Negrişor, el protagonista de esta novela, está locamente enamorado de Eleonora, una mujer que despierta su deseo por el color chocolate de su cuerpo. Todo en ella tiene ese tono: la piel, el cabello, los ojos… Un dulce e irresistible color achocolatado que estimula la imaginación de nuestro protagonista. Pero en su lucha por conquistar a la bella Eleonora, Negrişor tiene que enfrentarse a un rival, Modreanu, que provoca en él unos celos insufribles y lo empuja a menudo a actuar de forma alocada, incoherente, hasta cómica. Incapaz de conquistar a la mujer, Negrişor se refugia en un mundo de fantasía y visiones, de constantes sospechas y recelos, que lo alejan cada vez más de su idolatrada Eleonora.
Gib I. Mihăescu (n. 23 aprilie 1894, Drăgăşani - d. 19 octombrie 1935, Bucureşti ), a fost un prozator, romancier şi un dramaturg român interbelic.
A absolvit cursurile Colegiului Naţional "Carol I" din Craiova.
Este autorul volumelor de nuvele Grandiflora în 1928 şi Vedenia în 1929, al unor romane de analiză psihologică a apariţiei unor stări obsesive, îndeosebi erotice: Rusoaica (tradus şi în limba slovacă), Braţul Andromedei, Femeia de ciocolată, Zilele şi nopţile unui student întârziat, Donna Alba. A scris şi piese de teatru (adunate în volumul Pavilionul cu umbre) şi a purtat o interesantă corespondenţă cu Cezar Petrescu, Corneliu Moldovanu, Apriliana Medianu şi Susanne Dovalova, din Bratislava.
Romanele lui Mihăescu au influente ruseşti, mulţi critici vorbind despre "dostoievskianism", însă textele sale, deşi asemănătoare prin obiect, se deosebesc prin luciditate şi limpezime de tenebrele şi atmosfera neguroasă a operei lui Dostoievski.
Valoarea operei lăsate în urma sa de Gib I. Mihaescu l-a aşezat între marii nuvelişti români şi printre cei mai importanţi romancieri ai literaturii noastre.
[EN:] Gib I. Mihăescu (1894-1935) was a Romanian novelist and dramatist.
Born in Drăgăşani, Mihăescu wrote short stories such as Grandiflora, and novels. His work depicts obsessive, often erotic, feelings. His works include Rusoaica ("The Russian Woman"), Femeia de ciocolată ("The woman of Chocolate"), Donna Alba. His style has been compared by several critics to that of Fyodor Dostoevsky.
Personajul lui Gib Mihăescu se hrănește cu iluzii, alimentând cu fiecare ocazie propria sa durere. Atras de Eleonora, "femeia de ciocolată", Negrișor caută să se adâncească în propriile iluzii pentru a-și alina suferința. Gelozia pe care o nutrește față de Motreanu îi hrănește ego-ul și-l împinge spre a da frâul liber imaginației. În viziunea lui, Motreanu sfârșește tragic, moartea fiind soluția liniștii sale, trăindu-și povestea de iubire alături de "femeia de ciocolată". Se dovedește a fi atras de "femeile de ciocolată", astfel că atracția spre Șari, o femeie cu care va împărtăși o experiență erotică, se va dovedi necesară pentru moment. O scriere în care tema singurătății și a morții conturează scrierea, în care personajul principal trăiește sub impulsul iluziilor și spre creare propriului scenariu.
I read the French translation of the novel by Gib Mihăescu, by Gabrielle Danoux. First of all, when you are interested in Romanian literature, which is quite plethoric, but have a quite elementary knowledge of the Romanian language, you are happy to find almost any translation. Even the classics (Eminescu, Creanga, Caragiale, even Rebreanu, who is more modern)are hard to find in French in France, mostly in (university) libraries or in second hand bookshops. The translation and the foreword are brilliant, but the main point concerns the novel, of course. Rebreanu is usually considered, arguably, the most famous interbellic Romanian writer. Mihăescu, less well-known, shows himself more experimental, more of a novelist as well, exploring psychological obsession, while Rebreanu typically clings to genre writing (theatrical analogies, war or crime novels). The devices used (such as interior monologues, though not too long) denote modernity too and it almost goes without saying that loving a "chocolate women" or even perceiving a Romanian woman as such in Romania at the beginning of the twentieth century breaks a taboo. We can file the fantastic passages more under classical Romanian literature (Eliade etc.) but Mihăescu was pioneering at the time he wrote. A masterpiece, definitely.
Eu am perceput-o drept o carte încâlcită, în care de la început până la final m-am chinuit să separ momentele în care se relatează acțiunile prezente de cele ce făceau referire la amintiri și de proiecțiile protagonistului cu privire la „cum ar fi vrut el să arate lucrurile”.
Întrebarea nu e ce-a fumat autorul când a scris chestia asta, întrebarea e ce-am fumat eu de m-am încăpățânat s-o termin? Câteva fragmente și fraze mișto pe alocuri, în rest numai bârne bune de făcut gimnastică pentru neuronii mei. Și săracii și-au rupt spatele. Dezamăgitor, mă așteptam la cu totul și cu totul altceva.
Nu mi-a placut de nici o culoare. Absolut toate gandurile lui Negrisor m-au obosit si m-au plictisit mai mult decat as putea exprima in cuvinte. Desi avea potentialul de a deveni ceva interesant, "Femeia de ciocolata" s-a dovedit a fi o imensa dezamagire.
Mi-a lăsat impresia unor halucinații, a unei nevroze. Aş fi putut să iert stilul acesta dacă toate se dovedeau un soi de premeditare pentru o crimă sau altceva de genul. Aşa, pare cam mult zgomot pentru nimic.
Prima carte de Gib Mihăescu pe care o citesc. Un triunghi amoros, un îndrăgostit minim ciudat și un final misterios. Drăguță pentru o mini-lectură - are doar 100 de pagini.
Editia mea cuprinde o serie de povestiri si nuvele reprezentative pentru creatia autorului. Prima, "Femeia de ciocolata", este o nuvela ce da si numele colectiei. A aparut in 1925 in revista "Gandirea" de la Cluj. Povestea ne infatiseaza o drama sentimentala iar protagonistul ei este Negrisor. Acesta era foarte indragostit, la modul obsesiv si destructiv de Eleonora. Ea insa il prefera pe Modreanu desi acela era mai urat si mai plapand ca Negrisor. Insa, ce sa-i faci, dragostea e oarba asa ca Negrisor ramane cu 70 de pagini de framantare "deasupra abisului". Iar cititorul, victima colaterala, este torturat alaturi de el. Am gasit-o extrem, extrem, extrem de obositoare si plictisitoare, deci numai buna de predat la liceu. Mai mult de doua stele nu pot sa-i dau. Trebuie sa marturisesc ca am cumparat-o pentru titlu, ciocolata fiind o placere vinovata de-a mea. Cea de-a doua, "Intamplare", este o foarte scurta povestire a sotilor Glogovan. Aceasta expune tragicul eveniment din viata lor atunci cand, in drum spre conacul de la tara, sunt atacati de niste hoti. Mi-a placut mult mai mult decat prima deoarece are niste descrieri splendide despre stele, luna, noapte, precum si un aer spectral, misterios. Cea de-a treia, "Vedenia", este o opera alcatuita din trei parti ce debuteaza cu imaginea unui regiment de militari lovit de molima. Ne sunt expuse apoi framantarile capitanului Naicu, ros de gelozie si de inchipuiri, deoarece isi lasase tanara si frumoasa sotie acasa cu ordonanta sa, Anton. O poveste a geloziei prostesti ce duce spre tragedie, extrem de bine scrisa, plina de tensiune si nevroza. "Troita" este o schita de nici 10 pagini despre trei tovarasi care merg cu sania la Dragasani in ajunul de Craciun. Ei vor fi atacati de lupi. Povestea are un aer religios, miraculos, supranatural. Nu mi-a placut atat de mult dar este acceptabila. Ultima, "La Grandiflora", este o nuvela ampla in care titlul duce la numele unei carciumi. Mai exact, la gradina cu pruni de langa birt unde se aduna o mana de tovarasi pentru a discuta. Este iarasi o poveste a geloziei prostesti: Manaru crede ca sotia umbla cu prietenul sau, Ramura. Inciudat, se pune sa vaneze toate sotiile prietenilor sai. Nici aceasta n-a stralucit insa a fost in regula. In concluzie, observam ca mai toate aceste povestiri au in comun vedeniile, halucinatiile, presimtirile si situatiile de 'malentendu' ce pun protagonistii in ipostaze care conduc spre tragedii. Autorul analizeaza si infatiseaza toata aceasta nebunie, nevroza, groaza cu o foarte buna cunoastere psihologica. Va recomand asadar ultimele patru creatii, mai putin "Femeia de ciocolata". Extrageti doar ciocolata din ea. :)
e n'aurais sans doute jamais entendu parler de ce court roman (ou de cette longue nouvelle, ça dépend des points de vue) si Gabrielle Danoux, sa traductrice, ne m'avait pas proposé de le lire. Et je la remercie chaleureusement par le biais de cette modeste critique pour cette belle découverte, car Mihaescu est un auteur fascinant !
La Femme chocolat nous raconte une histoire assez classique : celle d'un triangle amoureux entre Negrişor (le personnage principal, amoureux fou de la "femme chocolat"), Eleonora (la femme chocolat, surnommée ainsi du fait de la couleur de sa peau et de ses cheveux) et Modreanu. Toute l'originalité de l'oeuvre réside dans la façon dont Mihaescu traite l'histoire d'amour dont il nous parle. Ainsi, les sentiments et pensées de Negrişor m'ont un peu rappelé "La Faim" de Knut Hamsun : j'y ai retrouvé la même souffrance et, parfois, le même délire, mais pour des raisons différentes. Car, chez Hamsun, c'est le manque de nourriture qui fait délirer le personnage principal, tandis que chez Mihaescu, c'est l'amour. Jalousie, soupçons, inquiétude, le pauvre Negrişor passe par tous les affres de la passion et va même jusqu'à Certains éléments du récit rappellent également la littérature fantastique. Je pense notamment aux passages parlant de la scie à bois ou des moments passés chez Şari, lorsque Negrişor s'interroge sur le passage du temps et sur les théories d'Einstein et de Newton.
J'ai beaucoup apprécié cette découverte d'une littérature que je ne connaissais pas. le style de l'auteur est très agréable et sa grande culture transparaît à plusieurs reprises dans le récit, comme le souligne Gabrielle Danoux dans une note qui nous dit : " En lecteur avisé, l'auteur distille dans ses romans une intertextualité subtile et discrète. "
Ciocolata, un precursor al serotoninei, este pretextul cu care protagonistul se confruntă în propriile lui deziluzii. Nu, nu ciocolata propriu-zisă, ci femeile pe care el le vede ca pe niște „ființe de ciocolată”, fie din prisma rasei lor, fie prin intermediul emoțiilor declanșate atunci când se află în compania acestora.
Personajul principal, ancorat în lumea ideilor, a iluziilor, se interpune în relațiile a două femei de ciocolată. Fiecare dintre cele două iubește pe altcineva, astfel că Negrișor este perdant în ambele situații, Singura lui resemnare este de-ași crea scenarii. Viața nu se bazează doar pe imaginație, de aceea realitatea îl lovește crunt, mai exact constată că Eleonora l-ar fi preferat pe el în locul lui Modreanu, doar că această constatare e târzie.
Concluzia ce-o sustrag după această lectură, nu tocmai ușoară, ar fi că tergiversarea dar și reținerea de-a acționa faptic, îl împiedică pe Negrișor în a cunoaște iubirea. El doar și-o imaginează, lucru care vădește că nu este matur emoțional. Reținerea nu e pe placul femeilor, astfel că ele îi aleg pe bărbații care acționează (probabil și pentru statutul lor), în detrimentul acestui om al gândurilor.
Citate:
„E viaţa, adevărata viaţă de-o clipă, dar adevărată... chiar dacă dincolo de ea nu mai e decât o simplă amăgire şi niciun adevăr.”
„Totul e ţicnit în universul care şi-a ieşit puţin din ţâţânile lui prestabilite; pesemne că de aceea vrea Dumnezeu să-l piardă şi să facă altul.”
Imi doream sa citesc o carte de Gib Mihaescu de ceva vreme, desi prin facultate am auzit prima oara de el. Nu mi a placut deloc stilul lui de a nara, povestea in sine e destul de interesanta, dar autorul povesteste incalcit.