What do you think?
Rate this book
Le Matou
Élise et Florent rêvent d’acquérir un restaurant et d’en faire un commerce à leur image. Egon Ratablavasky, mystérieux philanthrope, surgit dans leur vie pour leur offrir l’objet de leur désir sur un plateau d’argent. Mais la proposition de l’étrange mécène ne vient pas sans conditions…Assailli par toute une série de magouilles, le couple devra se battre avec férocité. La victoire sera-t-elle trop chèrement payée ?
583 pages, Paperback
First published January 1, 1982
23 people are currently reading
418 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 42 reviews
April 12, 2008
Strange - I seem to be the only person who does not like this book... The story is burlesque and absurd, the depiction of a society searching for food and sex, no values whatsoever except money. The englishspeaking people are stupid or agressive, Europeans even worse, an old stinking freak pops up every now and then and scares everybody to death for no comprehensible reason so ever... All this with a sense of humor which is totally childish and scatological. If you feel like laughing about caracters farting, eating, yelling and gulping for more than 600 pages, this will be the perfect book for you!
November 18, 2017
Romanul scriitorului canadian de limbă franceză Yves Beauchemin '' Le Matou'' a apărut în limba română cu titlul '' Motanul'' la editura Univers în anul 1994. Traducerea cărții a fost sprijinită financiar de către Conseil des arts du Canada iar traducerea a fost făcută de către Sanda Anghelescu. Romanul în versiunea în limba română se bucură și de o postfață foarte interesantă care prezintă o imagine a literaturii din Quebec la momentul apariției acestei cărți, postfață scrisă de către Fritz Peter Kirsch.
Am citit acest roman pentru prima dată în 1995, fiind la acea dată o plăcută descoperire a literaturii canadiene pe care din păcate nu o cunoșteam prea bine. Și cred că ar merita să avem mai multe traduceri ale scriitorilor din această parte a lumii. Romanul '' Motanul'' spune povestea complexă, uneori stranie, sigur stufoasă a unui cuplu de tineri simpatici și inimoși, Florent și Elise Boissoneault care nu-și doresc altceva decât să ajungă să aibă o viață plină de bunăstare. Să iasă din mediocritatea în care li se părea că trăiesc în acel moment. Florent lucra la o firmă nu foarte profitabilă care vindea discuri muzicale , '' Musipop''. locuia cu chirie într-un apartament modest împreună cu tânăra și frumoasa lui soție Elise. Amândoi visau să aibă mai ales un copil. Aveau prieteni, părinții lui Florent făceau și ei parte din viața lor, și totul părea oarecum definitiv până într-o zi oarecare când Florent asistă la un accident. O bucată din firma grea a unui hotel cade și lovește un trecător. Florent sare imediat în ajutorul celui rănit cu multă siguranță și pricepere spre admirația unui bătrân destul de ciudat din publicul care asista la scenă. în zilele următoare Florent primește învitația de a vizita un necunoscut la hotelul Nelson și în cele din urmă se duce să vadă despre ce este vorba. Așa ajunge să facă cunoștință cu extrem de bătrânul domn Egon Ratablavatsky care îi propune o șansă de a se îmbogăți prin achiziționarea restaurantului '' La Binerie''. Pentru Florent era implinirea unui vis pe care îl avea de mult și în plus era și șansa de a deveni un om bogat. acceptă în cele din urmă propunerea straniului Ratablavatsky mai ales că acesta îi aranjează și un împrumut la bancă. Și astfel începe pentru Florent, Elise și prietenii lor marea aventură. Florent va trece rând pe rând prin tot felul de experiențe aajungând proprietar de restaurant, bolnav psihic, om fără casă, antrepenor de construcții în Florida, negustor de antichități, din nou prprietar de restaurant și creator de cosmetice bio. În tot acest timp devine din ce în ce mai convins de puterile magice ale lui Egon Ratablavatsky care din binefăcător ajunge cel mai mare dușman al său.
Romanul este cuceritor, scris cu vervă și cu un talent deosebit. Toate personajele, chiar și cele secundare care apar episodic în povestire sunt excepțional de bine construite. Personal am apreciat foarte mult șansa de a mă întoarce în anii 70 când se petrece acțiunea romanului. A fost ca și cum m-aș fi întors în anii plini de farmec ai tinereții.
Autorul postfeței ne propune un mod interesant de a privi acest roman extrem de atractiv: '' În fond Motanul poate fi citit ca un roman de ucenicie care povestește istoria unui cetățean de rând din Quebec''.p573
Am citit acest roman pentru prima dată în 1995, fiind la acea dată o plăcută descoperire a literaturii canadiene pe care din păcate nu o cunoșteam prea bine. Și cred că ar merita să avem mai multe traduceri ale scriitorilor din această parte a lumii. Romanul '' Motanul'' spune povestea complexă, uneori stranie, sigur stufoasă a unui cuplu de tineri simpatici și inimoși, Florent și Elise Boissoneault care nu-și doresc altceva decât să ajungă să aibă o viață plină de bunăstare. Să iasă din mediocritatea în care li se părea că trăiesc în acel moment. Florent lucra la o firmă nu foarte profitabilă care vindea discuri muzicale , '' Musipop''. locuia cu chirie într-un apartament modest împreună cu tânăra și frumoasa lui soție Elise. Amândoi visau să aibă mai ales un copil. Aveau prieteni, părinții lui Florent făceau și ei parte din viața lor, și totul părea oarecum definitiv până într-o zi oarecare când Florent asistă la un accident. O bucată din firma grea a unui hotel cade și lovește un trecător. Florent sare imediat în ajutorul celui rănit cu multă siguranță și pricepere spre admirația unui bătrân destul de ciudat din publicul care asista la scenă. în zilele următoare Florent primește învitația de a vizita un necunoscut la hotelul Nelson și în cele din urmă se duce să vadă despre ce este vorba. Așa ajunge să facă cunoștință cu extrem de bătrânul domn Egon Ratablavatsky care îi propune o șansă de a se îmbogăți prin achiziționarea restaurantului '' La Binerie''. Pentru Florent era implinirea unui vis pe care îl avea de mult și în plus era și șansa de a deveni un om bogat. acceptă în cele din urmă propunerea straniului Ratablavatsky mai ales că acesta îi aranjează și un împrumut la bancă. Și astfel începe pentru Florent, Elise și prietenii lor marea aventură. Florent va trece rând pe rând prin tot felul de experiențe aajungând proprietar de restaurant, bolnav psihic, om fără casă, antrepenor de construcții în Florida, negustor de antichități, din nou prprietar de restaurant și creator de cosmetice bio. În tot acest timp devine din ce în ce mai convins de puterile magice ale lui Egon Ratablavatsky care din binefăcător ajunge cel mai mare dușman al său.
Romanul este cuceritor, scris cu vervă și cu un talent deosebit. Toate personajele, chiar și cele secundare care apar episodic în povestire sunt excepțional de bine construite. Personal am apreciat foarte mult șansa de a mă întoarce în anii 70 când se petrece acțiunea romanului. A fost ca și cum m-aș fi întors în anii plini de farmec ai tinereții.
Autorul postfeței ne propune un mod interesant de a privi acest roman extrem de atractiv: '' În fond Motanul poate fi citit ca un roman de ucenicie care povestește istoria unui cetățean de rând din Quebec''.p573
December 19, 2016
C'est le troisième roman de Beauchemin que je lis et c'est sûr que ce sera le dernier! Très puéril et maladroitement rocambolesque, avec des tentatives humoristiques assez pénibles et une construction sans adresse, Le matou, considéré la meilleure oeuvre de Yves Beauchemin m'a semblé la plus faible. La seule excuse que je me trouve pour l'avoir fini est qu'il fait partie de la littérature québécoise avec laquelle je voulais me familiariser.
March 10, 2007
i received this book from one of my best friends, lucy, and in turn passed it on to someone special...
it's like a fairy-tale for adults...i can't think of any other way of describing it, except for the fact that it's excellent and amazing and all excellent and amazing people should read it.
it's like a fairy-tale for adults...i can't think of any other way of describing it, except for the fact that it's excellent and amazing and all excellent and amazing people should read it.
July 16, 2024
Weird in the eighties
March 5, 2022
La Chance est une dame qui a la peau des joues fort raide et se donne rarement la peine de sourire deux fois de suite à la même personne.
Un genre de fable pour adultes, Le Matou raconte l'histoire de Florent et Élise, jeune couple qui cherche à faire sa fortune, et l'entrée dans leur vie de Monsieur Ratablavasky, un vieillard étrange qui s'introduit dans leur vie comme bienfaiteur, guidant Florant vers l'achat de son premier restaurant. Par contre, la présence du vieillard se fait vite inquiétante alors qu'il cherche à user de son influence pour causer la perte du jeune couple, pour des raisons insondables.
J'ai de la difficulté à attribuer une note à ce livre. Pour le positif, les personnages sont attachants, surtout Monsieur Émile, jeune alcoolique de 5 ou 6 ans que sa mère laisse pour compte et Déjeuner, le titulaire Matou qui adore le petit garçon. L'intrigue m'a gardé en haleine tout au long (et c'est un livre assez long!) L'écriture est tellement riche et colorée, j'ai fréquemment pouffé de rires et lu des passages à mon conjoint tellement ils étaient délicieux.
Par contre, pour le négatif, la fin m'a laissé sur ma faim. La très grande majorité des mystères posés dans ce livre ne sont pas élucidés et le dénouement est très insatisfaisant. Ça a quelque peu suri mon expérience de lecture...
Un genre de fable pour adultes, Le Matou raconte l'histoire de Florent et Élise, jeune couple qui cherche à faire sa fortune, et l'entrée dans leur vie de Monsieur Ratablavasky, un vieillard étrange qui s'introduit dans leur vie comme bienfaiteur, guidant Florant vers l'achat de son premier restaurant. Par contre, la présence du vieillard se fait vite inquiétante alors qu'il cherche à user de son influence pour causer la perte du jeune couple, pour des raisons insondables.
J'ai de la difficulté à attribuer une note à ce livre. Pour le positif, les personnages sont attachants, surtout Monsieur Émile, jeune alcoolique de 5 ou 6 ans que sa mère laisse pour compte et Déjeuner, le titulaire Matou qui adore le petit garçon. L'intrigue m'a gardé en haleine tout au long (et c'est un livre assez long!) L'écriture est tellement riche et colorée, j'ai fréquemment pouffé de rires et lu des passages à mon conjoint tellement ils étaient délicieux.
Par contre, pour le négatif, la fin m'a laissé sur ma faim. La très grande majorité des mystères posés dans ce livre ne sont pas élucidés et le dénouement est très insatisfaisant. Ça a quelque peu suri mon expérience de lecture...
January 4, 2026
Took me a long time to learn what to expect from this book. Unfortunately it’s sold as something of a high concept mystery, but the plot takes a back seat (far off in the nosebleeds, in fact) to seemingly random observations about very flawed characters. Its strength is in blending slice-of-life episodes that are cuttingly authentic with surreal irony and playful humour. It spends a long time speculating about the background and motivations of its villain which are never revealed, and its eccentric pacing isn’t vindicated by any revelatory conclusions. Still, it’s wonderfully colorful and unpredictable with writing that stands the test of time.
November 11, 2019
Un livre étonnant ou l’histoire navigue entre réalité et conte et ou le matou tient un rôle à part entière....”Mais d’où sort il celui-là?”
Une histoire où sont abordés pouvoir de l’argent, honnêteté, amour, et nourriture.
Comme dans un conte on croise des personnages loufoques avec plus ou moins de moralité qui vivent des histoires rocambolesques et où le mystère tient une bonne place. La chute n’en est que plus étrange....mais je ne dis rien :-))
Bien sur il y a des passages absurdes (et ce matou), qui nous font nous demander “on nous amène t il?”
Mais c’est aussi ça la lecture, se laisser embarquer et suivre le courant!
C’est un incontournable québécois, un ovni aussi car difficile de le comparer.
Un vrai 4⭐️ pour l’originalité
Une histoire où sont abordés pouvoir de l’argent, honnêteté, amour, et nourriture.
Comme dans un conte on croise des personnages loufoques avec plus ou moins de moralité qui vivent des histoires rocambolesques et où le mystère tient une bonne place. La chute n’en est que plus étrange....mais je ne dis rien :-))
Bien sur il y a des passages absurdes (et ce matou), qui nous font nous demander “on nous amène t il?”
Mais c’est aussi ça la lecture, se laisser embarquer et suivre le courant!
C’est un incontournable québécois, un ovni aussi car difficile de le comparer.
Un vrai 4⭐️ pour l’originalité
December 17, 2016
Actually 2.5 stars. It took a long time to finish this book because it was WAY TOO WORDY. It was written in a soap-opera style with one improbable happening after another. The action went on way too long and then ended without a satisfactory conclusion. In fact, I might actually change the star rating to 2 in a few days. I need to think about it some more.
October 21, 2017
Though I did not like the book, I can't deny it is well written with a great deal of mystery and suspens, and a lot of cynical humor, in all fairness and objectivity, so I can understand why some people like it. But not everyone will, I guess it depends on your sensitivity.
Subjectively, I found it very offensive socially and I could not get to like any of the characters. They all seem caricaturally misandrist and sometimes racist visions of men : unfaithful, machist, egocentric, abusive towards women, even the "good" guys, violent, money & ambition driven, alcoholic etc. And the female characters are very shallow (girlfriends or the girls of one night basically who have absolutely no power nor mind except one excentric old lady towards the end).
But I read 'til the very end, all 600 pages, just to understand and was therefore very disappointed, as many other readers pointed out, there is NO explanation in the end. It makes no sense at all... but I guess if you don't mind despicable characters, if you are a bit cynical, it may be quite a funny book and an enjoyable read.
Subjectively, I found it very offensive socially and I could not get to like any of the characters. They all seem caricaturally misandrist and sometimes racist visions of men : unfaithful, machist, egocentric, abusive towards women, even the "good" guys, violent, money & ambition driven, alcoholic etc. And the female characters are very shallow (girlfriends or the girls of one night basically who have absolutely no power nor mind except one excentric old lady towards the end).
But I read 'til the very end, all 600 pages, just to understand and was therefore very disappointed, as many other readers pointed out, there is NO explanation in the end. It makes no sense at all... but I guess if you don't mind despicable characters, if you are a bit cynical, it may be quite a funny book and an enjoyable read.
Read
January 17, 2026Une lecture sympatique et pour le moins singulière.
C'est burlesque, ça a un rythme effréné, ça n'a pas toujours bien vieillit et... c'est très long.
Parce qu'il serait bien de terminer les livres que j'ai achetés il y a 20 ans...
C'est burlesque, ça a un rythme effréné, ça n'a pas toujours bien vieillit et... c'est très long.
Parce qu'il serait bien de terminer les livres que j'ai achetés il y a 20 ans...
Read
March 10, 2012L'histoire me laisse perplexe... Je suis plutôt déçue de la fin qui n'offre pas tellement d'explication sur les motivations étranges d'un des personnages.
April 16, 2013
And it's not just 5 stars because the cat wins in the end.
February 9, 2019
.??? 80s: i thought this was on here! i read this when i went to live in Montrea but my life there was nothing like this... i was a young anglophone, to start...
April 20, 2024
What an eccentric novel! It’s long, and the story seemed to drag on and on without making much progress. The writing style was puzzling, jerky in places, and some of the expressions most unusual, but perhaps that is due to the translation from French to English.
The main characters are Florent, his wife Elise (who want to own a restaurant and who receives the brunt of ER’s deviousness), a 6-year old boy called Monsieur Emile whose mother is by all accounts a prostitute who cares little for her son, Florent’s friend Picquot who is a brilliant chef, along with a couple more main characters. Appearing throughout the book is an old man with stinky feet named Egon Ratablavasky who is portrayed as ghost-like, appearing from nowhere and seeming to know everyone’s business.
Florent seems to be hot under the collar all the time. Elise is s scaredy-cat wife with no apparent backbone. Monsieur Emile is a 6-year old uncouth, impolite drunkard who swears, with a cat named Breakfast. The characters were not particularly likeable. I had a hard time empathizing with them.
There is an interesting diversion to Florida which, while one of the more interesting parts of the book, could have been left out entirely. It really served no practical purpose to advancing the story.
Despite all that, I did enjoy the book for its quirkiness, but the overall length of the book together with the “nowhere” ending left me cold. After all those 600 pages I was most disappointed in the ending. There was never any explanation for the presence or motivation of Egon Ratablavasky , and knowing that motivation for his attempts to ruin Florent were never explained.
The main characters are Florent, his wife Elise (who want to own a restaurant and who receives the brunt of ER’s deviousness), a 6-year old boy called Monsieur Emile whose mother is by all accounts a prostitute who cares little for her son, Florent’s friend Picquot who is a brilliant chef, along with a couple more main characters. Appearing throughout the book is an old man with stinky feet named Egon Ratablavasky who is portrayed as ghost-like, appearing from nowhere and seeming to know everyone’s business.
Florent seems to be hot under the collar all the time. Elise is s scaredy-cat wife with no apparent backbone. Monsieur Emile is a 6-year old uncouth, impolite drunkard who swears, with a cat named Breakfast. The characters were not particularly likeable. I had a hard time empathizing with them.
There is an interesting diversion to Florida which, while one of the more interesting parts of the book, could have been left out entirely. It really served no practical purpose to advancing the story.
Despite all that, I did enjoy the book for its quirkiness, but the overall length of the book together with the “nowhere” ending left me cold. After all those 600 pages I was most disappointed in the ending. There was never any explanation for the presence or motivation of Egon Ratablavasky , and knowing that motivation for his attempts to ruin Florent were never explained.
May 30, 2025
Un bon roman (malgré beaucoup de défauts) qui s’étire en longueur. Il fait preuve d’une formidable maîtrise du vernaculaire et des régionalismes québécois – on saisit bien l’âme de ses personnages hauts en couleur grâce à cela. L’ambiance générale qui rend hommage à un Québec plus soudé dans sa dureté quotidienne a de quoi plaire également.
Toutefois, le rythme du livre est inégal et s’éparpille sur beaucoup trop de thèmes si bien que l’on ne sait plus trop où donner de la tête par moments. Il pourrait être un grand récit sur le poison qu’est la vengeance, mais n’exploite pas suffisamment ce thème (qui lui est pourtant central). Il faut néanmoins faire mention honorable du personnage de Monsieur Émile à qui l’auteur attribue beaucoup des fléaux des blessures d’abandon dans sa caractérisation. Bref, l'imagerie du roman sert assurément bien aux multiples adaptations qui l’ont succédé, mais j’ai trouvé cette lecture un peu trop claudicante pour en saisir le caractère légendaire qu’on lui associe.
Toutefois, le rythme du livre est inégal et s’éparpille sur beaucoup trop de thèmes si bien que l’on ne sait plus trop où donner de la tête par moments. Il pourrait être un grand récit sur le poison qu’est la vengeance, mais n’exploite pas suffisamment ce thème (qui lui est pourtant central). Il faut néanmoins faire mention honorable du personnage de Monsieur Émile à qui l’auteur attribue beaucoup des fléaux des blessures d’abandon dans sa caractérisation. Bref, l'imagerie du roman sert assurément bien aux multiples adaptations qui l’ont succédé, mais j’ai trouvé cette lecture un peu trop claudicante pour en saisir le caractère légendaire qu’on lui associe.
December 9, 2017
Le roman raconte les aventures du jeune couple d’époux Florent et Elise Boissonneault. C’est un roman d’aventures épique, retraçant les péripéties traversées par les héros dans leur quête de prospérité économique, de calme et d’épanouissement familial. Ces aspirations sont systématiquement entravées pas le sinistre vieillard Egon Ratablavasky. En effet, il me semble que l’intrigue centrale du roman tourne autour dudit vieillard. La nature de ce personnage et surtout les motifs qui le poussent à affliger le jeune couple de ses coups de Jarnac restent opaques mais comme sur le point d’être révélées au lecteur, ce qui agace ultimement la curiosité de celui-ci. On veut enfin apprendre s’il s’agit d’un être surnaturel. Serait-ce le malin lui-même qui aurait trouvé une incarnation dans le corps de la vieille fripouille?
Lire la suite sur https://puis-chap.blogspot.bg/2017/12...
Lire la suite sur https://puis-chap.blogspot.bg/2017/12...
February 13, 2024
A strange sort of mystery story about a young man who strikes something of a Faustian bargain with a stranger without really knowing what he is getting into. Most of the action (and there is a lot of it) takes place in Montreal with a relatively brief (but important) interlude in a nearby community. The cast of characters is lively and (mostly) engaging, and while it often strikes a comic note, there is tragedy afoot, which I found somewhat off-putting. The demonic figure of Ratablavasky is drawn with cunning and skill, as are the protagonist's (Florent) attempts at launching his dream business (a restaurant), and an antiques business he uses to fuel his dream. Overall, I found it to be an engaging narrative in a darkly comic vein, but I did think Monsieur Emile deserved a better fate.
May 14, 2021
Une étrange histoire de gens qui tentent de se sortir de ce qui ressemble à une persécution sans raison ni fin. Un peu trop de rebondissements et d'invraisemblances pour être parfait, ce livre est bien agréable cependant.
En fait, tant qu'on reste dans le livre, on se laisse emporter bien volontiers par les péripéties multiples et variées des personnages, leurs réactions inattendues, la persécution inexplicable, mais après avoir fait une pause par un autre livre, le retour au matou a été un peu bizarre, il a fallu se replonger dedans pour y reprendre vraiment goût.
Bon à côté de ça, le parler québecois transparaît de partout, c'est plutôt rigolo de lire avec un accent québecois!
En fait, tant qu'on reste dans le livre, on se laisse emporter bien volontiers par les péripéties multiples et variées des personnages, leurs réactions inattendues, la persécution inexplicable, mais après avoir fait une pause par un autre livre, le retour au matou a été un peu bizarre, il a fallu se replonger dedans pour y reprendre vraiment goût.
Bon à côté de ça, le parler québecois transparaît de partout, c'est plutôt rigolo de lire avec un accent québecois!
May 28, 2024
Quatre étoiles sur l'échelle canadienne.
"Le Matou" représente extrêmement bien le Zeitgeist du Québec post-référendaire. Le protagoniste semble être prêt à réaliser son rêve mais il est trop nonchalant et rate son coup.
Son commentaire dans son temps a été bien à point chez nous. Pourtant, je ne comprends vraiment pas comment il a réussi a trouver un public en dehors de la francophonie canadienne ou québecoise.
"Le Matou" représente extrêmement bien le Zeitgeist du Québec post-référendaire. Le protagoniste semble être prêt à réaliser son rêve mais il est trop nonchalant et rate son coup.
Son commentaire dans son temps a été bien à point chez nous. Pourtant, je ne comprends vraiment pas comment il a réussi a trouver un public en dehors de la francophonie canadienne ou québecoise.
January 4, 2025
J'en reviens pas avoir réussi à le lire jusqu'à la fin. Avec de l'intrigue tout au long qui aurait du être mieux exploite par l'auteur à mon avis pour créer plus d'action et de rebondissement. J'ai trouvé que l'histoire était trop platonique sans but ce qui fait que ça m'a pris 1 an le finir quand normalement je lis un roman en quelques semaines à peine. Bref pas mon genre de lecture.
May 21, 2020
Le 4e étoile que je donne est pour le mal du pays que ce bouquin m’a donné. Florent avait besoin du Commissaire Adamsberg pour de débarrasser de Ratablavasky. Plusieurs fois pendant la lecture, j’avais peur de tourner la page. Bravo Yves Beauchemin !
July 22, 2017
C'est un livre très amusant à lire. On apprend beaucoup d'expressions québécoises. Il est très bien écrit. J'ai adoré.
March 6, 2019
J’ai vraiment adoré le livre au début mais je l’ai trouvé beaucoup trop long par la suite ...
April 28, 2019
Even though I got most of the Québécois colloquial idioms, I am sure I was missing 20% of its essence. Maybe reading it again may help.
August 1, 2019
Une histoire intéressante qui se noie dans une mer de faits et gestes superflus.
October 2, 2019
Started off dandy ... but wore me down. I skimmed the final pages.
April 8, 2020
Personnages détestables ou sans intérêt. Ce livre a mal vieilli.
June 8, 2020
Un roman bien écrit, on s’attache aux personnages, beaucoup de suspense, mais déception à la fin car l’intrigue d’un personnage central n’est pas réglé...
Displaying 1 - 30 of 42 reviews