"Guarda la cocaina, vedrai polvere. Guarda attraverso la cocaina, vedrai il mondo"
La coca la sta usando chi è seduto accanto a te ora in treno e l’ha presa per svegliarsi stamattina o l’autista al volante dell’autobus che ti porta a casa, perché vuole fare gli straordinari senza sentire i crampi alla cervicale. Fa uso di coca chi ti è più vicino. Se non è tuo padre o tua madre, se non è tuo fratello, allora è tuo figlio. Se non è tuo figlio, è il tuo capoufficio. Se non è il tuo capo, è la sua amante, a cui la regala lui al posto degli orecchini e meglio dei diamanti. Chi la usa è lì con te. È il poliziotto che sta per fermarti, il chirurgo che si sta svegliando ora per operare tua zia, l’avvocato da cui vai per divorziare. Il giudice che si pronuncerà sulla tua causa civile e non ritiene questo un vizio, ma solo un aiuto a godersi la vita. La cassiera che ti sta dando il biglietto della lotteria. Se non è lei, è il parroco da cui stai andando per la cresima, l’assessore che ha appena deliberato le nuove isole pedonali, il parcheggiatore che ormai sente l’allegria solo quando tira. Il ricercatore che sta seduto ora a destra del professore, il vigile urbano che suda moltissimo anche se è inverno, il lavavetri con gli occhi scavati. Tuo cognato che non è mai allegro o il ragazzo di tua figlia che invece lo è sempre. Il costruttore della casa in cui vivi, lo scrittore che leggi prima di dormire, la giornalista che ascolterai al telegiornale. Ma se, pensandoci bene, ritieni che nessuna di queste persone possa tirare cocaina, o sei incapace di vedere o stai mentendo. Oppure, semplicemente, la persona che ne fa uso sei tu.
Roberto Saviano is an Italian writer and journalist. In his writings, articles and books he employs prose and news-reporting style to narrate the story of the Camorra (a powerful Neapolitan mafia-like organization), exposing its territory and business connections. In 2006 he wrote his bestselling book Gomorrah, where he describes the clandestine particulars of the Camorra business.
Zero pentru modul în care a fost ticluită această carte, unu pentru micronarațiunile din care e țesută. Problema lui Saviano este că nu vede pădurea dincolo de copaci. De-ar fi unica problemă, iar ieși cel puțin un simpatic album de familie. În fond, oricare din istorioarele, care pot fi pescuite de pe wikipedia, are potențialul unui scenariu de film.
Dar textele nu se leagă. Abuz de pathos și digresiuni lirice. Îngrămădire de clișeuri. Doi traficanți sunt comparați cu Copernic și Gallilei din dorința de a spune că totul se învârte în jurul cocainei. O frază de doi bani cu care autorul probabil că se mândrește.
Cretinism topografic și cronologic. O corabie care se îndreaptă din Columbia spre Italia trebuie să facă ocolul Americii de Sud pentru a evita canalul din Panama. Asta cum? Un baron al crimei organizate își convertește în 1993 activele în mărci germane, anticipând căderea Zidului din Berlin. Alo? Zidul a căzut cu patru ani mai devreme!
Autorul și-a făcut carieră datorită sentinței de moarte pronunțate de mafie. De atunci are escortă. Cinci laureați ai premiului Nobel, printre care Gorbachev și Desmond Tutu, l-au susținut în cauza nobilă. Un marketing foarte bun. Pentru un scriitor foarte prost.
Cartea „ZeroZeroZero” a lui Saviano reprezintă un demers jurnalistic de investigație extrem de profesionist, cu atât mai mult cu cât nu plictisește. Nu-i un documentar, e mai mult o confesiune asupra lucrurilor văzute și aflate de către jurnalist. I se simte tristețea și epuizarea în glas, i se simte teama și dorința de retragere. În același timp, știe că e prea târziu să renunțe. Gomorra a avut un succes imens, o campanie de presă și o meditatizare incredibilă, atrăgând simultan și revolta sistemului criminal italian. E deja târziu să iasă din joc, iar scopul acestor dezvăluiri a fost ilustrarea adevărului. Nu are cum să fugă, faptul că a intrat în vizorul corupției nu l-au determinat să dea înapoi, deși, într-un interviu publicat în ziarul Adevărul, mărturisește că și-a urât cartea de debut – „Gomorra”.