mai incerc din cand in cand cate o carte SF romaneasca, sper eu la fel de buna!
April 28, 2021
Tom se trezi în maşina sa, străfulgerat de o durere ascuţită în umăr, cu mâna stângă amorţită şi cu sentimentul că se întâmplase ceva nasol. Dârdâia de frig. Şi avea şi de ce. Era sfârşit de februarie 2021, iar de sus venea o ploaie rece, îngheţată.
— Rahat! Ce naiba?
Detectivul se uită în jur şi şterse cu mâna amorţită aburul de pe geamul lateral, dându-şi seama că adormise în timpul uneia dintre cele mai importante pânde la care participase vreodată. Şi că era al naibii de frig în dimineaţa aia ploioasă şi întunecoasă.
— Hai, mergi, mergi, mergi!
Urmă o avalanşă de înjurături creative, în timp ce Tom îşi căuta frenetic microdronele, ciocănind nervos cu degetul în ecranul negru al sistemului de navigaţie. „E numai vina lui Grace, clar”, se gândi, venindu-şi în sfârşit în simţiri. Strigă la maşină să pornească motorul şi să usuce cât mai repede geamurile care-l împiedicau să vadă ce se întâmpla afară.
Grace era o brunetă demenţială, de 25 de ani, iar el, un mustăcios blond de 44 de ani, cu nişte ochi albaştri care încă nu-şi pierduseră profunzimea cu care fermeca fete în tinereţe.
Grace intrase în viaţa lui ca un boom sonic, cu patru luni în urmă. La început se simţise flatat că încă era în stare să facă o astfel de cucerire, mai ales după ce căsnicia de opt ani i se destrămase.
Totuşi, curând simţise că îi drena toată energia rămasă, iar nopţile nebune cu petreceri continue la care îl trăgea după ea îl obosiseră atât de mult, încât începuse să dea greş exact la ce se pricepea mai bine: pândele. Grace era o superbă forţă a naturii care îl făcea fericit, dar care îl lăsa treptat fără sursa lui de viaţă.
Iar acum se chinuia să-şi repornească sistemul de supraveghere care se oprise automat în timpul celor două ore cât adormise. Asta nu era bine, nu era bine deloc.
— Mergi, băga-mi-aş, mergi! Hai, aprinde-te! Aşa!
Sistemul multimedia al maşinii sale porni în sfârşit, iar o voce suavă îi susură prin boxe obişnuita urare despre ziua minunată pe care ar fi trebuit să o aibă – o chestie care probabil le păruse foarte deşteaptă inginerilor de la BMW prin 2019. Tom comută imediat sistemul în modul de control de la distanţă, încercând să-şi reactiveze microdronele.
— Rahat! Ce naiba?
Detectivul se uită în jur şi şterse cu mâna amorţită aburul de pe geamul lateral, dându-şi seama că adormise în timpul uneia dintre cele mai importante pânde la care participase vreodată. Şi că era al naibii de frig în dimineaţa aia ploioasă şi întunecoasă.
— Hai, mergi, mergi, mergi!
Urmă o avalanşă de înjurături creative, în timp ce Tom îşi căuta frenetic microdronele, ciocănind nervos cu degetul în ecranul negru al sistemului de navigaţie. „E numai vina lui Grace, clar”, se gândi, venindu-şi în sfârşit în simţiri. Strigă la maşină să pornească motorul şi să usuce cât mai repede geamurile care-l împiedicau să vadă ce se întâmpla afară.
Grace era o brunetă demenţială, de 25 de ani, iar el, un mustăcios blond de 44 de ani, cu nişte ochi albaştri care încă nu-şi pierduseră profunzimea cu care fermeca fete în tinereţe.
Grace intrase în viaţa lui ca un boom sonic, cu patru luni în urmă. La început se simţise flatat că încă era în stare să facă o astfel de cucerire, mai ales după ce căsnicia de opt ani i se destrămase.
Totuşi, curând simţise că îi drena toată energia rămasă, iar nopţile nebune cu petreceri continue la care îl trăgea după ea îl obosiseră atât de mult, încât începuse să dea greş exact la ce se pricepea mai bine: pândele. Grace era o superbă forţă a naturii care îl făcea fericit, dar care îl lăsa treptat fără sursa lui de viaţă.
Iar acum se chinuia să-şi repornească sistemul de supraveghere care se oprise automat în timpul celor două ore cât adormise. Asta nu era bine, nu era bine deloc.
— Mergi, băga-mi-aş, mergi! Hai, aprinde-te! Aşa!
Sistemul multimedia al maşinii sale porni în sfârşit, iar o voce suavă îi susură prin boxe obişnuita urare despre ziua minunată pe care ar fi trebuit să o aibă – o chestie care probabil le păruse foarte deşteaptă inginerilor de la BMW prin 2019. Tom comută imediat sistemul în modul de control de la distanţă, încercând să-şi reactiveze microdronele.
January 10, 2021
Este interesant să citești literatură contemporană care se petrece într-un viitor apropiat, mai ales când prima acțiune este setată peste o lună. :-) Poveștile aparent independente se leagă relativ repede și converg rapid câtre imaginea creată pentru mijlocul secolului.
Deși este o operă de ficțiune, referințele la întâmplări și personaje contemporane plus întâmplările din politica și economia internaționale, fac ca primul volum din Terra XXI să pară mai degrabă un documentar a ceea ce se poate întâmpla în jurul nostru în următorii ani decât o operă SF.
Amestecul imaginilor reale din zone cunoscute (Paris, zonele deșertice din Orientul mijlociu, stațiile spațiale) și descrierile detaliate fără exagerări inutile ale tehnologiilor viitorului apropiat (călătorii în spațiu, sistemele de urmărire online și offline) fac ca acest prim volum să fie foarte bine închegat și o lectură extrem de plăcută.
În mod automat aștept cu nerăbdare și lectura părții a doua din Terra XXI.
Deși este o operă de ficțiune, referințele la întâmplări și personaje contemporane plus întâmplările din politica și economia internaționale, fac ca primul volum din Terra XXI să pară mai degrabă un documentar a ceea ce se poate întâmpla în jurul nostru în următorii ani decât o operă SF.
Amestecul imaginilor reale din zone cunoscute (Paris, zonele deșertice din Orientul mijlociu, stațiile spațiale) și descrierile detaliate fără exagerări inutile ale tehnologiilor viitorului apropiat (călătorii în spațiu, sistemele de urmărire online și offline) fac ca acest prim volum să fie foarte bine închegat și o lectură extrem de plăcută.
În mod automat aștept cu nerăbdare și lectura părții a doua din Terra XXI.
August 25, 2019
Am cumparat si citit cartea, asadar am dreptul sa o critic. Sunt surprins ca are punctaj 4.12, dar pun asta pe seama reviewurilor putine.
Cartea se vrea a fi o viziune asupra omenirii pana in 2050, dar in afara de a TOATE stirile de azi (2019) privind noutatile tehnologice si provocarile globale, nu prea zice mare lucru. De ce? Fiindca autorul nu zice absolut nimic despre modificarea psihologiei umane data de preluarea majoritatii functiilor de tehnologie. Nimic. El pur si simplu descrie noutatile tehnologice de azi implementate intr-o societate TOT DE AZI.
Si face asta intr-un stil de scris mediocru. Pur si simplu nu-ti pasa de personaje, nu te face sa te intrebi de ce fac ceea ce fac, toata cartea e scrisa ca un fel de wilkipedia pentru descoperile tehnologice si provocari globale de azi.
Cartea se vrea a fi o viziune asupra omenirii pana in 2050, dar in afara de a TOATE stirile de azi (2019) privind noutatile tehnologice si provocarile globale, nu prea zice mare lucru. De ce? Fiindca autorul nu zice absolut nimic despre modificarea psihologiei umane data de preluarea majoritatii functiilor de tehnologie. Nimic. El pur si simplu descrie noutatile tehnologice de azi implementate intr-o societate TOT DE AZI.
Si face asta intr-un stil de scris mediocru. Pur si simplu nu-ti pasa de personaje, nu te face sa te intrebi de ce fac ceea ce fac, toata cartea e scrisa ca un fel de wilkipedia pentru descoperile tehnologice si provocari globale de azi.
February 17, 2024
Recomand.
Am aflat despre Adrian Mihălţianu dintr-un articol Adevarul, care scria despre scriitorul român finalist într-o competiţie de 5 milioane de dolari. Curios, i-am cumparat cartea in format digital de la Nemira, nu am putut s-o import in Kindle asa ca i-am scris direct domnului Mihaltianu explicandu-i pe scurt care e problema iar dansul a fost extrem de amabil si mi-a trimis-o intr-un format bun pentru device-ul meu.
Se citeste foarte usor, e antrenanta, descrie un viitor infricosator dar credibil si plauzibil. Am citit si continuarea si o sa mai citesc alte opere de-ale autorului, pe langa ce scrie din postura de jurnalist (suntem pe aceeasi lungime de unda in ceea ce priveste mobilitatea urbana si dezvoltarea durabila).
De asemenea, am oferit cadou cartile lui Adrian Mihaltianu si au fost apreciate de cadorisit. Un autor care ridica nivelul SF-ului romanesc.
Am aflat despre Adrian Mihălţianu dintr-un articol Adevarul, care scria despre scriitorul român finalist într-o competiţie de 5 milioane de dolari. Curios, i-am cumparat cartea in format digital de la Nemira, nu am putut s-o import in Kindle asa ca i-am scris direct domnului Mihaltianu explicandu-i pe scurt care e problema iar dansul a fost extrem de amabil si mi-a trimis-o intr-un format bun pentru device-ul meu.
Se citeste foarte usor, e antrenanta, descrie un viitor infricosator dar credibil si plauzibil. Am citit si continuarea si o sa mai citesc alte opere de-ale autorului, pe langa ce scrie din postura de jurnalist (suntem pe aceeasi lungime de unda in ceea ce priveste mobilitatea urbana si dezvoltarea durabila).
De asemenea, am oferit cadou cartile lui Adrian Mihaltianu si au fost apreciate de cadorisit. Un autor care ridica nivelul SF-ului romanesc.
July 2, 2018
Deși la un moment dat încercam să-mi dau seama unde se îndreaptă fiecare fir narativ în parte și care e rostul lor, spre final au ajuns toate la un numitor comun și s-a lămurit misterul. Cu toate că sunt câteva lucruri care au scârțâit pe parcurs, ce au fost deja exemplificate de alte recenzii, merită 3 steluțe.
December 28, 2023
Am citit cartea 1 la doi ani după ce am citit deja cartea a doua, pentru ca am gasit-o intamplator intr-o librarie cozy din Constanta, Piata Ovidiu. La fel de bună ca Apusul, pe care o recomand chiar și mai mult și aștept cu mare mare nerabdare ultima carte din serie. Felicitari, Alex!
Read
January 15, 2020One of the best SCI-FI books that I read. Absolutely fantastic
January 4, 2026
O carte tare interesantă. Recomand!
November 12, 2018
Nici nu știu de unde să încep cu cartea asta, atât de multe lucruri diferite se petrec în ea până la final. Dar pot spune că e una din acele rare cărți despre care nu mă pot decide dacă mi-a plăcut sau nu.
Acțiunea se desfășoară în trei perioade diferite, anume în anii 2021, 2033 și 2046. Totul începe atunci când un cercetător chinez descoperă în spațiu o navă extraterestră de dimensiunea a jumătatea de lună, care se îndreaptă spre Terra. Acest cercetător este redus repede la tăcere de către americani, iar detectivul particular care îl urmărea are și el aceeași soartă la câteva minute după aceea. Iar tot ce se întâmplă mai departe se învârte în jurul respectivului obiect din spațiu și a modului în care omenirea ar reacționa la această veste.
Cam atât pot spune despre plot-ul cărții, dar cum am zis mai sus, se întâmplă foarte mult lucruri în cartea asta, unele aparent fără nicio legătură unele cu altele, până spre final când toate firele narative se întâlnesc, într-un fel.
Nu îmi pot da seama dacă mi-a plăcut sau nu cartea pentru că deși au fost destule lucruri care m-au deranjat pe parcurs, au fost și multe alte lucruri care mi-au plăcut. Și cumva în mintea mea balanța e cam în echilibru.
Să încep cu ce mi-a plăcut. Începutul captează imediat atenția tocmai pentru că începe cu o crimă și cu ditai misterul care pe mine cel puțin m-a ținut curioasă pe tot parcursul poveștii. Apoi intră în scenă un miliardar, care nu primește un nume deloc pe parcurs, și prietenul lui, Bill, alt miliardar. Ambii sunt parte dintr-o Societate care își dorește să salveze atât planeta cât și omenirea, și să o pregătească pentru momentul când obiectul din spațiu va ajunge la Terra, cam într-o sută de ani. Cei doi în esență mi-au plăcut, chit că am probleme cu ei ca personaje, dar ajung și la asta.
Un alt lucru care mi-a plăcut a fost modul în care autorul a făcut ca tot ceea ce s-a întâmplat pe parcurs să aibă sens la final, în sensul că nu e nimic în cartea asta care nu e important pentru poveste, chiar dacă pe parcurs unele lucruri par că nu au ce căuta acolo unde sunt. Dar totul se leagă la final.
Iar partea mea preferată a fost cea în care s-a ajuns la călătoria spre Marte, cursa care are loc acolo, și tot ceea ce se petrece după aceea, în partea asta a cărții, minus povestea de dragoste care mie mi s-a părut forțată. Sunt aici câteva momente care mie mi-au plăcut foarte mult, mai ales că se aduc în discuție subiecte care mie îmi atrag imediat atenția, anume umanitatea și cooperarea, și unde ar trebui trasă linia între politică și umanitate. Sper că are sens ce am spus. Oricum, pentru mine, partea asta din carte e a-ntâia!
Iar cartea având un ritm foarte alert, pe mine m-a făcut în permanență să fiu curioasă să văd ce se va întâmpla mai departe și am citit-o mai repede decât m-aș fi așteptat. Și, până nu uit, trebuie să spun că autorul acordă atenție detaliilor, și modului în care își închipuie el că ar putea arăta tehnologia în viitor mie chiar mi se pare plauzibilă. Ăsta un alt lucru care mi-a plăcut la cartea asta, modul în care autorul și-a imaginat că ar arăta tehnologia din viitor.
Să trec acum la lucrurile care nu mi-au plăcut. În primul rând, cred că această carte ar fi trebuit să fie mai lungă, ca să dea timp anumitor fire narative să se dezvolte mai mult. Acțiunea pe parcurs tinde să fie foarte fragmentată, se sare peste evenimente care apoi sunt prezentate exact așa cum s-au întâmplat în timpul unor discuții, care tind să fie plictisitoare la un moment dat. Iar ăsta e un lucru care se întâmplă mai tot timpul, practic ce face autorul e exact opusul regulii pe care toată lumea pare să pună accent, anume "show, don't tell".
Asta se întâmplă și pentru personaje. Apar destul de multe pe parcurs, despre care ni se dau foarte multe informații ca cititori, dar cam atât. Și, așa cum am zis mai sus, se sare peste perioade de timp, iar apoi se spune ce au mai făcut personajele între timp. Aproape niciunul dintre personaje nu este creionat suficient, poate cu excepția lui Tom Rast la început și a lui Edwards spre final. Restul sunt personaje de carton. Acum, deși pentru mine personajele reprezintă cel mai important element atunci când citesc, în cartea de față nu știu cât de mare este minusul având în vedere că povestea se va desfășura cel mai probabil pe o perioadă de cam o sută de ani.
E interesant modul în care cititorul află despre diversele comploturi care apar pe parcurs și cum sunt anumite personaje legate de altele, și sunt multe momente surprinzătoate în poveste, dar pentru că toate astea sunt foarte fragmentate... devine un pic obositor la un moment dat.
Romanul este foarte ambițios, admit asta și mă bucur că am citit cartea măcar pentru faptul că am mai găsit un autor român care sunt convinsă că va scrie cărți tot mai bune. Luând în considerare tot ce am zis mai sus, aștept totuși volumul doi, pentru că vreau să văd ce va mai urma, având în vedere modul în care s-a terminat acest prim volum al seriei.
Acțiunea se desfășoară în trei perioade diferite, anume în anii 2021, 2033 și 2046. Totul începe atunci când un cercetător chinez descoperă în spațiu o navă extraterestră de dimensiunea a jumătatea de lună, care se îndreaptă spre Terra. Acest cercetător este redus repede la tăcere de către americani, iar detectivul particular care îl urmărea are și el aceeași soartă la câteva minute după aceea. Iar tot ce se întâmplă mai departe se învârte în jurul respectivului obiect din spațiu și a modului în care omenirea ar reacționa la această veste.
Cam atât pot spune despre plot-ul cărții, dar cum am zis mai sus, se întâmplă foarte mult lucruri în cartea asta, unele aparent fără nicio legătură unele cu altele, până spre final când toate firele narative se întâlnesc, într-un fel.
Nu îmi pot da seama dacă mi-a plăcut sau nu cartea pentru că deși au fost destule lucruri care m-au deranjat pe parcurs, au fost și multe alte lucruri care mi-au plăcut. Și cumva în mintea mea balanța e cam în echilibru.
Să încep cu ce mi-a plăcut. Începutul captează imediat atenția tocmai pentru că începe cu o crimă și cu ditai misterul care pe mine cel puțin m-a ținut curioasă pe tot parcursul poveștii. Apoi intră în scenă un miliardar, care nu primește un nume deloc pe parcurs, și prietenul lui, Bill, alt miliardar. Ambii sunt parte dintr-o Societate care își dorește să salveze atât planeta cât și omenirea, și să o pregătească pentru momentul când obiectul din spațiu va ajunge la Terra, cam într-o sută de ani. Cei doi în esență mi-au plăcut, chit că am probleme cu ei ca personaje, dar ajung și la asta.
Un alt lucru care mi-a plăcut a fost modul în care autorul a făcut ca tot ceea ce s-a întâmplat pe parcurs să aibă sens la final, în sensul că nu e nimic în cartea asta care nu e important pentru poveste, chiar dacă pe parcurs unele lucruri par că nu au ce căuta acolo unde sunt. Dar totul se leagă la final.
Iar partea mea preferată a fost cea în care s-a ajuns la călătoria spre Marte, cursa care are loc acolo, și tot ceea ce se petrece după aceea, în partea asta a cărții, minus povestea de dragoste care mie mi s-a părut forțată. Sunt aici câteva momente care mie mi-au plăcut foarte mult, mai ales că se aduc în discuție subiecte care mie îmi atrag imediat atenția, anume umanitatea și cooperarea, și unde ar trebui trasă linia între politică și umanitate. Sper că are sens ce am spus. Oricum, pentru mine, partea asta din carte e a-ntâia!
Iar cartea având un ritm foarte alert, pe mine m-a făcut în permanență să fiu curioasă să văd ce se va întâmpla mai departe și am citit-o mai repede decât m-aș fi așteptat. Și, până nu uit, trebuie să spun că autorul acordă atenție detaliilor, și modului în care își închipuie el că ar putea arăta tehnologia în viitor mie chiar mi se pare plauzibilă. Ăsta un alt lucru care mi-a plăcut la cartea asta, modul în care autorul și-a imaginat că ar arăta tehnologia din viitor.
Să trec acum la lucrurile care nu mi-au plăcut. În primul rând, cred că această carte ar fi trebuit să fie mai lungă, ca să dea timp anumitor fire narative să se dezvolte mai mult. Acțiunea pe parcurs tinde să fie foarte fragmentată, se sare peste evenimente care apoi sunt prezentate exact așa cum s-au întâmplat în timpul unor discuții, care tind să fie plictisitoare la un moment dat. Iar ăsta e un lucru care se întâmplă mai tot timpul, practic ce face autorul e exact opusul regulii pe care toată lumea pare să pună accent, anume "show, don't tell".
Asta se întâmplă și pentru personaje. Apar destul de multe pe parcurs, despre care ni se dau foarte multe informații ca cititori, dar cam atât. Și, așa cum am zis mai sus, se sare peste perioade de timp, iar apoi se spune ce au mai făcut personajele între timp. Aproape niciunul dintre personaje nu este creionat suficient, poate cu excepția lui Tom Rast la început și a lui Edwards spre final. Restul sunt personaje de carton. Acum, deși pentru mine personajele reprezintă cel mai important element atunci când citesc, în cartea de față nu știu cât de mare este minusul având în vedere că povestea se va desfășura cel mai probabil pe o perioadă de cam o sută de ani.
E interesant modul în care cititorul află despre diversele comploturi care apar pe parcurs și cum sunt anumite personaje legate de altele, și sunt multe momente surprinzătoate în poveste, dar pentru că toate astea sunt foarte fragmentate... devine un pic obositor la un moment dat.
Romanul este foarte ambițios, admit asta și mă bucur că am citit cartea măcar pentru faptul că am mai găsit un autor român care sunt convinsă că va scrie cărți tot mai bune. Luând în considerare tot ce am zis mai sus, aștept totuși volumul doi, pentru că vreau să văd ce va mai urma, având în vedere modul în care s-a terminat acest prim volum al seriei.
Displaying 1 - 21 of 21 reviews