What do you think?
Rate this book
Ten Tales from Shakespeare
Charles Lamb, a distinguished English essayist, collaborated with his sister, Mary, to create enthralling prose retellings for young readers of some of Shakespeare's most beloved works. This selection from their 1807 publications features The Tempest ; A Midsummer Night's Dream ; As You Like It ; The Merchant of Venice ; King Lear ; Macbeth ; The Taming of the Shrew ; Romeo and Juliet ; Hamlet ; and Othello .
"What these tales shall have been to the young readers," Charles Lamb wrote, "that and much more it is the writers' wish that the true plays of Shakespeare may prove to them in older years — enrichers of the fancy, strengtheners of virtue, a withdrawing from all selfish and mercenary thoughts, a lesson of all sweet and honorable thoughts and actions. To teach courtesy, benignity, generosity, for of examples, teaching these virtues, his pages are full."
Simple and compelling, these vibrant retellings of the great playwright's timeless tales will undoubtedly charm readers of all ages.
"What these tales shall have been to the young readers," Charles Lamb wrote, "that and much more it is the writers' wish that the true plays of Shakespeare may prove to them in older years — enrichers of the fancy, strengtheners of virtue, a withdrawing from all selfish and mercenary thoughts, a lesson of all sweet and honorable thoughts and actions. To teach courtesy, benignity, generosity, for of examples, teaching these virtues, his pages are full."
Simple and compelling, these vibrant retellings of the great playwright's timeless tales will undoubtedly charm readers of all ages.
160 pages, Paperback
First published April 23, 2003
About the author
Charles Lamb
2,186 books195 followersCharles Lamb was an English essayist with Welsh heritage, best known for his "Essays of Elia" and for the children's book "Tales from Shakespeare", which he produced along with his sister,
Mary Lamb
(1764–1847).
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 3 of 3 reviews
May 27, 2019
This takes some of Shakespeare's writings and novelizes them so it is easier to read.
Recommended 12+ for thematic elements.
Recommended 12+ for thematic elements.
March 16, 2022
A fost odată o insulă oarecare în mare, ai cărei unici locuitori erau un bătrân, pe nume Prospero, şi fiica lui, Miranda, o foarte frumoasă copilă. Fata era atât de mică la sosirea pe insulă, încât nu ţinea minte să fi văzut vreodată un alt chip omenesc decât pe al tatălui ei.
Trăiau într-o peşteră ca de schimnic, cioplită în stâncă; locuinţa era împărţită în câteva odăi, iar Prospero numea una dintre acestea camera sa de lucru; îşi păstra acolo cărţile, care se ocupau în special de magie, o ştiinţă mult îndrăgită în acele timpuri de oamenii învăţaţi. Cunoaşterea acestei arte se dovedise foarte folositoare căci, aruncat fiind de o ciudată întâmplare pe insula aceasta fermecată de o vrăjitoare pe nume Sycorax, care murise acolo la scurt timp după sosirea lor, cu puterea artei sale Prospero eliberase multe spirite bune pe care Sycorax le zăvorâse în trunchiurile copacilor mari pentru că refuzaseră să dea ascultare poruncilor ei haine. Aceste duhuri blânde se arătaseră mai apoi neabătut supuse voinţei lui Prospero. Căpetenia lor era Ariel.
Ariel, spiriduşul şăgalnic, nu avea nimic răutăcios din fire, atât doar că prea-i plăcea să chinuie un biet monstru, numit Caliban, căruia îi purta pică deoarece era fiul vechii lui duşmance Sycorax. Pe acest Caliban, o fiinţă stranie şi nenorocită, semănând mai mult a maimuţă decât a om, Prospero l-a găsit în pădure; îl luă în chilia lui, îl învăţă să vorbească şi ar fi fost foarte bun cu el, dar Caliban moştenise de la maică-sa, Sycorax, o fire rea, care nu-i permitea să înveţe nimic bun sau folositor; era, prin urmare, întrebuinţat ca rob la strânsul lemnelor şi la treburile cele mai grele; iar Ariel avea misiunea de a-l sili să-şi ducă munca la bun sfârşit.
De-ndată ce Caliban lenevea şi lăsa lucrul baltă, Ariel (nevăzut oricăror ochi în afară de ai lui Prospero) se furişa până la el şi-l pişca, ba uneori îl împingea de-a berbeleacu-n smârc; pe urmă, luând chipul unei maimuţe, se strâmba la el. Apoi, schimbându-şi repede înfăţişarea în aceea a unui arici, se rostogolea în drumul lui Caliban, care se temea că-şi va înspina picioarele goale în ţepii ascuţiţi ai ariciului. Folosind o mulţime de astfel de tertipuri sâcâitoare, Ariel îl chinuia pe Caliban ori de câte ori acesta nu-şi vedea de treburile pe care i le poruncise Prospero.
Trăiau într-o peşteră ca de schimnic, cioplită în stâncă; locuinţa era împărţită în câteva odăi, iar Prospero numea una dintre acestea camera sa de lucru; îşi păstra acolo cărţile, care se ocupau în special de magie, o ştiinţă mult îndrăgită în acele timpuri de oamenii învăţaţi. Cunoaşterea acestei arte se dovedise foarte folositoare căci, aruncat fiind de o ciudată întâmplare pe insula aceasta fermecată de o vrăjitoare pe nume Sycorax, care murise acolo la scurt timp după sosirea lor, cu puterea artei sale Prospero eliberase multe spirite bune pe care Sycorax le zăvorâse în trunchiurile copacilor mari pentru că refuzaseră să dea ascultare poruncilor ei haine. Aceste duhuri blânde se arătaseră mai apoi neabătut supuse voinţei lui Prospero. Căpetenia lor era Ariel.
Ariel, spiriduşul şăgalnic, nu avea nimic răutăcios din fire, atât doar că prea-i plăcea să chinuie un biet monstru, numit Caliban, căruia îi purta pică deoarece era fiul vechii lui duşmance Sycorax. Pe acest Caliban, o fiinţă stranie şi nenorocită, semănând mai mult a maimuţă decât a om, Prospero l-a găsit în pădure; îl luă în chilia lui, îl învăţă să vorbească şi ar fi fost foarte bun cu el, dar Caliban moştenise de la maică-sa, Sycorax, o fire rea, care nu-i permitea să înveţe nimic bun sau folositor; era, prin urmare, întrebuinţat ca rob la strânsul lemnelor şi la treburile cele mai grele; iar Ariel avea misiunea de a-l sili să-şi ducă munca la bun sfârşit.
De-ndată ce Caliban lenevea şi lăsa lucrul baltă, Ariel (nevăzut oricăror ochi în afară de ai lui Prospero) se furişa până la el şi-l pişca, ba uneori îl împingea de-a berbeleacu-n smârc; pe urmă, luând chipul unei maimuţe, se strâmba la el. Apoi, schimbându-şi repede înfăţişarea în aceea a unui arici, se rostogolea în drumul lui Caliban, care se temea că-şi va înspina picioarele goale în ţepii ascuţiţi ai ariciului. Folosind o mulţime de astfel de tertipuri sâcâitoare, Ariel îl chinuia pe Caliban ori de câte ori acesta nu-şi vedea de treburile pe care i le poruncise Prospero.
July 27, 2008
It took me a long time to get through this book because I would read one story and then read something else before I came back for another Shakespeare story. This book is edited down so each story is about 20 pages long but still uses the same kind of Shakespeare language so you feel like you are really smart when you are reading it.
I am amazed at how many plots he came up with and they resonate still today. His stories can take place in any time and at any place in the world. It is a great book if you want to get into Shakespeare but don't know where to start.
My favorite: The Tempest.
I am amazed at how many plots he came up with and they resonate still today. His stories can take place in any time and at any place in the world. It is a great book if you want to get into Shakespeare but don't know where to start.
My favorite: The Tempest.
Displaying 1 - 3 of 3 reviews