La fiecare dintre virtuți, autorul urmărește un tipar de analiză cu elemente cum ar fi:
- virtuțile ca linii de creastă între doua pante/vicii (Aristotel) (de exemplu, cumpătarea între necumpătare și insensibilitate, fidelitatea între versatilitate și îndărătnicie, curajul între lașitate și temeritate),
- marcarea nuanțelor între noțiuni apropiate (de exemplu, fidelitate/dogmatism /credință /fanatism, prudență/precauție),
- legăturile cu celelalte virtuți (de exemplu, prudența ca fidelitate față de viitor, cumpătarea ca prudență aplicată plăcerilor, cumpătarea care atinge smerenia)
- raporturile cu morala și iubirea
- gînditori care au analizat subiectul.
ceea ce face lectura accesibilă, încurajatoare, revelatoare.
Spre amintire, cîteva idei, în continuare…
Politețea - superficială între celelalte virtuți, este, totuși, sămînța moralei, plantată din copilărie. (Aristotel, Kant)
Fidelitatea - virtute a memoriei, îndreptată către ceea ce merită, proporțional cu valoarea acestuia. Tratează despre fidelitatea gîndirii față de adevăr (filozofia excelînd), despre morală ca fidelitatea față de lege și despre fidelitatea de cuplu ca iubire față de iubirea care a trecut. (Jankelevitch, Bergson, Montaigne, Nietzsche).
Prudența - virtute cu aspect instrumental, le guvernează pe celelalte, e înțelepciune (Aristotel) în orice acțiune determinînd ce trebuie ales și ce trebuie evitat. "Ține locul instinctului animalelor" (Cicero). (Toma d'Aquino, Epicur)
Cumpătarea - virtute etica, mai mult decît morală (nu ține de datorie, ci de bun-simț ) a te bucura bine, nu mult, moderația în plăcerile senzuale, a te mulțumi cu puțin (Spinoza)
Curajul - trăsătură psihologică care devine virtute cind i se poate asocia sinceritatea sau dezinteresarea.
Dreptatea - respectarea legalității, în societate, și a egalității, între indivizi. Nu exista dreptate naturală, ci numai in societate, e un concept uman/istoric. Face critica poziției lui Hume cum ca poate exista societate fără sa fie necesar conceptul de dreptate - foarte interesant… - printre alte argumente, prin exemplul nedreptății europenilor fata de indienii nord-american.
Generozitatea - înlocuiește iubirea. Legată de curaj este eroism, legată de blîndețe este bunătate.
Compasiunea - e simpatie față de durere și tristețe (indiferent de cauza lor, care poate fi condamnabilă moral!) virtute suprema în orient, nu și în occident, unde domină claritatea. (Ce este desemnat prin compasiune în latină este desemnat prin simpatie în greacă.) Simpatia nu e o virtute că se poate manifesta și față de ceva imoral.
Comparația cu mila - compasiunea este a celor ghidați de rațiune, mila e a celorlalți, și este un minim, opus cruzimii și egoismului. Mila are o doza de depreciere asupra celui către care se îndreaptă. Compasiunea e blîndă și include respect. Este o virtute educabilă.
Milostivirea - anularea urii și dorinței de răzbunare, ranchiunei, comparată cu iertarea, compasiunea, mila. Ține locul iubirii acolo unde aceasta nu este (încă) posibilă. Este virtute de grad secund, de mediatizare, de tranziție. Se refera la greșeli și la jigniri. (Întrebarea mea fără răspuns încă: este evitarea iertare? Evitare în loc de ură.) (Jankelevitch, Spinoza)
Recunoștința - opusă regretului sau nostalgiei față de trecut, speranței și angoasei care se refera la viitor, este bucuria pentru ce a fost, pe care nici moartea nu o poate lua. Nu este servilism, egoism mascat, lingușire. Nu este corupție sau complezență. (Epicur, Pascal)
Smerenia - opusă vanitatii, orgoliului, este despre cunoașterea limitelor proprii. Nu e remușcare sau rușine, că se referă la cum ești nu la ce ai facut. (Kant, Nietzsche, Jankelevitch)
Simplitatea - contrariul complexității, aroganței, este existență pură, fără alte complicații.
Toleranța - virtute care se referă la opinii, nu la fapte.
…