Fascinația pentru constanta matematică Π își are rădăcinile în Antichitatea timpurie, mai exact în regiunea Mesopotamiei, unul dintre cele mai fertile spații pentru dezvoltarea culturii și civilizației umane. Acolo s-au format primele comunități urbane, a fost inventată scrierea și, nu în ultimul rând, s-au pus bazele unei matematici „destul de sofisticate”. Pietro Greco afirmă că sumerienii, poporul așezat între fluviile Tigru și Eufrat, au creat atât scrierea, cât și matematica.
Istoria numărului Π începe în mileniul II î. Hr., când a fost calculat pentru prima dată de către un anonim babilonian, după cum o dovedește o tăbliță găsită la Susa (oraș aflat la o distanță de 300 de kilometri de Babilon). Cel care a propus, însă, o metodă științifică de calcul și s-a apropiat cel mai mult de valoarea reală a numărului Π este Arhimede din Siracuza, unul dintre oamenii de știință remarcabili ai Antichității și primul care intuiește natura specială a acestui raport dintre circumferința și diametrul unui cerc.
Astăzi, știm cu toții că Π este un număr irațional și transcendent, dar eforturile oamenilor de știință pentru a ajunge la această concluzie înconjurată de o aură ușor misterioasă au fost extraordinare, ținând cont că posibilitățile de calcul erau limitate în era dinaintea apariției computerului. Pietro Greco ne prezintă nu numai istoria lui Π, ci și a unei științe – matematica, născută din nevoia ființei umane de a atinge absolutul și de a cunoaște infinitul.