În dimineața zilei de 1 ianuarie, inginerul Dan Manu e găsit lângă rafturile bibliotecii, cu un cuțit înfipt între omoplați.
Pentru a rezolva crima, Minerva Tutovan trebuie să navigheze printre cei apropiați victimei, toți cu vieți complicate și câteva secrete surprinzătoare: Cora Manu, soția serafică, bătrânul și avarul Jack, tânărul escroc Titel, Georgeta, gospodina prostănacă, eternul îndrăgostit Mihai și restul.
Ce scenă mai potrivită pentru a investiga o crimă decât microuniversul unei gospodării în care toate problemele se bagă sub preș?
„Ori laie, ori bălaie există doar la coafor. În viață, lucrurile sunt policrome…“ Rodica Ojog-Brașoveanu
„Ce râs are bărbatul ăsta! Clocotesc în el atâta poftă de viață, atâta robustețe, atâta lumină! Mă întrebam azi‑noapte dacă Șerbănescu ar putea ucide. Iar de dimineață, când își prepara micul dejun, încercam să‑i văd palmele. Eu le am scurte, cu muchia exterioară bombată. Mâini de tip mercurian, mâini capabile să omoare.
De câteva zile dorm prost, gândurile cele mai bizare îmi ațâță insomniile. Mi s‑a năzărit deodată că nu sunt singura care dorește moartea lui Dan. Și n‑aș suporta să mi‑o ia altcineva înainte. Ar însemna că totul a fost zadarnic.
Cine ar putea s‑o facă? Jack, Titi, Toni? M‑am oprit la Șerbănescu. Nu pentru că ar avea o autentică vocație criminală, ci din cauza eventualului mobil. O iubește pe Cora. O iubeşte cum nu multor femei le‑a fost dat să fie iubite. E de ajuns să te uiți la el ca să‑ți dai seama că ar fi în stare să sărute și urma paşilor ei.“
Rodica Ojog-Brasoveanu was a Romanian writer of mystery novels. She published 35 novels, most of them mystery, some of them also romantic and historic novels. She is believed to be the "Lady of the Romanian policier".
Her cozy mystery series are aundant with humor and have a quick, light pace.
Some recurring characters: - Melania Lupu, an elderly lady getting involved in crime solving, with a unique and charming style; the authority figure whose cases she gets involved in is Major Cristescu - Minerva Tutovan, an authoritarian figure, a severe and extremely smart, unattractive woman; the authority figure whose cases she meddles with is Lieutanant Dobrescu
Romanian version: Rodica Ojog-Brasoveanu(28 august 1939, Bucuresti – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” si si-a continuat studiile la liceul „Domnita Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”). A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura. In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul Cosma Brasoveanu, si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului. Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Fără a fi o capodoperă, o carte interesantă prin construirea intrigii, ambianță și, evident, finalul de prea puțini intuit. De imputat ar fi anumite chestiuni mult prea convenabile Minervei, precum prezența spărgătorului Marin chiar în momentul crucial al sinuciderii, revista științifică, măsluită și păstrată degeaba în bibliotecă, ascunzătoarea din magnetofon (cu toată casa la îndemână!!!) și alte mai mici potriviri. De remarcat și tipologia personajelor, atât de carecteristică autoarei, precum și tușele groase în care sunt descrise: - victima, Dan Manu: inginer, între două vârste, inteligent, dar cu un caracter neplăcut - soția victimei, Cora: serafică, insuficient maturizată, aeriană, stârnind pasiuni - escrocul în vârstă, Jack: zgârcit, avar, închipuit, trâind din amintiri, nu toate reale - tânărul escroc, Titel: veșnic candidat la facultate, bișnițar mărunt, mincinos, tapeur, cu ceva intelect, dar deja pierdut pentru societate - gospodina prostuță, Georgeta: trăiește doar pentru a găti și a mânca, subțire cu gândirea, naivă - neadaptata, Venera: urâtă, frustrată, închistată, cu o existență ternă și lipsită de bucurii - visătoarea, Elena: pianistă semi-ratată, aiurită, împrăștiată - lordul, Toni Contaș: manierat, respectat și respectabil, un domn - îndrăgostitul, Mihai: logic și impecabil, poate cel mai normal dintre toți, până în momentul în care-și mărturisește sentimentele Cu alte nume și eventual cu mici corecții, aceste personaje pot fi regăsite în toate romanele d-nei Ojog.
Personajele din romanele Rodicai Ojog Brasoveanu sunt superbe. De la hotii ordinari pana la femei extrem de frumoase, toti sunt foarte bine conturati, am impresia ca ii stiu de o viata pe toti, desi ei sunt doar in imaginatie. Al cincilea volum din seria ''Minerva" nu face exceptie de la aceasta regula. Cora Manu, o femeie unica si cocheta, care frange inimile multor barbati, Dan Manu, sotul acesteia, un ilustru savant, Jack, vesnicul avar, Georgeta, un exponent al gospodinelor si o mama extrem de protectoare , Titel, un clasic hot, Venera, o femeie vesnic nefericita et cetera fac un deliciu pentru cititor prin felul lor de a fi si prin replicile acestora. De asemenea, misterul e prezent in fiecare pagina, mereu te intrebi ce va urma. Desi totul pare previzibil, de fapt nu e, finalul fiind cu totul spectaculos. Recunosc, pe mine m-a luat pe nepregatite, si ce mi-a mai placut asta! Recomand calduros acest roman tuturor iubitorilor de carti, deoarece pe langa personaje, printre randuri am gasit de asemenea si unele intrebari retorice si enunturi despre viata, pe care le-am gasit foarte realiste si surprinzatoare, intr-un mod de o ironie macabra.
"Stilet cu sampanie" nu este cel mai bun roman al Rodicai Ojog Brasoveanu, dar, in mod clar, nu este nici unul slab sau prost. Cu un final foarte bun (mi-a adus aminte de un anume roman al Agathei Christie, roman pe care nu vreau sa il numesc pentru ca ar fi spoiler) "Stilet cu sampanie" castiga la final ce pierde pe parcursul romanului din cauza pluriperspectivismului (personajelor + temporar). Dar "Stilet cu sampanie" merita :)
Not bad. Limbajul este tot farmectul acestei carti. Mi s-a parut buna nu datorita suspansului (desi povestea politista nu a fost complet previzibila) ci pentru modul in care este scrisa, pentru farmecul graiului vechi. Very funny pe alocuri - personajele sunt magistral construite.
Rodica Ojog-Brasoveanu nu spune “avar” sau “zgarcit”, ci ne descrie delicios de comic: “Are nevoie de un sicriu comanda speciala. O gramada de bani! Nu se mai termina cu cheltuielile in casa asta.” Sa stii ca o ruda apropiata se stinge, si tu sa faci negot pentru pretul sicriului este cu adevarat induiosator!
De fiecare data cand imi strecor in program o carte scrisa de Rodica, ma las inghitita de universul comic al romanelor sale. Recomand!
4 stele pentru descrierea “zgarcita” in detalii a planului Corei.
Incredible way of adding substance and building the characters. Wonderful techniques into building suspance. I also like reading her books as they remind me of some Romanian words we stopped using or that we use not so often.
Din seria “Ce autori români recomand”... E superbă, Doamna Ojog-Brașoveanu a scris cu o pasiune și o sete pe care n-o regăsești la niciun autor. “Stilet cu Șampanie” e absolut încântătoare, o poveste despre lăcomie, oameni, regrete, dar mai ales, cu un punct culminant neașteptat. O ador!
Foarte faină intriga construită. Bănuiești pe toată lumea de a fi capabilă de a comite crima, mai puțin pe cel care chiar a făcut-o. Un inginer din București este asasinat în noaptea de revelion. Se pare ca acesta trăia într-o casă de 14 camere împreună cu soția acestuia și tatăl ei, precum și alte personaje care făceau parte din rudele acestuia. Cum ajunge un inginer tânăr și bogat să fie mort? Ce legătură au personajele între ele, le dezvăluie Minerva Tutovan împreună cu Dobrescu. Savuroasă cartea.
Finalul cu adevarat neasteptat face tot deliciul romanului de fata. Totusi, nu-mi pot retine impresia de "prea mult" -- toate racilele pamantului in mana de personaje de aici. Ah, si ... deja clasica justificare, legata de spionaj. Oare nu s-or fi petrecut crime in Romania comunista decat cu subtext de spionaj ? Hmm
In the first instance, I was slightly put off by the fragmentary nature of the story, by Minerva Tutovan's minimal interventions (she's such an asset to this author's novels through her biting humour!) and by the fact that it initially seemed like an obvious open-and-shut case.
However, as you advance through the novel, it becomes more and more intriguing (was it actually a murder?) and clearly, there's more to this case that meets the eye. As an added bonus, a few of the characters are exceptionally built. For instance, I liked the caricature contours around Dan Manu and Jack Moraru, but, more than anything, I enjoyed the aura of mystery ("smoke and silver") and misunderstanding surrounding Cora Manu, to which the ending could only be interpreted as the cherry on top. Last but not least, it's amazing how well the idea of family drama is captured in the novel: the household with an eclectic mix of family members as the perfect murder scene, each and every occupant with their foibles and petty motivations, out of which an ill-intentioned group with solid motives to do away with the victim arises.
Mi se pare ca initial cartea asta a fost un roman politist "generic", abia apoi a fost introdusa Minerva peste manuscrisul deja terminat. Nici Minerva, nici Dobrescu nu au nici un fel de aport personal asupra investigatiei, nici urma de flerul si atentia la detalii a Minervei. Cazul e rezolvat prin metode clasice si putin mai mult noroc.
The story stole my attention even from the start, although I found it difficult initially to keep in mind all of the characters involved. During the plot, I tried to deduce who could be main suspect, but did not expect this end, even if there were some paragraphs at the end that could have suggested.
Rodica Ojog-Braşoveanu e mereu o încântare pentru mine și cărțile ei polițiste mă țin cu sufletul la gură până la final. ,,Stilet cu șampanie” nu e o excepție, e o carte ce îmbină diferite tipologii de oamenii: materialista, cea mereu depresivă, fata bătrână, avarul etc.