What do you think?
Rate this book
Il fabbricante di specchi
Michel Melzer è un fabbricante di specchi concavi e convessi, quasi opere di stregoneria nella Magonza del '400. Ma ben più potente, quasi diabolico, è il segreto che carpisce ai cinesi alla corte di Costantinopoli. Come altro definire infatti un'invenzione che permette di stampare un testo all'infinito? Unico conoscitore di quest'arte in Occidente, Melzer diventa ricco e influente, ma anche facile bersaglio di innumerevoli pericoli e tentazioni. Molti vorrebbero averlo al proprio servizio, tra cui anche papa Eugenio IV deciso a riaffermare il proprio potere e a rimpinguare le casse dello Stato pontificio con qualunque mezzo. Invischiato in intrighi che non riesce a controllare, Melzer si gioca l'affetto della figlia Editha e rischia anche di perdere Simonetta, la bella veneziana che gli ha regalato notti di vibrante passione. In un vortice di rapimenti, separazioni, abbandoni e ritrovamenti, Melzer conoscerà il fasto e la povertà, il tradimento e la prigionia e, dal carcere in cui è rinchiuso, ci svela come mai la storia attribuisce a un altro uomo il merito dell'invenzione che ha cambiato il mondo.
512 pages, Paperback
First published January 1, 1998
6 people are currently reading
115 people want to read
About the author
Philipp Vandenberg
80 books65 followersPhilipp Vandenberg is the pen name of Hans Dietrich Hartel, a German author of fiction and non-fiction about the ancient world.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 17 of 17 reviews
November 1, 2022
Il fabbricante di specchi è un libro che riesce a tenere avvinto il lettore con stratagemmi abbastanza triviali.
La trama prende avvio quando, nel XV secolo, il fabbricante di specchi Melzer lascia la sua Magonza per accompagnare la figlia muta Editha dal suo futuro sposo a Costantinopoli. Nella città bizantina, Melzer entra in contatto con un gruppo di cinesi, che gli presentano una straordinaria invenzione: la stampa a caratteri mobili. Da quel punto, Melzer passa da un committente all'altro e da una città all'altra, tra intrighi religiosi, politici e giudiziari.
Dicevo che il libro usa stratagemmi triviali; infatti, si tratta praticamente di un susseguirsi ininterrotto di disavventure che ovviamente coinvolgono il lettore, ma solo ricorrendo a un colpo di scena dopo l'altro. Diciamo che già alla terza volta in cui un personaggio viene incontrato nuovamente dall'altra parte d'Europa il gioco viene svelato e perde di interesse: possibile che tra decine di milioni di abitanti Melzer riesca sempre a incappare nei soliti tre o quattro personaggi ricorrenti?
Detto ciò, il libro mi è piaciuto e mi sono divertito a leggerlo, grazie alla scrittura fluida. I reali luoghi ed eventi storici, però, si intrecciano solo di rado con le avventure del fabbricante di specchi, quindi non me la sento di consigliarlo come un discreto romanzo storico.
La trama prende avvio quando, nel XV secolo, il fabbricante di specchi Melzer lascia la sua Magonza per accompagnare la figlia muta Editha dal suo futuro sposo a Costantinopoli. Nella città bizantina, Melzer entra in contatto con un gruppo di cinesi, che gli presentano una straordinaria invenzione: la stampa a caratteri mobili. Da quel punto, Melzer passa da un committente all'altro e da una città all'altra, tra intrighi religiosi, politici e giudiziari.
Dicevo che il libro usa stratagemmi triviali; infatti, si tratta praticamente di un susseguirsi ininterrotto di disavventure che ovviamente coinvolgono il lettore, ma solo ricorrendo a un colpo di scena dopo l'altro. Diciamo che già alla terza volta in cui un personaggio viene incontrato nuovamente dall'altra parte d'Europa il gioco viene svelato e perde di interesse: possibile che tra decine di milioni di abitanti Melzer riesca sempre a incappare nei soliti tre o quattro personaggi ricorrenti?
Detto ciò, il libro mi è piaciuto e mi sono divertito a leggerlo, grazie alla scrittura fluida. I reali luoghi ed eventi storici, però, si intrecciano solo di rado con le avventure del fabbricante di specchi, quindi non me la sento di consigliarlo come un discreto romanzo storico.
April 8, 2018
For a thriller, as the cover says, the book was pretty boring once in a while. Other parts were more interesting but I could not get in the flow of the book. I only finished the book because of bingo reading.
October 21, 2020
,, Nimic nu este ceea ce pare a fi".
,, Spune-mi cu cine te însoțești ca sa îți spun cine ești".
Sunt două fraze care sunt la fel de valabile in cadrul societății din zilele noastre cât erau și în cadrul societății din secolul XV ilustrat cu atâta măiestrie de către Philipp Vandenberg.
Societatea europeana din timpul secolului al XV -lea ne este prezentată prin ochii germanului Michael Mezler, faruitor de oglinzi devenit ulterior un pionier al tipografiei.
,, Spune-mi cu cine te însoțești ca sa îți spun cine ești".
Sunt două fraze care sunt la fel de valabile in cadrul societății din zilele noastre cât erau și în cadrul societății din secolul XV ilustrat cu atâta măiestrie de către Philipp Vandenberg.
Societatea europeana din timpul secolului al XV -lea ne este prezentată prin ochii germanului Michael Mezler, faruitor de oglinzi devenit ulterior un pionier al tipografiei.
July 28, 2012
Een aardig boek, wat makkelijk weg leest als je je niet stoort aan de eigenaardigheden die gevonden kunnen worden in de manier van schrijven.
De manier waarop met perspectieven om werd gegaan, kon mijn gedachte maar niet bij het verhaal houden. Als men me zou vragen vanuit wie het verhaal verteld werd, zou ik geen eenduidig antwoord kunnen geven. Het begin deed me ervan uitgaan dat alles vanuit de protagonist beleefd werd, maar al snel leek de beste man soms ineens spontaan andermans gedachten te kunnen lezen. Er bleek soms gretig van oogpunt heen en weer gesprongen te worden, daar waar het de schrijver zo uitkwam.
Over het geheel heeft de schrijver voldoende onderzoek gedaan naar de omstandigheden en gebeurtenissen uit die tijd, en wist een spannend genoeg verhaal neer te zetten om me mee te voeren naar het einde. Intrige en verraad hielden het verhaal boeiend en de aardige omschrijvingen van de steden en hun perikelen hebben me af en toe toch van dit boek doen genieten.
In ieder geval de momenten waar ik het voor elkaar kreeg niet teveel op de schrijfwijze te letten.
De manier waarop met perspectieven om werd gegaan, kon mijn gedachte maar niet bij het verhaal houden. Als men me zou vragen vanuit wie het verhaal verteld werd, zou ik geen eenduidig antwoord kunnen geven. Het begin deed me ervan uitgaan dat alles vanuit de protagonist beleefd werd, maar al snel leek de beste man soms ineens spontaan andermans gedachten te kunnen lezen. Er bleek soms gretig van oogpunt heen en weer gesprongen te worden, daar waar het de schrijver zo uitkwam.
Over het geheel heeft de schrijver voldoende onderzoek gedaan naar de omstandigheden en gebeurtenissen uit die tijd, en wist een spannend genoeg verhaal neer te zetten om me mee te voeren naar het einde. Intrige en verraad hielden het verhaal boeiend en de aardige omschrijvingen van de steden en hun perikelen hebben me af en toe toch van dit boek doen genieten.
In ieder geval de momenten waar ik het voor elkaar kreeg niet teveel op de schrijfwijze te letten.
June 14, 2021
Ne aflăm în anul 1428 de la întruparea Domnului şi cu siguranţă că, dacă lumea va dăinui peste secole, se va spune odată că acesta a fost un an neimportant, nereprezentativ. Ceea ce nu îmi pasă. La vârsta mea, nevoia de importanţă este oricum minoră. Nu, pentru un moşneag ca mine, cu totul alte lucruri sunt importante acum.
Cât timp am irosit pentru a strânge bunuri pământeşti, câtă simţire am irosit pentru a trăi ceea ce în mod obişnuit se cheamă dragoste! Acum, când barba mea este albă ca blana unui iepure de munte, şi bărbăţia mea atârnă între picioare – iertate să îmi fie comparaţiile – acum când spatele îmi este îndoit şi când vederea îmi permite doar să deosebesc ziua de noapte, când ar trebui să fiu, aşadar, nemulţumit, nefericit, trist şi sfâşiat de mâhnire, simt o ciudată mulţumire şi o anumită fericire. Nu întrebaţi de ce, pentru că este destul de absurd.
Eu, Michel Melzer, meşter de oglinzi în Mainz şi tipograf, îmi număr zilele aici în hruba arhiepiscopului, şi mă minunez de cât număr, şi zilnic mă întreb cât va mai trebui să număr, când ceasul pus să îmi marcheze soarta ar fi trebuit să se oprească demult. Şi sunt 78 de ani sau mai puţini – ce mă interesează? Iar pe dumneavoastră, nici atât!
Cu toate că mă aflu aici de la Laurenzi Anno nu mai ştiu cât, şi zbirii îmi sunt oricum, numai bine intenţionaţi nu, cu toate că viaţa mea se limitează la trei paşi înainte şi doi lateral, această vară mi se pare cea mai fericită din viaţa mea. Veţi întreba de ce. Iar eu vă voi da răspunsul.
Nu se împarte de la început viaţa în lumină şi umbră, în război şi pace, muncă şi răgaz, pasiune şi calm, haos şi armonie? Dacă aşa stau lucrurile, acum şi aici trăiesc sfârşitul zilelor mele în pace, răgaz, calm şi armonie. Există o viaţă mai bună decât aceasta?
Acum, când m-am obişnuit cu acest loc, departe de haos, pasiune, muncă şi război, pentru mine înseamnă fericire să aştept lumina soarelui de dimineaţă şi clopotele de la St. Alban răsunând seara, acum simt mai multă satisfacţie sufletească decât în aşa-zişii mei cei mai buni ani.
Celula mi-o împart cu un păianjen, care zilnic parcurge acelaşi drum pe peretele opus patului meu din lemn în căutarea hranei, seara. La început a trebuit să stau nemişcat pentru ca păianjenul să îşi continue drumul spre fereastra zăbrelită, dar după o vreme ne-am obişnuit unul cu celălalt într-atât, încât insecta se opreşte la mijlocul peretelui, se întoarce în jurul propriei axe de parcă ar vrea să mă salute, apoi se îndreaptă direct către ţelul ei, proeminenţa ferestruicii unde îşi găseşte hrana.
Cât timp am irosit pentru a strânge bunuri pământeşti, câtă simţire am irosit pentru a trăi ceea ce în mod obişnuit se cheamă dragoste! Acum, când barba mea este albă ca blana unui iepure de munte, şi bărbăţia mea atârnă între picioare – iertate să îmi fie comparaţiile – acum când spatele îmi este îndoit şi când vederea îmi permite doar să deosebesc ziua de noapte, când ar trebui să fiu, aşadar, nemulţumit, nefericit, trist şi sfâşiat de mâhnire, simt o ciudată mulţumire şi o anumită fericire. Nu întrebaţi de ce, pentru că este destul de absurd.
Eu, Michel Melzer, meşter de oglinzi în Mainz şi tipograf, îmi număr zilele aici în hruba arhiepiscopului, şi mă minunez de cât număr, şi zilnic mă întreb cât va mai trebui să număr, când ceasul pus să îmi marcheze soarta ar fi trebuit să se oprească demult. Şi sunt 78 de ani sau mai puţini – ce mă interesează? Iar pe dumneavoastră, nici atât!
Cu toate că mă aflu aici de la Laurenzi Anno nu mai ştiu cât, şi zbirii îmi sunt oricum, numai bine intenţionaţi nu, cu toate că viaţa mea se limitează la trei paşi înainte şi doi lateral, această vară mi se pare cea mai fericită din viaţa mea. Veţi întreba de ce. Iar eu vă voi da răspunsul.
Nu se împarte de la început viaţa în lumină şi umbră, în război şi pace, muncă şi răgaz, pasiune şi calm, haos şi armonie? Dacă aşa stau lucrurile, acum şi aici trăiesc sfârşitul zilelor mele în pace, răgaz, calm şi armonie. Există o viaţă mai bună decât aceasta?
Acum, când m-am obişnuit cu acest loc, departe de haos, pasiune, muncă şi război, pentru mine înseamnă fericire să aştept lumina soarelui de dimineaţă şi clopotele de la St. Alban răsunând seara, acum simt mai multă satisfacţie sufletească decât în aşa-zişii mei cei mai buni ani.
Celula mi-o împart cu un păianjen, care zilnic parcurge acelaşi drum pe peretele opus patului meu din lemn în căutarea hranei, seara. La început a trebuit să stau nemişcat pentru ca păianjenul să îşi continue drumul spre fereastra zăbrelită, dar după o vreme ne-am obişnuit unul cu celălalt într-atât, încât insecta se opreşte la mijlocul peretelui, se întoarce în jurul propriei axe de parcă ar vrea să mă salute, apoi se îndreaptă direct către ţelul ei, proeminenţa ferestruicii unde îşi găseşte hrana.
May 11, 2018
Un bellissimo thriller storico dove gli avvenimenti si susseguono in scenari vivissimi. Le descrizioni dei luoghi e dei personaggi sono così approfondite che sembra di essere immersi in quei posti e di vedere i personaggi animarsi davanti a noi.
Un bellissimo viaggio tra il mondo degli specchi e quello della stampa!
Un bellissimo viaggio tra il mondo degli specchi e quello della stampa!
June 19, 2022
Una interesante novela de aventura. Mezcla la esperanza y desesperanzas, ambiciones y golpes contra la realidad una y otra vez. Se hace entretenida y muy llevadera. Un final sorpresivo por decirlo menos. Sacrifico del hombre por su causa.
April 1, 2018
Incredibil de prost scrisa!!! Imi pare rau ca modalitatea de rating aici nu permite notarea sub o stea * ... Cum de a ajuns o astfel de carte sa circule, este peste puterea mea de intelegere!
January 13, 2019
A good story, that connects places, people, and that gives an interesting to what actually happened in reality in 16s.
The end felt a bit rushed though.
The end felt a bit rushed though.
November 23, 2020
Interesantă cartea, ca majoritatea cărților scrise de Vandenberg...
July 7, 2024
3,5 ⭐
July 10, 2025
I expected more. I expected more until the very end of the book.
September 24, 2024
lel
..la Biblia
+Con las ciudades pasa lo mismo que con las mujeres, las más bellas son las que más huelen.
February 6, 2016
No me gustó en absoluto desde el principio. Continué leyéndolo porque me lo recomendaron, con la esperanza de que mejoraría. No hay acción apenas, solo describe los acontecimientos. Al protagonista le ocurren muchas cosas y, milagrosamente, siempre se libra. Final rápido y fácil. No lo recomiendo.
September 7, 2016
Este libro es como una pechuga de pollo. Tenemos una materia prima a la que se le puede sacar provecho, pero no se han usado especias, no se ha cocinado bien, y desde luego nada de guarnición, así que ha quedado un resultado soso y aburrido
April 25, 2016
πολύ καλο..οπως παντα ο βαντενμπεργκ δεν με απογοητευει
Displaying 1 - 17 of 17 reviews