The Transcendental Temptation

by Paul Kurtz

A landmark work. Mandatory reading for anyone who wants to learn to be a good skeptic.In this widely acclaimed and highly controversial book, Paul Kurtz examines the reasons why people accept supernatural and paranormal belief systems in spite of substantial evidence to the contrary. According to the author, it is because there is within the human species a deeply rooted tendency toward magical thinking - the "transcendental temptation" - which undermines critical judgment and paves the way for willful beliefs. He explores in detail the three major monotheistic religions - Judaism, Christianity, and Islam - finding striking psychological and sociological parallels between these religions, the spiritualism of the 19th century, and the paranormal belief systems of today. There are sections on mysticism, belief in the afterlife, the existence of God, reincarnation, astrology, and ufology. Kurtz also explains the nature of skepticism as an antidote to belief in the transcendental.

Genres: Philosophy, Religion, Science, Psychology, Nonfiction, Skepticism, Atheism

610 pages, Paperback

First published December 1, 1986

About the author

Dr. Paul W. Kurtz was a prominent American skeptic and secular humanist. Before his retirement, he was Professor Emeritus of Philosophy at the State University of New York at Buffalo, having previously also taught at Vassar, Trinity, and Union colleges, and the New School for Social Research.

Reviews

[Ady ZYN · Rating 5 out of 5]

`Ispita transcendenței este atât de puternică, încât tindem să vedem o cauză divină în orice, în ciuda inexistenței unor dovezi credibile.`

Cartea lui Paul Kurtz este o carte filosofică, căci într-o lume în care informațiile circulă uimitor de repede dinspre tot felul de autorități mai mult sau mai puțin credibile, departe de a fi infailibile vis a vis de cunoaștere, „filosofia are o funcție importantă de îndeplinit, pentru că poate ajuta la menținerea în viață a inteligenței critice, a înțelepciunii contemplative și a neîncrederii sceptice atât de esențiale pentru dezvoltarea cunoașterii.” Astfel că viziunea filosofică a lui Kurtz se îndepărtează de calea pe care filosofia modernă s-a îndreptat. El critică acea fuziune între filosofie și lumea universitară care transformă filosofia într-o materie inertă, dedicată doar unui grup restrâns de oameni, deloc fecundă cu privire la problemele intelectuale autentice despre sens și existență. Lumea universitară a scos filosofia din sfera vieții și a golit-o de profunzimi secătuind-o de creativitate și capacitate de a ne mira. „Filosofia ar trebui să ne mențină vie capacitatea de a ne mira.” Pentru Kurtz, filosofia are rostul sanitarului mintal în tumultul de idei. De aceea, filosofii și filosofia trebuie să analizeze mediul prin care sunt transmise ideile. Michel de Montainge pare a sublinia această atitudine nobilă a filosofiei scriind în celebrele sale eseuri că "Înțelepții spun că în privința învațăturii doar filosofia, iar în privința făptuirii doar virtutea sunt îndeobște potrivite tuturora, oricare le-ar fi rangul sau starea."

Înarmat cu acestă profunzime a filosofiei practice, autorul ne prezintă finitudinea vieții nu ca pe o damnare menită să îndoaie sufletul și să-l înece în pesimism și resemnare ținute în frâu de patima iluziilor, ci ca pe un mijloc de evaluare obiectivă a vieții înscrise între cele două limite, naștere și moarte și a tuturor lucrurilor care dau valoare fiecărui moment dintre cele două puncte, unde libertatea de afirmare și creativitatea își dau mâna pentru realizarea unui individ dornic de a trăi. Pragmatismul lui Kurtz conduce la optimism. În ciuda dramelor întâlnite pe parcursul satisfacerii plăcerilor și dorințelor (acestea fiind sursă reală de satisfacție), viața merită trăită fără resemnare. Dacă ceva nu-ți convine, îți este potrivnic, îți oferă disconfort, atunci schimbă situația, ia atitudine. „Nu mai sta degeaba: ajută la atenuarea sau eradicarea răului, la întocmirea de noi legi. Vino cu o soluție viabilă.” Un curent de gândire aflat în opoziție evidentă cu un mod de viață bazat pe resemnare. „Creștinismul nu oferă un mijloc miraculos de a scăpa de suferință, ci ne pune la îndemână miraculosul mijloc de a o îndura.” zice Nicolae Steinhardt. Kurtz opune acelei gândiri resemnate o observație pragmatică încurajatoare. „Necazurile umane sunt remediabile într-o anumită măsură, în cazul în care există oportunitatea, prin folosirea inteligenței și prin îmbunătățirea resurselor pe care le avem la dispoziție. [...] Pentru umanist, nu este suficient să ne adunăm curajul de a fi (adică de a supraviețui în fața adversității), ci trebuie să ne cultivăm curajul de a deveni. Cu alte cuvinte, trebuie să căutăm să ne refacem viața în mod constant în ciuda tuturor forțelor din natură și din societate care caută să ne copleșească."

Pentru ca acest demers să fie corect înțeles, autorul prezintă o caracteristică importantă a dobândirii cunoaștereii: scepticismul. Îndoiala este o recunoaștere a faptului că noi, oamenii nu putem avea o imagine absolută a realității și e acel moment de blocaj al comportamentului când deprinderile nu ne mai sunt de folos și trebuie să realizăm un salt prin care să formulăm noi ipoteze care să ne rezolve blocajul. De aceea modestia intelectuală își asumă limitarea, faibilitatea și probabilismul. Faibilismul implică acceptarea nesiguranței validității unei concluzii, pentru că oricând, oricine poate greși și un motiv al greșeli este că datele pe baza cărora se formulează concluziile pot fi insuficiente sau greșit interpretate, iar date noi pot infirma concluziile anterioare (probabilism). Cunoașterea fenomenelor prin experiență are astfel o tentă de incertitudine ce se manifestă prin ipoteze descriind aspecte ale lumii care nu pot fi fixate prin explicații definitive, dând impresia de realitate materială iluzorie.

Dacă nimic nu poate fi bătut în cuie ca fiind stabil, atunci felul cum înțelegem lumea materială, științific nu este decât o iluzie, moment în care această incertitudine este înlocuită cu o lume transcendentală, divină care să nu aibă nevoie ca elementele constituente să fie întemeiate pe experiența simțurilor, evaluarea ipotezelor și prin apelul la rațiune noile instrumente fiind de ordin mistic, intuitiv și revelatoriu a căror menire ne completează existența logică cu o percepție a transcendentului. Dar câtă relevanță are acest transcendent în cadrul specific al cunoașterii umane? Aici intervine scepticismul, care operează ca un brici asupra complexității realității. Astfel, modul de gândire pragmatic al umanismului are o serie de criterii de evaluare a ideilor care conjugate produc o finalitate practică, utilă.

Dovezile, validitatea logică și caracterul practic stau la baza metodei științifice precum niște norme generale de bun simț la care fac apel chiar și cei care se dezic de astfel de gândire. Viața de zi cu zi e acordată într-o mai mică sau mai mare măsură acestui tip de gândire al raționamentului tehnologic. "chiar dacă mintea primitivului este axată pe tradiția sa religioasă mistică, acest lucru nu subminează sau invalidează angajămentul său față de raționamentul său tehnologic." Rațiunea este inerentă oricărui om, chiar și celui care o ține într-o stare latentă. Ea este componenta importantă a inteligenței critice. Acest tip de inteligență este o manifestare a logicii și a experienței testării spre o căutare a unor principii generale obiective, demers cu o largă aplicabilitate, de la știință și tehnică până la etică și politică. Inteligența critică este o trăsătură care a permis speciei umane să evolueze prin adaptarea la schimbarea mediului de viață, deci face parte din natura umană. "Inteligența critică se referă la o capacitate, la o dispoziție a minții, o metodă, o atitudine sau o abordare ce poate fi folosită pentru a înțelege, a discerne și a evalua relații și pentru a face față problemelor."

Deci, primele 100 de pagini ar putea reprezenta o asanare a gândirii întru limpezirea ei de prejudecăți oricât de metodică ar fi ea, căci în limpezimea ei se poate reflecta însăși limitările ei rezultând astfel o formă de decență intelectuală a cunoașterii. Kurtz, după ce a construit un cadru conceptual, expune mai departe modul cum trebuie să ne creăm un standard al exigențelor pentru a respinge erorile de gândire și să nu încurcăm valorile sporind iluziile mai ales că ne naștem și devenim într-un spațiu deja organizat pe baza unor convenții din care derivă credințele nostre, limbajul, manierele, normele și valorile. Credințele încetățenesc obiceiurile, iar acestea au rol fundamental și pragmatic în viața socială conferind stabilitate și încurajând cooperarea.

În partea a doua, avem parte de o critică sceptică la adresa celor trei religii avraamice. El le ia pe rând pe fiecare în parte și le analizează pretențiile de transcendență a mesajului ridicând semne de întrebare asupra pretențiilor profeților lor de a transmite mesajul divin. Sunt pretențiile lor și ale urmașilor lor susținute limpede de dovezi, încât să avem certitudinea autenticității lor sau putem să recunoaștem că probabil există vorba de înșelătorie ori/și autoînșelare? Putem observa cum s-au format unele religii noi, mormonismul, millerismul și adventismul, din secolul XIX, ca să ne dăm seama și cum ar fi putut să apară și marile religia pentru care nu mai avem așa multe surse alternative, iar dacă putem să punem la îndoială concepțiile lor prin raportarea la o patologie mintală sau a discordanțelor din învățătura lor, inclusiv setea de outere și autoafirmare a profetului, n-am putea ridica întrebări și asupra religiilor tradiționale care și ele par a urma aceste reguli?

Omul antic s-a trezit într-o lume care i-a dat impresia că așa a fost dintotdeauna. N-a avut posibilitatea să vadă mult înapoi în timp și asta l-a amăgit că lumea i-a fost oferită lui și el pus să domnească asupra ei prin conlucrarea dintre el și cel care i-a oferit-o. Cea mai mare parte din timp, omul antic n-a avut o memorie temeinică a istoriei, cel puțin așa cum o înțelegem noi azi pe baza multor izvoare păstrate în stare bună care ne permit să construim imaginea unui trecut solid. Omul preistoric, și apoi antic, tulburat de boli și angoase existențiale, presat de evenimente violente, a întrezărit istoria prin prisma mitologiei unde el a fost în prim plan mereu și mitologia s-a contopit cu trecutul și astfel i-a fost sursă pentru sensul vieții. Transcendentul l-a ispitit pentru că acolo avea impresia că în spatele haosului și al contingentului se găsesc ordine și sens. Refugiindu-se în transcendent, omul a renunțat la simțul critic, la îndoială, moment în care alți oameni au reușit să prospere de pe seama acestei refugieri inocente.

Problema ridicată la final este dacă vom putea scăpa de ispita aceasta a trancendenței și s-o înlocuim cu un scepticism rațional din care să derivăm tot ce atribuiam miturilor religioase străvechi, anume morală și identitate etnică care trece de granițele națiunii acceptându-ne failibilitatea. "[Căci] istoria ne-a arătat că ar trebui să fim sceptici față de toate punctele de vedere, inclusiv față de cele ale scepticilor. Nimeni nu este infailibil și nimeni nu poate pretinde că deține monopolul asupra adevărului sau virtuții. Ar fi absurd ca scepticismul să încercece să se transforme într-o nouă credință. "

[David · Rating 5 out of 5]

Make no mistake: this is a college textbook. I borrowed a copy from the Furman University library. Having said that, it is one of the most well-written texts I have read in quite a while. The author is a writer of the highest caliber. Yet while the subject matter is profound, the style and syntax of this book are easily handled by the average reader. One would not need to read the entire text to gain insight from it, and it is well organized, footnoted, and in no way dense or ponderous. The only criticism I would make is that the author protests too much -- often repetitiously -- that he is giving any opposing points of view full open-minded consideration, even as he is systematically exposing them as frauds.

This text was written in order to carefully examine the fundamental instinct in human beings to discern the ineffable -- the transcendent. Hence the title. Kurtz states up front that he is a secular humanist. He bemoans the fact that "religionists" miss out on much of temporal existence because they are too focused on a mythical hereafter, while humanists busy themselves with building a "better world" in an ultimately and admittedly meaningless Universe. He examines in detail the origins of all religions, but concentrates a majority of chapters on the three major monotheistic religions -- Judaism, Christianity, and Islam. Later he also covers more modern movements such as Mormonism, Seventh Day Adventism, 19th and 20th century spiritualism, and the secular religions of Marxism and UFOlogy. He also devotes a chapter to the various forms of Astrology. I found especially useful his keen knowledge of context, history, and sacred writings, and he shows how many of the precepts and Laws of the great religions are pre-dated by earlier belief systems.

Like many thoughtful and inquisitive scientists, Kurtz wonders how it is that superstition (read: religion) has continued to hold such a tight grip on a majority of human beings into the post-modern world. He does this from his perspective as an atheist, even as he elsewhere (in this text) admits that agnosticism is probably the most intellectually honest position to take, since by definition people of faith cannot empirically prove the existence of a God, and by the same criteria neither can the atheist prove not. Like most atheists he trashes the "argument from ignorance", i.e. -- since one person believes -- because another does not is not proof for the divine or supernatural. He states that the burden of proof is on the one making extraordinary claims, and I agree with him here.

This is an excellent book for anyone who has considered the genesis of their own belief system, for anyone who has contemplated their own mortality and morality, and for those, like myself, who are forever wondering about an alternative view.

[Mihail Feraru · Rating 3 out of 5]

It's a decent book, worth reading if you are new to the idea of challenging religion from a philosophical point of view, but I couldn't finish it, I think I'm too used to the subject and got a little bored.

[John · Rating 5 out of 5]

Paul Kurtz was largely responsible for the secularization of humanism. Indeed, Pat Robertson’s and other fundamentalist’s ravings about the evils of secular humanism have been largely directed toward the movement started by Paul Kurtz. Kurtz, in addition to being a widely recognized professor of philosophy and author of 50 books and 800 articles, founded:

-the publishing house Prometheus Books
- the Committee for Skeptical Inquiry
- the Council for Secular Humanism
- the Center for Inquiry

He also served as editor for Free Inquiry Magazine, a publication of the Council for Secular Humanism.

Paul Kurtz was essentially the father of the modern secular humanist movement in the United States. The Center for Inquiry now has over 40 Centers and Communities worldwide. For some years, PEW research has indicated that the fastest growing demographic in the American religious community are the “unaffiliated,” or un-churched. The humanist and skeptical community in the US owes a great debt to the intellectual foundations laid by Paul Kurt, Martin Garnder and James Randy.

THE TRANSCENTENTIAL TEMPTATION, published in 1986, predated the New Atheists books by almost 20 years, but Dawkins, Hitchens, Harris, Dennett, Carrier and Loftus explored no new territory not already covered by Kurtz in THE TRANSCENTENTIAL TEMPTATION (TTT). TTT, subtitled “A Critique of Religion and the Paranormal,” is a clearly written and easily read treatment of the ancient religions, the modern religions, various aspect of the paranormal (spiritualism, ESP, UFOlogy). A dozen pages or so early in the text place the work within the framework of philosophy, but once past this rough spot, the book remains interesting and very informative. It is longer and more comprehensive than any of the new atheist books, but in ways far more inclusive. I especially enjoyed Kurt’s work in answering the question: “Given the historical inaccuracies, factual errors and outrageous claims, why is revealed religion so persistent in modern technological society?” For the answers, read the book.

Kurtz died in October 2012, but he lived to see much progress in American and worldwide movements of secular humanism and skeptical inquiry since the publication of this book in 1986. With the exception of John Loftus’ book, Kurtz’s “The Transcendental Temptation” is the best of the bunch.

Highly recommend.

[David Layton · Rating 4 out of 5]

Paul Kurtz was one of the major architects of the American Secular Humanist movement in the late 20th century. This book is one of his major statements on the subject, focusing on the theme that skepticism is better than faith as a starting point for understanding how things actually work. It's a long book making critiques of all the major forms of credulity: the three Abrahamic religions, novel religions such as Mormonism, spiritualism, mentalism, UFOlogy, astrology, and so on. The book opens with an explanation and defense of philosophical skepticism. This explanation makes the theoretical groundwork for the critiques that comprise the bulk of the book. Kurtz belongs to the American pragmatism strain of philosophers, following C.S. Pierce, William James, John Dewey, and Sydney Hook. As such, he favors what might be called "natural language" philosophy over what he denigrates as nitpicking exercises in formal logic that dominated philosophy departments of universities in the late 20th century. This stance makes the book easy to read, with only a small amount of philosophical jargon and only a few references to prior philosophy. In the critique portion of the book, Kurtz follows a regular pattern. He explains some aspect or problem of the faith position he will critique, such as the historicity of Jesus or Moses, states the beliefs of the followers of the faith, and then raises the major questions regarding the problem: what is the evidence? are there alternative explanations? what is the legitimacy of each explanation? Through all his analysis, Kurtz is very careful to say that the faith position is not fully debunked or disproved, but rather that the skeptical position is the more likely and rational one. He also repeatedly points out that the argument of "We don't know, therefore faith" is illegitimate (it's the argument from ignorance). Kurtz's "I'm just asking questions" approach may be annoying for some readers, especially those who like a more aggressive approach toward the deficiencies of faith. Kurtz's method derives from the suppositions that the burden of proof rests with the faithful, not the skeptics, and that major doubts about the validity and accuracy of the faithful position favor the skeptical position, which to Kurtz can be stated as "It's highly unlikely, so probably not true."

There was one problematic aspect of the book for me, purely as a reader. Kurtz has arranged his presentation in approximately chronological order, resulting in his taking on the "big" faith orientations of the older religions first and getting to ever smaller and more easily questioned types of faith (such as contemporary astrology) late. For me, the arrangement created a gradual decline in interest because the targets are ever easier to pick apart, and the arguments against the positions of faith are more readily apparent and popularly known.

To summarize, this book is a great introduction to applied philosophical skepticism.

[Pete West · Rating 5 out of 5]

Excellent scholarly look at belief with chapters explaining many of the world faiths, their incarnation and the danger wrought on the world by those who subscribe to the transcendental temptation.

[William Nist · Rating 5 out of 5]

This formidable work is a basic primer on Skepticism of religion and the paranormal. Kurtz covers the basic philosophical issues regarding true justified belief, the various religious traditions in the history of humanity, the classic arguments for the existence of a supernatural god, the paranormal parallels that are based on similar thinking, and the causes for the enduring quality and quantity of religious thought throughout the ages.

This book is a complete deconstruction of the religious phenomenon. Kurtz is hopeful that mankind can employ critical thinking (and courage) in moving to a existential stance more reflective of actual reality. I think he is cautiously optimistic, and the years since this books publication (1986) may give him some reason to be so. But he recognizes that secularists must come up with a 'good life' that engages the human imagination and creative capacity in a way that religion so successfully has done throughout our history.

This is a 483 page work, but it is required reading for that person who is beginning the process of doubt and needs a comprehensive handbook.

[T · Rating 4 out of 5]

Is there some underlying need to believe in myths, to accept illusions as truth and defend them despite reason? What are the origins of this need, this temptation for the irrational and unproven, even patently false? Paul Kurtz examines the great religions in the Abrahamic traditions, sects formed in the 19th and 20th centuries that last to this day, in framing the questions and offering hypotheses that may with further knowledge answer them. Also dealt with are the secular alternatives to systems that feed on this temptation, and possible suggestions and solutions to the problems of religiosity, secular or ecumenical, in a modern world of rapid change, as he put it, "...as inevitable as death."

[Stephie Williams · Rating 4 out of 5]

The book provided the reasons for being skeptical, as well as providing arguments against irrational belief. It made a fairly comprehensive case against religious belief, spiritualism, the paranormal, astrology and UFOology. I found the book endorsed a good way of looking at the world. I thoroughly enjoyed reading it. And belief Kurtz is a very good writer and would consider reading other books from him.

[Dave Haskins]

Religion