Un ziarist - Andrei Mladin. Multe victime. Si mai mult "Cadavrul se afla in dreapta mea, asezat pe un maldar de carti. Alta data m-as fi repezit zglobiu ca un pitigoi sa le pun in rafturi. Acum, ma uit nauc la omul care zace intr-o balta de sange. Il cheama Valentin, da' ce cauta in casa mea si de ce are o asemenea rana la cap nu pot sa va spun nici sa ma ardeti cu fierul rosu..." O poveste pe care o vei urmari cu sufletul la gura pana la finalul dramatic si intens, cand vei putea spune, fara retineri, ca tocmai ai terminat de citit o carte.
George Arion este un autor de romane mystery & thriller român, poet, prozator, eseist, libretist și publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În prezent este directorul Publicațiilor Flacăra din România. Președinte al Fundației "Premiile Flacăra", președinte al Romanian Crime Writers Club. A fost caracterizat în momentul publicării primului său roman polițist, Atac în bibliotecă, drept „un Raymond Chandler român” de către criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu, el însuși autor de paraliteratură. Ziaristul și caricaturistul Octavian Andronic l-a numit „un San Antonio dâmbovițean”.
2,5 O carte cu un personaj ciudat, care plimbă un cadavru, niște polițiști care nu cercetează probe și se limitează la a urmării personajul principal pentru a prinde criminalul nu au cum să convingă. O carte relaxantă și ușor comică, în rest e departe de un roman polițist.
Picked this one up out of nowhere as I don't think I'd read anything from Romania before. It's excellent, and it's clear that the translator had a tough job to render all the slang and idioms into English, so the book is littered with footnotes that explain things that would otherwise have gone right over this reader's head. It has a pleasant sardonic tone. The plot isn't much to write home about, but what the hell? The fact that George Arion had wrote this while living under the Ceausescus was extraordinarily brave on his part and he clearly wasn't able to speak other than in heavily coded terms. The fact that he was able to get away with so much is actually remarkable. The book has its flaws. But it's that rare beast, a crime story that also gives you a you laugh, not least at the idiocy of the Ceauscescu regime, assuming you have the right flavoured sense of humour to start with.
Atac in Biblioteca - este o carte politista peste care am dat intimplator. Cautam ceva sf si am gasit o descriere foarte interesanta si incitanta. Si am ramas surprins. Tonul comic, plin de descrieri unele criminal de hazlii, ambianta parca din anii 80, cu scapari (sau poate nu) despre anii dinainte de revolutie, dialogurile absolut deosebite, m-au facut sa nu las cartea asta din mina. E un fel de Vlad Musatescu dar nu pentru copii, amestecat cu ceva politie si suspans. Recomand acest scriitor
Nu m-as fi asteptat de la un roman politist sa fie scris intr-un limbaj atat de colorat dpdv atat al vocabularului cat si a formelor stilistice dar genul acesta de surpriza imi este tare pe plac, la fel cum mi-a intrat la inima si umorul injectat cu generozitate in dialogul lui Andrei Mladin cu ai sai cititori, adica noi, ce a mers mana in mana cu aceasta eliminare a barierei dintre povestitor si audienta.
O carte veche, o poveste politista din anii 80, pe care am citit-o cu placere in 2021. Pe cat este de inteligenta intriga politista, pe atat este de amuzant stilul ei de scriere.
- Bă, fleandură, cască pavilioanele tale de godzilă și bagă la bostan ce-ți gavaresc. Încearcă să te evapori înainte să te iau la mardeală. Dacă-ti pavoazez muianul cu două carabe o să zici că n-ai baftă! Nu-ți mai da atâtea talente fiindcă iese cu șucăr. Mucles! Și fii atent să nu-ti aplic o ștampilă la cercevele cu barosul ca să-ți absoarbă vidul din ghiozdan. Mi-e perfect perpendicular că te dai o mare legumă când nu ești decât o gioarsă. Scarfas, vezi ca altă dată să nu te mai prind în flagrant cu delictul în mână fiindcă o-mbulinezi și te fac arșice. Hai, spală putina! Azi nu dau de pomană. Și n-o mai fă pe dilimache cu mine fiindcă nu se prinde! Am mai văzut eu de-ăștia care se dădeau la-nceput barosani, iar la urmă nu știau cum să-mi pupe mâna și să-mi zică: să trăiți, coane, mai poftiți și altă dată pe la noi, da' să ne anunțați din vreme ca să facem chermeză mare. Ciolovecul meu rămâne țuț și se cărăbănește ca și cum ar fi vorbit c-un zgubilitic. 3.5⭐
Mladin, take a chill pill! Băiatul ăsta se enervează de nu-l mai oprește numai penița. Am râs de numai la izbucnirile lui 🤣
Acesta e primul volum din seria jurnalistului Andrei Mladin, care se găsește implicat într-o anchetă criminalistică fără voia sa.
Povestea a fost destul de interesantă. A pornit cam încet pentru gustul meu dar și-a revenit și m-a pus pe gânduri până la final. Dragostea asta apare în fiecare carte bat-o vina că deja e prea mult 😂 Dar na, cât timp sunt și mult așteptatele crime, mă declar mulțumită.
Romanul începe cu Andrei M,un jurnalist care descoperă in sufrageria sa un cadavru. In loc sa sune la "militie" se duce si se culca cu gândul ca atunci cand se ca trezi ,cadavrul va dispărea . Acestuia i se înscenează o crima,devine conștient in momentul cand cadavru revine iar in sufrageria lui cu toate ca el il mutase subsolul blocului. Dupa a doua apariție a cadavrului,se hotărăște sa apeleze la miliție si se focusează sa-si demonstreze nevinovația. Odata cu relația acestuia cu renumita violonista Mihaela C,apar si probleme in viata lui: parbrizul mașinii de 4 ori spart,încasează o bătaie de la câțiva inși plătiți si se mai si trezește cu cadavre in sufragerie. Spre finalul cartii aflam cum este desconspirat criminalul. Cred ca o sa-i citesc toate cărțile publicate...si sunt destule!!!
Translated from Romanian to English, with footnotes to explain words not well known in English, this is much more than a first rate mystery one learns a bit about Romania and a part of Eastern Europe not often considered by the American mystery readers.
Andrei Mladin, alter ego-ul autorului, povestește cu mult umor despre cum anchetează misterul cadavrului apărut la el în bibliotecă. Acțiunea se petrece în Bucureștiul comunist, ceea ce face ca unele glume din carte să fie mai dificil de prins.
This entire review has been hidden because of spoilers.
3.5. A journalist wakes up with a head-ache to discover a dead body in his flat. An amusing read.
I think I would have given it 4 in the original, but the translation wasn't amazing. I think they were trying to stay true to the original too much so the translation came off as very choppy. It's probably a good book to discuss in translation studies: should you stay true to the original, or try and keep the flow of the language in the translation instead of just strict translation. I mean, I only know some super-basic Romanian, and even I could tell some of the translation choices were odd and most of the linguistic humour is definitely missing. Then again, maybe it was just an impossible task since Romanians are so very creative with their curse words and expressions. I did appreciate some of the footnotes - the translators were thorough.
Genial! Mi-a placut la nebunie stilul, cu umor si argoul anilor '80. De multe ori radeam citind, intrebandu-ma de unde scoate autorul expresii asa amuzante. Dincolo de intriga ingenioasa (n-as fi ghicit misterul), stilul m-a facut s-o citesc pe nerasuflate. La intrebarile autorului din postfata, referitoare la cum vor "recepta tinerii de azi, care nu stiu decat din auzite despre modul in care s-a trait inainte de 1990", raspunsul meu este foarte bine. Asa e, unele referinte si expresii din argoul anilor '80 nu le inteleg, dar odata explicate, le gasesc foarte amuzante si originale. N-am putut sa nu remarc ceea ce am observat si in alte romane ale epocii, modul in care povestea si personajele se joaca cu sistemul.
Mi-a plăcut foarte mult atât stilul de a scrie a lui George Arion cât și povestea în sine. Nu pot spune că m-a dat pe spate, însă modul în care a fost scrisă impletit cu povestea au rezultat un roman bun.
4 pentru acest debut bun al seriei Andrei Mladin, cu cu o crimă demnă de romanele lui Conan Doyle sau Agatha Christie, urmăriri în noapte pe străzile Bucureștiului comunist și un personaj principal captivant, inteligent, dar și plin de glume
Vreau să-i mulțumesc domnului George Arion pentru că m-a făcut să realizez o performanță pe care nu am mai experimentat-o decât cu lumea dispărută a lui Conan Doile și Carie a lui Steven King și anume să citesc o carte în două zile
Aceasta este carteacare m-a făcut sa-l îndrăgesc pe George Arion. Cartea am primit-o cadou de la o prietena, iar ziaristul Andrei Mladin și peripețiile lui m-au făcut să citesc cartea pe nerăsuflate.
Le roman policier tient traditionnellement une place très marginale dans la littérature roumaine. Encore que, on ne sait pas vraiment. Je m'explique : la littérature roumaine telle qu'on conçoit une littérature nationale (beaucoup d'auteurs, tous les genres littéraire) existe très schématiquement depuis la deuxième moitié du dix-neuvième siècle. À cette époque se vendaient des romans de mystères, dans la veine d'Eugène Sue : au lieu des Mystères de Paris, les Mystères de Bucarest (Bujoreanu ou Aricescu pour les auteurs). Ils eurent peu de postérité, encore moins qu'en France ! Quelques années plus tard, un embryon de littérature policière : des auteurs comme Panait Macri, Ilie Ighel, Rădulescu-Niger, qui même en Roumanie ne disent plus rien à personne et bien entendu n'ont jamais été traduits. Impossible de dire à quoi tout cela ressemblait. Toujours est-il que le genre n'a joui que de peu (euphémisme) de considération. Puis est arrivée la littérature d'avant-garde, puis le régime communiste qui n'éprouvait que peu d'intérêt en la matière. Au final, c'est presque un vide. Pour voir les bons côtés, cela explique peut-être qu'on ait laissé passer en 1983, sous le règne de Ceaușescu donc, la blague sur l'émigration des Roumains (Que le dernier n'oublie pas la lumière ! Enfin, si on en a encore à ce moment-là.) entre autres : ce n'était que du roman policier ! Pour l'intrigue : le journaliste Andreï Mladin, qui a une liaison avec la célèbre violoniste Mihaela Comnoiu et deux rivaux comme le comédien Marian Sulcer et l'ingénieur Ion Parfenie, se retrouve un matin chez lui avec un cadavre, celui de Valentin, qui est au service du docteur Comnoiu, père de Mihaela. Mladin met le cadavre dans la cave, puis le retrouve chez lui, enfin s'en débarrasse nuitamment, épié par une voisine curieuse, dérangé par un ivrogne et bientôt soupçonné par le police. Bientôt, Maria, la femme de Valentin, est tuée aussi, mais Mladin avance dans son enquête personnelle, grâce entre autres à son complice un peu voyou et aux archives de son journal, qui lui fourniront le nom du criminel… La critique du régime communiste est relativement subtile : alors, certes, on rencontre les inévitables problèmes d'eau chaude et autres, mais on fréquente aussi un milieu où des réceptions ont fréquemment lieu, avec des journaux qui, malgré tout, fonctionnent plus ou moins, des acteurs, des médecins, des villégiatures à Sinaia et, à dire vrai, personne n'a l'air de se préoccuper des prisonniers des camps d'internement ou de ceux qui ont été supprimés en douce. En d'autres termes, George Arion n'évite pas les paradoxes du communisme. Il ne les explique pas, pas de prise de tête pseudo-philosophique, c'est un polar, faut pas déconner quand même ! Mladin, notre narrateur autodiégétique, a plutôt tendance à noyer son chagrin dans l'humour désenchanté. Dans l'ensemble, c'est une bonne surprise, d'autant plus que les diacritiques roumains sont souvent respectés, l'argot par endroits assez bien rendu, les notes plutôt pertinentes. Le dénouement réserve même quelques surprises, le texte quelques mises en abyme, qui permettent de répondre à la question suivante : à quelle infraction pénale ou morale sert l'histoire de la littérature roumaine de George Călinescu ? C'est loin de réconcilier la littérature roumaine avec le polar, mais ça se lit sans problème ; comme disait Laurent Chalumeau (?) d'un album de Prince dans Rock & Folk : désolé, moi j'aime bien…
🖨️🔍Prima mea întâlnire cu acest autor și, cu siguranță, nu ultima. Cartea face parte dintr-o serie de 7 volume ce se pot citi, însă, de sine stătător. 🖨️🔍Andrei Mladin este un tânăr ziarist, ce își iubește profesia deși știe că multe nu sunt așa cum ar trebui. Viața lui se schimbă complet atunci cand se trezește cu cadavrul unui bărbat în propria locuință, un angajat al frumoasei Mihaela, iubita sa. Cum de s-a procopsit cu un astfel de "cadou"? Nu are habar pentru că nu își mai aduce aminte nimic din cele întâmplate cu o seară înainte. Tot ce-și amintește este că era în casa iubitei alături de mulți alți invitați, apoi totul este blocat în mintea sa. 🖨️🔍 Este conștient că cineva încearcă să-i însceneze acest asasinat, de aceea singura soluție este să investigheze singur pentru a afla cine este asasinul, dar până atunci trebuie să scape de cadavru. Ușor de zis greu, de făcut! Inteligent și cu imaginație, Andrei reușește până la urmă să o facă, acest lucru dovedindu-se partea cea mai ușoară. De ce? Pentru că lucrurile devin tot mai complicate cu fiecare zi care trece. 🖨️🔍 Din păcate, Andrei este prins ca într-o pânza de păianjen din care cu greu reușește să scape. Politia este pe urmele sale, iubita nu este ceea ce pare, oameni cu bani și stare sunt angrenați într-o mașinărie a corupției, moartea îi tot dă târcoale. Ce mai!!! O luptă contra cronometru pentru propria libertate și viață. 🖨️🔍O lectură incitantă! Începutul mi s-a părut lent, dar treptat intriga bine construită m-a prins ținându-mă captivă până la final.
Writing a murder mystery while depicting the failures of the government of the time and making sure to evade the censorship of said government makes for great reading. Set during Romania’s austerity measures in the 1980s, at first glance, the book is your regular murder in the library of a journalist who, instead of reporting it to the police, tries to cover it up. His reflections and efforts are humorous at times. But if you read between the lines (or the footnotes by the translator), it will reveal the city’s failures in terms of power blackouts, water and food shortages, and a corrupt police force. All these details are skillfully integrated into the storyline so that they were allowed to be published by the government censors.
Interesting writing style, unusual for a crime book. A few moments had me smiling throughout the book and I liked the concise writing in a limited number of pages.
George Arion fait figure de pionnier dans le paysage du polar roumain. Avec son roman « Qui veut la peau d’Andreï Mladin ? », publié en 1971, il ouvre la voie à un renouveau du genre dans son pays. À une époque où le roman policier était considéré comme un genre mineur par le régime communiste, George Arion ose bousculer les codes et imposer un style unique... La suite de ma chronique sur mon blog : https://lemondedupolar.com/qui-veut-l...