Middlesex

by Jeffrey Eugenides

The astonishing tale of a gene that passes down through three generations of a Greek-American family and flowers in the body of a teenage girl.

In the spring of 1974, Calliope Stephanides, a student at a girls' school in Grosse Pointe, finds herself drawn to a chain-smoking, strawberry blond classmate with a gift for acting. The passion that furtively develops between them--along with Callie's failure to develop--leads Callie to suspect that she is not like other girls. In fact, she is not really a girl at all.

The explanation for this shocking state of affairs takes us out of suburbia- back before the Detroit race riots of 1967, before the rise of the Motor City and Prohibition, to 1922, when the Turks sacked Smyrna and Callie's grandparents fled for their lives. Back to a tiny village in Asia Minor where two lovers, and one rare genetic mutation, set in motion the metamorphosis that will turn Callie into a being both mythical and perfectly a hermaphrodite.

Spanning eight decades--and one unusually awkward adolescence- Jeffrey Eugenides's long-awaited second novel is a grand, utterly original fable of crossed bloodlines, the intricacies of gender, and the deep, untidy promptings of desire.

Genres: Fiction, Historical Fiction, Book Club, Contemporary, LGBT, Classics, Literary Fiction

529 pages, Paperback

First published September 4, 2002

About the author

Jeffrey Kent Eugenides is an American author. He has written numerous short stories and essays, as well as three novels: The Virgin Suicides (1993), Middlesex (2002), and The Marriage Plot (2011). The Virgin Suicides served as the basis of the 1999 film of the same name, while Middlesex received the 2003 Pulitzer Prize for Fiction in addition to being a finalist for the National Book Critics Circle Award, the International Dublin Literary Award, and France's Prix Médicis.

Reviews

[Adelina Traicu]

ce carte!


*dorind în secret și restul prozei lui Eugenides, iubind toate referințele făcute la cultura/mitologia greacă, la faptele politice din America și Turcia (cum se repetă istoria la scară mare)
și imaginându-mi că 30 de pagini din final nu au existat, era mai bine fără ele.

Dar Middlesex e despre mult mai mult de atât, e despre mai toate experiențele (căutarii) identității de gen, despre incest, homosexualitate, transexualitate și despre limita dintre gândirea tradițională și genetică.

[Hristina]

L-am citit cu întârziere pe Jeffrey Eugenides, sunt 20 de ani de când a scris Middlesex. Cred ca impactul asupra mea ar fi fost mult mai puternic atunci decât acum, asta pentru ca lumea s-a schimbat destul de mult, sau o parte din ea măcar, cea in care mă găsesc și eu. Cumva mintea mea făcuse loc destul pentru ca această lectură sa se așeze confortabil, cu tot înțelesul ei. Asta nu înseamnă că nu este în continuare relevanta, dimpotrivă, le-as oferi-o multora drept lectură obligatorie. Daca exista un lacăt peste noțiunile de corespondenta dintre sex și gen, aici este el spart. Cu blândețe și cu luciditate si chiar cu mult umor. Este o carte care ne impune sa ne revizuim normele, pe cele mai străvechi si pe cele mai fixe. Lumea este prea săracă și prea strictă atunci cand împarte oamenii doar in femei și bărbați. Este o realitate. Cine se opune ei este in poziția celor care spun ca pământul e plat.
Dar in afară de asta, cartea este si o foarte reușită poveste a unei familii de greci, cu trei generații, un război, un secret, o strămutare, o devenire si o decădere. Nu se putea ca ea sa nu-mi vorbească foarte intim. Pe toti refugiații, strămutați, emigranții, o sa-i unească întotdeauna un petec de teritoriu comun. Oricât de diferite sunt experientele lor, traiectoriile lor, ei au in comun o piesa de baza, exact ca șasiul unei masini. Orice model se configurează deasupra, lucrul care sta la temelie, este tot ăla.
Foarte mișto, este o carte de citit, nu stiu daca de recitit, neapărat.

[Adriana]

"Cu totii ne luptam cu disperarea, dar in cele din urma ea invinge intotdeauna. Trebuie sa invinga. Altfel n-am putea sa ne luam ramas-bun."

[Gabriela Pistol]

3.8

O frază foarte frumoasă și o poveste ușor de urmărit, captivantă uneori (mai ales prima jumătate). Alteori, lungită până la exasperare (toată pubertatea, perioada lungăăăăăă de descoperire a sexualității și chiar și finalul). Unele clișee, un paralelism de multe ori forțat cu miturile grecești, ceea ce dă o notă de cringe.

!!!! Serious spoilers ahead !!!!

Iar unele fire sunt chiar greu de crezut (fata atât de docilă care decide să fugă de acasă și devine un fel de lucrătoare sexuală? preotul gone rogue? urmărirea ca în filmele de acțiune între cumnați?). Lucrurile o iau razna in ultima parte ca în filmele de la Hollywood. Și o luaseră deja razna ca în telenovelele grecești la început. E nevoie de cam multe suspendări ale îndoielii.

Dar, dacă accepți aceste excese, povestea în sine e foarte catchy.

[Andraș]

Tehnica de scris a lui Eugenides este faină, cred că asta salvează romanul, alături de episoadele despre experiența imigranților greci în america, descrierea culturii, macat parțial, din prima parte și jumătatea secolului douăzeci. Experiența lui Cal se simte pe alocuri lipsită de autenticitate, privită dintr-o zonă heteronormativă, dar asta era mentalitatea din perioada în care e scris romanul și chiar și cea în care se desfășoară. Nu știu poate ar fi iarăși ceva frumos de văzut ca un autor cis-het să nu scrie despre un personaj intersex care nu prea înțelege mișcarea pentru drepturile persoanelor intersex? O să rămân la 4 stele pentru experiența greacă și pentru scriitură, dar modul în care Cal este conturat mă irită din atâtea puncte diferite.

[Codrina]

As vrea sa fac o recenzie pe masura cartii - elocventa, smart si cuprinzatoare -, dar ca sa explic ce fel e cartea asta voi recurge la urmatoarea formulare saracacioasa, insa deloc exagerata: stiti cartile acelea la finalul carora nu stiti ce sa faceti cu voi si va trebuie cateva clipe sa procesati ca ati ajuns la final? ASTA E UNA DIN CARTILE ACELEA! Tocmai ce am incheiat-o si, dupa cateva momente de inspirat adanc, m-am apucat sa scriu randurile astea tragand din tigara de parca am fost anuntata ca am scapat de la primejdie si totusi mai am o zi de trait si aia e ultima tigara pe care o mai pot gusta. Usor macabru, dar asa de tare m-a lovit frumusetea ei. Daca va place actiunea expusa cinematic, istoria si cultura, mitologia, figurile de stil de efect si totusi nu livresti, pompoase - Middlesex livreaza asta in toate cele aproape 700 de pagini! In fiecare din ele, ca nu a avut un capitol plictisitor. Totul construit atat de superb, cu schimbari de cadru fine, cu adaugiri care sa nu ingreuneze deloc miezul actiunii, ci, dimpotriva, sa il finiseze in momente de "Evrika", cu mise-en-scene calibrata la natura evenimentelor ce urmeaza sa se desfasoare (scene halucinante de razboi din 1922, tensiunea necunoscutului din fata unor imigranti ce se indreapta spre taramul unui nou inceput, greutatea vietii din ghetto-urile din Detroit, felii din viata americana derulate in doza perfecta, pe fundalul diferitelor crize din istoria US si totusi din afara ei si cate si mai cate). Un deliciu. Un roman despre identitate, atat individuala, cat si colectiva, cu zoom in si zoom out care nu te oboseste, dar te framanta cu orice pagina intoarsa. Iti ostoieste setea ca apoi sa iti dea o arsita si mai mare. Wow. Imi dau seama ca am ajuns la delir cu recenzia asta care se voia simpla. Dar da, asta e efectul acestui roman pe care il recomand oricui. Daca nu o sa iti placa, la finele sau nu vei fi irosit timp. Vei sti atat de multe despre razboi, familie, discriminare (rasiala, sociala, sexuala) ca vei avea impresia ca ai citit o mini-enciclopedie. Dar prezentata ca un film intens. Citind romanul, nu m-am putut opri din a ma intreba cine l-ar putea ecraniza, pentru ca este mina de aur. AUR. Spor la lectura!

[Claudia Șerbănescu]

În prima jumătate, cartea deapănă povestea unei familii de greci originari din Asia Mică, al căror destin îi poartă până în orașul industrial Detroit, aflat, ca toată planeta, în vremuri de frământare: 1922-1975.
A doua parte se concentrează pe transformarea bruscă și dureroasă a mezinei familiei Stephanides din Calliope în Cal din cauza unor pârdalnice de gene nelalocul lor.
O poveste deloc veselă scrisă cu mult umor.

[Alex]

este o carte surprinzătare pentru că maratează istoria inedită a unui hermafrodit , dar și istoria zbuciumată a familiei lui. Narată lu pers.I cartea este o delicată trecere prin trăirileui al treilea gen, o mărturie sinceră,autentică, fără prejudecăți, fără vreo urmă de judecată sau de trăiri religioase sau mistice. Mi-ar plăcut foate tare, mai ales căe plină de umor, de vieți trăităși simțită, de istorici pers onale, de inedit

[Bogdan Butoi]

E scrisa superb, nu degeaba gasesti la review-uri bucati din monoloagele interiore.

Mi-au placut povestea Desdemonei + Lefty si a lui Milton, probabil pentru ca erau ancorate in realitati istorice (razboi, genocid, industrializare etc). Povestea lui Cal m-a cam pierdut in perioda Obiectului, parca prea multe descrieri si prea predictibil. Dar dupa Obiect si pana la sfarsit a fost absolut seducatoare.

Am fost prins de tema intersex, era ca si cum citeam despre o specie umana noua si cum se adapteaza la viata in societate. Nu ca ar fi incompleta, dar m-a surprins ca nu e mai predominanta in carte, aproape ca ai crede ca e o tema secundara.

Mentiuni speciale:
-perspectiva atotstiutoare a naratorului personaj mi-a adus aminte de Alia din Dune care se naste cu amintirile tuturor femeilor din familia ei (scena nasterii lui Cal a fost superba)
-detaliile istorice de la vremea aia (batali de la Smyrna, conditiile de munca de la fabrica Ford, contrabada cu alcool, marea criza din 29)
-detaliile din perspectiva medicala asupra persoanelor intersex (mi-a cam fiert sangele in vene la raportul medical)
-am ras mult la cea mai simpla si accurate descriere a unui personaj: avea stramosi propietari de sclavi si facea lectii de canto

[Ștefan Ciobăniță]

Cartea asta este de o complexitate fascinată. A oferit cu muuuult peste tot ce mă așteptam să livreze. Vorbim despre 3 generații, despre Grecia, Detroid, San Francisco, despre relația cu corpul și mintea noastră, despre traume, monștrii proprii care ne pândesc până-n mormânt, exploatare, lupta de clasă, rasism, ură, dar și despre acceptare, împăcarea cu sine, începuturi noi. Despre toată complexitatea și variația experienței umane 🫶
Cea mai bună dintre cele mai bune (dintre cărțile citite până-n prezent)

[Alma]

As putea spune ca sunt 3 povesti in una singura: o frumoasa poveste despre imigrare, razboi si adaptare la o noua cultura ( pe care am adorat-o) , povestea lui Callie, hermafroditul si parintii ei, povestea lui Callie. Cartea are referinte istorice foarte bune si interesante, America anilor 30-75, cultura greceasca. Povestea devine uneori lenta si mai putin pasionanta, de unde si cele 4 stele, dar ramane o carte memorabila.

[Anda Ionașcu]

La prima vedere, „Middlesex” este o sagă de familie, dar pe parcurs devine mult mai mult decât atât. Romanul vorbește despre identitate, apartenență și schimbările prin care trecem, păstrând mereu în centru oameni credibili și povești care se leagă surprinzător de bine între ele.

Jeffrey Eugenides alternează momentele pline de umor cu cele mai serioase, iar rezultatul este o carte amplă, care reușește să fie în același timp intimă și captivantă.

[Vam]

Nu pot să scap de sentimentul că e o carte cu happy end, americană, aşa cum recunoaşte şi naratorul că e. Şi de asta am nevoie, nu neapărat pentru că e o lectură de vară sau de vacanţă, dar pentru că lumea în care trăiesc chiar are nevoie de lucruri pozitive şi fericite.

[Iulia]

In 2022 mi-am propus sã recitesc Eugenides, 2/3 am reuşit: am bifat "Intrigã matrimonialã" şi "Middlesex". Cu oarecare surprizã, Intriga mi-a oferit mai multã plãcere şi stimul intelectual decât Middlesex, exact invers fațã de impresia de la prima citire. Mi-a mai rãmas doar "Sinuciderea fecioarelor", pe care cândva am pus-o pe locul 3 pe podiumul preferințelor - acum am senzația (*inexplicabilã) cä m-am înşelat. Vom vedea 😊

[Dia Diana]

Iubesc aceasta carte.

[Lacra]

Abandonata dupa 230 de pagini. "Ii mai dau o sansa, inca 20-30 de pagini". Nu a meritat. Aveam asteptari mari, dar din pacate am ramas dezamagita. 230 de pagini nu au reușit să-mi transmita nimic.

[Ana88]

Revin cu review, pe cat de traumatizanta a fost cartea asta, pe atata de geniala. Isi cam merita premiile🙏

[Melania]

JEFFREY EUGENIDES - Middlesex

n Middlesex, personajul principal e un hermafrodit. Un om care se naște femeie și devine bărbat. prima parte din carte este povestea de dragoste dintre Desdemona și Lefty, bunicii ei/lui, care sunt și frate și soră. O iubire pasională, născută în satul lor natal, Smirna, și continuată în Detroit, acolo unde cei doi fug când izbucnește răscoala și Smirna e arsă din temelii. Pe vaporul cu care ajung în America, Desdemona și Lefty îi conving pe pasageri că acolo s-au cunoscut și s-au îndrăgostit. Se căsătoresc pe vapor și când ajung în casa verișoarei lor, care e singura care știe că sunt frați, încep să trăiască asemeni unor tineri însurăței. Lefty își caută de lucru, Desdemona se învinovățește pentru păcatul pe care îl trăiesc, dar viața în America începe să dea roade. Li se naște primul copil, un băiat: Miltiades, alintat Milt. Apoi, deși grecoaica se ferește și își impune abstinența de la o viață sexuală în păcat, într-o noapte se mai întâmplă o dată să rămână însărcinată. Li se naște o fetiță. A doua parte le e dedicată părinților lui Callie, Milt și Tessie, care și ei trăiesc o poveste de dragoste incestuoasă. Tessie e fiica verișoarei lui Lefty și a Desdemonei, prin urmare verișoara de gradul II a lui Milt. Genele continuă să se amestece, până când se naște Callie și unde se opresc într-o disfuncție genetică. Dragostea dintre cei doi verișori nu e la fel de palpitantă și incitantă ca cea dintre cei doi frați, însă are elemente emoționante, pentru că așa frumos știe Eugenides să redea lucrurile.Cartea nu e împărțită fizic în părțile despre care vă spun eu, însă eu am perceput-o ca fiind alcătuită din trei părți. Ultima și cea mai interesantă, din punctul meu de vedere, e despre Callie. Despre cum se descoperă ea ca fată, cum își observă corpul și procesele prin care trece în comparație cu al celorlalte fete, despre cum își dă seama că e altfel și despre câte eforturi face să ascundă ce e. Și nici măcar nu știe ce e, pentru că nimeni nu vorbește cu ea, nimeni nu înțelege prea bine ce se întâmplă la ea „acolo jos”. Nimeni nu știe, în afară de părinții ei și aceștia nu consideră că ar fi ceva grav. Cu atât mai mult cu cât ea minte în privintă dezvoltării ei ca fată, iar mama ei e convinsă că e normală pentru că are ciclu. Doar că e o minciună, mai mult din dorința de a o liniști pe maică-sa. Când în sfârșit o duc la un specialist (momentul care a făcut cartea super interesantă), atât părinții cât și adolescenta află lucruri care, deși pe ei îi liniștesc, pe Callie o îngrozesc, o determină să fugă, să se accepte și să devină băiat.Dar, înainte de vizita la doctor, fata se îndrăgostește de una dintre colegele ei de școală, denumită „the Obscure Object”. Cum-necum, lucrurile între ele avansează și într-o vacanță, pe lângă dragostea platonică ce i-o poartă fetei, Callie cunoaște și plăcerea senzuală alături de ea. Prima dragoste, atât de scurtă și pasională cum e, rămâne în amintirea lui Cal, atunci când povestește despre ea, pentru că odată cu fuga lui, lasă în urmă familie, iubire și viața de femeie. E foarte emoționat descrisă perioadă transformării lui, oamenii pe care îi întâlnește și lucrurile pe care trebuie să le facă. La fel de emoționat e și momentul când e nevoit să le ceară ajutorul părinților lui, după ce a dispărut din camera de hotel, lăsându-i cu întrebările în aer și cu durerea în suflet. Telefonul pe care îl dă îi aduce nefericita veste că tatăl lui a murit, așa că se întoarce acasă la înmormântarea lui. Se întoarce ca băiat, în care mama lui încă o mai regăsește pe ici, pe colo, pe Callie.

După înmormântare, Desdemona, pe care Eugenides a uitat-o închisă într-o cameră după moartea lui Lefty, îi povestește lui Cal de ce este el așa cum este. Îi spune despre incestul ei cu bunicul lui, dar și despre cel al părinților lui.Deși Middlesex e povestea atâtor personaje, în atât de multe perioade ale vieților lor, Cal e mereu prezent, de la început până la sfârșit. Și pentru că trebuie să știm ce s-a întâmplat cu el după momentul întoarcerii sale acasa, își presară povestea cu momente din viața lui de bărbat de peste 40 de ani. Locuiește în Berlin, e diplomat și n-a avut niciodată o relație de durată cu vreo femeie. Toate se termină înainte să ajungă în pat. Însă cu Julie Kikuchi lucrurile stau altfel. E singura căreia îi povestește ce-i cu el și singura care acceptă.

[Andra Moraru]

O carte care tratează o temă foarte actuală (identitatea sexuală și identitatea de gen) și care ar fi putut cu ușurință să devină o dramă teribilă pe baza acestei teme.

"Odiseea" familiei grecești strâmutate peste ocean ne arată că zei n-au murit, ci continuă să se joace cu soarta muritorilor și în America tuturor posibilităților. Avem toate tragediile antice: incest, lesbianism, înșelăciunea familiei, gelozie, abandonarea iubitului, lupta pentru putere, pedepsirea părinților prin copii și toate culminează cu hermafroditismul personajului principal. Dar Eugenides reușește să ne facă să empatizăm cu Callie/ Call fără să ne smulgem părul din cap de neputință, fără lacrimi și suspine, prezentînd viața așa cum este, cu momente grave, dar și multe momente pline de umor, ceea ce mi-a plăcut enorm.

M-am simțit un pic enervata de faptul că personajele feminine, cu excepția Desdemonei poate, au fost concediate rapid din prim-planul acțiunii, îndeplinindu-și rapid "rolurile" și apoi dispărînd pentru a lăsa scena bărbaților: Tessie vs. Milton, Zoe vs. Părintele Mike, chiar și Sourmelina vs. Jimmy. Dar I-am iertat păcatele pentru că scriitura este extraordinară, genul de carte pe care nu vrei să o termini, îmbină atît de fain planurile, dramele și personajele.

[Andrei]

Impresionanta nu atat prin persnajul principal si particularitatea lui cat prin modul in care trece prin trei generatii de greci care traiesc in America.

Paginile cu Obiectul sunt printre cele mai frumoase cand e vorba de iubire in literatura.