Baletul mecanic

by Cezar Petrescu

Realist? Realist n-am fost niciodată. Nici n-am năzuit să scriu vreo carte realistă... Atunci când personagiile mele şi conflictele mele s-au aflat situat pe-un teren de strictă realitate socială, am ţinut seama de această realitate. Le-am încadrat în realitate, fiindcă numai aşa puteau fi viabile. Dar dincolo de asemenea precizări, m-a preocupat fantasticul interior, aventura psihologică a eroilor, aspiraţia omenească spre o feerie absurdă, îndeobşte năruită tocmai de realitate. De altfel, am credinţa că omul, fiind singurul animal cu imaginaţie, trăieşte prin şi pentru această imaginaţie. (Cezar Petrescu)

Genres: Romanian Literature, Classics, Fiction

392 pages, Paperback

First published January 1, 1931

About the author

S-a născut la Hodora-Cotnari, județul Iași, fiu al inginerului Dimitrie Petrescu, profesor la Școala agricolă Trifești lângă Roman, unde viitorul scriitor a și învățat între 1901-1903. Urmează liceul la Roman și apoi la Iași, unde își ia bacalaureatul în anul 1911. Obține licența în drept în anul 1915.
Cezar Petrescu, scriitor fecund, care pe urmele lui Honoré de Balzac aspira să scrie o nouă "Comedie umană", o Cronică românească a veacului XX. Este unul din cei mai de seamă gazetari din prima jumătate a veacului.
Alături de Lucian Blaga, A. Maniu și Gib Mihăescu întemeiază revista "Gândirea" în anul 1921. Este fondator al ziarelor Cuvântul și Curentul în 1928; director al ziarului oficios România în 1938 și al revistei România literară, 1938- suprimate în 1940; membru al Academiei Române, din 1955. Se afirmă ca romancier cu romanul "Întunecare" (1927-1928).
Obține Premiul național pentru literatură în 1931 și Premiul de Stat pentru dramaturgie în 1952 pentru piesa Nepoții gornistului - colaborare cu M. Nivicov

Reviews

[Liviu · Rating 5 out of 5]

One of the iconic books of my childhood and teen years of the truly bleak 1980's of communist Romania, this tale of obsession and passion, high life on the Riviera and ruin in Romania was a breath of fresh air in the stale socialism-realist offering of communist Romania; like with a few of the other "approved" works of the author, the only reason the book was reprinted by the communist regime was to highlight the "degeneracy" of the old aristocracy, but unwittingly they offered a glimpse at the free life too

I had a chance to take a look again at some of Cezar Petrescu's novels and this still remained the powerful read I remembered

[Alexandra Radu · Rating 5 out of 5]

Romanul se deschide cu stereotipul tânărului bogat, mistuit de o pasiune arzătoare pentru o oarecare 'Angela cu ochi de azur', ruinându-se încet și sigur prin cazinourile, barurile și hotelurile de pe Riviera Franceză. Această parte am simit-o până la un punct ca pe acel 'senzațional de carton' despre care vorbea Eugen Lovinescu. Povestea și analiza psihologică devin mai profunde și interesante de abia în partea a doua a romanului, care îl găsește pe Dan în subsolul unei clădiri abandonate din București, împărțind mizeria fizică și morală cu colocatarii.
În acest punct intervine personajul misterios care își ia numele de Coppelius și care are în plan realizarea unui balet mecanic; va angaja o serie de oameni pentru îndeplinirea acestui scop, printre care și pe Dan. Acesta din urmă va trăi pentru moment iluzia de a-și fi refăcut viața, până ce fantomele trecutului vor reveni la viață întruchipate în personajele baletului mecanic, care se vor răzvrăti împotriva creatorului lor. Alexandru A. Philippide rezumă cel mai bine semnificația din spatele cărții:"Toată viaţa nu e, în fond, decât un balet mecanic, în care noi, oamenii, conduşi de legi pe care le ignorăm şi puteri sufleteşti oculte, suntem nişte biete jucării, mişcate de un regizor anonim şi răutăcios."

[sanda moga · Rating 4 out of 5]

La aproape 100 de ani de la aparitie, Baletul mecanic mi se pare acuma dublu filozofic.
Pe de o parte, autorul urmareste planul interior al personajelor, parcursul vietii lor instarite si totusi extrem de “sarace” de pe Coasta de Azur, care decade repede la o mizerie lucie din care fiecare ar trebui sa razbata cum poate. Tragedia este completa si nici un personaj nu rezista acestei lupte. In partea a doua, personajul principal are o noua sansa de a reveni uman, sansa acordata de catre inginerul inventator Coppelius care vrea sa dea viata Baletului mecanic. Din pacate personajele rateaza din nou sansa umanizarii, din cauza caracteristicilor negative profunde pe care le avem: invidia, ura, ispita…
Pe de alta parte, in contextul dezvoltarii lumii artificiale din ultima perioada, Petrescu transmite din timp un mesaj vizionar: din punct de vedere previzionistic, la final autorul da viata pana la capat masinii lui artificiale si o lasa pe aceasta sa isi aduca aportul propriu la incheierea baletului cand Ura se intoarce catre propriul creator si ii zambeste amenintator cu de la sine putere de decizie. Viata artificiala ameninta viata cea vie, creatoare.

[Oana · Rating 5 out of 5]

20th century 𝓕𝓪𝓾𝓼𝓽, dar într-o cheie 𝘳𝘰𝘮𝘢𝘯𝘵𝘪𝘤ă™️

[Socrate · Rating 4 out of 5]

Patronul era un moşneguţ pipernicit şi chel. Bărbiţa rară ca firele din vârful rădăcinii de hrean, redingota verzuie, manşetele tari şi cravata de fabrică prinsă în buton ― le mai întâlnisem acestea în sute de exemplare. În cafenelele hâde şi triste, unde se adună mumiile pensionarilor să chibiţească moţăind în jurul unei partide de table pe-un şvarţ. Aşa eram gata să-l socotesc. Un fost arhivar la vreo primărie, agent auxiliar la vreo percepţie sau altceva foarte mărunt, pe la o: Înregistrare, Ieşire, Condică de expediţii… Dar privirea mi-a fost hipnotic capturată de sclipirea maliţioasă a ochilor, lucind fosforic după ochelarii cei mai bombaţi pe care i-am văzut vreodată.
Şi n-au mai existat înainte-mi decât ochelarii aceştia. Imenşi, anormali, cu lentilele cercuite în ramă groasă şi neagră acoperindu-i jumătate din figură, aşa cum dau înfăţişare monstruoasă şi neliniştitoare numai măştile de scafandru. Sami îl definise zeflemist, în felul său de a zugrăvi prompt indivizii, după pilda coreligionarilor umorişti din seminţia ghetourilor: Saphir, Şalom Alehem sau Zangwil.
Spunea că n-avem stăpân un moşneguţ cu ochelari, ci „o pereche de ochelari cu om”. Într-adevăr la prima vedere, patronul părea o anexă de mică importanţă, un modest pretext, un biet apendice al fantasticilor ochelari.

[Raluca Damian · Rating 5 out of 5]

Cartea mi-a produs o neasteptata surpriza din partea unui scriitor roman. Umorul fin uneori sarcastic sau autoironic al personajului narator alaturi de o poveste cu un strat puternic psihologic, fantastic, uneori chiar cu "explicatii" stiintifice la care nu te-ai fi asteptat in anii '30 a produs asupra mea o stare care a osciland intre nerabdare, surpriza, tensiune care te pune pe ganduri

[Oana Mokesch · Rating 5 out of 5]

Genial