What do you think?
Rate this book
Sonechka: A Novella and Stories
The Los Angeles Times said of Ludmila Ulitskaya’s The Funeral Party , “In America we have friends, family, lovers, and parents–four kinds of love. Could it really be that in Russia they have more? Ludmila Ulitskaya makes it seem so.” In A Novella and Stories , Ulitskaya brings us tales of these other loves in her richly lyrical prose, populated with captivating and unusual characters.
In “Queen of Spades,” Anna, a successful ophthalmologic surgeon in her sixties; her daughter, Katya; and Katya’s teenage daughter and young son live in constant terror of Anna’s mother, a domineering, autocratic, aging former beauty queen. In “Angel,” a closeted middle-aged professor marries an uneducated charwoman for love of her young son, raising the child in his image. In “The Orlov-Sokolovs,” perfectly matched young lovers are pulled apart by the Soviet academic bureaucracy. And in the stunning novella “Sonechka,” the heroine, a bookworm turned muse turned mother, reveals a love and loyalty at once astounding in its generosity and grotesque in its pathos.
In these stories, love and life are lived under the radar of oppression, in want of material comfort, in obeisance to or matter-of-fact rejection of the pervasive restrictions of Soviet rule. If living well is the best revenge, then Ludmila Ulitskaya’s characters, in choosing to embrace the unique gifts that their lives bring them, are small heroes of the quotidian, their stories as funny and tender as they are brilliantly told.
In “Queen of Spades,” Anna, a successful ophthalmologic surgeon in her sixties; her daughter, Katya; and Katya’s teenage daughter and young son live in constant terror of Anna’s mother, a domineering, autocratic, aging former beauty queen. In “Angel,” a closeted middle-aged professor marries an uneducated charwoman for love of her young son, raising the child in his image. In “The Orlov-Sokolovs,” perfectly matched young lovers are pulled apart by the Soviet academic bureaucracy. And in the stunning novella “Sonechka,” the heroine, a bookworm turned muse turned mother, reveals a love and loyalty at once astounding in its generosity and grotesque in its pathos.
In these stories, love and life are lived under the radar of oppression, in want of material comfort, in obeisance to or matter-of-fact rejection of the pervasive restrictions of Soviet rule. If living well is the best revenge, then Ludmila Ulitskaya’s characters, in choosing to embrace the unique gifts that their lives bring them, are small heroes of the quotidian, their stories as funny and tender as they are brilliantly told.
256 pages, Hardcover
Published May 3, 2005
20 people are currently reading
542 people want to read
About the author
Lyudmila Ulitskaya
126 books1,024 followersRussian profile here Людмила Улицкая
Lyudmila Ulitskaya is a critically acclaimed modern Russian novelist and short-story writer. She was born in the town of Davlekanovo in Bashkiria in 1943. She grew up in Moscow where she studied biology at the Moscow State University.
Having worked in the field of genetics and biochemistry, Ulitskaya began her literary career by joining the Jewish drama theatre as a literary consultant. She was the author of two movie scripts produced in the early 1990s — The Liberty Sisters (Сестрички Либерти, 1990) and A Woman for All (Женщина для всех, 1991).
Ulitskaya's first novel Sonechka (Сонечка) published in Novy Mir in 1992 almost immediately became extremely popular, and was shortlisted for the Russian Booker Award. Nowadays her works are much admired by the reading public and critics in Russia and many other countries. Her works have been translated into several languages and received several international and Russian literary awards, including the Russian Booker for Kukotsky's Case (2001). Lyudmila Ulitskaya currently resides in Moscow. Ulitskaya's works have been translated into many foreign languages. In Germany her novels have been added to bestseller list thanks to features of her works in a television program hosted by literary critic Elke Heidenreich.
Lyudmila Ulitskaya is a critically acclaimed modern Russian novelist and short-story writer. She was born in the town of Davlekanovo in Bashkiria in 1943. She grew up in Moscow where she studied biology at the Moscow State University.
Having worked in the field of genetics and biochemistry, Ulitskaya began her literary career by joining the Jewish drama theatre as a literary consultant. She was the author of two movie scripts produced in the early 1990s — The Liberty Sisters (Сестрички Либерти, 1990) and A Woman for All (Женщина для всех, 1991).
Ulitskaya's first novel Sonechka (Сонечка) published in Novy Mir in 1992 almost immediately became extremely popular, and was shortlisted for the Russian Booker Award. Nowadays her works are much admired by the reading public and critics in Russia and many other countries. Her works have been translated into several languages and received several international and Russian literary awards, including the Russian Booker for Kukotsky's Case (2001). Lyudmila Ulitskaya currently resides in Moscow. Ulitskaya's works have been translated into many foreign languages. In Germany her novels have been added to bestseller list thanks to features of her works in a television program hosted by literary critic Elke Heidenreich.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 42 reviews
October 18, 2017
Never one to shy away from challenges, I decided to participate in two somewhat challenging A to Z challenges this year, both for book title and author's last name. With the year winding down and still needing an author with the last name starting with U, I came up Lyudmila Ulitskaya, an award winning Russian author. Winner of the first Russian booker award, Ulitskaya's work has been highly praised. Her The Big Green Tent had been recommended to me but in my semi time crunch, I decided upon her Sonechka and Other Stories,a novella and short stories that depicted snapshots of life at various stages of the Soviet Union.
In the title story Sonechka, Sonya loves to read. She spends so much time with books that she is just as comfortable holding conversations with imaginary characters as she is with real people. During the war years, she is fortunate to obtain employment in a library. Her older sister and brother both married and Sonya still lives with and supports her parents. One day, artist and dissident Robert Victorovitch appears and decides that he would like to marry Sonya. They share a love for literature and the arts and she agrees. They move away from her parents, have one daughter named Tanya, and eventually move to Moscow. Over time, Sonya finds that Robert and she have little in common other than Tanya, and this comes to a head when Sonya invites an orphaned friend of Tanya's named Jasia to move into their home. Ulitskaya's writing here of love, loss, and abandonment is so poignant and the prose so advanced, that I could tell that I was in the presence of a Russian master while reading this story. This is evident as Ulitskaya's denouement of this story is not one that I expected and one focuses on Sonya in a light other than the one I had previously seen her in.
Moving on from the title story are six shorter stories. First is Queen of Spades reminiscent of the Pushkin story of the same name. In this story a sixty year old eye surgeon named Anna lives with her elderly mother Mour, her daughter Katya, and Katya's two children Lenochka and Grisha. The family history repeats itself as each generation became used to living after being abandoned by men; however, each generation kept having daughters until the birth of Grisha. He seemed well adjusted until the appearance of Anna's ex-husband in their lives. Craving a male figure, Grisha immediately takes to his grandfather until Mour surfaces as the dominatrix that she is. With many dominating personalities, this story easily emerges as a favorite in the collection. Also standing out is Zurich where a former peasant named Lidia marries a Swiss businessman and becomes an entrepreneur. Later on, in Orlov-Sokolovs, Ulitskaya introduces two young scientists who appear to be the prefect couple until they are not and then throws a twist in at the end. The other stories are all captivating, but these three along with the title novella stand out for me.
Ulitskaya is well versed in Russian literary history as she places anecdotes to various works within her stories. Her prose is excellent and it is evident on each page why she has won multiple awards for her work. In edition to outstanding literary fiction and maturity in writing, each story makes the reader feel as though they are within the story and empathize with the characters. The stories are thought provoking and fast paced, not because they are easy reading but because of the anticipation of finding out the resolution to each of these stories. Lyudmila Ulitskaya is a top Russian writer today in a country that has had few top female writers over the years. Sonechka and Other Stories was an excellent introduction to her work even if I read it for a challenge, and I am looking forward to reading her full length novels.
4.5 stars
In the title story Sonechka, Sonya loves to read. She spends so much time with books that she is just as comfortable holding conversations with imaginary characters as she is with real people. During the war years, she is fortunate to obtain employment in a library. Her older sister and brother both married and Sonya still lives with and supports her parents. One day, artist and dissident Robert Victorovitch appears and decides that he would like to marry Sonya. They share a love for literature and the arts and she agrees. They move away from her parents, have one daughter named Tanya, and eventually move to Moscow. Over time, Sonya finds that Robert and she have little in common other than Tanya, and this comes to a head when Sonya invites an orphaned friend of Tanya's named Jasia to move into their home. Ulitskaya's writing here of love, loss, and abandonment is so poignant and the prose so advanced, that I could tell that I was in the presence of a Russian master while reading this story. This is evident as Ulitskaya's denouement of this story is not one that I expected and one focuses on Sonya in a light other than the one I had previously seen her in.
Moving on from the title story are six shorter stories. First is Queen of Spades reminiscent of the Pushkin story of the same name. In this story a sixty year old eye surgeon named Anna lives with her elderly mother Mour, her daughter Katya, and Katya's two children Lenochka and Grisha. The family history repeats itself as each generation became used to living after being abandoned by men; however, each generation kept having daughters until the birth of Grisha. He seemed well adjusted until the appearance of Anna's ex-husband in their lives. Craving a male figure, Grisha immediately takes to his grandfather until Mour surfaces as the dominatrix that she is. With many dominating personalities, this story easily emerges as a favorite in the collection. Also standing out is Zurich where a former peasant named Lidia marries a Swiss businessman and becomes an entrepreneur. Later on, in Orlov-Sokolovs, Ulitskaya introduces two young scientists who appear to be the prefect couple until they are not and then throws a twist in at the end. The other stories are all captivating, but these three along with the title novella stand out for me.
Ulitskaya is well versed in Russian literary history as she places anecdotes to various works within her stories. Her prose is excellent and it is evident on each page why she has won multiple awards for her work. In edition to outstanding literary fiction and maturity in writing, each story makes the reader feel as though they are within the story and empathize with the characters. The stories are thought provoking and fast paced, not because they are easy reading but because of the anticipation of finding out the resolution to each of these stories. Lyudmila Ulitskaya is a top Russian writer today in a country that has had few top female writers over the years. Sonechka and Other Stories was an excellent introduction to her work even if I read it for a challenge, and I am looking forward to reading her full length novels.
4.5 stars
February 20, 2019
Translation widget on The blog!!!
Prima carte citită de mine a acestei autoare. Am fost impresionata de fina cunoastere a tipurilor umane, de anumite aspecte pe care le scoate in evidentă. Este o carte simpla la prima vedere, dar complexa deoarece te face sa te gândești la anumite lucruri după ce dai si ultima pagina.
Recenzia mea completă o găsiți aici:
https://www.delicateseliterare.ro/son...
Prima carte citită de mine a acestei autoare. Am fost impresionata de fina cunoastere a tipurilor umane, de anumite aspecte pe care le scoate in evidentă. Este o carte simpla la prima vedere, dar complexa deoarece te face sa te gândești la anumite lucruri după ce dai si ultima pagina.
Recenzia mea completă o găsiți aici:
https://www.delicateseliterare.ro/son...
May 25, 2019
3.5 stelute
September 8, 2019
Micro-romanele Ludmilei Ulitkaia mi-au placut destul de mult, asa ca voi continua si cu romanele mai voluminoase (Imago - cumparat de mai bine de un an). Mi-au placut foarte mult Sonniecika si Minciunile Femeilor. Inmormantare vesela a fost interesanta, mi-a placut foarte mult tot spectrul de personaje, dar mi s-a parut ca a exagerat cu ironia.
July 8, 2021
None of these stories were brilliant for me. My favourite was “The Beast” about a big tomcat that somehow found its way into a widow’s apartment and left her big presents!
Read
July 4, 20253,5
Am fost surprinsă foarte plăcut de primul text, m-am declarat o persoana îndrăgostită la prima citire. Apoi lucrurile s-au mai schimbat, am înțeles și unde stă marea ei putere de seducție, dar și punctul ei slab. Ulițkaia este un excelent portretist. Poate naște personaje câte vrei, cu trăsături și caractere aidoma celor risipite prin lumea cea pestriță a Rusiei. E, ca și Gogol, depozitarul portretelor umane. Pe ei doi i-a pus Dumnezeu pe pământ ca sa aibă pe cine întreba cum mai sunt oamenii pe lume. Dacă ar fi fost un artist plastic, galeria ei ar fi fost un șir infinit de portrete. Marea problema a textelor este că, de câte ori intră un personaj în desfășurarea întâmplării, pare că textul o ia de la început, ca și cum s-ar restarta. Ți se face nu doar descrierea lui fizică, ci intri în povestea lui de viață, în familia lui, în descendența lui, în încrengătura relațiilor lui cu semenii. Astfel că textele se întind pe orizontala, din om în om. Poveștile se țes tot în lateral și prea puțin înainte. După o vreme obosești sa intri din poveste în poveste, ca dintr-o cameră în alta cameră, uitând ușa pe unde ai pătruns și scopul care te-a determinat să fii acolo.
Este cineva din apropierea mea, în viața reală zic, care nu-mi poate povesti nimic despre nimeni fără să-mi spună cine e, unde a lucrat, ce au fost părinții, copiii, ce-au făcut s-au n-au făcut bine sau rău. Uneori aveam impresia că a stat în spatele Ludmilei și i-a șoptit neîncetat: da spune și de aia, că s-a născut acolo, că a avut trei bărbați, că i-au murit părinții, că are copii bolnavi, că cel mare e student, zi și unde, nu uita că a avut casa pe strada aia și n-a avut nimeni avere ca a lor, că le-au luat-o comuniștii, apoi că securiștii, că bunicul moșier, că tatăl legionar, că fiica o spurcată, că fiul un geniu, că celalalt fiu un bețiv....și tot așa....și tot așa...
Ludmilei Ulițkaia i-a lipsit un pic de nerv, de concizie și de direcție în aceste povestiri. Altfel o găsesc foarte aproape de scrisul marilor clasici, din categoria celor care dețin depozite de timp inepuizabil, a celor care au vreme sa povestească pe îndelete. Rămâne s-o încerc în roman și sigur o sa se întâmple și asta într-o zi.
Am fost surprinsă foarte plăcut de primul text, m-am declarat o persoana îndrăgostită la prima citire. Apoi lucrurile s-au mai schimbat, am înțeles și unde stă marea ei putere de seducție, dar și punctul ei slab. Ulițkaia este un excelent portretist. Poate naște personaje câte vrei, cu trăsături și caractere aidoma celor risipite prin lumea cea pestriță a Rusiei. E, ca și Gogol, depozitarul portretelor umane. Pe ei doi i-a pus Dumnezeu pe pământ ca sa aibă pe cine întreba cum mai sunt oamenii pe lume. Dacă ar fi fost un artist plastic, galeria ei ar fi fost un șir infinit de portrete. Marea problema a textelor este că, de câte ori intră un personaj în desfășurarea întâmplării, pare că textul o ia de la început, ca și cum s-ar restarta. Ți se face nu doar descrierea lui fizică, ci intri în povestea lui de viață, în familia lui, în descendența lui, în încrengătura relațiilor lui cu semenii. Astfel că textele se întind pe orizontala, din om în om. Poveștile se țes tot în lateral și prea puțin înainte. După o vreme obosești sa intri din poveste în poveste, ca dintr-o cameră în alta cameră, uitând ușa pe unde ai pătruns și scopul care te-a determinat să fii acolo.
Este cineva din apropierea mea, în viața reală zic, care nu-mi poate povesti nimic despre nimeni fără să-mi spună cine e, unde a lucrat, ce au fost părinții, copiii, ce-au făcut s-au n-au făcut bine sau rău. Uneori aveam impresia că a stat în spatele Ludmilei și i-a șoptit neîncetat: da spune și de aia, că s-a născut acolo, că a avut trei bărbați, că i-au murit părinții, că are copii bolnavi, că cel mare e student, zi și unde, nu uita că a avut casa pe strada aia și n-a avut nimeni avere ca a lor, că le-au luat-o comuniștii, apoi că securiștii, că bunicul moșier, că tatăl legionar, că fiica o spurcată, că fiul un geniu, că celalalt fiu un bețiv....și tot așa....și tot așa...
Ludmilei Ulițkaia i-a lipsit un pic de nerv, de concizie și de direcție în aceste povestiri. Altfel o găsesc foarte aproape de scrisul marilor clasici, din categoria celor care dețin depozite de timp inepuizabil, a celor care au vreme sa povestească pe îndelete. Rămâne s-o încerc în roman și sigur o sa se întâmple și asta într-o zi.
June 20, 2021
Ludmila Ulițkaia creionează niște personaje feminine minunate. Nu pentru că ar fi perfecte, ci pentru că le poți vedea aievea, le poți simți lacrimile și sorbi umorul ușor gri, un umor specific esticilor, specific nouă celor post sovietici. Mi-au plăcut toate trei nuvele, am admirat scriitura, ce părea trasă dintr-o suflare, din una inspirată.
March 14, 2020
Sonecika, Înmormântarea veselă și Minciunile femeilor 8/10🌟 (din cauza Înmormântării😁).
Îmi plac personajele creionate de Ulițkaia. Caracterele și acțiunile lor. Pipăi oameni reali, sufletul rusesc cel milostiv și puternic, cel al femeilor.
Ulițkaia ne oferă istorii despre câteva femei care au în ele o îmbinare echilibrată de umor și dramatism. Ne lasă gustul realității, nu inventează ci redă viața așa cum este ea. Îmi place vocea ei și ce reușește să transmită prin scrierile sale - Femeia poate orice dacă dorește! Femei care pot fi confidente, pline de dragoste, tainice, pregătite pentru orice încercare, retrase și modeste, cele care pot trece prin 10 stări în 5 secunde, cele demne de iubire sau dispreț.
Vocea contemporană a literaturii ruse. Ne-o oferă pe Sonecika, acel șoricel de bibliotecă, timidă și tăcută, iubitoare de lectură care însă după căsătorie se pierde în viața sa de familie cu Robert Viktorovici. Femeia supusă, cea comodă, care a oferit totul pentru fericirea soțului și a ficii sale, fidelă până în pânzele albe.
Î.veselă - Alik, muribundul, cel menajat de toate femeile care îl înconjoară. Observatoarele morții lui lente, cele care crapă în fiere pentru a îi creea amintiri cât mai frumoase înainte de ziua nefericită.
Și Minciunile femeilor, o sumă din 6 istorii din viața Jenicikăi. Redă varii povești care cuprind minciuni spuse de femeile din viața ei. Cineva a mințit pentru admirație, cineva pentru că a vrut să nu se simtă singură în familie, pentru că era îndrăgostită, a dorit altă soartă, pentru a își păstra imaginea și pentru a nu dezamăgi, ori fiind rușinate de propria proveniență sau pentru a nu mai plânge, nodurile sunt mult mai bune!
Am apreciat traducerea reușită, am vizualizat totul - sufletul autentic, rusesc.
Ulițkaia este De citit! Manieră bogată spiritual, a povestit simplitatea vieții și nu și-a pierdut stilul printre timpurile solicitante de inovații și răcnetele surde ale cititorilor veșnic nemulțumiți.
🌟 cândva fusese tare îndrăgostit de ea, pe urmă a iubit-o mult timp, pe urmă i-a fost ca o rudă, pe urmă i-a fost indiferentă, s-a comportat ca un străin, s-a obișnuit, mai târziu a descoperit că s-au unit unul cu celălalt și au format o structură indisolubilă în genul structurii cristalelor și acum, când ea dorea să moară, se împotrivea cu toată încăpățânarea de care era în stare, ca un catâr.
Îmi plac personajele creionate de Ulițkaia. Caracterele și acțiunile lor. Pipăi oameni reali, sufletul rusesc cel milostiv și puternic, cel al femeilor.
Ulițkaia ne oferă istorii despre câteva femei care au în ele o îmbinare echilibrată de umor și dramatism. Ne lasă gustul realității, nu inventează ci redă viața așa cum este ea. Îmi place vocea ei și ce reușește să transmită prin scrierile sale - Femeia poate orice dacă dorește! Femei care pot fi confidente, pline de dragoste, tainice, pregătite pentru orice încercare, retrase și modeste, cele care pot trece prin 10 stări în 5 secunde, cele demne de iubire sau dispreț.
Vocea contemporană a literaturii ruse. Ne-o oferă pe Sonecika, acel șoricel de bibliotecă, timidă și tăcută, iubitoare de lectură care însă după căsătorie se pierde în viața sa de familie cu Robert Viktorovici. Femeia supusă, cea comodă, care a oferit totul pentru fericirea soțului și a ficii sale, fidelă până în pânzele albe.
Î.veselă - Alik, muribundul, cel menajat de toate femeile care îl înconjoară. Observatoarele morții lui lente, cele care crapă în fiere pentru a îi creea amintiri cât mai frumoase înainte de ziua nefericită.
Și Minciunile femeilor, o sumă din 6 istorii din viața Jenicikăi. Redă varii povești care cuprind minciuni spuse de femeile din viața ei. Cineva a mințit pentru admirație, cineva pentru că a vrut să nu se simtă singură în familie, pentru că era îndrăgostită, a dorit altă soartă, pentru a își păstra imaginea și pentru a nu dezamăgi, ori fiind rușinate de propria proveniență sau pentru a nu mai plânge, nodurile sunt mult mai bune!
Am apreciat traducerea reușită, am vizualizat totul - sufletul autentic, rusesc.
Ulițkaia este De citit! Manieră bogată spiritual, a povestit simplitatea vieții și nu și-a pierdut stilul printre timpurile solicitante de inovații și răcnetele surde ale cititorilor veșnic nemulțumiți.
🌟 cândva fusese tare îndrăgostit de ea, pe urmă a iubit-o mult timp, pe urmă i-a fost ca o rudă, pe urmă i-a fost indiferentă, s-a comportat ca un străin, s-a obișnuit, mai târziu a descoperit că s-au unit unul cu celălalt și au format o structură indisolubilă în genul structurii cristalelor și acum, când ea dorea să moară, se împotrivea cu toată încăpățânarea de care era în stare, ca un catâr.
April 13, 2023
"𝗦𝗼𝗻𝗶𝗲𝗰𝗶𝗸𝗮. 𝗜̂𝗻𝗺𝗼𝗿𝗺𝗮̂𝗻𝘁𝗮𝗿𝗲 𝘃𝗲𝘀𝗲𝗹𝗮̆. 𝗠𝗶𝗻𝗰𝗶𝘂𝗻𝗶𝗹𝗲 𝗳𝗲𝗺𝗲𝗶𝗹𝗼𝗿", 𝑳𝒖𝒅𝒎𝒊𝒍𝒂 𝑼𝒍𝒊𝒕̦𝒌𝒂𝒊𝒂
🖇️ Prozatoare și scenaristă, Ludmila Ulițkaia s-a născut pe 21 februarie 1943, în orașul Davlekanovo din Bașkiria. După absolvirea Universității din Moscova cu o diplomă de master în biologie, ea a lucrat la Institutul de Genetică ca om de știință. Cu puțin timp înainte de Perestroika, a devenit director de repertoriu al Teatrului Ebraic din Moscova.
🖇️ Ludmila Ulițkaia este una dintre cele mai profunde și de anvergură scriitoare ale literaturii ruse contemporane și una dintre cei mai publicați autori ruși moderni în străinătate.
🖇️ A treia întâlnire cu scriitoarea mi-a întărit faptul că Ludmila Ulițkaia este o autoare de recomandat, de citit și de iubit.
🖇️ Tema feminină apare pe tot parcursul celor trei povestiri adăugându-se ca o pată fundalului traumatizant al evenimentelor social-politice din Rusia, din SUA ori din Europa. Grotescul și ironia se împletesc armonic.
🖇️ La tot pasul găsim referințe istorice, filozofice, literare, biblice, mitologice ori artistice. Dincolo de griji și activități cotidiene, autoarea "obligă" personajele incapabile să reziste (psihic sau fizic) sau să aleagă altfel apelând la mediocritate, absurdul situației ori umilire.
𝗦𝗼𝗻𝗶𝗲𝗰𝗶𝗸𝗮
🖇️ O nuvelă în care este delicat schițat traiul, (departe de a fi ușor) Soniecikăi. De multe ori viața ei e dură, pricinuiește durere, iar fericirea se întrevede vag. Timidă și absorbită de sine, ea trăiește entuziasmul vieții prin literatură evadând în ofertanta lume a cărților.
"Odată cu trecerea anilor învățase singură să deosebească în oceanul imens de cărți valurile mari de cele mici, iar pe cele mici de spuma de la mal care ocupa aproape fără excepție rafturile austere din sectorul cu literatură contemporană."
🖇️ În subteranul bibliotecii din Svérdlock, orașul în care Soniecika ajunge bibliotecară după o succesiune de evacuări și relocări ale populației, îl întâlnește pe Robert Víctorovich, un artist proaspăt ajuns din exilul parizian pentru a-și ispăși pedeapsa de cinci ani de închisoare și muncă condiționată ca pictor în administrația unei fabrici.
🖇️ Curând se logodesc, iar Soniecika renunță la citirea lui Turgheniev și Tolstoi pentru a-și dedica dragostea soțului ei, care nu suportă literatura rusă, găsind-o moralistă și tendențioasă. De aici începe negarea valorilor și acceptarea propriei singurătăți.
🖇️ Tania, rodul dragostei lor, fetița bolnăvicioasă cu fire cameleonică, visătoare și irascibilă este singurul personaj care scapă ochiului psihologic al autoarei.
𝗜̂𝗻𝗺𝗼𝗿𝗺𝗮̂𝗻𝘁𝗮𝗿𝗲 𝘃𝗲𝘀𝗲𝗹𝗮̆
🖇️ Protagoniștii, majoritatea femei, sunt emigranți ruși în SUA, adunați în jurul patului bolnavului Alik, un pictor celebru. Alik, dependent de dragoste și de unele substanțe, locuiește într-o mansardă mare, unde un colț îi servește drept dormitor.
"Nu simţise niciodată nevoia să fie de partea cuiva, el îşi avea locul lui, şi locul acesta îi îngăduia să-i iubească pe toți deopotrivă."
🖇️ Pe lângă soția sa, care dorește să-l boteze înainte de moarte, prin camera lui se perindă numeroși oameni dar și câteva femei iubite - Valentina, Irina, Ninka, Gioika. Fiecare își va spune povestea într-un capitol distinct. Personajele sunt atât de vii și de colorate. Pline de umor și de generozitate vor pune pe tapet o bucată din viața lor de emigranți.
🖇️ Nu se întâmplă des să citești o nuvelă despre moarte profundă, dar în același timp la fel de înălțătoare. Finalul aduce zâmbete.
𝗠𝗶𝗻𝗰𝗶𝘂𝗻𝗶𝗹𝗲 𝗳𝗲𝗺𝗲𝗶𝗹𝗼𝗿
🖇️ Într-un interviu Ludmila Ulițkaia oferă un motiv pentru care minciuna este o "înzestrare" a femeilor ruse. Potrivit ei, minciuna face parte din viața în Uniunea Sovietică. Toată lumea minte și înșală, societatea este o mare minciună și doar participând la asta poți supraviețui.
🖇️ Această nuvelă este împărțită într-un prolog și șase povestiri distincte, în fiecare dezvăluindu-se câte o minciună. Practic, fie ea mai mică sau mai mare, minciuna este ridicată la rang de artă. Minciuna este un dar, naiv, creativ, genial, fermecător. Forma feminină de minciună are legătură cu autonomia: alegerea de a avea propria ta istorie și propria ta viață.
🖇️ Prologul se bazează pe povestea Penelopei și a lui Ulise. Pentru el minciuna este o unealtă pentru a ajunge acasă. De partea cealaltă, minciuna Penelopei este o modalitate de a ține pețitorii la distanță. Nimeni nu este deranjat de minciunile lor.
🖇️ Jenia, o femeie intelectuală, activă și interesantă, unește aceste povestioare-mozaic, evoluția ei uimind.
🖇️ Se disting oare minciunile femeilor de cele ale bărbaților și sunt ele aproape întotdeauna lipsite de sens? Veți afla citind cartea, bineînțeles. 😊
🖇️ Cu un aer extraordinar de autenticitate, volumul de față m-a cucerit prin tandrețe.
"Dar inima netulburată a Soniecikăi, învelită în coconul miilor de tomuri citite, legănată de murmurul învăluit în fum al miturilor greceşti, de sunetele de flaut pătrunzătoare şi hipnotice ale Evului Mediu, de tristețea plină de ceață și de vânt a lui Ibsen, de povara amănuntelor lui Balzac, de muzica astrală a lui Dante, de cântecul subțire de sirenă al lui Rilke şi Novalis, copleșită de deznădejdea îndreptată moralizator către inima cerului de marii ruşi - sufletul senin al Soniecikăi, deci, nu înţelegea că venise clipa cea mare; gândul ei era numai să nu greşească dând unui cititor cărțile pe care nu avea dreptul să le elibereze..."
🖇️ Prozatoare și scenaristă, Ludmila Ulițkaia s-a născut pe 21 februarie 1943, în orașul Davlekanovo din Bașkiria. După absolvirea Universității din Moscova cu o diplomă de master în biologie, ea a lucrat la Institutul de Genetică ca om de știință. Cu puțin timp înainte de Perestroika, a devenit director de repertoriu al Teatrului Ebraic din Moscova.
🖇️ Ludmila Ulițkaia este una dintre cele mai profunde și de anvergură scriitoare ale literaturii ruse contemporane și una dintre cei mai publicați autori ruși moderni în străinătate.
🖇️ A treia întâlnire cu scriitoarea mi-a întărit faptul că Ludmila Ulițkaia este o autoare de recomandat, de citit și de iubit.
🖇️ Tema feminină apare pe tot parcursul celor trei povestiri adăugându-se ca o pată fundalului traumatizant al evenimentelor social-politice din Rusia, din SUA ori din Europa. Grotescul și ironia se împletesc armonic.
🖇️ La tot pasul găsim referințe istorice, filozofice, literare, biblice, mitologice ori artistice. Dincolo de griji și activități cotidiene, autoarea "obligă" personajele incapabile să reziste (psihic sau fizic) sau să aleagă altfel apelând la mediocritate, absurdul situației ori umilire.
𝗦𝗼𝗻𝗶𝗲𝗰𝗶𝗸𝗮
🖇️ O nuvelă în care este delicat schițat traiul, (departe de a fi ușor) Soniecikăi. De multe ori viața ei e dură, pricinuiește durere, iar fericirea se întrevede vag. Timidă și absorbită de sine, ea trăiește entuziasmul vieții prin literatură evadând în ofertanta lume a cărților.
"Odată cu trecerea anilor învățase singură să deosebească în oceanul imens de cărți valurile mari de cele mici, iar pe cele mici de spuma de la mal care ocupa aproape fără excepție rafturile austere din sectorul cu literatură contemporană."
🖇️ În subteranul bibliotecii din Svérdlock, orașul în care Soniecika ajunge bibliotecară după o succesiune de evacuări și relocări ale populației, îl întâlnește pe Robert Víctorovich, un artist proaspăt ajuns din exilul parizian pentru a-și ispăși pedeapsa de cinci ani de închisoare și muncă condiționată ca pictor în administrația unei fabrici.
🖇️ Curând se logodesc, iar Soniecika renunță la citirea lui Turgheniev și Tolstoi pentru a-și dedica dragostea soțului ei, care nu suportă literatura rusă, găsind-o moralistă și tendențioasă. De aici începe negarea valorilor și acceptarea propriei singurătăți.
🖇️ Tania, rodul dragostei lor, fetița bolnăvicioasă cu fire cameleonică, visătoare și irascibilă este singurul personaj care scapă ochiului psihologic al autoarei.
𝗜̂𝗻𝗺𝗼𝗿𝗺𝗮̂𝗻𝘁𝗮𝗿𝗲 𝘃𝗲𝘀𝗲𝗹𝗮̆
🖇️ Protagoniștii, majoritatea femei, sunt emigranți ruși în SUA, adunați în jurul patului bolnavului Alik, un pictor celebru. Alik, dependent de dragoste și de unele substanțe, locuiește într-o mansardă mare, unde un colț îi servește drept dormitor.
"Nu simţise niciodată nevoia să fie de partea cuiva, el îşi avea locul lui, şi locul acesta îi îngăduia să-i iubească pe toți deopotrivă."
🖇️ Pe lângă soția sa, care dorește să-l boteze înainte de moarte, prin camera lui se perindă numeroși oameni dar și câteva femei iubite - Valentina, Irina, Ninka, Gioika. Fiecare își va spune povestea într-un capitol distinct. Personajele sunt atât de vii și de colorate. Pline de umor și de generozitate vor pune pe tapet o bucată din viața lor de emigranți.
🖇️ Nu se întâmplă des să citești o nuvelă despre moarte profundă, dar în același timp la fel de înălțătoare. Finalul aduce zâmbete.
𝗠𝗶𝗻𝗰𝗶𝘂𝗻𝗶𝗹𝗲 𝗳𝗲𝗺𝗲𝗶𝗹𝗼𝗿
🖇️ Într-un interviu Ludmila Ulițkaia oferă un motiv pentru care minciuna este o "înzestrare" a femeilor ruse. Potrivit ei, minciuna face parte din viața în Uniunea Sovietică. Toată lumea minte și înșală, societatea este o mare minciună și doar participând la asta poți supraviețui.
🖇️ Această nuvelă este împărțită într-un prolog și șase povestiri distincte, în fiecare dezvăluindu-se câte o minciună. Practic, fie ea mai mică sau mai mare, minciuna este ridicată la rang de artă. Minciuna este un dar, naiv, creativ, genial, fermecător. Forma feminină de minciună are legătură cu autonomia: alegerea de a avea propria ta istorie și propria ta viață.
🖇️ Prologul se bazează pe povestea Penelopei și a lui Ulise. Pentru el minciuna este o unealtă pentru a ajunge acasă. De partea cealaltă, minciuna Penelopei este o modalitate de a ține pețitorii la distanță. Nimeni nu este deranjat de minciunile lor.
🖇️ Jenia, o femeie intelectuală, activă și interesantă, unește aceste povestioare-mozaic, evoluția ei uimind.
🖇️ Se disting oare minciunile femeilor de cele ale bărbaților și sunt ele aproape întotdeauna lipsite de sens? Veți afla citind cartea, bineînțeles. 😊
🖇️ Cu un aer extraordinar de autenticitate, volumul de față m-a cucerit prin tandrețe.
"Dar inima netulburată a Soniecikăi, învelită în coconul miilor de tomuri citite, legănată de murmurul învăluit în fum al miturilor greceşti, de sunetele de flaut pătrunzătoare şi hipnotice ale Evului Mediu, de tristețea plină de ceață și de vânt a lui Ibsen, de povara amănuntelor lui Balzac, de muzica astrală a lui Dante, de cântecul subțire de sirenă al lui Rilke şi Novalis, copleșită de deznădejdea îndreptată moralizator către inima cerului de marii ruşi - sufletul senin al Soniecikăi, deci, nu înţelegea că venise clipa cea mare; gândul ei era numai să nu greşească dând unui cititor cărțile pe care nu avea dreptul să le elibereze..."
January 25, 2020
Soniecika este OK. Are toate meritele unei excelente carti de debut. Cei care stiu opera Lyudmilei Ulitskaya o sa descopere ca firele narative si o parte din personaje din Soniecika au suferit un upgrade magistral mai ales in Medeea si fii ei si in Imago. Pentru cei care nu au citit încă Ulitskaya, nu stiu cum e mai bine: sa citeasca cele doua romane, si apoi sa se "întorca" pentru ca sa parcurga aceasta proza mai scurta, ceea ce mi s-a întâmplat mie, sau sa începa prin a citi Soniecika, care a aparut in Rusia in 1995 si la noi deabia in aceasta editie din 2019, si apoi sa treaca la Medeea ... si Imago, care au fost publicate pentru prima data in limba rusa in 1996 si, respectiv, 2003.
Celelalte două proze adunate de Humanitas in aceasta carte, Înmormântare veselă și Minciunile femeilor, ti-ar oferi si ele multe prilejuri sa te referi la caractere si situatii apărute în alte romane, dar nu reusesti pentru ca iti iau răsuflarea. Sunt atat de bine scrise incat nu prea iti mai arde sa mai faci exegeza.
Prima (Inmormantare vesela) este pur si simplu o nebunie la care la inceput razi si apoi te rupi de plans. Minciunile femeilor este efectiv comică. Doar la sfarsit devine înduioșătoare. Ceea ce te impresioneaza la aceasta bucata este scriitura extraordinar de inteligenta. După ce o termini te minunezi cat de mult seamana Ulitskaya cu Milan Kundera. Dar cu un Kundera situtat in genealogia personajelor feminine din marea literatura rusa, mai degraba decat in cea a soldatului Svejk.
Aaaa..! Stie cineva daca s--a facut film după vreuna din cele trei bucăți?
Celelalte două proze adunate de Humanitas in aceasta carte, Înmormântare veselă și Minciunile femeilor, ti-ar oferi si ele multe prilejuri sa te referi la caractere si situatii apărute în alte romane, dar nu reusesti pentru ca iti iau răsuflarea. Sunt atat de bine scrise incat nu prea iti mai arde sa mai faci exegeza.
Prima (Inmormantare vesela) este pur si simplu o nebunie la care la inceput razi si apoi te rupi de plans. Minciunile femeilor este efectiv comică. Doar la sfarsit devine înduioșătoare. Ceea ce te impresioneaza la aceasta bucata este scriitura extraordinar de inteligenta. După ce o termini te minunezi cat de mult seamana Ulitskaya cu Milan Kundera. Dar cu un Kundera situtat in genealogia personajelor feminine din marea literatura rusa, mai degraba decat in cea a soldatului Svejk.
Aaaa..! Stie cineva daca s--a facut film după vreuna din cele trei bucăți?
March 12, 2017
I "Sonječka", i "Bronjka", i "Buharina kći"... svaka priča malo majstorsko djelo. Ostalih nekoliko također, ali ove tri su mi najdraže u zbirci kratkih priča Ljudmile Ulicke. Kakva je to umješna pripovjedačica! Kakav talent! Kad u desetak stranica može ispričati takvu priču da imate osjećaj da ste proživjeli čitav jedan život ili pogledali izvanredan, vješto režiran i odglumljen film, to je zaista bogatstvo. Pre, presjajna.
I da ne zaboravim (kao što sam zaboravila spomenuti u osvrtu na "Daniela Steina, prevoditelja") - prijevod Igora Buljana je također izvanredan. Poklon do poda.
I da ne zaboravim (kao što sam zaboravila spomenuti u osvrtu na "Daniela Steina, prevoditelja") - prijevod Igora Buljana je također izvanredan. Poklon do poda.
March 31, 2022
This book broke my heart, glued it back together with true words only to break it again. O carte fabuloasa despre vietile femeilor asa cum sunt ele: marete prin maruntenia lor, cu minciuni fantastice care ascund adevaruri profunde, adesea dureroase. Cata autenticitate, atata drama.
Musai de citit.
Musai de citit.
October 6, 2020
Sve priče bile su mi divne.Ulickin stil pisanja vrijedan je divljenja. Podsjeća na stare ruske klasike. Rečenice su vrlo bogate,živopisne,bez nepotrebnih riječi koje samo popunjavaju praznine.
Neke rečenice izgledaju mi toliko majstorski složene,pune intelektualne dosjetljivosti,tj. zapažanja, da imam dojam da ih je satima sastavljala (a,vjerujem da ih sa tim svojim talentom vrlo brzo izbacuje iz glave).
Uglavnom,sve priče su malo surove,ogoljene sudbine različitih žena. Začuđujuće i veličanstvene!
Sonječka me oduševila :-)
Neke rečenice izgledaju mi toliko majstorski složene,pune intelektualne dosjetljivosti,tj. zapažanja, da imam dojam da ih je satima sastavljala (a,vjerujem da ih sa tim svojim talentom vrlo brzo izbacuje iz glave).
Uglavnom,sve priče su malo surove,ogoljene sudbine različitih žena. Začuđujuće i veličanstvene!
Sonječka me oduševila :-)
January 4, 2020
Iote că am intrat și io în rândul lumii degrabă cititoare și mi-am dat greața (pardon my French) cu prima carte citită de și anume Ludmila Ulitkaia – ”Soniecika. Inmormantare vesela. Minciunile femeilor”.
Da, ok, nu mai țipați așa, recunosc: toți cei care mi-ați tot spus ”măăăă, citește-o pă rusoaică, e aur, aur curat!” ați avut dreptate. Căci, da, este aur cum scrie stimabila.
Am ales să citesc pentru prima dată niște povestiri scrise de ea pentru că – în capul meu – dacă îmi place cum pune problema în povestiri, apoi mă arunc și la un roman.
Drept pentru care, așadar și pe cale de consecință, ghiciți cine și-a cumpărat mai multe romane scrise de tovarășa Ludmila?
Mai multe în recenzia video pe care am făcut-o cărții în acest episod din #RaftulLuiChinezu https://cristianchinabirta.ro/2019/07...
Da, ok, nu mai țipați așa, recunosc: toți cei care mi-ați tot spus ”măăăă, citește-o pă rusoaică, e aur, aur curat!” ați avut dreptate. Căci, da, este aur cum scrie stimabila.
Am ales să citesc pentru prima dată niște povestiri scrise de ea pentru că – în capul meu – dacă îmi place cum pune problema în povestiri, apoi mă arunc și la un roman.
Drept pentru care, așadar și pe cale de consecință, ghiciți cine și-a cumpărat mai multe romane scrise de tovarășa Ludmila?
Mai multe în recenzia video pe care am făcut-o cărții în acest episod din #RaftulLuiChinezu https://cristianchinabirta.ro/2019/07...
October 17, 2019
3.5 stele si asta doar pentru Minciunile femeilor. Soniecika mi s-a parut fada si stearsa ca insusi personajul principal, iar Inmormantare vesela poticnita - cateva pasaje cu miez, dar pe care autoarea le abandoneaza repede, presata sa mai introduca inca un personaj si inca unul in peisaj. Less is more mi-a venit sa zic si aici si, pe alocuri, la Scara lui Iakov.
In plus, inteleg ca nu esti o autoare preocupata de cromatica, dar totusi...singura combinatie pe care alegi s-o mentionezi e rosu cu verde...si aici si in Scara lui Iakov?!
Pe de alta parte, cand reusesti sa scrii un pasaj ca acesta (si sa ai parte de o traducere impecabila), nu ai cum sa nu farmeci si sa nu convingi cititorul ca merita sa mai incerce o data: "auzi sunetul sec al picaturii de ploaie cand atinge frunza, sunetele stinghere ale ploii in geam ca bataia in fereastra, sunetele suave ale rafalelor de ploaie cand vantul isi schimba un pic directia, si apa din butoi care face pleosc cand picaturile ii ating suprafata intunecata, si sunetul distinct al suvoiului de apa care se scurge in canal. Si, in sfarsit, sunetul in registru grav, la inceput subtire, pe urma infundat, cand picaturile lovesc fundul ligheanului pus in tinda, in locul unde apa se infiltreaza prin acoperis."
In plus, inteleg ca nu esti o autoare preocupata de cromatica, dar totusi...singura combinatie pe care alegi s-o mentionezi e rosu cu verde...si aici si in Scara lui Iakov?!
Pe de alta parte, cand reusesti sa scrii un pasaj ca acesta (si sa ai parte de o traducere impecabila), nu ai cum sa nu farmeci si sa nu convingi cititorul ca merita sa mai incerce o data: "auzi sunetul sec al picaturii de ploaie cand atinge frunza, sunetele stinghere ale ploii in geam ca bataia in fereastra, sunetele suave ale rafalelor de ploaie cand vantul isi schimba un pic directia, si apa din butoi care face pleosc cand picaturile ii ating suprafata intunecata, si sunetul distinct al suvoiului de apa care se scurge in canal. Si, in sfarsit, sunetul in registru grav, la inceput subtire, pe urma infundat, cand picaturile lovesc fundul ligheanului pus in tinda, in locul unde apa se infiltreaza prin acoperis."
November 25, 2022
Volumul cuprinde 3 povestiri, dar sincera sa fiu, niciuna nu m-a impresionat. Autoarea aduce in prim-plan vietile mai multor personaje, dar m-a pierdut inca de la inceput. Nu neg ca scriitoarea are talent literar, dar eu nu am rezonat cu acest volum. Soniecika a fost oarecum interesanta (inceputul este chiar interesant), dar apoi a luat o întorsătură care nu mi-a placut. Înmormântare vesela aduce niste personaje absurde si o actiune care e "meah". Totul devine haotic. Volumul este oarecum salvat de ultima povestire. Cu siguranță insa ca voi mai citi si altceva de la autoare. Si va recomand totusi sa nu evitati acest volum. Poate va fi pe gustul vostru. Caci gusturile nu se discuta.
January 14, 2024
O carte cu și despre femei...tipologii interesante
"Așa sunt rușii, siguri pe ei, iar asta le dă speranțe. "
"Așa sunt rușii, siguri pe ei, iar asta le dă speranțe. "
October 20, 2025
Sonechka - ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
The Queen of Spades - ⭐️⭐️⭐️⭐️
Zurich - ⭐️⭐️⭐️⭐️
The Beast - ⭐️⭐️
Angel - ⭐️
The Orlov-Sokolovs - ⭐️⭐️⭐️⭐️
Dauntless Women of the Russian Steppe - ⭐️⭐️
The Queen of Spades - ⭐️⭐️⭐️⭐️
Zurich - ⭐️⭐️⭐️⭐️
The Beast - ⭐️⭐️
Angel - ⭐️
The Orlov-Sokolovs - ⭐️⭐️⭐️⭐️
Dauntless Women of the Russian Steppe - ⭐️⭐️
January 5, 2020
I hesitate in writing this because if it’s one thing I can’t stand are art police who attribute motives to the author. That said, one of the stories in this collection, about a lonely older man who grooms a young boy, and what happens to that young boy later in life comes off less as a look at the desperation faced by gay men in the Soviet era than a story in which gay men become gay as a result of predators and have miserable, dissolute lives as a result. It could be the translation; it could be my personal reaction to it, but the stab at ambiguity in the story felt half-hearted and the end had the acrid taste of judgement. And this is where I had issues with some of the other stories: the betrayal of expectations feels like the less complicated and certainly less interesting choice. I wanted to see the professor raising the boy, instead we get a cartoonish morality tale. The title novella is worth the read.
February 24, 2021
„Majoritatea emigraseră legal, câțiva nu se mai întoseseră, iar cei mai îndrăzneți fugiseră peste graniță. Tocmai asta îi apropiase. Oricât de diferite ar fi fost opiniile lor, oricum și-ar fi aranjat fiecare viața în emigrație, aveau ceva în comun, ceva ce nu putea fi infirmat: au trecut granița, au tăiat în două linia încurcată a vieții, s-au smuls din vechile rădăcini și le-au crescut altele noi, în alt pământ, cu altă alcătuire, cu altă culoare și alt miros.”
„Cei mai mulți ajunseseră aici cu bagaje de douăzeci de kilograme și, în plus, cu douăzeci de cuvinte englezești, iar în vederea acestei deplasări provocaseră sute de rupturi, mari și mici: se rupseseră de părinți, de profesie, de stradă și de curte, de aer și de apă, și, în sfârșit, de ceva mult mai greu de sesizat decât toate celelalte - limba maternă, care devenise cu trecerea timpului mai mult un simplu instrument.”
„Cei mai mulți ajunseseră aici cu bagaje de douăzeci de kilograme și, în plus, cu douăzeci de cuvinte englezești, iar în vederea acestei deplasări provocaseră sute de rupturi, mari și mici: se rupseseră de părinți, de profesie, de stradă și de curte, de aer și de apă, și, în sfârșit, de ceva mult mai greu de sesizat decât toate celelalte - limba maternă, care devenise cu trecerea timpului mai mult un simplu instrument.”
June 26, 2019
The volume contains several short stories, out of which "Soniechka", "The funeral party", and "women's lies" have been published independently if english and other languages. Poignant, shocking, contrasting bleak realities with the characters' candor or innocence, Uliskaya's short story are both unique and unforgettable.
April 16, 2020
Prefer în continuare scriitura rusă însă cartea asta chiar e slabă. Am tot sperat că până la final voi găsi ceva de care să mă agăț, dar nu...
Păcat!
Păcat!
October 10, 2024
From me, Sonechka by Lyudmila Ulitskaya receives 4 ⭐!!! 🎊
I wanted to continue my journey with this author for a long time... And finally, I managed to take another step in this direction! 😌
If you're reading this #title in Romanian, the audiobook on voxa is 😌🤌...highly recommend!
#synopsis : this volume of #shortstories / #novellas contains 3 titles!
#sonechka :
Our heroine, a timid librarian, married in a miracolous way to a famous Moscow artist, demonstrates such love and fidelity that they become from a source of admiration, a source of contempt...
#happyfuneral :
Imagine Alik last days, an imigrant Russian artist settled in New York, as he spends them among friends, an impressive portrait gallery and memorable destinies.
#theliesofwomen :
Six stories intersecting, all discussing about the truths we cannot look in the eye.
CW: alcoholism, drug abuse, mentions of miscarriage, mental illness, cheating, religious themes discussed, paedophilia
#bookthoughts
This collection is something else...my order of enjoyment is the exact opposite of the title presentations😅😂
We have, more or less, 3 protagonists in Sonya, Irina and Jenya.
All the stories involve religious themes to some degree - Judaism and orthodoxism and they try completing the portrait of the Russian imigrant / spouse. The interesting thing about this is the MC's lack of faith ...neither Alik, Irina, Jenya, Kiril or Sonya and Robert have strong feelings around this subject...some of them are actually atheist...but religion is very much present in their life through friends and family due to quite peculiar circumstances! It feels like the author wanted to show us why religion may be used as salvation by some people and how that looks from outside..Un a Russian form obviously 😅😂
A second thing I noticed and wanted to comment upon...the Russian women Ulitskaya writes...man..🫠🫠🫠...I would not be friends with them....they deserve all the pity and help..but I'll surely hate these people from the bottom of my heart for their choices and weaknesses!🤷♀️🫣
All these stories feel so real that you can find them in your family...and maybe that's why I cannot accept them.. Surely you can fight for better! 😓
Anyway...this last thought concerned Sonya...as Irina and Jenya are much tougher.
I loved Irina's intrusive thoughts and harsh judgment of those around her 😆...I mean...come on...they deserve all of that 🤷♀️...not to mention that it's the perfect balance for you to not forget how their situation actually is...let me tell you...it's really bad and deserving of pity and disgust 🧐
And Jenya...well...she's interesting, starts naive and full of mistakes and regrets...and grows through every interaction... I loved her by the end!
Overall...we have a picture of the Russian family in 3 different situations. And more so, of the Russian women as they face challenges in life. Be prepared to ask yourself. WHY???😟..a lot...🤷♀️
Fair warning! ⚠️
You'll feel as the women defer to the men...and see them as almost Gods...but take this with a grain of salt... As each of women actually chase a version of themselves that "has it all" or come on top as they understand it .🤔..and lastly..remember that they love the idea of love 🧐
I wanted to continue my journey with this author for a long time... And finally, I managed to take another step in this direction! 😌
If you're reading this #title in Romanian, the audiobook on voxa is 😌🤌...highly recommend!
#synopsis : this volume of #shortstories / #novellas contains 3 titles!
#sonechka :
Our heroine, a timid librarian, married in a miracolous way to a famous Moscow artist, demonstrates such love and fidelity that they become from a source of admiration, a source of contempt...
#happyfuneral :
Imagine Alik last days, an imigrant Russian artist settled in New York, as he spends them among friends, an impressive portrait gallery and memorable destinies.
#theliesofwomen :
Six stories intersecting, all discussing about the truths we cannot look in the eye.
CW: alcoholism, drug abuse, mentions of miscarriage, mental illness, cheating, religious themes discussed, paedophilia
#bookthoughts
This collection is something else...my order of enjoyment is the exact opposite of the title presentations😅😂
We have, more or less, 3 protagonists in Sonya, Irina and Jenya.
All the stories involve religious themes to some degree - Judaism and orthodoxism and they try completing the portrait of the Russian imigrant / spouse. The interesting thing about this is the MC's lack of faith ...neither Alik, Irina, Jenya, Kiril or Sonya and Robert have strong feelings around this subject...some of them are actually atheist...but religion is very much present in their life through friends and family due to quite peculiar circumstances! It feels like the author wanted to show us why religion may be used as salvation by some people and how that looks from outside..Un a Russian form obviously 😅😂
A second thing I noticed and wanted to comment upon...the Russian women Ulitskaya writes...man..🫠🫠🫠...I would not be friends with them....they deserve all the pity and help..but I'll surely hate these people from the bottom of my heart for their choices and weaknesses!🤷♀️🫣
All these stories feel so real that you can find them in your family...and maybe that's why I cannot accept them.. Surely you can fight for better! 😓
Anyway...this last thought concerned Sonya...as Irina and Jenya are much tougher.
I loved Irina's intrusive thoughts and harsh judgment of those around her 😆...I mean...come on...they deserve all of that 🤷♀️...not to mention that it's the perfect balance for you to not forget how their situation actually is...let me tell you...it's really bad and deserving of pity and disgust 🧐
And Jenya...well...she's interesting, starts naive and full of mistakes and regrets...and grows through every interaction... I loved her by the end!
Overall...we have a picture of the Russian family in 3 different situations. And more so, of the Russian women as they face challenges in life. Be prepared to ask yourself. WHY???😟..a lot...🤷♀️
Fair warning! ⚠️
You'll feel as the women defer to the men...and see them as almost Gods...but take this with a grain of salt... As each of women actually chase a version of themselves that "has it all" or come on top as they understand it .🤔..and lastly..remember that they love the idea of love 🧐
December 14, 2024
I wouldn't have normally gone for this book but read one of the stories (Sonechka) for my Russian class. I decided to just read the whole collection of stories in English and I would say that I enjoyed it, although (as it always is with collections of short stories) to varying degrees. I really enjoyed Ulitskaya's writing style and it felt very different from a typical book I'd read, likely because it's translated from Russian so the flow and words chosen were refreshingly distinct. (And I also liked moments when I could tell a word was translated in a funny way.) Time passed quickly in these stories (spanning one's entire life usually) and almost every story had a main character that was an unfulfilled older or middle-aged woman. It was the opposite of romanticization of life (usually unsatisfactory relationships, infidelity, lack of acknowledgment or life purpose, etc.) and pretty much all of them did not have a "happy" ending (some even ending in a way that felt abrupt to me) but I'm sure that was for a reason. I don't know if I'd say that I was very impacted/changed by these stories but they were interesting to read and new for me.
April 2, 2018
I read this book translated into Arabic and the translation was so awful so I didn’t enjoy the book as I expect. It was my First experience with the Russian literature and I’m a little bit disappointed. Maybe I will give it another chance and reread it in English later. Till then my rating will be 3 stars.
March 15, 2021
The first half of the novella was very slow, but then the second part came along with amazing tension, and drama, and memorable characters. I kind of wish it was longer, given how much meat there was.
December 19, 2022
Drăguța carte. Mi-a plăcut mult istorioara Soniecikai
August 7, 2025
M-am motivat cu greu să termin cartea. Excelent scrisă, dar obositoare prin repetitivitatea personajelor acestora feminine ancorate profund în bărbatul( artist geniu chinuit, foarte uman și corodat de slăbiciuni inclusiv fizice) salvate de comunitatea femeilor din jur( de cele mai multe ori amantele acelorași bărbați) . Am rămas cu gândul că mi-a scăpat ceva la lectură, o cheie care să îmi ia vălul ăsta al frustrării în fața incapacității femeilor din povestirile ei de a evada dependența de Bărbat.
August 21, 2023
Mi-a plăcut cel mai mult Soniecika și prima povestire din Minciunile femeilor, perspectiva Penelopei, m-a făcut să zâmbesc. Din stilul Ludmilei Ulițkaia mă atrage felul neașteptat în care folosește adjectivele, construcția complexă a personajelor feminine și schematică a celor masculine, atmosfera.
Displaying 1 - 30 of 42 reviews