What do you think?
Rate this book
Viața unui om singur
Viata unui om singur este volumul de memorii al regretatului carturar Adrian Marino, o autobiografie ce se opreste la anul 1999. Autorul rememoreaza sase decenii de existenta, cu represiunea, deportarea in Baragan si insingurarea morala de dupa 1989. Manuscrisul face parte din fondul „Adrian Marino” al Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Autobiografie indelung asteptata, volumul ce apare, conform dorintei autorului, la cinci ani de la moartea sa captiveaza prin traseul unei vieti de exceptie, ca si prin valoarea culturala a marturiei pe care o aduce.
„In citeva cuvinte: de sase decenii, cel putin, gindesc mereu altfel, aproape in toate domeniile. Scara mea de valori, incepind cu valorile culturale si ideologice, este net deosebita de a mediilor sociale si culturale pe care le-am strabatut, obligat sau nu. Iar o astfel de singuratate – care nu este nici sentimentala, nici sociala – este greu de suportat. O suferinta abstracta, rece. O revolta permanenta si fara solutie. Mai totdeauna inexprimabila si incomunicabila. Nu doresc nimanui o astfel de contrarietate si uzura interioara. Fara iesire si fara o adevarata consolare.
Incerc totusi s-o pun pe hirtie, s-o definesc si s-o descriu cu maxima claritate. Doresc sa scriu totusi «cartea» vietii mele, in toate sensurile cuvintului. Sa-mi afirm identitatea, «personalitatea», buna, rea, asa cum a fost.” (Adrian Marino)
„In citeva cuvinte: de sase decenii, cel putin, gindesc mereu altfel, aproape in toate domeniile. Scara mea de valori, incepind cu valorile culturale si ideologice, este net deosebita de a mediilor sociale si culturale pe care le-am strabatut, obligat sau nu. Iar o astfel de singuratate – care nu este nici sentimentala, nici sociala – este greu de suportat. O suferinta abstracta, rece. O revolta permanenta si fara solutie. Mai totdeauna inexprimabila si incomunicabila. Nu doresc nimanui o astfel de contrarietate si uzura interioara. Fara iesire si fara o adevarata consolare.
Incerc totusi s-o pun pe hirtie, s-o definesc si s-o descriu cu maxima claritate. Doresc sa scriu totusi «cartea» vietii mele, in toate sensurile cuvintului. Sa-mi afirm identitatea, «personalitatea», buna, rea, asa cum a fost.” (Adrian Marino)
528 pages, Hardcover
First published January 1, 2010
5 people are currently reading
62 people want to read
About the author
Adrian Marino
33 books8 followersAdrian Marino a fost un eseist, critic, istoric și teoretician literar român, laureat al premiului Herder.
Între 1944 și 1947 este asistent suplinitor la catedra de Istorie a Literaturii Române, condusă de George Călinescu, cu care nu s-a „împăcat”.
Din aceasta perioadă datează redactarea celor doua volume despre Alexandru Macedonski, Viața lui Alexandru Macedonski și Opera lui Alexandru Macedonski, pe care le va publica abia în 1965. Sunt titluri similare cu volumele lui George Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu și Opera lui Mihai Eminescu.
A debutat în 1939 la Revista „Jurnalul Literar", avându-l ca director pe George Călinescu. A obținut titlul de doctor în 1946 cu teza Viața lui Alexandru Macedonski.
A fost premiat de Academia Română și de Uniunea Scriitorilor. Între 1971 și 1972 face o specializare în Elveția, supervizat de profesorul René Étiemble. A avut , de asemenea, burse în Franța și Germania Federală.
Între 1973 și 1980 întemeiază, redactează și conduce prima revistă de studii literare în limbi străine de largă circulație, Cahiers roumains d'etudes literaires.
În 1985 obține Premiul Herder. Publică în țară și străinătate volume de teorie literară și comparatistică. Este primul autor al unei cărți românești și franceze despre Mircea Eliade, Hermeneutica lui Mircea Eliade (1980), versiunea în limba franceză apărând în 1981.
Cele 7 volume Biografia ideii de literatură (1987-2003) reprezintă prima enciclopedie românească literară completă.[necesită citare] Este cel mai tradus critic literar român. Este autorul unui Dicționar de idei literare, rămas neterminat.
Între 1944 și 1947 este asistent suplinitor la catedra de Istorie a Literaturii Române, condusă de George Călinescu, cu care nu s-a „împăcat”.
Din aceasta perioadă datează redactarea celor doua volume despre Alexandru Macedonski, Viața lui Alexandru Macedonski și Opera lui Alexandru Macedonski, pe care le va publica abia în 1965. Sunt titluri similare cu volumele lui George Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu și Opera lui Mihai Eminescu.
A debutat în 1939 la Revista „Jurnalul Literar", avându-l ca director pe George Călinescu. A obținut titlul de doctor în 1946 cu teza Viața lui Alexandru Macedonski.
A fost premiat de Academia Română și de Uniunea Scriitorilor. Între 1971 și 1972 face o specializare în Elveția, supervizat de profesorul René Étiemble. A avut , de asemenea, burse în Franța și Germania Federală.
Între 1973 și 1980 întemeiază, redactează și conduce prima revistă de studii literare în limbi străine de largă circulație, Cahiers roumains d'etudes literaires.
În 1985 obține Premiul Herder. Publică în țară și străinătate volume de teorie literară și comparatistică. Este primul autor al unei cărți românești și franceze despre Mircea Eliade, Hermeneutica lui Mircea Eliade (1980), versiunea în limba franceză apărând în 1981.
Cele 7 volume Biografia ideii de literatură (1987-2003) reprezintă prima enciclopedie românească literară completă.[necesită citare] Este cel mai tradus critic literar român. Este autorul unui Dicționar de idei literare, rămas neterminat.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 9 of 9 reviews
June 27, 2024
Un document profund întristător, din care înțelegi că, uneori, omul își este propriul dușman înverșunat, cel mai mare dintre toți. În opinia lui, autorul a trăit înconjurat de invidioși și frustrați, de indivizi răi, incapabili să-i recunoscă înălțimea spirituală. Spune adesea că a fost un izolat și un neînțeles, deși a făcut aproape orice pentru a-i îndepărta pe ceilalți.
Adrian Marino a fost un istoric literar strivit de un enorm complex al persecuției și de un orgoliu pe măsură. Tristă carte...
Adrian Marino a fost un istoric literar strivit de un enorm complex al persecuției și de un orgoliu pe măsură. Tristă carte...
January 26, 2020
Ranchiunos om! Nu gaseste un cuvânt bun pentru nimeni. Dimpotriva, agravează, probabil mult, părțile rele. Cred ca, din punct de vedere al maladiilor psihosomatice, cazuistica lui Marino este asemănătoare celei a lui Giovanni Papini. Si tot de la Papini preia profesorul de literatura comparată clujean, nu doar titlul, dar si felul in care scrie.
Încă un personaj din lumea culturala stimabila a perioadei comuniste care reușise după 1990 sa se plaseze de partea buna a luptei pt democratie, care a sfarsit prin a ma dezamăgi. Ultimul pe care l-am asezat in aceasta categorie este Nicolae Manolescu.
In perioada de dinainte de Revoluție, l-am apreciat pe Adrian Marino pentru Hermeneutica lui Mircea Eliade, carte aparuta la inceputul anilor 80, din care nu doar ca l-am inteles mai bine pe Mircea Eliade, dar am inceput sa pricep ce inseamna hermeneutica. Deși făcusem o facultate de filosofie in unele parti ale ei suficient de serioasă, prin capitolul asta de istorie a filosofiei care ne fusese predat de un profesor execrabil, trecusem ca gâscă prin apa. Articolele foarte lungi publicate de Adrian Marino inainte de 1990 in revista România literară, m-am straduit o vreme sa le parcurg, dar, cu o exceptie sau doua, le-am gasit plictisitoare. De cartea asta nu te plictisești, dar te mahneste.
Cine o vrea si poate sa treaca, i-o dau gratis🎅
Încă un personaj din lumea culturala stimabila a perioadei comuniste care reușise după 1990 sa se plaseze de partea buna a luptei pt democratie, care a sfarsit prin a ma dezamăgi. Ultimul pe care l-am asezat in aceasta categorie este Nicolae Manolescu.
In perioada de dinainte de Revoluție, l-am apreciat pe Adrian Marino pentru Hermeneutica lui Mircea Eliade, carte aparuta la inceputul anilor 80, din care nu doar ca l-am inteles mai bine pe Mircea Eliade, dar am inceput sa pricep ce inseamna hermeneutica. Deși făcusem o facultate de filosofie in unele parti ale ei suficient de serioasă, prin capitolul asta de istorie a filosofiei care ne fusese predat de un profesor execrabil, trecusem ca gâscă prin apa. Articolele foarte lungi publicate de Adrian Marino inainte de 1990 in revista România literară, m-am straduit o vreme sa le parcurg, dar, cu o exceptie sau doua, le-am gasit plictisitoare. De cartea asta nu te plictisești, dar te mahneste.
Cine o vrea si poate sa treaca, i-o dau gratis🎅
March 28, 2022
Din această carte am aflat că literatura română este o imagine a țării. Trăim "într-o intolerabilă
pasivitate și indolență, în haos și eternă cârpeală", incapabili de planuri mărețe și de lungă durată, puși pe căpătuială și evitând responsabilitatea individuală dar preocupați mereu de capra vecinului.
Nu mi se pare că Adrian Marino a fost un trist sau un pesimist - faptul că fost capabil să își păstreze capacitatea de muncă în ciuda celor prin care a trecut (închisoarea și întreaga istorie pe care a parcurs-o) sau percepției pe care a avut-o față de ceilalți îl face un mare optimist.
El afirmă totuși: "Cred, în toate domeniile, în alte valori românești."
Ele există.
pasivitate și indolență, în haos și eternă cârpeală", incapabili de planuri mărețe și de lungă durată, puși pe căpătuială și evitând responsabilitatea individuală dar preocupați mereu de capra vecinului.
Nu mi se pare că Adrian Marino a fost un trist sau un pesimist - faptul că fost capabil să își păstreze capacitatea de muncă în ciuda celor prin care a trecut (închisoarea și întreaga istorie pe care a parcurs-o) sau percepției pe care a avut-o față de ceilalți îl face un mare optimist.
El afirmă totuși: "Cred, în toate domeniile, în alte valori românești."
Ele există.
started_finish_later
February 1, 2014another excellent memoir that is hard to put down
April 28, 2022
Sentimentul care îl am după ce am citit această carte este aceea a unui alergător care doar ce a terminat un maraton! O carte absolut electrizantă!
Majoritatea celor care comentează cartea spun că este și vina lui/etc; eu zic că noi toți suntem dificili în felul nostru, poate chiar mai rău, dar măcar Adrian Marino are o opera în spate pe când noi nici măcar nu înțelegem din ceea ce scrie!
Este incredibil prin ce a trecut acest om și cât a putut să realizeze! Un adevărat 'geniu'; mă gândesc dacă se năștea în vremuri normale, ce operă lăsa în urma lui? Mai mă gândesc dacă în fiecare domeniu ar exista 100-200-300 de Adrian Marino, cât de avansați am fi fost în orice domeniu; politic, economic, social.
Singurul lucru care totuși îl pot critica, este că și-a pus portretul pe coperta cărții...
Majoritatea celor care comentează cartea spun că este și vina lui/etc; eu zic că noi toți suntem dificili în felul nostru, poate chiar mai rău, dar măcar Adrian Marino are o opera în spate pe când noi nici măcar nu înțelegem din ceea ce scrie!
Este incredibil prin ce a trecut acest om și cât a putut să realizeze! Un adevărat 'geniu'; mă gândesc dacă se năștea în vremuri normale, ce operă lăsa în urma lui? Mai mă gândesc dacă în fiecare domeniu ar exista 100-200-300 de Adrian Marino, cât de avansați am fi fost în orice domeniu; politic, economic, social.
Singurul lucru care totuși îl pot critica, este că și-a pus portretul pe coperta cărții...
May 12, 2023
O carte pe care sper că o voi reciti cândva, dacă nu pentru idei și atmosferă, măcar pentru frumusețea exprimării.
Premisa de la care pleacă această carte (că va fi fost publicată postum) îi oferă autorului ocazia unică de a scrie absolut tot ce gândește pe anumite subiecte, cu mai multă sinceritate și mai puțină autocenzură ipocrită.
Ideile, precum și concluziile sunt argumentate solid. Cu toate astea, fiind polarizante, m-ar mira ca toată lumea să fie de acord cu ele.
Singurul minus e aprecierea pe care autorul i-o arată unui politician cunoscut pentru cheltuielile excesive și meschine (gen parfumuri de lux pe bani publici) în vremuri de austeritate și reducerea salariilor celor din sistemul de stat cu 25%. Dacă nu mă înșel, și Neagu Djuvara manifesta aceeași apreciere pentru personajul sus-amintit.
Premisa de la care pleacă această carte (că va fi fost publicată postum) îi oferă autorului ocazia unică de a scrie absolut tot ce gândește pe anumite subiecte, cu mai multă sinceritate și mai puțină autocenzură ipocrită.
Ideile, precum și concluziile sunt argumentate solid. Cu toate astea, fiind polarizante, m-ar mira ca toată lumea să fie de acord cu ele.
Singurul minus e aprecierea pe care autorul i-o arată unui politician cunoscut pentru cheltuielile excesive și meschine (gen parfumuri de lux pe bani publici) în vremuri de austeritate și reducerea salariilor celor din sistemul de stat cu 25%. Dacă nu mă înșel, și Neagu Djuvara manifesta aceeași apreciere pentru personajul sus-amintit.
January 27, 2020
Cu adevarat un om singur, care nu a putut gasi bucurii nici in lucrurile marunte. Cu mici exceptii, toti cu care a colaborat sau a interactionat intr-o etapa a vietii sale au avut mii de defecte si cu greu a reusit sa metina amicitii de-a lungul vietii. Trist.
March 30, 2021
„Am ezitat mult, foarte mult, sã reiau și sã refac textul anterior al acestei Vieți. A fost scris între 6 februarie și 13 septembrie 1993, revãzut în iunie 1994. Deci, acum cinci ani, într-o dispoziție total deosebitã de spirit. În plus, aceastã primã versiune se oprea înainte de 1989 și trebuia adusã la
zi. Cu atât mai mult cu cât, în ultimii ani, s-au produs transformãri și clarificãri interioare importante. Am recitit textul anterior cu un sentiment de constrângere și insatisfacție. Nu numai cã nu mã mai exprima cu fidelitate, dar mi s-a pãrut și prost scris. Prea explicativ și descriptiv, prea
insistent și anecdotic, prea redundant și, mai ales, prost organizat. Prea dilatat, de redus la esențial. Un document, în felul sãu. Dar plin de sinceritãți și naivitãți, adesea penibile, extrem de confesiv și resentimentar.”
zi. Cu atât mai mult cu cât, în ultimii ani, s-au produs transformãri și clarificãri interioare importante. Am recitit textul anterior cu un sentiment de constrângere și insatisfacție. Nu numai cã nu mã mai exprima cu fidelitate, dar mi s-a pãrut și prost scris. Prea explicativ și descriptiv, prea
insistent și anecdotic, prea redundant și, mai ales, prost organizat. Prea dilatat, de redus la esențial. Un document, în felul sãu. Dar plin de sinceritãți și naivitãți, adesea penibile, extrem de confesiv și resentimentar.”
Displaying 1 - 9 of 9 reviews