What do you think?
Falling Angels
In her New York Times bestselling follow-up, Tracy Chevalier once again paints a distant age with a rich and provocative palette of characters. Told through a variety of shifting perspectives- wives and husbands, friends and lovers, masters and their servants, and a gravedigger's son-Falling Angels follows the fortunes of two families in the emerging years of the twentieth century.
336 pages, Paperback
First published January 1, 2001
About the author
Tracy Chevalier
65 books12k followersBorn:
19 October 1962 in Washington, DC. Youngest of 3 children. Father was a photographer for The Washington Post.
Childhood:
Nerdy. Spent a lot of time lying on my bed reading. Favorite authors back then: Laura Ingalls Wilder, Madeleine L’Engle, Zilpha Keatley Snyder, Joan Aiken, Susan Cooper, Lloyd Alexander. Book I would have taken to a desert island: Anne of Green Gables by L.M. Montgomery.
Education:
BA in English, Oberlin College, Ohio, 1984. No one was surprised that I went there; I was made for such a progressive, liberal place.
MA in creative writing, University of East Anglia, Norwich, England, 1994. There’s a lot of debate about whether or not you can be taught to write. Why doesn’t anyone ask that of professional singers, painters, dancers? That year forced me to write all the time and take it seriously.
Geography:
Moved to London after graduating from Oberlin in 1984. I had studied for a semester in London and thought it was a great place, so came over for fun, expecting to go back to the US after 6 months to get serious. I’m still in London, and still not entirely serious. Even have dual citizenship – though I keep the American accent intact.
Family:
1 English husband + 1 English son.
Career:
Before writing, was a reference book editor, working on encyclopedias about writers. (Yup, still nerdy.) Learned how to research and how to make sentences better. Eventually I wanted to fix my own sentences rather than others’, so I quit and did the MA.
Writing:
Talked a lot about becoming a writer as a kid, but actual pen to paper contact was minimal. Started writing short stories in my 20s, then began first novel, The Virgin Blue, during the MA year. With Girl With a Pearl Earring (written in 1998), I became a full-time writer.
19 October 1962 in Washington, DC. Youngest of 3 children. Father was a photographer for The Washington Post.
Childhood:
Nerdy. Spent a lot of time lying on my bed reading. Favorite authors back then: Laura Ingalls Wilder, Madeleine L’Engle, Zilpha Keatley Snyder, Joan Aiken, Susan Cooper, Lloyd Alexander. Book I would have taken to a desert island: Anne of Green Gables by L.M. Montgomery.
Education:
BA in English, Oberlin College, Ohio, 1984. No one was surprised that I went there; I was made for such a progressive, liberal place.
MA in creative writing, University of East Anglia, Norwich, England, 1994. There’s a lot of debate about whether or not you can be taught to write. Why doesn’t anyone ask that of professional singers, painters, dancers? That year forced me to write all the time and take it seriously.
Geography:
Moved to London after graduating from Oberlin in 1984. I had studied for a semester in London and thought it was a great place, so came over for fun, expecting to go back to the US after 6 months to get serious. I’m still in London, and still not entirely serious. Even have dual citizenship – though I keep the American accent intact.
Family:
1 English husband + 1 English son.
Career:
Before writing, was a reference book editor, working on encyclopedias about writers. (Yup, still nerdy.) Learned how to research and how to make sentences better. Eventually I wanted to fix my own sentences rather than others’, so I quit and did the MA.
Writing:
Talked a lot about becoming a writer as a kid, but actual pen to paper contact was minimal. Started writing short stories in my 20s, then began first novel, The Virgin Blue, during the MA year. With Girl With a Pearl Earring (written in 1998), I became a full-time writer.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 7 of 7 reviews
August 11, 2026
Un roman interesant despre lumea bună din Londra de la final de eră victoriană, construit ingenios, narat de personajele romanului. Spre final capătă un ritm alert și se citește cu sufletul la gură.
November 4, 2020
Ne aflăm în Anglia începutului de secol XX. Povestea începe cu vestea morții reginei Victoria (1837-1901) și se sfârșește cu moarte regelui Edward VII (1901-1910). Pentru a-și prezenta respectul față de moartea reginei, două familii se întâlnesc la cimitir având mormintele unul lângă celălatl: familia Coleman care pusese pe mormânt o urmă și familia Waterhouse care alesese un înger. Deși nu se agreează cine știe ce, adulții observă cum fiicele lor de 5 ani devin (brusc) cele mai bune prietene, ajung chiar să devină vecini prin noua relație de amiciție a taților.
Povestea se desfășoară pe parcursul a 10 ani, este narată la persoana I de către fiecare dintre personajele principale, dar acest lucru este făcut atât de bine încât este imposibil să pierzi șirul ori să fie nevoie să te întorci pentru a te lămuri și fără a pierde din vedere mesajul principal, aș îndrăzni să spun chiar laitmotivul romanului și anume lupta pentru independența femeilor, numite sufragete la timpul acela.
Titlul cărții vine din imaginația bogată a Laviniei, crezând că stelele căzătoare sunt îngeri care vin pe pământ să aducă mesaje, pe când Maude îi explică faptul că aceștia sunt meteoriți. Copilele sunt foarte diferite, una crescută în spiritul vremii secolului trecut iar cealaltă pragmatică, pasionată de astronomit și științe, de citit și de a face ceva, totuși ajung prietene.
Povestea se desfășoară pe parcursul a 10 ani, este narată la persoana I de către fiecare dintre personajele principale, dar acest lucru este făcut atât de bine încât este imposibil să pierzi șirul ori să fie nevoie să te întorci pentru a te lămuri și fără a pierde din vedere mesajul principal, aș îndrăzni să spun chiar laitmotivul romanului și anume lupta pentru independența femeilor, numite sufragete la timpul acela.
Titlul cărții vine din imaginația bogată a Laviniei, crezând că stelele căzătoare sunt îngeri care vin pe pământ să aducă mesaje, pe când Maude îi explică faptul că aceștia sunt meteoriți. Copilele sunt foarte diferite, una crescută în spiritul vremii secolului trecut iar cealaltă pragmatică, pasionată de astronomit și științe, de citit și de a face ceva, totuși ajung prietene.
This entire review has been hidden because of spoilers.
April 19, 2021
M-am trezit azi-dimineaţă cu un străin în pat. Hotărât lucru, capul blond de lângă mine nu era al soţului meu. Nu ştiam dacă să fiu şocată sau amuzată.
Bine, mi-am zis, iată un fel neobişnuit de a inaugura un nou secol.
Pe urmă, mi-am amintit de seara trecută şi aproape mi s-a făcut greaţă. M-am întrebat unde poate fi Richard în această casă uriaşă şi cum urma să ne refacem perechile. Toţi ceilalţi de aici, inclusiv bărbatul de lângă mine, erau mult mai experimentaţi decât mine în mecanica acestor lucruri. Deşi Richard făcea pe grozavul noaptea trecută, era la fel de nepriceput ca şi mine, însă mai dornic să încerce. Mult mai dornic. M-a pus pe gânduri.
L-am înghiontit cu cotul pe bărbatul adormit, întâi mai uşurel, apoi mai tare, până când s-a trezit pufnind.
— Şterge-o, i-am spus. Ceea ce a şi făcut, fără să scoată un sunet. Din fericire, n-a încercat să mă sărute. N-am să ştiu niciodată cum de i-am suportat barba azi-noapte, probabil cu ajutorul acelui vin de Bordeaux. Obrajii îmi sunt roşii de la ţepii lui.
Când a intrat Richard peste câteva minute, cu hainele în braţe, abia de-am putut să-l privesc. Eram jenată, dar şi furioasă furioasă pentru că trebuia să mă simt jenată în timp ce de la el nu trebuia să mă aştept să se simtă la fel.
Bine, mi-am zis, iată un fel neobişnuit de a inaugura un nou secol.
Pe urmă, mi-am amintit de seara trecută şi aproape mi s-a făcut greaţă. M-am întrebat unde poate fi Richard în această casă uriaşă şi cum urma să ne refacem perechile. Toţi ceilalţi de aici, inclusiv bărbatul de lângă mine, erau mult mai experimentaţi decât mine în mecanica acestor lucruri. Deşi Richard făcea pe grozavul noaptea trecută, era la fel de nepriceput ca şi mine, însă mai dornic să încerce. Mult mai dornic. M-a pus pe gânduri.
L-am înghiontit cu cotul pe bărbatul adormit, întâi mai uşurel, apoi mai tare, până când s-a trezit pufnind.
— Şterge-o, i-am spus. Ceea ce a şi făcut, fără să scoată un sunet. Din fericire, n-a încercat să mă sărute. N-am să ştiu niciodată cum de i-am suportat barba azi-noapte, probabil cu ajutorul acelui vin de Bordeaux. Obrajii îmi sunt roşii de la ţepii lui.
Când a intrat Richard peste câteva minute, cu hainele în braţe, abia de-am putut să-l privesc. Eram jenată, dar şi furioasă furioasă pentru că trebuia să mă simt jenată în timp ce de la el nu trebuia să mă aştept să se simtă la fel.
November 20, 2023
Originală, excentrică, memorabilă - o carte care nu mă așteptam să îmi placă chiar atât de mult, însă nu am putut să o las din mână. Fiecare personaj are voce și narațiunea trece de la un narator la altul, cu multă măiestrie: de la cele două protagoniste, Maude și Lavinia, la familiile lor, până la tânărul gropar sau servitoarea casei Coleman. Acțiunea are un curs foarte bine definit în timp și spațiu și asta dă și premiza cărții: se întâmplă în cei 10 ani dintre moartea Reginei Victoria și cea a fiului ei, Edward și începe în cimitirul Highgate din Londra, un moment și un loc extrem de fascinante pentru noi ca cititori. Deceniul este marcat de schimbări majore și cartea abordează teme ca mișcarea sufragetelor, diferențele de clasă, infidelitatea, pierderea, toate adăugând nuanțe tabloului Angliei acelei perioade și poveștii celor două familii: Waterhouse și Coleman. Mi-au plăcut mult personajele, trăirile și răspunsul lor la toate aceste teme mari și înspăimântătoare ca parte din istoriile lor personale, trăite cu mult curaj și îndârjire. Recomand, se citește foarte repede și bonus: are informații inedite despre doliu în perioada victoriană, pentru cei pasionați de aspecte neobișnuite ale vieții celor care au fost aici înaintea noastră.
August 26, 2026
Povestea cărții este narată sub formă de fragmente din jurnalele personajelor principale, iar acest lucru o face și mai atractivă. Descrierile detaliate ale obiceiurilor și tradițiilor familiei aristocrate, precum și ale oamenilor din primele decenii ale secolului XX, au fost cât se poate de precise.
Read
January 25, 2016Romanul debutează furtunos, cu descrierea schimbului de soţii (contemporanul „swing”) la trecerea dintre ani. Dacă acțiunea ar fi avut loc la curtea reginei Maria Antoneta, mi s-ar fi părut firesc, dar în riguroasa Anglie a secolului XIX? Şocant.
Naraţiunea se întinde pe durata unui deceniu, începând în 1901, cu moartea reginei Victoria şi terminându-se în 1910, cu moartea soţului acesteia, regele Edward.
A doua zi după moartea reginei Victoria (stră-străbunica regelui George din filmul „The King’s speach”) toți englezii sunt în doliu, iar mulți dintre ei merg dis-de-dimineaţă în cel mai apropiat cimitir pentru un ultim omagiu. E și cazul lui Kitty Coleman şi a familiei ei, care se întâlnesc cu Waterhouse, o familie cu un statut social superior. Cele două familii au locurile de veci apropiate, mormântul familiei Waterhouse fiind ornat cu un înger imens, nu tocmai pe placul Colemanilor. Făcând parte din manierata societate victoriană, nimeni nu spune nimic deplasat, iar conversaţia se păstrează în parametrii politeţei. Fetele lor, fiind de vârse apropiate, reuşesc să se sustragă convenienţelor care le-ar fi impus să rămână tăcute alături de părinţi şi pleacă să se plimbe pe aleile cimitirului, unde se întâlnesc cu groparul ucenic Simon. Pe cei trei îi va lega o prietenie puternică şi de durată, care le va face pe familiile fetelor să aibă o relație pe care niciuna dintre ele nu e sigură că şi-o doreşte.
Deși poate părea o simplă poveste a două fetițe care copilăresc împreună, în vremuri de schimbări sociale radicale, subiectul e mult mai complex. Autoarea portretizează curentele de gândire socială şi politică la scară înaltă prin ideile şi vocile celor două fetiţe, care deseori imită sau sunt influenţate de punctele de vedere ale părinţilor.
Deoarece povestea e concentrată pe prietenia dintre Maud Coleman şi Lavinia Waterhouse, asistăm la aceste schimbări sociale într-un mod mult mai empatic şi realistic. În ciuda diferențelor de statut social al familiilor lor, Maud fiind mai bogată, fetele își consolidează prietenia, jucându-se frecvent împreună, alături de sora mai mică a Laviniei, Ivy May, şi Simon pe aleile din cimitir.
Odată cu schimbările politico-sociale, mama lui Maude se implică în mişcarea sufragetelor, ajungând să fie chiar întemniţată. Cele două familii sunt reunite şi divizate în diferite momente din carte. Povestea este relatată în mod original, de fiecare personaj în parte: Maud, Lavinia, părinţii lor, bunica Laviniei, Simon, bucătăreasa şi slujitoarea lui Maud, dna Baker şi Jenny.
Iniţial am crezut că astfel voi citi acelaşi lucru de mai multe ori, cu uşoare variaţii de percepţie, însă am remarcat cu plăcere perspectiva complet diferită a fiecărui personaj, făcând ca evenimentele abia relatate de altcineva, să capete mereu alte înţelesuri şi profunzimi. Cu fiecare nou capitol, personajele se dezvoltă și se desfăşoară în moduri care n-ar fi fost posibile dacă povestea ar fi fost povestită de un singur narator.
Tracy Chevalier începe să-mi placă tot mai mult, cu fiecare nouă nouă carte citită. Abia aștept s-o citesc pe următoarea. :)
Naraţiunea se întinde pe durata unui deceniu, începând în 1901, cu moartea reginei Victoria şi terminându-se în 1910, cu moartea soţului acesteia, regele Edward.
A doua zi după moartea reginei Victoria (stră-străbunica regelui George din filmul „The King’s speach”) toți englezii sunt în doliu, iar mulți dintre ei merg dis-de-dimineaţă în cel mai apropiat cimitir pentru un ultim omagiu. E și cazul lui Kitty Coleman şi a familiei ei, care se întâlnesc cu Waterhouse, o familie cu un statut social superior. Cele două familii au locurile de veci apropiate, mormântul familiei Waterhouse fiind ornat cu un înger imens, nu tocmai pe placul Colemanilor. Făcând parte din manierata societate victoriană, nimeni nu spune nimic deplasat, iar conversaţia se păstrează în parametrii politeţei. Fetele lor, fiind de vârse apropiate, reuşesc să se sustragă convenienţelor care le-ar fi impus să rămână tăcute alături de părinţi şi pleacă să se plimbe pe aleile cimitirului, unde se întâlnesc cu groparul ucenic Simon. Pe cei trei îi va lega o prietenie puternică şi de durată, care le va face pe familiile fetelor să aibă o relație pe care niciuna dintre ele nu e sigură că şi-o doreşte.
Deși poate părea o simplă poveste a două fetițe care copilăresc împreună, în vremuri de schimbări sociale radicale, subiectul e mult mai complex. Autoarea portretizează curentele de gândire socială şi politică la scară înaltă prin ideile şi vocile celor două fetiţe, care deseori imită sau sunt influenţate de punctele de vedere ale părinţilor.
Deoarece povestea e concentrată pe prietenia dintre Maud Coleman şi Lavinia Waterhouse, asistăm la aceste schimbări sociale într-un mod mult mai empatic şi realistic. În ciuda diferențelor de statut social al familiilor lor, Maud fiind mai bogată, fetele își consolidează prietenia, jucându-se frecvent împreună, alături de sora mai mică a Laviniei, Ivy May, şi Simon pe aleile din cimitir.
Odată cu schimbările politico-sociale, mama lui Maude se implică în mişcarea sufragetelor, ajungând să fie chiar întemniţată. Cele două familii sunt reunite şi divizate în diferite momente din carte. Povestea este relatată în mod original, de fiecare personaj în parte: Maud, Lavinia, părinţii lor, bunica Laviniei, Simon, bucătăreasa şi slujitoarea lui Maud, dna Baker şi Jenny.
Iniţial am crezut că astfel voi citi acelaşi lucru de mai multe ori, cu uşoare variaţii de percepţie, însă am remarcat cu plăcere perspectiva complet diferită a fiecărui personaj, făcând ca evenimentele abia relatate de altcineva, să capete mereu alte înţelesuri şi profunzimi. Cu fiecare nou capitol, personajele se dezvoltă și se desfăşoară în moduri care n-ar fi fost posibile dacă povestea ar fi fost povestită de un singur narator.
Tracy Chevalier începe să-mi placă tot mai mult, cu fiecare nouă nouă carte citită. Abia aștept s-o citesc pe următoarea. :)
February 3, 2012
Am citit cartea cu sufletul la gură și tare mă bucur că nu m-a dezamăgit așa cum a făcut-o Simetria de Temut. O carte foarte frumos construită, cu personaje superb conturate.
Displaying 1 - 7 of 7 reviews