What do you think?
Rate this book
Viaţa începe vineri
Anul 1897. Un bărbat este găsit fără cunoştinţă, în câmp, lângă Bucureşti, în zona „moşiei Băneasa“. Nimeni nu ştie exact ce e cu el şi fiecare bănuieşte altceva: e un escroc internaţional care vrea să-şi piardă urma? Un criminal? Un bolnav? Încetul cu încetul, în jurul lui se adună o mulţime de oameni: un medic şi fiica lui, un poliţist, un comisionar în vârstă de 8 ani, care umblă prin toată Capitala cu scrisori şi pachete şi, nu în ultimul rând, gazetarii de la Universul.
Romanul, alert, cu un fir al acţiunii semipoliţist, cu personaje extrem de vii, dintre cele care-ţi devin prieteni, se petrece în numai treisprezece zile: de vineri 19 decembrie până la sfârşitul anului. Atmosfera lumii bucureştene din preajma anului 1900 este recreată ca-ntr-un film. Ajunge să deschizi cartea şi te afli, deja, acolo.
Romanul, alert, cu un fir al acţiunii semipoliţist, cu personaje extrem de vii, dintre cele care-ţi devin prieteni, se petrece în numai treisprezece zile: de vineri 19 decembrie până la sfârşitul anului. Atmosfera lumii bucureştene din preajma anului 1900 este recreată ca-ntr-un film. Ajunge să deschizi cartea şi te afli, deja, acolo.
300 pages, Paperback
First published January 1, 2009
97 people are currently reading
2161 people want to read
About the author
Ioana Pârvulescu
63 books452 followersIoana Pârvulescu este o eseistă, publicistă, critic literar român și conferențiar la Universitatea din București. (Wikipedia)
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 146 reviews
February 1, 2025
Ideea cărții nu e nouă, dar stilul de scriere este unul plăcut și vioi, iar atmosfera din vechiul București este atât de realist descrisă încât simiți că ești acolo. Nu am mai citit nimic scris de autoare și aș fi vrut o poveste cu mai mult mister. Cartea are câte un pic din toate, dar nimic prea concret. Să vedem poate ne lămurește continuarea.
August 20, 2025
Published in English as Life Begins on Friday.
Two mysterious young men are found outside Bucharest, on the morning of the 19th December 1897. One of them is confused as heck about his whereabouts, wearing clothes unfit for the weather (and the century), while the other is barely alive, with a bullet hole in his chest.
Initially cause for quite a bit of concern, less than 24 hours later, almost everyone is ready to move on. The police chief does his best to keep the investigation going, but not to the detriment of his busy social life.
21-year-old Miss Iulia Margulis for one, is definitely more interested in finishing Vanity Fair by the new year, and in (hopefully) catching the eye of a specific young man.
8-year-old Nicu, everyone's favourite errand boy, is by rights much too busy earning a living for himself and his sick mother.
Dan Crețu is about the only person invested in the issue, seeing as he is the mysterious confused man, trying to find his bearings in a different time.
The overall story and narration-style reminded me a lot of I.L. Caragiale's work, with its humorous take on people's preoccupation with the mundane. While I generally enjoy reading the occasional short story set in this era, I can see people getting unpleasant flashbacks from their high school days.
I would've personally skipped all the maudlin' stream of consciousness that each and every one of these characters fall victim to... except maybe for Iulia and Dan's, but even there I feel like I should have drunk myself stupid, before attempting to tackle them in all seriousness.
Fans of murder mysteries and genius sleuths will be very disappointed. Though it may initially appear as if some detecting is about to take place, the author decided to take a more realistic approach here. Specifically the bored employees who're only in it for the pay, as such keen on dumping the guilt on the first upstart to cross their investigation. To be fair, the mystery does eventually get solved in a very Poirot-like manner... as in we get this really smart guy basically picking clues out of thin air, towards the last 10% of the book.
Score: 3.3/5 stars
If you're familiar with Bucharest, you might enjoy all the name-dropping of late-19th century landmarks and glimpses of social life. Otherwise, while the story is well-written and has an interesting premise, it also goes on a lot of tangents that don't really end up going anywhere.
In other words: I'm really not invested enough to continue with the sequel (Viitorul începe luni which translates to "The Future Begins on Monday").
Two mysterious young men are found outside Bucharest, on the morning of the 19th December 1897. One of them is confused as heck about his whereabouts, wearing clothes unfit for the weather (and the century), while the other is barely alive, with a bullet hole in his chest.
Initially cause for quite a bit of concern, less than 24 hours later, almost everyone is ready to move on. The police chief does his best to keep the investigation going, but not to the detriment of his busy social life.
21-year-old Miss Iulia Margulis for one, is definitely more interested in finishing Vanity Fair by the new year, and in (hopefully) catching the eye of a specific young man.
8-year-old Nicu, everyone's favourite errand boy, is by rights much too busy earning a living for himself and his sick mother.
Dan Crețu is about the only person invested in the issue, seeing as he is the mysterious confused man, trying to find his bearings in a different time.
The overall story and narration-style reminded me a lot of I.L. Caragiale's work, with its humorous take on people's preoccupation with the mundane. While I generally enjoy reading the occasional short story set in this era, I can see people getting unpleasant flashbacks from their high school days.
I would've personally skipped all the maudlin' stream of consciousness that each and every one of these characters fall victim to... except maybe for Iulia and Dan's, but even there I feel like I should have drunk myself stupid, before attempting to tackle them in all seriousness.
Fans of murder mysteries and genius sleuths will be very disappointed. Though it may initially appear as if some detecting is about to take place, the author decided to take a more realistic approach here. Specifically the bored employees who're only in it for the pay, as such keen on dumping the guilt on the first upstart to cross their investigation. To be fair, the mystery does eventually get solved in a very Poirot-like manner... as in we get this really smart guy basically picking clues out of thin air, towards the last 10% of the book.
Score: 3.3/5 stars
If you're familiar with Bucharest, you might enjoy all the name-dropping of late-19th century landmarks and glimpses of social life. Otherwise, while the story is well-written and has an interesting premise, it also goes on a lot of tangents that don't really end up going anywhere.
In other words: I'm really not invested enough to continue with the sequel (Viitorul începe luni which translates to "The Future Begins on Monday").
March 12, 2011
Ei da, asta e cu totul altceva. Tot din lipsa de chef, n-am sa insist prea mult asupra subiectului, dar ce pot sa va spun e ca sunt absolut mandra de mine insami ca am insistat sa primesc acest roman, de ziua mea. In primul rand, se simte ca Ioana Parvulescu a depus o munca de documentare sanatoasa, care face atmosfera evocata sa fie veridica. In al doilea rand, dom'le, personajele sunt interesante!
Nici una dintre recenziile pe care le citisem nu-mi divulgase faptul ca, secundar, romanul trateaza pana si calatoria in timp.
Dan Cretu e un jurnalist al zilelor noastre care, intr-o zi, intorcandu-se de la servici, si dorind sa se odihneasca putin pe o banca dintr-un parc, se trezeste transportat intr-un alt timp, un timp in care inca nu existau automobile, incalzirea se facea doar cu lemne, electricitatea de-abia incepuse sa fie la moda, fetele purtau rochiile acelea prodigioase + corset, toata lumea era cuminte si la locul ei..si-asa mai departe.
Cartea e, intr-adevar, semi-politista, anume ca pe parcursul actiunii se investigheaza moartea unui tanar gasit inconstient pe acelasi camp pe care aparuse, in mod misterios, si Dan Cretu. Bineinteles, asta nu face nimic altceva decat sa-l puna in dificultate pe ziarist, care nu doar ca nu reusea sa explice oamenilor cum se face ca aparuse, dintr-o data, in mijlocul unui alt timp, ci il incrimineaza, indirect, pentru asasinatul lui Rares Ochiu-Zanoaga.
Intr-o oarecare masura, felul in care e scrisa Viata incepe vineri mi-a amintit de stilul lui Tracy Chevalier, dat fiind faptul ca fiecare subcapitol incepe cu o alta perspectiva: pe de o parte avem evenimentele instorisite prin prisma unui baiat, Nicu, ce indeplineste sarcina de comisionar la 8 ani, pe de alta parte e perspectiva Iuliei Margulis, fiica unui doctor bucurestean, cea care istoriseste majoritatea lucrurilor [cred eu] si care le priveste dintr-un unghi relativ obiectiv; mai sunt si parerile sefului Politiei, nea Costache, ale unui colonel care ajuta la descifrarea misterului, precum si ale lui Alexandru Livezeanu, tanar amorez care sufera de o maturizare fortata.
Trebuie sa aflati cine l-a ucis pe Rares, daca Dan se intoarce inapoi in timpul lui, daca Iulia e sau nu indragostita, si multe altele! Asta ca sa nu mai spun de toate detaliile absolut formidabile care ne transpun in atmosfera secolului 19 si care imbunatatesc considerabil toata actiunea.
Recomand prietenos.
Nici una dintre recenziile pe care le citisem nu-mi divulgase faptul ca, secundar, romanul trateaza pana si calatoria in timp.
Dan Cretu e un jurnalist al zilelor noastre care, intr-o zi, intorcandu-se de la servici, si dorind sa se odihneasca putin pe o banca dintr-un parc, se trezeste transportat intr-un alt timp, un timp in care inca nu existau automobile, incalzirea se facea doar cu lemne, electricitatea de-abia incepuse sa fie la moda, fetele purtau rochiile acelea prodigioase + corset, toata lumea era cuminte si la locul ei..si-asa mai departe.
Cartea e, intr-adevar, semi-politista, anume ca pe parcursul actiunii se investigheaza moartea unui tanar gasit inconstient pe acelasi camp pe care aparuse, in mod misterios, si Dan Cretu. Bineinteles, asta nu face nimic altceva decat sa-l puna in dificultate pe ziarist, care nu doar ca nu reusea sa explice oamenilor cum se face ca aparuse, dintr-o data, in mijlocul unui alt timp, ci il incrimineaza, indirect, pentru asasinatul lui Rares Ochiu-Zanoaga.
Intr-o oarecare masura, felul in care e scrisa Viata incepe vineri mi-a amintit de stilul lui Tracy Chevalier, dat fiind faptul ca fiecare subcapitol incepe cu o alta perspectiva: pe de o parte avem evenimentele instorisite prin prisma unui baiat, Nicu, ce indeplineste sarcina de comisionar la 8 ani, pe de alta parte e perspectiva Iuliei Margulis, fiica unui doctor bucurestean, cea care istoriseste majoritatea lucrurilor [cred eu] si care le priveste dintr-un unghi relativ obiectiv; mai sunt si parerile sefului Politiei, nea Costache, ale unui colonel care ajuta la descifrarea misterului, precum si ale lui Alexandru Livezeanu, tanar amorez care sufera de o maturizare fortata.
Trebuie sa aflati cine l-a ucis pe Rares, daca Dan se intoarce inapoi in timpul lui, daca Iulia e sau nu indragostita, si multe altele! Asta ca sa nu mai spun de toate detaliile absolut formidabile care ne transpun in atmosfera secolului 19 si care imbunatatesc considerabil toata actiunea.
Recomand prietenos.
January 5, 2015
Mi-a plăcut la nebunie această carte. Singurul meu regret e că nu am citit-o în decembrie când era perioada ideală (acţiunea cărţii se petrece între 19 decembrie şi 31 decembrie 1897 şi surprinde mult şi din forfota premergătoare sărbătorilor) şi culmea, mi-am cumpărat-o în 2013 tocmai ca s-o citesc atunci de sărbători dar cartea a ajuns la fundul teancului şi abia acum am ajuns la ea. Nu am decât un singur cuvânt pentru ea: minunată! Sau aşa cum spune Mircea Cărtărescu în postfaţă, "a thing of beauty", o bijuterie de carte cum mi-ar plăcea să citesc mai multe. Este tipul meu de carte preferată, dacă s-ar scrie zece la fel, doar cu puţin schimbate personajele, şi tot le-aş devora cu acelaşi drag. Îmi plac la nebunie cărţile care descriu în detaliu epoci de mult apuse ale societăţii româneşti(în special perioada antebelică şi cea interbelică) şi nimeni altcineva n-o putea face atât de bine ca Ioana Pârvulescu, autoare cunoscută de fresce ale Bucureştiului din alte perioade (În intimitatea secolului 19 şi Întoarcere în Bucureştiul interbelic). "Viaţa începe vineri" e un fel de roman poliţist cu o miză foarte mare pe care nu v-o pot dezvălui pentru că şi noi cititorii o aflăm destul de târziu şi asta ar strica puţin din plăcerea lecturii. Aparent, acţiunea se învârte în jurul unui bărbat pe nume Dan Creţu care pare să fi aterizat în 1897 din viitor - un vizitiu îl găseşte iarna pe un câmp, îmbrăcat ciudat, fără căciulă şi palton şi, detaliu care stârneşte nedumerirea tuturor, fără barbă sau mustăţi. Împreună cu Dan Creţu, vizitiul găseşte şi un tânăr împuşcat care moare ulterior la spital şoptind câteva cuvinte misterioase, iar Creţu este, evident, principalul suspect al anchetatorilor. Încet, încet, Creţu intră în lumea diferitor personaje cărora le urmărim traiectoria pe tot parcursul romanului - doctorul Margulis şi fiica acestuia, Iulia, gazetarii de la ziarul Universul unde ajunge să se angajeze, artistocratul Alexandru Livezeanu şi familia lui, Nicu, un comisionar de 8 ani care cunoaşte Bucureştiul ca nimeni altul, Costache Boerescu, prefectul poliţiei. Din fericire pentru mine, "Viaţa începe vineri" are şi o continuare care se numeşte "Viitorul începe luni" şi abia aştept s-o citesc.
April 11, 2010
In mod normal, Ioanei Parvulescu i-as da un cec in alb, fara prea multe rezerve. Asta daca ar fi sa ma bazez pe eseurile ei de reconstituire a vietii de dinainte de 1900 In intimitatea secolului 19 sau a atmosferei interbelice Intoarcere in Bucurestiul interbelic. In ce priveste romanele ei, aflu ca a mai scris vreo doua, pe care insa a refuzat sa le publice. Pe asta, poate, cine stie? domnul Liiceanu o fi convins-o sa-l publice. Tot el da voce si trailerului cartii (nici nu stiam ca Humanitas are trailere!), care e de fapt cuvintul inainte al romanului. De fapt ma enerveaza foarte tare vocea lui (no reason), si daca sintem la capitolul enervari, ma mai enerveaza / dezamageste si coperta destul de ieftinuta si semi kitschoasa. Parca pe vremuri erau alte standarde la H.
Dar sa purcedem.
Cum spuneam, autoarea a facut o imensa munca de documentare pentru In intimitatea secolului 19, lucru demn de toata admiratia. Si, probabil, din moment ce se afla deja in posesia unei cantitati uriase de informatii, s-a gindit ca n-ar strica sa brodeasca o fictiune plasata strategic la finalul secolului cu pricina.
Sintem in 1897, cu citeva zile inainte de finalul anului, cind doua descoperiri neasteptate incep sa faca vinzoleala in lumea buna a Bucurestilor. Ne intilnim deci cu prefectul politiei, care pe vremea aceea trebuia neaparat sa fie de familie buna si bogata pentru a nu putea fi corupt!, doctorul Margulis si familia lui, Nicu – simpaticul comisionar, gazetari cu aspiratii scriitoricesti, avocati, neveste, portari si alte personaje pitoresti. In diferite situatii, mai toti interactioneaza unii cu ceilalti, iar intr-un final apoteotic, I.P. ii aduna pe toti la masa de revelion, dindu-le tuturor posibilitatea de a-si imagina ce se ascunde in viitor.
Romanul are o tenta oarecum politista (din pacate nu foarte palpitant construita) si asta se resimte in ritmul destul de alert al actiunii. Din nefericire pentru cititor, mai ales in prima parte, autoarea da destul de multe detalii superflue, poate pentru un plus de veridicitate, savoare istorica sau alte motive care imi scapa. Asa ca nu aflam doar numele unei cofetarii, ci si ale celor cu care era in competite sau nu doar numele unui colonel care fusese prefect de politie (si apare in roman doar in amintirile unuia dintre personaje), ci si razboaiele in care fusese decorat! De aici si insinuarea ca autoarea ar fi vrut sa foloseasca cit mai mult din datele istorice de care dispunea. In cazul in care toate detaliile astea sint fictiune, inutilitatea lor e chiar mai evidenta si deranjanta. Intr-o nota modernista (in contrast cu aerul "de epoca" al romanului), subcapitolele sint scrise din perspective diferite, fie ca e cea a personajelor (Iulia Margulis, tinara fiica a doctorului, Dan Cretu, gazetarul aterizat misterios dintr-un viitor incert sau Nicu), fie cea a autoarei. As fi preferat, recunosc, un singur narator, oricare ar fi fost el.
Dar trebuie sa recunosc si meritele romanului / romancierei. In primul rind acela de a fi recreat atmosfera de sfirsit de secol, cu tot ce cuprinde ea: aerul si arhitectura Bucurestiului, locurile, oamenii cu visele si preocuparile lor. Iar apoi meritul de a fi conturat citeva personaje memorabile: Iulia – pasionata de Vanity Fair (pe care o citeste in original si se intreaba cum ar putea traduce titlul in romana), mereu nehotarita daca e bine sau nu sa poarte corset, in mare amor cu un tinar june de familie buna; Nicu – micul comisionar care cunoaste pe toata lumea si alearga toata ziua pentru citiva bani pentru a-si sustine mama bolnava; conul Costache – prefectul politiei, incoruptibil, serios, elegant, aflat in cautarea unei jumatati; Dan Cretu - anacronic, nestiind cind trebuie sa-si scoata galosii sau palaria sau cum sa pupe mina doamnelor si a domnisoarelor.
Pentru cei interesati, un interviu despre roman cu autoarea.
Dar sa purcedem.
Cum spuneam, autoarea a facut o imensa munca de documentare pentru In intimitatea secolului 19, lucru demn de toata admiratia. Si, probabil, din moment ce se afla deja in posesia unei cantitati uriase de informatii, s-a gindit ca n-ar strica sa brodeasca o fictiune plasata strategic la finalul secolului cu pricina.
Sintem in 1897, cu citeva zile inainte de finalul anului, cind doua descoperiri neasteptate incep sa faca vinzoleala in lumea buna a Bucurestilor. Ne intilnim deci cu prefectul politiei, care pe vremea aceea trebuia neaparat sa fie de familie buna si bogata pentru a nu putea fi corupt!, doctorul Margulis si familia lui, Nicu – simpaticul comisionar, gazetari cu aspiratii scriitoricesti, avocati, neveste, portari si alte personaje pitoresti. In diferite situatii, mai toti interactioneaza unii cu ceilalti, iar intr-un final apoteotic, I.P. ii aduna pe toti la masa de revelion, dindu-le tuturor posibilitatea de a-si imagina ce se ascunde in viitor.
Romanul are o tenta oarecum politista (din pacate nu foarte palpitant construita) si asta se resimte in ritmul destul de alert al actiunii. Din nefericire pentru cititor, mai ales in prima parte, autoarea da destul de multe detalii superflue, poate pentru un plus de veridicitate, savoare istorica sau alte motive care imi scapa. Asa ca nu aflam doar numele unei cofetarii, ci si ale celor cu care era in competite sau nu doar numele unui colonel care fusese prefect de politie (si apare in roman doar in amintirile unuia dintre personaje), ci si razboaiele in care fusese decorat! De aici si insinuarea ca autoarea ar fi vrut sa foloseasca cit mai mult din datele istorice de care dispunea. In cazul in care toate detaliile astea sint fictiune, inutilitatea lor e chiar mai evidenta si deranjanta. Intr-o nota modernista (in contrast cu aerul "de epoca" al romanului), subcapitolele sint scrise din perspective diferite, fie ca e cea a personajelor (Iulia Margulis, tinara fiica a doctorului, Dan Cretu, gazetarul aterizat misterios dintr-un viitor incert sau Nicu), fie cea a autoarei. As fi preferat, recunosc, un singur narator, oricare ar fi fost el.
Dar trebuie sa recunosc si meritele romanului / romancierei. In primul rind acela de a fi recreat atmosfera de sfirsit de secol, cu tot ce cuprinde ea: aerul si arhitectura Bucurestiului, locurile, oamenii cu visele si preocuparile lor. Iar apoi meritul de a fi conturat citeva personaje memorabile: Iulia – pasionata de Vanity Fair (pe care o citeste in original si se intreaba cum ar putea traduce titlul in romana), mereu nehotarita daca e bine sau nu sa poarte corset, in mare amor cu un tinar june de familie buna; Nicu – micul comisionar care cunoaste pe toata lumea si alearga toata ziua pentru citiva bani pentru a-si sustine mama bolnava; conul Costache – prefectul politiei, incoruptibil, serios, elegant, aflat in cautarea unei jumatati; Dan Cretu - anacronic, nestiind cind trebuie sa-si scoata galosii sau palaria sau cum sa pupe mina doamnelor si a domnisoarelor.
Pentru cei interesati, un interviu despre roman cu autoarea.
July 19, 2018
Un bărbat misterios, venit din viitor, o frescă foarte vie a Bucureștiului sfârșitului de sec. al XIX-lea, un stil cursiv și expresiv, pe scurt, o carte recomandată. Finalul vine cam brusc, iar misterul nu se lămurește, deși este posibil ca lucrurile să se descâlcească în romanul următor.
December 23, 2022
Mult prea multe personaje-narator, le-am cam pierdut "șirul"...
Finalul foarte ambiguu, vedem cum e continuarea, poate lămurește lucrurile cum trebuie.
Finalul foarte ambiguu, vedem cum e continuarea, poate lămurește lucrurile cum trebuie.
March 9, 2018
3,5/5 stele
O carte cu mult potențial și care are obiective multe, fără să atingă neapărat vreunul - cel puțin din perspectiva acțiunii. Și care lasă multe semne de întrebare...
Ce reușește să facă este să transpună cititorul în Bucureștii sfârșitului de secol 19, cu toate finele detalii, de la arhitectură, tehnologie, perspective spre viitor și până la interacțiunile umane. Având în vedere că e scrisă în perioada contemporană, avem și câteva mici exemple de profeții îndeplinite (speranțe ale personajelor care, acum, știm sigur că s-au îndeplinit).
Teoretic e și o carte polițistă - începutul ne arată un tânăr recuperat de pe drum de un birjar, care ajunge să moară în circumstanțe misterioase. Însă,
Ar fi și un semi-roman de dragoste, cu povestea care se conturează ușor între , însă cumva este, de asemenea, tratat superficial. Nu știm exact cauza pentru care ea nu îl suportă și e și greu de înțeles cum se lasă dintr-o dată în brațele lui - nimic din framântările interioare care ne-ar putea da un indiciu cu privire la raționamentul/ firul sentimentelor fetei. Cu atât mai mult cu cât perspectiva ei este chiar jurnalul pe care îl ține, deci cenzura e minimă.
Avem și un personaj ”misterios” și foarte filosofic, despre care nimeni nu înțelege de unde vine sau de ce se poartă ciudat și neconform cu timpurile - o aluzie la o călătorie în timp, dar care, din nou, nu e decât șoptită.
În final, un ultim aspect care poate încearcă să aducă o perspectivă circulară, dar pare că încurcă lucrurile și mai mult: Pentru că e o coincidență sau pentru că e ceva mai mult? Pentru că autoarea vrea să-i citim și al doilea roman să vedem ce se întâmplă mai departe? Cine știe...
O carte cu mult potențial și care are obiective multe, fără să atingă neapărat vreunul - cel puțin din perspectiva acțiunii. Și care lasă multe semne de întrebare...
Ce reușește să facă este să transpună cititorul în Bucureștii sfârșitului de secol 19, cu toate finele detalii, de la arhitectură, tehnologie, perspective spre viitor și până la interacțiunile umane. Având în vedere că e scrisă în perioada contemporană, avem și câteva mici exemple de profeții îndeplinite (speranțe ale personajelor care, acum, știm sigur că s-au îndeplinit).
Teoretic e și o carte polițistă - începutul ne arată un tânăr recuperat de pe drum de un birjar, care ajunge să moară în circumstanțe misterioase. Însă,
Ar fi și un semi-roman de dragoste, cu povestea care se conturează ușor între , însă cumva este, de asemenea, tratat superficial. Nu știm exact cauza pentru care ea nu îl suportă și e și greu de înțeles cum se lasă dintr-o dată în brațele lui - nimic din framântările interioare care ne-ar putea da un indiciu cu privire la raționamentul/ firul sentimentelor fetei. Cu atât mai mult cu cât perspectiva ei este chiar jurnalul pe care îl ține, deci cenzura e minimă.
Avem și un personaj ”misterios” și foarte filosofic, despre care nimeni nu înțelege de unde vine sau de ce se poartă ciudat și neconform cu timpurile - o aluzie la o călătorie în timp, dar care, din nou, nu e decât șoptită.
În final, un ultim aspect care poate încearcă să aducă o perspectivă circulară, dar pare că încurcă lucrurile și mai mult: Pentru că e o coincidență sau pentru că e ceva mai mult? Pentru că autoarea vrea să-i citim și al doilea roman să vedem ce se întâmplă mai departe? Cine știe...
July 19, 2017
This is the Romanian entry in my current mission to read at least one book from every country I visit this year. It is set in Bucharest and I read it in Bucharest which was a cool feeling.
This is apparently an interesting book because it's not the hard-hitting non-fiction the author is known for. It's a slightly weird fictionalised imagining of some events that did occur in Bucharest at the turn of the century that can be interpreted in several ways. Most prominently, it's about time. Vague, but that covers it.
I found this to be a very rewarding book as a traveller because I learned about Romanian history and Romanian culture (albeit from old times) in a interesting way. There's lots of interesting details and facts included that made it more than a story.
One thing I really like about really translated books is the funny turns of phrase that pop up:
"...still looking at the windowpane, hoping for a ray of sunlight. But the sun was cold and broken."
Overall, an interesting book both for the story and for a detailed snapshot of old Romania.
On time:
"'How many kilometres do you think the hour hand on your pendulum went round in a circle for?' asked Nicu. 'Probably its skates broke and it got tired, poor thing, and that's why it won't go anymore. I don't understand what time is, do you?'"
"'...Maybe, as nobody has put it yet, but as somebody soon will say, the years stand still, like a landscape seen from a train window, while we are the ones in motion.'"
This is apparently an interesting book because it's not the hard-hitting non-fiction the author is known for. It's a slightly weird fictionalised imagining of some events that did occur in Bucharest at the turn of the century that can be interpreted in several ways. Most prominently, it's about time. Vague, but that covers it.
I found this to be a very rewarding book as a traveller because I learned about Romanian history and Romanian culture (albeit from old times) in a interesting way. There's lots of interesting details and facts included that made it more than a story.
One thing I really like about really translated books is the funny turns of phrase that pop up:
"...still looking at the windowpane, hoping for a ray of sunlight. But the sun was cold and broken."
Overall, an interesting book both for the story and for a detailed snapshot of old Romania.
On time:
"'How many kilometres do you think the hour hand on your pendulum went round in a circle for?' asked Nicu. 'Probably its skates broke and it got tired, poor thing, and that's why it won't go anymore. I don't understand what time is, do you?'"
"'...Maybe, as nobody has put it yet, but as somebody soon will say, the years stand still, like a landscape seen from a train window, while we are the ones in motion.'"
September 24, 2020
Rumunjska književnost mi je nepoznata,ovo je prvi susret i ugodno iznenađenje.
Ovo je Bukurešt u svom najljepšem ruhu,pokriven snijegom,u praznično doba.
Tema romana za mene ima neku posebnu,nostalgičnu notu za jednostavnim životom,poštovanjem,lijepim manirima,umjetničkim stvaranjem,lijepom odjećom,kočijama i puno toga što pronalazimo u klasicima.
Osim lijepih prizora imamo i zanimljivu priču o pojavi tajanstvenog stranca koji povezuje mnoštvo likova i ostaje enigma do samog kraja.
Neobično i primamljivo za čitanje.
Ovo je Bukurešt u svom najljepšem ruhu,pokriven snijegom,u praznično doba.
Tema romana za mene ima neku posebnu,nostalgičnu notu za jednostavnim životom,poštovanjem,lijepim manirima,umjetničkim stvaranjem,lijepom odjećom,kočijama i puno toga što pronalazimo u klasicima.
Osim lijepih prizora imamo i zanimljivu priču o pojavi tajanstvenog stranca koji povezuje mnoštvo likova i ostaje enigma do samog kraja.
Neobično i primamljivo za čitanje.
January 12, 2025
Prima mea ,,întâlnire" cu autoarea și pur și simplu m-am îndrăgostit de scriitura ei. 😍😍
October 29, 2020
"Букурещяните имаха чудесен ден. Бе валял сняг, до края на годината оставаха 12 дни, до края на деня - 12 часа".
"Животът започва в петък" ни пренася в един Букурещ, останал да съществува единствено в спомените на обитавалите го, но Дан Крецу, един човек от края на XX век, има невероятната (и стряскаща) възможност да го зърне с очите си в последните 12 дни на 1897 г. Една история, в която, въпреки изобилието от герои, главен грой е градът, описан със сладката носталгична тъга (която ме връща към "Полунощ в Париж", макар и без прочутите творци) по времена, които ни се струват по-прости и по-вълнуващи, и по места, които ни се струват по-красиви и по-стойностни. Вплитайки своите измислени герои в истински събития (и вестници), авторката ни разкрива техния ентусиазъм и любопитство към времето, в което живеят, и към бъдещето, което греело ярко на небосклона:
"Няколко години преди 1900 г. дните на хората били многообещаващи. Самите хора вибрирали като същински телеграфни жици, били оптимисти и вярвали, както никога преди и никога след това, в силата на науката, в прогреса и в бъдещето. Новата година се превърнала затова в най-важния момент: началото, винаги подето, на бъдещето".
Освен поглед към миналото като цяло, книгата е и поклон пред хората преди нас. Пред класиците на румънската и световната литература. Всички онези, на чиито рамене сме стъпили ние.
"Животът започва в петък" ни пренася в един Букурещ, останал да съществува единствено в спомените на обитавалите го, но Дан Крецу, един човек от края на XX век, има невероятната (и стряскаща) възможност да го зърне с очите си в последните 12 дни на 1897 г. Една история, в която, въпреки изобилието от герои, главен грой е градът, описан със сладката носталгична тъга (която ме връща към "Полунощ в Париж", макар и без прочутите творци) по времена, които ни се струват по-прости и по-вълнуващи, и по места, които ни се струват по-красиви и по-стойностни. Вплитайки своите измислени герои в истински събития (и вестници), авторката ни разкрива техния ентусиазъм и любопитство към времето, в което живеят, и към бъдещето, което греело ярко на небосклона:
"Няколко години преди 1900 г. дните на хората били многообещаващи. Самите хора вибрирали като същински телеграфни жици, били оптимисти и вярвали, както никога преди и никога след това, в силата на науката, в прогреса и в бъдещето. Новата година се превърнала затова в най-важния момент: началото, винаги подето, на бъдещето".
Освен поглед към миналото като цяло, книгата е и поклон пред хората преди нас. Пред класиците на румънската и световната литература. Всички онези, на чиито рамене сме стъпили ние.
June 8, 2023
Personajele din Viața începe vineri de Ioana Pârvulescu sunt cât se poate de pestrițe. De soarta străinului misterios sunt interesați un medic celebru și fiica acestuia, un comisionar de numai opt ani, șeful poliției, gazetarii de la Universul, un hoț alunecos și chiar nobilimea. Acțiunea decurge lin, iar în jurul personajelor domnește o forfotă continuă. Pe de o parte, sunt pregătirile pentru noul an, iar pe de altă parte, scandalurile din lumea mondenă - străinul, un duel despre care gurile rele afirmă că a fost un asasinat, moartea tânărului găsit în pădure, un fiu de nobil, dar și evenimentele despre care se discută în ziare, povești venite din alte țări.
Recenzia mea, aici.
Recenzia mea, aici.
September 25, 2024
Jeta fillon të premten 🩵✨
Nga ato romane që s’më ndodh të lexoj zakonisht & këtu nisi vështirësia që kisha në fillim për t’u lidhur me ngjarjen dhe personazhet.Hera e parë që lexoj autore rumune dhe padyshim dëshira për eksplorim të metejshëm u shtua.Ky libër ishte gërshetimi historik, mistik, pak politik me nje ndërlidhje gati poetike të të gjitha këtyre zhanreve të shkrira në një të vetme.
Ngjarjet zhvillohen në Bukuresht, në 13 ditët e fundit të dhjetorit,kur Julia shkruan në ditar përjetimet për çka e shoqëron në jetë,gjatë ditëve dimërore.Ajo është personazhi më i dashur,kaq misterioze,sa dhe romantike në pritje për një shenjë dashurie. Disa ngjarje njëra pas tjetrës ndodhin:
•Shfaqja e Danit: njeriu misterioz,papritur bëhet pjesë e bukureshtasve, si gazetar, por nuk dihet realisht kush është & insinuimet janë të shumta: vjen nga e ardhmja dhe i zhvendosur në një kohë shumë të largët,vrasës, i çmendur apo marsian.
•Flokëverdhi që shfaqet në të njëjtin moment, nuk dihet sesi vdes.
•Një kuletë e humbur,e kërkuar me ngut me një shpërblim të madh & bashkëshoqëruese të
këtyre mistereve kemi ca histori dashurie të humbura,të mohuara,të sapokrijuara,misteri i jetëzimit të tyre qëndron po aq i fortë sa zbulimi se kush qenka Dani apo ku përfundoi kuleta.
Pika qëndrore e librit është vetë qyteti plot drita, jeta e personazheve,kompleksiteti i ndjenjave të tyre që ndërlidhen për të krijuar një tablo të plotë të atyre viteve ku pritej me shpresë e ardhmja, e pse thuhej që një të ardhme më të mirë s’do të gjenin. Një Bukuresht në fund të shekullit të 19-të, me të gjitha detajet e imta, që nga arkitektura, teknologjia, perspektivat e së ardhmes e deri tek ndërveprimet njerëzore.
Në këtë libër plot fantazi, që ngjan si përrallë, një sfond të paharrueshëm historik & kulturor, të ngjall kuriozitet,që shtohet padyshim në faqet e fundit.Fundi vjen siç presim nga fillimi i një Viti të Ri që po afron me parashikime, zbardhje të vërtetash, endje e plotë nëpër botën e ardhshme si një panair i gjërave pavlerë.I shkruar në periudhën bashkëkohore, ka edhe disa shembuj të profecive të realizuara. Një roman në dukje jo voluminoz,por do durim dhe kohën e vetë të lexohet.
3.5 ⭐️
Në Bukuresht, thonë të gjitha dokumentet e kohës, nuk të kaplonte mërzia kurrë, as ditën, as natën.
Mos vallë isha në ëndërr? Por atëherë, nëse nuk e kupton medoemos që është ëndërr, atëherë kur je zgjuar doemos që e di. Nuk është e nevojshme të vetëcimbisem për të qenë i sigurt se ato që po shoh janë të vërteta. Ka diçka të pangatërrueshme nga realiteti.
Përse ekzistojnë shpresa dhe shqetësimi, po qe se fundi është i tillë? Është njëlloj sikur pashpresa ka nevojë për një prelud plot me mizori. Ndërsa, po qe se në rastin e gëzimit shumëkush beson se pritja është më e bukura, përsa i përket dhimbjes, pritja është më e shëmtuara. Ndërsa dhimbja, këtë e dinte fare mirë, ka një morì tentakulash, si ndonjë oktapod. Më kot i pret ato, sepse gjithmonë mbeten të tjera, të mjaftueshme për të të mbytur.
Vura re se gëzimi është ilaçi më i mirë.
Time is money, mësova kohët e fundit prej saj - dhe më pëlqen si tingëllon, megjithëse nuk besoj që është e vërtetë. Sepse unë kam kohë sa të dua, por asnjë kacidhe. Ndërsa ai, i poshtri, ka nga familja një thes me të holla, ndërsa kohë nuk ka…
Sa shpejt u përshtatesh gjërave të reja, sa shpejt mrekullitë shndërrohen në gjëra të rëndomta. Në fund të fundit, ndoshta qenkemi krijuar të pranojmë çdo të keqe dhe çdo të mirë që të ndiejmë kotësinë. Sapo e harrojmë këtë, goditemi me ndëshkim.
Mbase e kalojmë jetën ne një planet-burg, vetëm se nuk i shohin gardianët, dhe sa herë që orvatemi të ngremë krye, hamë dru, po në trajta të holla, të stisura me shumë imagjinatë. Ndihem si në burg. Nuk kam guxim të besoj se jam i lirë dhe të sillem si njeri i lirë.
Por jeta ime është si një pentagram të cilit i mungon një notë. Sikur të duhej të këndoj pa përdorur një notë, sol, për shembull. Pa mendo sikur pianos tënde t'i mungonte vazhdimisht tasti i bardhë i notës sol. Ndërsa ti je për mua kjo notë që do të ma mbushte jetën me gëzim.
Nga ato romane që s’më ndodh të lexoj zakonisht & këtu nisi vështirësia që kisha në fillim për t’u lidhur me ngjarjen dhe personazhet.Hera e parë që lexoj autore rumune dhe padyshim dëshira për eksplorim të metejshëm u shtua.Ky libër ishte gërshetimi historik, mistik, pak politik me nje ndërlidhje gati poetike të të gjitha këtyre zhanreve të shkrira në një të vetme.
Ngjarjet zhvillohen në Bukuresht, në 13 ditët e fundit të dhjetorit,kur Julia shkruan në ditar përjetimet për çka e shoqëron në jetë,gjatë ditëve dimërore.Ajo është personazhi më i dashur,kaq misterioze,sa dhe romantike në pritje për një shenjë dashurie. Disa ngjarje njëra pas tjetrës ndodhin:
•Shfaqja e Danit: njeriu misterioz,papritur bëhet pjesë e bukureshtasve, si gazetar, por nuk dihet realisht kush është & insinuimet janë të shumta: vjen nga e ardhmja dhe i zhvendosur në një kohë shumë të largët,vrasës, i çmendur apo marsian.
•Flokëverdhi që shfaqet në të njëjtin moment, nuk dihet sesi vdes.
•Një kuletë e humbur,e kërkuar me ngut me një shpërblim të madh & bashkëshoqëruese të
këtyre mistereve kemi ca histori dashurie të humbura,të mohuara,të sapokrijuara,misteri i jetëzimit të tyre qëndron po aq i fortë sa zbulimi se kush qenka Dani apo ku përfundoi kuleta.
Pika qëndrore e librit është vetë qyteti plot drita, jeta e personazheve,kompleksiteti i ndjenjave të tyre që ndërlidhen për të krijuar një tablo të plotë të atyre viteve ku pritej me shpresë e ardhmja, e pse thuhej që një të ardhme më të mirë s’do të gjenin. Një Bukuresht në fund të shekullit të 19-të, me të gjitha detajet e imta, që nga arkitektura, teknologjia, perspektivat e së ardhmes e deri tek ndërveprimet njerëzore.
Në këtë libër plot fantazi, që ngjan si përrallë, një sfond të paharrueshëm historik & kulturor, të ngjall kuriozitet,që shtohet padyshim në faqet e fundit.Fundi vjen siç presim nga fillimi i një Viti të Ri që po afron me parashikime, zbardhje të vërtetash, endje e plotë nëpër botën e ardhshme si një panair i gjërave pavlerë.I shkruar në periudhën bashkëkohore, ka edhe disa shembuj të profecive të realizuara. Një roman në dukje jo voluminoz,por do durim dhe kohën e vetë të lexohet.
3.5 ⭐️
Në Bukuresht, thonë të gjitha dokumentet e kohës, nuk të kaplonte mërzia kurrë, as ditën, as natën.
Mos vallë isha në ëndërr? Por atëherë, nëse nuk e kupton medoemos që është ëndërr, atëherë kur je zgjuar doemos që e di. Nuk është e nevojshme të vetëcimbisem për të qenë i sigurt se ato që po shoh janë të vërteta. Ka diçka të pangatërrueshme nga realiteti.
Përse ekzistojnë shpresa dhe shqetësimi, po qe se fundi është i tillë? Është njëlloj sikur pashpresa ka nevojë për një prelud plot me mizori. Ndërsa, po qe se në rastin e gëzimit shumëkush beson se pritja është më e bukura, përsa i përket dhimbjes, pritja është më e shëmtuara. Ndërsa dhimbja, këtë e dinte fare mirë, ka një morì tentakulash, si ndonjë oktapod. Më kot i pret ato, sepse gjithmonë mbeten të tjera, të mjaftueshme për të të mbytur.
Vura re se gëzimi është ilaçi më i mirë.
Time is money, mësova kohët e fundit prej saj - dhe më pëlqen si tingëllon, megjithëse nuk besoj që është e vërtetë. Sepse unë kam kohë sa të dua, por asnjë kacidhe. Ndërsa ai, i poshtri, ka nga familja një thes me të holla, ndërsa kohë nuk ka…
Sa shpejt u përshtatesh gjërave të reja, sa shpejt mrekullitë shndërrohen në gjëra të rëndomta. Në fund të fundit, ndoshta qenkemi krijuar të pranojmë çdo të keqe dhe çdo të mirë që të ndiejmë kotësinë. Sapo e harrojmë këtë, goditemi me ndëshkim.
Mbase e kalojmë jetën ne një planet-burg, vetëm se nuk i shohin gardianët, dhe sa herë që orvatemi të ngremë krye, hamë dru, po në trajta të holla, të stisura me shumë imagjinatë. Ndihem si në burg. Nuk kam guxim të besoj se jam i lirë dhe të sillem si njeri i lirë.
Por jeta ime është si një pentagram të cilit i mungon një notë. Sikur të duhej të këndoj pa përdorur një notë, sol, për shembull. Pa mendo sikur pianos tënde t'i mungonte vazhdimisht tasti i bardhë i notës sol. Ndërsa ti je për mua kjo notë që do të ma mbushte jetën me gëzim.
March 23, 2022
O carte fermecătoare care evocă într-un mod cât se poate de autentic și natural atmosfera Bucureștiului de sfârșit de secol 19. Poate puțin cam prea slow burn pentru mine, tocmai de aceea și cele 4 stele (nu mă pot minți singură, dacă ceva mi s-a părut puțin nelalocul său), dar e cu siguranță o carte pe care o recomand tuturor iubitorilor de ficțiune istorică. Munca de documentare a Ioanei Pârvulescu a fost clar exhaustivă, fiindcă pe tot parcursul romanului am avut impresia că mă aflam chiar acolo, printre personajele de la 1897. Chiar m-am delectat cu lectura ei, și vă sugerez și vouă să faceți fix la fel. ^_^
August 19, 2015
Rareori m-a captivat o carte atât de deplin, am citit până la orele mici ale dimineții vreo 3 seri, până am terminat-o. Ioana Pârvulescu creează cu atât măiestrie o atmosferă credibilă de București la sfârșit de secol XIX, încât ai impresia că ești chiar acolo. Iar setea de viață, credința în progresul omenirii, admirația pentru ingineri, noii maeștri vrăjitori ai epocii, toate specifice vremurilor de atunci (și atât de în contrast cu lumea de azi), mi s-au părut mișcătoare.
O mențiunea specială pentru numele personajelor, fermecătoare.
O mențiunea specială pentru numele personajelor, fermecătoare.
April 26, 2023
4.5⭐️
Tare mult mi-a placut, urmeaza cateva ganduri curand
Tare mult mi-a placut, urmeaza cateva ganduri curand
October 2, 2017
A trecut ceva timp de când am simțit impulsul să arunc o carte de pereți. Asta voiam să fac atunci când am încheiat ultima pagină, dar mi-am pus în schimb niște vin în pahar. Aveam impresia în ultima vreme că nu mai pot să simt la fel de puternic ceea ce citesc, dar a fost nevoie de o carte cu adevărat frustrantă să dau drumul sentimentelor. Am așteptat cu nerăbdare să citesc această carte deoarece descrierea ei părea să fie chiar interesantă, mai ales pentru literatura română. Am vrut din tot sufletul să o citesc cu plăcere și să mă bucur de un mister aflat tocmai în București, dar misterul mi-a pătruns în creier și n-am rămas cu nici un răspuns clar de pe urma lui.
Acțiunea se petrece în ultimele 13 zile ale anului 1897. În apropierea Crăciunului, fiecare personaj se confruntă cu viața sa de zi cu zi și adaptată sărbătorii în cauză, dar cercul social prezentat în carte e destul de restrâns pentru un oraș atât de mare ca Bucureștiul. Adică, toată lumea cunoaște pe toată lumea (așa o fi, ce știu cei din provincie?). Nici o problemă, doar că totuși și în același timp, numărul de personaje introduse de-a lungul cărții a fost prea mare pentru doar 300 de pagini. Aflăm informații despre fiecare personaj, unele mai în detaliu decât altele, însă nu pare să fie vreun scop final altul decât prezentarea lor. Cum s-ar zice, la ce bun?
Mi-a plăcut descrierea orașului și a atmosferei, semn clar de cercetare amănunțită făcută de autoare. Povestea, însă, nu duce nicăieri. Lasă prea multe pe seama cititorului și, fără răspunsuri clare măcar înspre final, am rămas complet blocată și dezamăgită de lipsa unui deznodământ. Pot să ghicesc, să îmi imaginez și să completez singură cu detalii, dar fără să am nici un fel confirmare, povestea îmi pare goală.
E un roman care are prea multe lipsuri pentru gusturile mele. Factorul fantastic e sugerat oarecum pe parcurs, dar în special în ultimele pagini, și eventual explică unele lucruri, dar nu e oferită nici un fel de informație despre cum e posibil sau ce s-a întâmplat de fapt. Au rămas prea multe fire dezlegate ori am pierdut eu informații pe parcurs. Sunt oferite atât de multe detalii de-a lungul cărții, detalii care nu m-au deranjat defel, însă care ar fi trebuit argumentate în vreun fel. Înțeleg că ar mai fi o carte în care întâlnim aceleași personaje, două luni mai târziu, dar chiar și dacă face parte dintr-o serie, povestea asta are nevoie de un final satisfăcător. Mă bucur doar că găsesc cărțile la bibliotecă, altfel nu aș fi dispusă să încerc povestea următoare.
Acțiunea se petrece în ultimele 13 zile ale anului 1897. În apropierea Crăciunului, fiecare personaj se confruntă cu viața sa de zi cu zi și adaptată sărbătorii în cauză, dar cercul social prezentat în carte e destul de restrâns pentru un oraș atât de mare ca Bucureștiul. Adică, toată lumea cunoaște pe toată lumea (așa o fi, ce știu cei din provincie?). Nici o problemă, doar că totuși și în același timp, numărul de personaje introduse de-a lungul cărții a fost prea mare pentru doar 300 de pagini. Aflăm informații despre fiecare personaj, unele mai în detaliu decât altele, însă nu pare să fie vreun scop final altul decât prezentarea lor. Cum s-ar zice, la ce bun?
Mi-a plăcut descrierea orașului și a atmosferei, semn clar de cercetare amănunțită făcută de autoare. Povestea, însă, nu duce nicăieri. Lasă prea multe pe seama cititorului și, fără răspunsuri clare măcar înspre final, am rămas complet blocată și dezamăgită de lipsa unui deznodământ. Pot să ghicesc, să îmi imaginez și să completez singură cu detalii, dar fără să am nici un fel confirmare, povestea îmi pare goală.
E un roman care are prea multe lipsuri pentru gusturile mele. Factorul fantastic e sugerat oarecum pe parcurs, dar în special în ultimele pagini, și eventual explică unele lucruri, dar nu e oferită nici un fel de informație despre cum e posibil sau ce s-a întâmplat de fapt. Au rămas prea multe fire dezlegate ori am pierdut eu informații pe parcurs. Sunt oferite atât de multe detalii de-a lungul cărții, detalii care nu m-au deranjat defel, însă care ar fi trebuit argumentate în vreun fel. Înțeleg că ar mai fi o carte în care întâlnim aceleași personaje, două luni mai târziu, dar chiar și dacă face parte dintr-o serie, povestea asta are nevoie de un final satisfăcător. Mă bucur doar că găsesc cărțile la bibliotecă, altfel nu aș fi dispusă să încerc povestea următoare.
October 24, 2016
Mi-a plăcut tare, tare mult! Nu știam la ce sa ma aștept când am început cartea, însă am parcurs-o repede pentru că "m-a prins" . Mi-au fost dragi personajele, Bucureștiul de secol XIX despre care nu știam mai nimic, dar și starea de bine a cărții. O scriitură "curată", un fir narativ destul de complex (mai multe planuri, mai multi naratori), dar ușor de urmărit și savurat!
February 9, 2021
Sinceră să fiu, nu prea știu ce să zic despre cartea asta. Țin, totuși, să concretizez că a fost premiată în 2013 cu ,,Premiul Uniunii Europene". Eu ,însă, am citit-o cu sufletul la gură, dar tot nu am mai înțeles-o. Sper din tot sufletul că al II-lea volum al romanului imi va aranja într-o oridine perfectă întâmplările descoperite în primul, dându-mi mai multe explicații concrete . Ceea ce știu sigur este că am nimerit cum nu se putea mai bine cu timpul ales pentru această lectură, deoarece acțiunea are loc cu câteva zile înainte de Revelion. Întâmplările sunt relatate din perspectiva mai multor persoanaje, care, într-un fel sau altul, sunt legate de subiect.
În fine, ne aflăm în ultimele zile ale anului 1897, când două întâmplări neprevăzute tulbură liniștea bucureștenilor. Sunt găsiți 2 tineri la marginea pădurii, unul pe jumătate mort, iar al doilea, printr-un miracol oarecare, venit din viitor( adică prezentul nostru actual), Dan Crețu (sau Kretzu). Poliția face imediat legatura între aceste două cazuri, suspectându-l pe Crețu în rănirea primului individ. Astfel, cercetarea acestor cazuri devine motivul principal al romanului.
După cum afirma Mircea Cărtărescu în postfață, genul romanului poate fi perceput individual de către fiecare. Poate fi citit ca roman polițist, fantastic pe tema călătoriilor în timp sau roman istoric. Eu cred că e un roman despre viață. Un roman în care personajele sunt mai vii ca cititorii, și chiar dacă autoarea nu urmărește un scop concret în relatarea evenimentelor, noi devenim, pur și simplu, atrași de stilul ei de a scri, martorii unor vieți colorate și haotice.
În persoana lui Dan Crețu m-am regăsit și eu, și cred că și mulți alții, pentru că trăim într-un prezent de derivă, dezgustător, ca și oricare alt lucru privit de aproape, cu care, de multe ori, nu ne identificăm și ne refugiem în trecut. Dan a reușit, cu toate că nici el nu ține minte cum. El a evadat la propriu.
În fine, ne aflăm în ultimele zile ale anului 1897, când două întâmplări neprevăzute tulbură liniștea bucureștenilor. Sunt găsiți 2 tineri la marginea pădurii, unul pe jumătate mort, iar al doilea, printr-un miracol oarecare, venit din viitor( adică prezentul nostru actual), Dan Crețu (sau Kretzu). Poliția face imediat legatura între aceste două cazuri, suspectându-l pe Crețu în rănirea primului individ. Astfel, cercetarea acestor cazuri devine motivul principal al romanului.
După cum afirma Mircea Cărtărescu în postfață, genul romanului poate fi perceput individual de către fiecare. Poate fi citit ca roman polițist, fantastic pe tema călătoriilor în timp sau roman istoric. Eu cred că e un roman despre viață. Un roman în care personajele sunt mai vii ca cititorii, și chiar dacă autoarea nu urmărește un scop concret în relatarea evenimentelor, noi devenim, pur și simplu, atrași de stilul ei de a scri, martorii unor vieți colorate și haotice.
În persoana lui Dan Crețu m-am regăsit și eu, și cred că și mulți alții, pentru că trăim într-un prezent de derivă, dezgustător, ca și oricare alt lucru privit de aproape, cu care, de multe ori, nu ne identificăm și ne refugiem în trecut. Dan a reușit, cu toate că nici el nu ține minte cum. El a evadat la propriu.
March 21, 2021
a vita comincia venerdì di Ioana Pârvulescu (Voland) è un libro stranissimo. Come spesso accade per i libri di Voland, è difficile trovare la categoria nel quale inserire il romanzo.
Leggendo La vita comincia venerdì la testa si riempie di domande e solamente arrivati alla fine troveremo le risposte, ma forse non tutte.
Siamo a Bucarest alla fine dell'Ottocento: precisamente mancano tredici giorni all'anno nuovo, al 1898. L'atmosfera è misteriosa ma non cupa.
Pochi anni prima del 1900 le giornate erano capienti. La gente vibrava come i fili del telegrafo, era ottimista e credeva, mai come prima e mai come dopo, nella forza della scienza, nel progresso e nel futuro. Capodanno, perciò, era diventato il momento più importante: l’inizio, continuamente rinnovato, de futuro.
Pârvulescu ci trascina in un mondo rassicurante, da lì a poco in Romania sarebbe cambiato tutto ma qui ancora si respira aria di modernità e libertà.
Un'atmosfera frizzante in cui si alternano diversi personaggi pittoreschi, bizzarri e capaci di catturare tutta la nostra curiosità.
Ma torniamo al mistero da risolvere. Nei boschi viene ritrovato uno straniero: Dan. Sdraiato in mezzo alla neve appare da subito confuso e sconclusionato. Con se ha una valigia argentata che sembra una cassaforte e anche il suo aspetto è particolare... viene forse da un'altra epoca?
RECENSIONE COMPLETA: www.lalettricecontrocorrente.it
Leggendo La vita comincia venerdì la testa si riempie di domande e solamente arrivati alla fine troveremo le risposte, ma forse non tutte.
Siamo a Bucarest alla fine dell'Ottocento: precisamente mancano tredici giorni all'anno nuovo, al 1898. L'atmosfera è misteriosa ma non cupa.
Pochi anni prima del 1900 le giornate erano capienti. La gente vibrava come i fili del telegrafo, era ottimista e credeva, mai come prima e mai come dopo, nella forza della scienza, nel progresso e nel futuro. Capodanno, perciò, era diventato il momento più importante: l’inizio, continuamente rinnovato, de futuro.
Pârvulescu ci trascina in un mondo rassicurante, da lì a poco in Romania sarebbe cambiato tutto ma qui ancora si respira aria di modernità e libertà.
Un'atmosfera frizzante in cui si alternano diversi personaggi pittoreschi, bizzarri e capaci di catturare tutta la nostra curiosità.
Ma torniamo al mistero da risolvere. Nei boschi viene ritrovato uno straniero: Dan. Sdraiato in mezzo alla neve appare da subito confuso e sconclusionato. Con se ha una valigia argentata che sembra una cassaforte e anche il suo aspetto è particolare... viene forse da un'altra epoca?
RECENSIONE COMPLETA: www.lalettricecontrocorrente.it
August 31, 2021
Viața începe vineri este un roman polițist sau istoric sau fantastic și toate la un loc, abordând câte puțin din fiecare categorie și împletind totul cu inteligență.
Ioana Pârvulescu își începe romanul cu un duel, însă nu acesta este subiectul romanului, pe care îl continuă cu apariția neașteptată și neexplicată a lui Dan, însă nu, nu este vorba despre el și nici despre întâmplările trăite de micul sărman Nicu și mama lui cu probleme, cum nu este vorba nici despre moartea unui tânăr, ce declanșează ancheta furtului unei icoane. Este vorba pur și simplu despre viața care începe după anul nou 1897 sau care se termină odată cu începerea lui 1898...
Este despre burghezi, cronicari, tineri săraci și dragoste.
Și dacă nu am înțeles, atunci când citeam, de ce scrie Ioana Pârvulescu atâtea detalii și pe alocuri atâtea amănunte (mi se părea mie) inutile, am înțeles acum, gândindu-mă la roman, scriind despre el: pentru a zugrăvi autentic o lume pe care a vrut să ne-o prezinte exact așa cum era la momentul acela. Și atunci da, îi dau 5 stele, căci abia acum am înțeles.
Ioana Pârvulescu își începe romanul cu un duel, însă nu acesta este subiectul romanului, pe care îl continuă cu apariția neașteptată și neexplicată a lui Dan, însă nu, nu este vorba despre el și nici despre întâmplările trăite de micul sărman Nicu și mama lui cu probleme, cum nu este vorba nici despre moartea unui tânăr, ce declanșează ancheta furtului unei icoane. Este vorba pur și simplu despre viața care începe după anul nou 1897 sau care se termină odată cu începerea lui 1898...
Este despre burghezi, cronicari, tineri săraci și dragoste.
Și dacă nu am înțeles, atunci când citeam, de ce scrie Ioana Pârvulescu atâtea detalii și pe alocuri atâtea amănunte (mi se părea mie) inutile, am înțeles acum, gândindu-mă la roman, scriind despre el: pentru a zugrăvi autentic o lume pe care a vrut să ne-o prezinte exact așa cum era la momentul acela. Și atunci da, îi dau 5 stele, căci abia acum am înțeles.
February 8, 2021
Romanul despre care vreau să vă vorbesc în această recenzie a apărut pentru prima dată în 2009 la editura Humanitas. Acţiunea cărţii se petrece în secolul XIX, mai exact în 1897, la finalul lui decembrie. Este un roman istoric şi poliţist (câte puţin din fiecare, de fapt) şi eu l-am citit destul de repede. Nu că ar fi foarte uşor de citit, mai ales că este scris în limbajul vechi al acelor vremuri, când predominau multe arhaisme. Are 300 de pagini şi am observat din prima atenta documentare şi munca din spatele acestei scrieri memorabile. Atmosfera este una frenetică, personajele sunt memorabile (imediat vin cu mai multe detalii despre ele) şi eşti captivat din prima. Acum depinde cât de mult îţi place acest gen de carte.
http://www.stildescriitor.ro/2021/02/...
http://www.stildescriitor.ro/2021/02/...
May 10, 2023
3.5 stars. Reading this has made me so emo about Romania but let’s not talk about that. This novel is set in Bucharest in 1897 and follows a Dickensian cast of people who are trying to solve the mystery of a man who has woken up unconscious in the city and has no idea where he is. It doesn’t sound like something I’d love but there’s a real sense of nostalgia and atmosphere to it which I can’t quite put my finger on but really loved. I adored the character of Iulia and also the mystery at the heart of the book. By the end of the novel I had thoroughly enjoyed it although it isn’t really a genre I think I will gravitate towards. It’s so nice to have read something by a Romanian author who was born in a small village you have just been to!
November 6, 2022
Romanul are mult potențial din punctul de vedere al firelor narative, dar acestea sunt tratate sumar și nesatisfăcător în final - latura polițistă, legătura de dragoste dintre Iulia și Alexandru, misterul necunoscutului etc.
Autoarea excelează, totuși, în transpunerea vieții cotidiene în Bucureștiul antebelic în plină „Belle Époque”, dar și a atomosferei acelor timpuri, având o rigurozitate admirabilă.
Autoarea excelează, totuși, în transpunerea vieții cotidiene în Bucureștiul antebelic în plină „Belle Époque”, dar și a atomosferei acelor timpuri, având o rigurozitate admirabilă.
July 30, 2018
This is a feel good novel busy with everyday life as lived by a large cast of singular individuals. It all takes place with seasonal aplomb during the final 13 days of 1897.
A young aristocrat is discovered lying in the snow, mortally wounded. He takes a while to die, uttering something mysterious as he expires. Nearby another man is also found. He is not injured, only confused, certain only that his name is Dan. He is briefly suspected of the shooting. His mildness helps confirm his innocence, while his strange footwear suggests he has come from afar. Life moves on, very quickly.
There is also a generous amount of snow: “there were still twelve days till the end of the year . . . the whiteness, which stretched from one end of the city to the other, from the Cotroceni Palace to the Obor district . . . was melting in the afternoon sun.
“The icicles looked as if they were coated in oil and were beginning to drip onto the heads of the passers-by. The streets were quite busy, as they always were on the days before Christmas.”
Into the chaos stumbles little Nicu the messenger boy and he really does trip in the snow. He is eight years old and as lively as he should be at his age – free to run around a bustling metropolis mixing with grown ups who, with one dastardly exception, are kindly to him. The boy is also bothered with the troubles of his mother, a washerwoman who suffers from mental illness. His life is precarious and much sadder since the death of his grandmother. But Nicu, the heart of the novel, is reliable and is trusted to run errands. He has many friendships, including those with the family of Dr Margulis, that lead him into complicated and interesting escapades.
All the characters, if not quite connected, run parallel to each other. Nicu’s daily chores bring him to the quaintly atmospheric newspaper office, and Parvulescu revels in recalling the glory days of journalism. The office, dominated by two very different brothers, is busy and the staff is engaged, eccentric and dedicated. Various stories are doing the rounds. It is a different world, the world of yesteryear.
Hapless mystery man Dan is given a job on the paper as he claims to be a journalist and, having been presented with a test story, proves his competence. Dan is a present-day journalist who has somehow stepped back in time. Exactly how is not explained but no one should apply a literal reading to this incidental, episodic narrative. Dan’s plight causes him to open his eyes and begin to live. He looks about him and notices: “ . . . carriages to which were harnessed pairs of glossy horses, an ox cart creaking under a gigantic barrel, hansoms, irritable coachmen . . . the people were seemingly all dressed in the same fashion, one matching the other. The ladies wore hats swathed in scarves tied beneath the chin; their waists were unnaturally slender and their heavy garments reached to the ground. The men all had bowler hats and canes.” Dan feels happier. “It was as if I found myself in the world of a young and active God, having lived in an increasingly ruinous world that had lost its God or which had been lost by God.”
Life Begins on Friday was first published in Romania in 2009. Within the pages of this delightful and surprising novel these stories and others are interwoven with each other - while the most significant character of all turns out to be the city of Bucharest itself. The prose is descriptive and the tone formal yet conversation. Translator Alistair Ian Blyth skillfully negotiates the shifts between first and third person, and contrasting voices. Parvulescu’s engaging characterization drives a narrative of loose ends which is far more about human responses to events, major and routine, than to story. Old world charm, a sense of period and the very human individuals who populate it makes this novel a rare delight to be enjoyed, whether or not it is snowing outside.
A young aristocrat is discovered lying in the snow, mortally wounded. He takes a while to die, uttering something mysterious as he expires. Nearby another man is also found. He is not injured, only confused, certain only that his name is Dan. He is briefly suspected of the shooting. His mildness helps confirm his innocence, while his strange footwear suggests he has come from afar. Life moves on, very quickly.
There is also a generous amount of snow: “there were still twelve days till the end of the year . . . the whiteness, which stretched from one end of the city to the other, from the Cotroceni Palace to the Obor district . . . was melting in the afternoon sun.
“The icicles looked as if they were coated in oil and were beginning to drip onto the heads of the passers-by. The streets were quite busy, as they always were on the days before Christmas.”
Into the chaos stumbles little Nicu the messenger boy and he really does trip in the snow. He is eight years old and as lively as he should be at his age – free to run around a bustling metropolis mixing with grown ups who, with one dastardly exception, are kindly to him. The boy is also bothered with the troubles of his mother, a washerwoman who suffers from mental illness. His life is precarious and much sadder since the death of his grandmother. But Nicu, the heart of the novel, is reliable and is trusted to run errands. He has many friendships, including those with the family of Dr Margulis, that lead him into complicated and interesting escapades.
All the characters, if not quite connected, run parallel to each other. Nicu’s daily chores bring him to the quaintly atmospheric newspaper office, and Parvulescu revels in recalling the glory days of journalism. The office, dominated by two very different brothers, is busy and the staff is engaged, eccentric and dedicated. Various stories are doing the rounds. It is a different world, the world of yesteryear.
Hapless mystery man Dan is given a job on the paper as he claims to be a journalist and, having been presented with a test story, proves his competence. Dan is a present-day journalist who has somehow stepped back in time. Exactly how is not explained but no one should apply a literal reading to this incidental, episodic narrative. Dan’s plight causes him to open his eyes and begin to live. He looks about him and notices: “ . . . carriages to which were harnessed pairs of glossy horses, an ox cart creaking under a gigantic barrel, hansoms, irritable coachmen . . . the people were seemingly all dressed in the same fashion, one matching the other. The ladies wore hats swathed in scarves tied beneath the chin; their waists were unnaturally slender and their heavy garments reached to the ground. The men all had bowler hats and canes.” Dan feels happier. “It was as if I found myself in the world of a young and active God, having lived in an increasingly ruinous world that had lost its God or which had been lost by God.”
Life Begins on Friday was first published in Romania in 2009. Within the pages of this delightful and surprising novel these stories and others are interwoven with each other - while the most significant character of all turns out to be the city of Bucharest itself. The prose is descriptive and the tone formal yet conversation. Translator Alistair Ian Blyth skillfully negotiates the shifts between first and third person, and contrasting voices. Parvulescu’s engaging characterization drives a narrative of loose ends which is far more about human responses to events, major and routine, than to story. Old world charm, a sense of period and the very human individuals who populate it makes this novel a rare delight to be enjoyed, whether or not it is snowing outside.
October 31, 2014
Ioana Pârvulescu este omul care rămâne îndrăgostit de București, nu pentru că lucrează și contribuie la educația și cultura capitalei noastre, dar mai mult, scrie cu un entuziasm atât de vizibil despre tot ceea ce înseamnă cultură și istorie bucureșteană fără a ezita să ne surprindă într-un mod cât se poate de plăcut de fiecare dată când răsfoim paginile cărților sale. Plăcerea de a închega o lume din jurnalele, corespondența, mărturiile, scrierile timpului pe care se hotărăște să-l aducă în discuție ori de câte ori își pune în minte să o facă, scene și situații, personaje și subiecte din lumea apusă, dar, mai mult decât atât, interesantă a vieții Bucureștiului, punând în scenă personaje din trecut prin care ne transmite o suită de informații din lumea veche, ne sunt transmise și nouă prin intermediul romanului său: Viața începe vineri; iar dacă ne gândim și la alte cărți precum Întoarcere în Bucureștiul interbelic, ori În intimitatea secolului 19 sau În țara miticilor, atunci putem fi siguri de toate aceste sentimente pe care le are scriitoarea pentru Bucureștiul timpului trecut. S-a spus despre Viața începe vineri că este un roman cu o lume care credea că încă mai are un viitor, ba mai mult, o lume care crede neîncetat în acest viitor, spre deosebire de noi care nu mai avem siguranța zilei de mâine, nu avem acea stabilitate psihică, dar și fizică totodată.
http://violetamarinescu.blogspot.ro/2...
http://violetamarinescu.blogspot.ro/2...
October 2, 2018
Of, am vrut tare mult sa imi placa aceasta carte, primita recomandare de la o prietena draga.
Dar nu. A fost un chin toata cartea, pe care am dus-o la bun sfarsit doar pentru ca mi-a fost recomandata, si pentru ca ar avea un final interesant.
Iar faptul ca fiecare capitol e povestit de catre alta persoana e total iritant. Iti dai seama cine povesteste dupa 3-4 paragrafe, si personal aveam nevoie sa recitesc, cu vocea interioara a personajului respectiv.
Singurul plus: imaginea Bucurestiului de la sfarsitul secolului 19. Atat.
Dar nu. A fost un chin toata cartea, pe care am dus-o la bun sfarsit doar pentru ca mi-a fost recomandata, si pentru ca ar avea un final interesant.
Iar faptul ca fiecare capitol e povestit de catre alta persoana e total iritant. Iti dai seama cine povesteste dupa 3-4 paragrafe, si personal aveam nevoie sa recitesc, cu vocea interioara a personajului respectiv.
Singurul plus: imaginea Bucurestiului de la sfarsitul secolului 19. Atat.
December 26, 2022
This novel is a great read. It is a kind of a crime story set in Bucharest in 1897 and it covers the last 13 days of that year. The story is told from different perspectives, one being that of the 21-year-old daughter of a doctor who is writing into her diary. Another voice is that of a mysterious stranger who was found lying half dead in the snow outside of the city by a coachman and who seems to have appeared out of nowhere. There are a lot more perspectives in the 3rd person narrative, one of my favourite being that of an eight-year-old boy who is friends with the afore mentioned doctor's son but who lives more or less on his own and works as an errand boy for different other characters. So the novel displays an entire cast of characters with different social backgrounds but they all cross each other's paths and are to some extent involved in the mysterious goings-on.
I very much like the atmosphere that is created by an adequate mentioning of details of everyday life. It becomes obvious that Ioana Pârvulescu has thoroughly studied Romanian history of the 19th century - as a professor she has also published at least one non-fiction book about 19th century Bucharest that is unfortunately only available in Romanian...
I very much like the atmosphere that is created by an adequate mentioning of details of everyday life. It becomes obvious that Ioana Pârvulescu has thoroughly studied Romanian history of the 19th century - as a professor she has also published at least one non-fiction book about 19th century Bucharest that is unfortunately only available in Romanian...
August 25, 2024
Există mașina timpului - se află în cartea doamnei Pârvulescu.
Poate ca sunt biased pentru că am avut-o profesoară de literatură pe doamna Pârvulescu și am adorat fiecare minut din cele două cursuri (Istoria Literaturii perioada Belle Epoque & Interbelic), dar cartea asta pentru mine a fost ca reîntâlnirea cu un vechi prieten intim, niciodată complet uitat, regăsit, pansament într-o lume cu și despre AI.
Unii spun ca este o carte polițistă, pentru mine prea puțin importantă a fost acțiunea propriu-zisă. Această călătorie este una despre detalii, despre atmosferă și despre structura oamenilor timpului.
Viața începe vineri este așa cum este descrisă masa de revelion a familiei Livezeanu la 1897: grandioasă, inocentă, pură, imperfectă, minuțioasă, ca o bijuterie, încărcată și atentă, studiată și așteptată, pe scurt, un festin.
Poate ca sunt biased pentru că am avut-o profesoară de literatură pe doamna Pârvulescu și am adorat fiecare minut din cele două cursuri (Istoria Literaturii perioada Belle Epoque & Interbelic), dar cartea asta pentru mine a fost ca reîntâlnirea cu un vechi prieten intim, niciodată complet uitat, regăsit, pansament într-o lume cu și despre AI.
Unii spun ca este o carte polițistă, pentru mine prea puțin importantă a fost acțiunea propriu-zisă. Această călătorie este una despre detalii, despre atmosferă și despre structura oamenilor timpului.
Viața începe vineri este așa cum este descrisă masa de revelion a familiei Livezeanu la 1897: grandioasă, inocentă, pură, imperfectă, minuțioasă, ca o bijuterie, încărcată și atentă, studiată și așteptată, pe scurt, un festin.
Displaying 1 - 30 of 146 reviews