Ajută-mă să nu dispar

by Petronela Rotar

În noaptea aceea, în acea primă noapte, m-a strîns în brațe spasmodic. Eram ca două ființe care se îneacă și se agață una de cealaltă ca să se salveze. Trebuie că asta făceam, fiecare avea nevoie de celălalt ca să nu cadă în propriul hău și să dispară. Ajută-mă să nu dispar.

În mintea mea se făcuse întuneric, un întuneric bun și nu-mi mai era frică de el.

Nu trebuia să adormim. Trebuia să rămînem treji, pînă la capătul celălalt al nopții. Dar corpurile deveneau tot mai grele. Nu trebuia să alunecăm în somn, nu trebuia să adormim, cine iubește nu doarme, tresăream, iar ziua părea tot mai departe, tot mai lipsită de strălucire. Ce ar fi putut aduce, cînd noaptea adusese deja totul, o iubire proaspătă ca un leș cald?

Genres: Fiction, Romanian Literature, Contemporary, Romance

224 pages, Paperback

First published January 1, 2019

About the author

Petronela Rotar nu are biografie literară. Maximum una pseudoliterară, cu indulgenţă. S-a născut la ţară, ca veşnicia lui Blaga, undeva lîngă Braşov, şi a făcut naveta la oraş. La şcoală, aia cîtă a făcut. La liceu, i-au apărut cîteva poezii în revista literară a şcolii, iar ăsta ar fi putut fi un început bun pentru o biografie literară, dar nu a fost. Apoi nu a mai apărut decît la televizor şi în ziare. Şi acolo, de partea greşită a microfonului. A fost reporter, editor sau prezentator la staţiile locale ale Pro TV, Antena 1, Realitatea. S-a apucat de două facultăţi, Litere şi Sociologie, şi nu a terminat-o pe niciuna. Are de gînd să nu o termine nici pe a treia. S-a apucat şi de doi copii, iar pe ăştia încă îi desăvîrşeşte. Sau aşa îşi imaginează, cînd se place pe sine. Cînd nu, nu îşi imaginează nimic. A scris toată viaţa pentru ea, sperînd că atunci cînd o să dea colţul va fi descoperită, publicată şi premiată. S-a prins tîrziu că nu va fi aşa, drept care şi-a făcut un blog. Aşa a ajuns să publice în Tiuk şi să scrie pentru Catchy. Şi să scoată prima carte, O să mă ştii de undeva. Gata.


Sursă text: http://www.hergbenet.ro/autor/petrone...

Reviews

[Angela Serban · Rating 4 out of 5]

Ajută-mă să nu dispar se citește pe repede înainte într-o seară și oricât de tare ți-ai dori să o iei ușor și s-o analizezi în tihnă, nu prea poți schimba viteza și rămâi cu o ușoară părere de rău la sfârșit, cu senzația că s-a terminat prea repede, te-ai lăsat dus de val și n-ai avut timp să-ți dezvolți și să-ți pui în ordine toate gândurile. Are o scriere lejeră și dureroasă în același timp. O scriere sinceră ce intră adânc în sufletul personajului, îl disecă, îl dezbracă-n curul gol și ți-l dă să-l judeci, înjuri sau să-i plângi de milă în funcție de modul tău de a privi viața.

https://bookkeeper79.wordpress.com/20...

[Cititor Necunoscut · Rating 5 out of 5]

Am citit povestea Mirei dintr-o suflare! Dupa primele pagini nu te mai poti desparti de ea. Scriitura Petronelei Rotar este fluida, dureroasa si captivanta. Suferi pentru personaje, chiar si dupa cei pe care in mod normal i-ai detesta in viata reala, cei pe care Mira ii lasa sa ii patrunda in inima. Mira este cat se poate de veritabila, o femeie care a suferit si a iubit, care si-a promis ca nu va mai face aceeasi greseala, dar...

[Andreea Chiuaru · Rating 4 out of 5]

Din punct de vedere al scriiturii, e cea mai bună carte a Petronelei Rotar de până acum. Din punct de vedere al poveștii, mi-a plăcut mai mult „Orbi”. Însă o recomand cu drag și nu doar fanilor Petronelei Rotar.

Review complet: https://blogdeidei.ro/ajuta-ma-sa-nu-...

[Olga Taraburca · Rating 4 out of 5]

4.5⭐️

[Maria Roxana]

”Oamenii nu sunt făcuți să fie singuri. Oamenilor nu le priește singurătatea. Eu m-am obișnuit cu ea, s-a lipit de mine ca a doua piele, s-a ros pe la încheieturi, nu o mai pot deosebi de mine. Am căutat-o fiindcă durea mai puțin decât ființele ce pot deveni rană.”

[Denisia Cimpean · Rating 3 out of 5]

Mi s-a părut cea mai slaba carte a Petronelei, posibil sa fie pentru ca nu rezonez cu personajele. O lectura ușoară, am citit-o pe durata unui zbor. Mi s-a părut tare trasa de coada povestea lui Savin, și de unde scrie el partea lui de poveste, și fără nici o explicație în legătură cu de ce e el acolo.

[citesc_cu_sufletul · Rating 3 out of 5]

Iubesc stilul de scriere al Petronelei Rotar, însă povestea asta nu a reușit să-mi ajungă la suflet așa cum mă așteptam și cum mi-aș fi dorit. Au fost câteva pasaje care m-au atins unde trebuie, dar au fost și mai multe cu care n-am putut să rezonez.

[Madalina Badin · Rating 5 out of 5]

Ok, cartea asta a fost mult mai bună decât credeam eu că va fi și mi-a plăcut mult mai mult decât mă așteptam :))

[Renert Dusout · Rating 4 out of 5]

Dacă mai are cineva dubii cu privire la talentul literar al Petronelei Rotar, ele ar trebui să dispară odată cu lecturarea acestui volum care reprezintă, cel mai probabil, desăvârșirea stilului autorului. Unul cursiv, sincer, elegant în multe momente. Cred că acesta reprezintă un motiv suficient pentru a citi acest roman.
Acum, sunt sincer când spun că nu-s un fan al oricărui tip de gen sau subgen care urmărește rețeta „relație imposibilă; tip însurat, tipă naivă” sau invers. N-am fost niciodată și nici nu cred că voi deveni (și știam asta de dinainte să citesc cartea, motiv pentru care am ales să o lecturez făcând completă abstracție de acest fapt, la urma urmei, această „rețetă” rămâne una extrem de îndrăgită, ”de gustibus”, nu?). M-a surprins însă plăcut, cel puțin în prima parte, să descopăr o ușoară influență a „Castelului din Pirinei” (sau poate doar mi s-a părut) și implicit a lui Gaarder (doamne, ce autor mișto, citiți-l, vi-l recomand cu drag!). M-a surprins plăcut să realizez și că m-am lecuit de supărările vis a vis de „î”-uri (cine o citește de mai multă vreme pe Petronela Rotar înțelege) și cred că acest lucru s-a datorat eleganței scrisului în rest. Da, se face multă dragoste în această carte dar mai important e că, pentru a nu rămâne mai prejos, cuvintele fac dragoste la rândul lor, între ele. Și e mișto ce a ieșit din acest motiv.
Am văzut comentarii negative referitoare la final, nu le-aș da ascultate, volumul se încheie organic din punctul meu de vedere, chiar dacă nu există niciun twist. Poate nici nu era cartea care să ceară așa ceva.
Un mic minus pentru lipsa obositoare a liniilor de dialog (sunt convins că e licență poetică, asemeni î-urilor, dar tot e obositor) și pentru lipsa oricărui tip de closure al oricărui personaj (deși poate că asta ar putea deveni un sub-sub-gen în sine, în timp).
Ca o concluzie, e genul de lectură de care să te bucuri chiar dacă nu ești captivat de poveste, iar asta, la urma urmei, e o experiență destul de rară. Plus că, desigur, există suficiente lecții de extras din ea. Unele mai subtile decât altele.

PS: M-aș bucura ca următorul volum să fie însă diferit, complet diferit. Poate că e momentul. :)

[Anca Zaharia]

Probabil că, dacă ar fi să aleg un cuvânt care să înglobeze ideea cărții, acela ar fi „deznădejde”. Să nu fiu înțeleasă greșit: e multă iubire în carte, e enorm de multă tensiune, e sex pasional și sunt promisiuni dintre cele mai serioase, dar din toate străbate, chiar de la început, tonalitatea aceea pe jumătate nostalgică a celor care știu că te prinzi în capcană cu cât te împotrivești mai mult și că de-acolo poți ieși doar mort sau aproape de moarte.

Recenzia e aici: https://ancazaharia.ro/2019/10/ajuta-...

[Giurgiu Florin · Rating 3 out of 5]

Scriitura Petronelei este printre preferatele mele, însă romanul acesta m-a lăsat cu sentimentul că a fost prea repede scos din cuptor.

[Raluca Pavel · Rating 5 out of 5]

O carte ca o flacără. Te arde fiecare imagine, fiecare înșiruire de cuvinte. Te mistuie fiecăre trăire a Mirei.

Mira, ce nume frumos. Mă duce cu gândul la "mirean" și la toate durerile pe care le poate duce un suflet în spate, o cruce de împreunări de suferințe pe care viața te obligă să o porți cu tine peste tot.

Mă duce cu gândul la faptul că pentru Mira, orice lacrimă amară e la ea acasă. Nu e de MIRAre. E de vină doar viața sau și alegerile Mirei, pentru tumultul sufletesc în care ea se zbate? Alegi greșit o dată, doar din dorința acerbă de a te simți a cuiva, de a simți că existența ta nu e în van, de a iubi. Dăruiești 5 ani din viață unui bărbat, spunându-i că, în această perioadă, brațele tale, totul tău îl vor aștepta doar pe el. Mira, un sloi de gheață, care se topește doar de două ori. Îi înțeleg deciziile și nu o condamn. Cu toții avem nevoie cu disperare să ne simțim iubiți.

O carte ale cărei trăiri mistuie totul în jur. Mă întreb dacă aș schimba ceva la cartea asta.

Poate, aș aduce, în final, o ploaie de vară, să curețe tot, să aducă un iz proaspăt de speranță. O ploaie care să ne șteargă durerea mie și Mirei.

"Oamenii nu sînt făcuți să fie singuri. Oamenilor nu le priește singurătatea. Eu m-am obișnuit cu ea, s-a lipit de mine ca a doua piele, s-a ros pe la încheieturi, nu o mai pot deosebi de mine. Am căutat-o fiindcă durea mai puțin decît ființele ce pot deveni rană. Am păstrat-o fiindcă e tot ce știu pe lumea asta mai bine. Orice interacțiuni am avut m-au fărîmat. Mira, femeia-văpaie, tot ce atinge se preface-n scrum, ca în povești. Să te faci foc, să pîrjolești, fiindcă e singurul mod în care te poți apăra."

[Ioana · Rating 3 out of 5]

Îi dau doar 3 stele pentru că nu a fost o lectură pe genul meu în ceea ce privește subiectul discutat, dar a fost o carte bună de la un scriitor român ce merită citit de cât mai mulți.

[Aura · Rating 4 out of 5]

.

[Anasylvi · Rating 4 out of 5]

3.5 *

[Cristina Sacarea · Rating 2 out of 5]

Parcă am citit jurnalul intim al cuiva din greșeală și acum simt ca i-am violat intimitatea doar pentru că a scris stângaci (altfel m-aș fi bucurat in secret), așa cum i-a venit pe moment. Povestea e trasă rău de păr, autoarea are talent de scris pe blog și cam atât. Îmi place cum scrie despre fapte diverse și dacă nu mi-ar fi plăcut asta, in urma lecturării cărții acesteia aș fi încetat să o urmăresc și cartea ar fi luat o stea, nu două.
Ceea ce ma deranjează nepermis de mult este faptul că preferă să scrie constant cu î din i pentru că nu e de acord cu modificarea gramaticală din ‘93, însă cu modificarea din anii 2000 cu privire la cum scriem “niciun” / “nicio” nu are nicio problemă. Și eu mă revolt la modificări gramaticale pe moment, însă nu ma încăpățânez să scriu cum vreau pentru că eu așa am învățat, mă adaptez condiției limbii de organism viu, in mișcare și îi respect regulile actuale.
Ce să mai spun de confuzia aeroportului Charles de Gaulle cu Charleroi. (Paris vs. Bruxelles). Nu o să mai citesc nimic publicat de ea, dacă e deja la al treilea roman, mă așteptam la ceva mai multă maturitate. Am citit o carte recomandată de ea de două ori (doar dacă insistă așa o fi bună) și nu mi-a venit să cred că mi-am pierdut timpul cu așa ceva. Credeam că dacă avem autori comuni de care ne place pot să am încredere că nu recomandă orice, ei bine literatură de duzină se numește, genul care pe o ureche intră și pe alta iese, nu te învață mai nimic, ba te mai lasă și ușor violat intelectual.
Din faptul că ea nu vede că Dan Alexe e dubios si neplăcut nu mă miră că a ales astfel de personajele masculine pentru viața Mirei.

[Rucsandra Tudoran · Rating 4 out of 5]

"Când m-a cuprins în brațe, m-am scufundat într-o apă moale și caldă. Capul a încetat să-mi vîjîie, corpul s-a oprit din tremurat."

"El vorbea încontinuu, era flămînd să se spună, iar eu nu ascultasem pe nimeni niciodată așa.
Să asculți e primul semn de iubire."

"Ce faci cu iubirea care ți-a rămas necheltuită? O depui într-un cont secret, să ai din ce trăi la bătrânețe, cînd inima s-a uzat, iar corpul abia te mai îngăduie?"

[Sanda Puiu · Rating 2 out of 5]

Ma asteptam la mai mult de la aceasta carte, dupa “Orbi”. Da impresia ca a fost scrisa in graba. Este previzibila. Asemenea unei figurine decupate dintr-o carte de colorat, pare o figurina decupata din realitate.

[Stefan · Rating 2 out of 5]

Am dat 3 stele pt ca sunt parti care imi plac foarte mult insa mi se pare ca dupa ce ne-a purtat in aceasta poveste de dragoste imposibila nu a reusit sa gasesca un final pe masura inceputului cartii. Se schimba tonul si ritmul povestii iar mie mi-a lasat un gust amar. Final neverosimil. Eroina are o justificare plauzibila a comportamentului insa mi se pare ca e doar un truc scriitoricesc in a jusifica artificial si superficial modul de a actiona si a fi al eroinei: o femeie neinteleasa, cu moravuri usoare (a nu se intelege curva*) care se arunca in ceva nepotrivit ce se sfarseste previzibil. Dincolo de incercarea autorului de a justifica autovictimizarea eroinei eu cred ca e doar de o imaturitate emotionala desavarsita. Un alt lucru pe care nu il poate explica autorul este cum reuseste o tipa care arata atat de bine in ochii barbatilor sa aiba totusi atat de putine optiuni...

[PETRONELA ATOMEI · Rating 5 out of 5]

Cat de multe sentimente poate sa.ti starneasca o carte? Va spun eu....multe, si ce e curios e ca sunt in contradictoriu.
Mila fata de Mira copilul care dupa ce parintii au murit intr.un incendiu, ajunge in grija unei matusi. Desi era copil unchiul o abuzeaza in repetate randuri.
Mira se inchide in sine, exteriorizandu.se prin desene si izolandu.se de cei din exterior.
Fericire cand aflu "wow in sfarsit Mira gaseste iubirea si revine la viata" Ce greseala, se indragoste de Savin, un barbat insurat care ii frange aripile, intarcandu.se la familie de dragul fiului sau Mihnea.
Vai ce pumni in gura ti.as da Savin, trecem mai departe, Mira se inchide in sine, si de parca nu a suferit destul afla ca are cancer ovarian si I se va extirpa un ovar.
Refancandu.se dupa boala si dupa despartirea de Savin, 10 ani mai tarziu il intalneste pe Stefan.
De data asta am zis, nu trebuie sa fie si Mira fericita, merita din plin. Dar de unde, istoria se repeta.
As fi vrut totusi ca sa aflu mai multe despre motivele despartirii lor la final.
Dupa doua relatii esuate, Mira paraseste Romania, plecand in Olanda, incepand o viata noua.

Va recomand aceasta carte.
Lectura placuta!!

[andreea · Rating 3 out of 5]

Am primit cartea din Romania in ianuarie, am inceput-o si terminat-o in cateva zile luna trecuta dar tot am amanat recenzia. Acuma, cu carantina, am zis ca e momentul potrivit.
Nu vreau sa para ca nu mi-a placut din cauza stelelor, i-as fi dat 3.5 daca s-ar fi putut.
Imi place mult Petronela, cum si despre ce scrie, personajele el, faptul ca foloseste î din i si nu din a (ceea ce la inceput mi se parea ciudat dar acuma o vad cumva ca pe o caracteristica a ei). Mi-a placut cartea, intensitatea si totusi lejeritatea cu care iubeste Mira si puterea ei. Totusi, din ce am citit pana acum, nu as putea zice ca Ajuta-ma sa nu dispar este preferata mea. Nu stiu de ce, cu toate ca simt ca impartasesc anumite suferinte cu Mira, nu am simtit-o asa cum am patit, de exemplu, cu Orbi. Poate trebuie doar sa o recitesc in alt moment din viata mea.
Cu toate astea, bineinteles ca as recomanda-o mai departe, oricui (adica oricui nu se scandalizeaza la scenele cu mult sex).

[The Reading Violet 🌸 · Rating 4 out of 5]

O carte tristă, frumos scrisă. A avut o parte cu care nu am fost de acord și parcă nu s-a potrivit în tot ansamblul poveștii, cu personajul.. Partea cu "trupul meu e trupul tău cu tot ce vine".
Deși am avut reticente în a cumpăra și a citi cartea, fiind scrisa de un autor roman, ceea ce eu nu prea obișnuiesc să citesc, am fost plăcut surprinsă.

[Florin · Rating 3 out of 5]

Cartea a fost bună, sfârșitul a fost un pic cam dezamăgitor ( de aceea 3🌟 si nu 4)

[Antonela · Rating 4 out of 5]

O carte captivantă pe care nu o poti lasa usor din mână.
O carte despre sacrificiu, iubire ,singurătate dar și comoditate.

[Nicoleta MNC · Rating 1 out of 5]

Aceasta carte as descrie-o ca "pagini de jurnal" fie scrise de Savin / Mira.
A avut un fir lin de citit, trezește emoții și sentimente în inima cititorului, dar nu la intensitatea potrivita.
Să zicem ca are un incipit, și chiar o intriga însă în niciun caz un final... Asta dacă nu cumva vrei sa fii optimist, și sa crezi ca poate e unul deschis(roman cu final deschis), cu "n" posibilități de a se continua, ori chiar de a se "repeta" incipitul...
O stea din 5 e tot ce am putut oferi, mai mult pentru rândurile "de/scrise" de Savin, care cred fac intriga pentru a ne duce la punctul culminant al întâlnirii Mirei cu Stefan, în care deznodământul e previzibil...

[Ioana Radulescu · Rating 3 out of 5]

Dintre "Privind inauntru", "Orbi" si "Ajuta-ma sa nu dispar", romanul din urma mi se pare cel mai slab, desi e cat se poate de placut de citit. Petronela Rotar scrie, fara niciun dubiu pentru mine, foarte bine.
Insa cele doua iubiri ale eroinei principale si toata povestea ei de viata nu mi se par convingatoare. Pare foarte overdesigned/overworked/overexplained/overanalyzed totul.
Cartea abunda de referinte culturale, dintre care unele sunt foarte nimerite, altele cam cautate.
Pe alocuri, romanul mi-a amintit de Andre Aciman si de Pascal Bruckner... Uneori un pic prea mult.

[Dana · Rating 5 out of 5]

I literally finished this book in less than 48 hours. I gave it a 5 start, just as i did to Orbi by Petronela Rotar. Story wise i liked better Orbi but the writing of Ajuta-ma sa nu dispar is wonderful; a smart way of inserting the reader into the storyline and making him totally captivated by it. Bravo, Petronela!

[Anca Gnf · Rating 3 out of 5]

Am citit- o intr-o singura sedere. Ca de obicei, Petronela scrie frumos si foloseste cuvinte mari, care dor.
M-a durut foarte tare faptul ca in carte apare de doua ori scris New Balance cu doi L, insa si mai dureroasa a fost lectia de geografie primita atunci cand personajul principal l-a cunoscut pe Stefan in Paris, in aeroportul Charleroi (care e in Bruxelles).

[Nyco Isabela · Rating 5 out of 5]

Aceasta este prima carte scrisa de Petronela Rotar citita de mine. Mi-a placut foarte mult! O sa i le citesc pe toate. Aceasta carte scrisa atat de bine, povestea atat de trista a Mirei, precum si cele doua iubiri esuate mi-au mers la suflet. Am avut senzatia ca citesc poezie de dragoste!

[Alina · Rating 5 out of 5]

https://alinasbookshelf.wordpress.com...