What do you think?
Rate this book
On the Theory and Therapy of Mental Disorders: An Introduction to Logotherapy and Existential Analysis
Logotherapy and Existential Analysis has been internationally recognized for decades as an empirically supported humanistic school of psychotherapy. Evidence for the growing significance of logotherapy includes institutes, societies and professorships in many countries of the world, as well as conferences and publications. On the Theory and Therapy of Neuroses: An Introduction to Logotherapy and Existential Analysis, the translation of Viktor Frankl's Theorie und Therapie der Neurosen by James M. DuBois, will allow for the first time English-only readers to experience this essential text on logotherapy.
302 pages, Hardcover
First published November 1, 1956
18 people are currently reading
817 people want to read
About the author
Viktor E. Frankl
189 books8,270 followersViktor Emil Frankl was an Austrian neurologist, psychologist, philosopher, and Holocaust survivor, who founded logotherapy, a school of psychotherapy that describes a search for a life's meaning as the central human motivational force. Logotherapy is part of existential and humanistic psychology theories.
Logotherapy was promoted as the third school of Viennese Psychotherapy, after those established by Sigmund Freud and Alfred Adler.
Frankl published 39 books. The autobiographical Man's Search for Meaning, a best-selling book, is based on his experiences in various Nazi concentration camps.
Logotherapy was promoted as the third school of Viennese Psychotherapy, after those established by Sigmund Freud and Alfred Adler.
Frankl published 39 books. The autobiographical Man's Search for Meaning, a best-selling book, is based on his experiences in various Nazi concentration camps.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 3 of 3 reviews
August 7, 2021
Viktor Frankl ne face cunoștință cu termenul de nevroză și clasifică în următoarele categorii: reactive (de angoasă, obsesională, sexuală), iatrogene, psihogene, colective și noogene. Am aflat mai multe despre psihozele endogene, bolile funcționale, precum și cele somatice. Evident, autorul vine cu cazuri clinice detaliate și modul cum a fost soluționată problema. Mi-a fost pe alocuri dificil să înțeleg, cu termeni din psihiatrie. În mare parte, Frankl scrie destul de simplu. Acum urmează partea cea mai interesantă. El propune 2 tehnici de a anihila anxietatea și obsesia: intenția paradoxală și dereflecția.
Intenția paradoxală înseamnă să-ți dorești ceea de ce te temi cel mai mult. Adică să apuci taurul de coarne, să fii ridicol în fața temerii. Doar în așa mod, dispare anxietatea. Iar fuga de anxietate nu este o soluție.
Dereflecția înseamnă să te detașezi de tine, să renunți la auto-observare. Cei care au obsesii/compulsii, permanent încearcă să lupte cu ele și mereu se observă pe ei înșiși. Dar acest lucru doar creează un cerc vicios pentru pacient. El trebuie să-și mute atenția de la el însuși, de la nevroză spre altceva.
Cel mai interesant e nevroza noogenă (declanșată pe bază spirituală). Un om poate să fie în depresie și din cauza lipsei de sens a vieții lui. Chiar și sinucigașii, nu toți au probleme psihice. Mulți au un conflict spiritual: un conflict de conștiință. Viktor afirmă că viața are sens necondiționat și îl păstrează mereu, în orice împrejurimi. Putem da sens vieții prin faptă sau realizând o operă. Putem da sens prin trăiri, experiențe, de exemplu prin dragoste, prin a iubi pe cineva. Dar mai presus de faptă și trăire e suferința. Ce contează este atitudinea omului față de loviturile pe care le primește în viață. Omului îi este îngăduit să extragă un sens vieții sale până la ultima suflare. Omul care nu poate realiza fapte sau experimenta ceva, să zicem un bolnav incurabil care va muri curând, poate lua atitudine față de suferința și boala sa, să dea un sens acestora. Și astfel, îndurarea adevărată, dârză, dată de destin este cea mai mare realizare, performanța cea mai mare care este îngăduită omului.
Intenția paradoxală înseamnă să-ți dorești ceea de ce te temi cel mai mult. Adică să apuci taurul de coarne, să fii ridicol în fața temerii. Doar în așa mod, dispare anxietatea. Iar fuga de anxietate nu este o soluție.
Dereflecția înseamnă să te detașezi de tine, să renunți la auto-observare. Cei care au obsesii/compulsii, permanent încearcă să lupte cu ele și mereu se observă pe ei înșiși. Dar acest lucru doar creează un cerc vicios pentru pacient. El trebuie să-și mute atenția de la el însuși, de la nevroză spre altceva.
Cel mai interesant e nevroza noogenă (declanșată pe bază spirituală). Un om poate să fie în depresie și din cauza lipsei de sens a vieții lui. Chiar și sinucigașii, nu toți au probleme psihice. Mulți au un conflict spiritual: un conflict de conștiință. Viktor afirmă că viața are sens necondiționat și îl păstrează mereu, în orice împrejurimi. Putem da sens vieții prin faptă sau realizând o operă. Putem da sens prin trăiri, experiențe, de exemplu prin dragoste, prin a iubi pe cineva. Dar mai presus de faptă și trăire e suferința. Ce contează este atitudinea omului față de loviturile pe care le primește în viață. Omului îi este îngăduit să extragă un sens vieții sale până la ultima suflare. Omul care nu poate realiza fapte sau experimenta ceva, să zicem un bolnav incurabil care va muri curând, poate lua atitudine față de suferința și boala sa, să dea un sens acestora. Și astfel, îndurarea adevărată, dârză, dată de destin este cea mai mare realizare, performanța cea mai mare care este îngăduită omului.
July 11, 2014
The book begins and ends with strange passages. The lengthy preface sounds very much like a long thread of miracle cure stories. I thought I was reading a theological rather than a psychological book in the beginning.
And then a sudden shift on page 42, where the proper book begins. In difficult, not only psychological but also medical terminology, a theory of neurosis (and psychosis) is presented which is precise, logical, clear (if you spend the effort to step into this terminological cosmos) and likely. Only one problem stayed with me for the whole book: What exactly does "sense" or "meaning of life" mean? This is a core notion of Frankl's entire theory and the foundation of what he calls logotherapy. I find "sense of life" not clearly enough defined to make it useful as a goal of psychotherapy. While Frank gives a lot of clear definitions, the core of his theory lies in a fuzzy area. I think there is a link missing between the pathological and pathogenesis of neurosis and the miracle cures Frankl presents as being based on treating the mind, which is the seat of sense and meaning.
The conclusion then suddenly celebrates Sigmund Freud and his achievements - while throughout the whole book Frankl very much opposed classical psychoanalysis. A rather strange book... but the theoretical parts are really worth to be considered.
And then a sudden shift on page 42, where the proper book begins. In difficult, not only psychological but also medical terminology, a theory of neurosis (and psychosis) is presented which is precise, logical, clear (if you spend the effort to step into this terminological cosmos) and likely. Only one problem stayed with me for the whole book: What exactly does "sense" or "meaning of life" mean? This is a core notion of Frankl's entire theory and the foundation of what he calls logotherapy. I find "sense of life" not clearly enough defined to make it useful as a goal of psychotherapy. While Frank gives a lot of clear definitions, the core of his theory lies in a fuzzy area. I think there is a link missing between the pathological and pathogenesis of neurosis and the miracle cures Frankl presents as being based on treating the mind, which is the seat of sense and meaning.
The conclusion then suddenly celebrates Sigmund Freud and his achievements - while throughout the whole book Frankl very much opposed classical psychoanalysis. A rather strange book... but the theoretical parts are really worth to be considered.
February 3, 2026
It's a very good book.
Brief review:
Positive points: more technical explanation (which is not usually found in Frankl's books); plenty of case studies; well-explained and detailed content.
Negative points: a lot of repetition (those who are used to his books already know what it's like), the same thing and the same example said a thousand times; neurobiological focus (it's not exactly bad, but for those in psychology, like me, it sometimes makes it difficult to understand), I had one eye on the book and one eye on Google; and I think it lacked a little depth in some points as well.
Regardless of the negative points, I highly recommend it to anyone who identifies with the humanistic and existential approaches to psychology. For those who read Frankl's books and feel they lack depth, technique, and case reports, this is the book for you.
(resenha originalmente publicada no aplicativo Skoob em 2023)
Brief review:
Positive points: more technical explanation (which is not usually found in Frankl's books); plenty of case studies; well-explained and detailed content.
Negative points: a lot of repetition (those who are used to his books already know what it's like), the same thing and the same example said a thousand times; neurobiological focus (it's not exactly bad, but for those in psychology, like me, it sometimes makes it difficult to understand), I had one eye on the book and one eye on Google; and I think it lacked a little depth in some points as well.
Regardless of the negative points, I highly recommend it to anyone who identifies with the humanistic and existential approaches to psychology. For those who read Frankl's books and feel they lack depth, technique, and case reports, this is the book for you.
(resenha originalmente publicada no aplicativo Skoob em 2023)
Displaying 1 - 3 of 3 reviews