What do you think?
Rate this book
Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal
Uneori nu ne rămîne decît să reconstruim sentimentele plecînd de la cultura materială – chiar dacă asta pare o ambiție neștiințifică. În preistorie de exemplu, acolo unde sursele scrise lipsesc, arheologia e singura metodă, bună-rea, de a înțelege ce se întîmpla într-un cuplu. Cum altfel să aflăm cît de străină (sau nu) ne este o îmbrățișare anonimă din epoca fierului? Studiile de caz propuse în acest volum arată că dragostea n-a apărut odată cu romanul. Dar și că obiectele – și oasele – , oricît de fragmentare, spun ceva ce textele despre iubire nu vor putea niciodată spune. De la mormîntul lui Adam și al Evei la cele ale soldaților din Primul Război Mondial, de la papirusul orfic de la Mangalia la inscripțiile dintr-un bordel pompeian, cititorul e invitat să participe la un experiment neobișnuit în dinamica istoriografică a iubirii. Nu prin genealogii culturale, ci prin murdărirea sistematică a mîinilor – ca în arheologie.
328 pages, Paperback
Published May 1, 2019
40 people are currently reading
531 people want to read
About the author
Cătălin Pavel
27 books145 followersCătălin Pavel (n. 1976) este scriitor și arheolog. A urmat studii doctorale și postdoctorale la Univ. of Oxford, Univ. Paris 1 Panthéon-Sorbonne, Institutul Arheologic Albright din Ierusalim, Univ. Hamburg și Colegiul Noua Europă din București. A participat la săpături arheologice în țară, în Germania, Franța, Anglia, Maroc, Israel și în special în Turcia (la Milet, Gordion și, în 2005–2010, la Troia). A predat arheologie, artă clasică și teme arheologice în literatură în București, Cluj și Atlanta, iar în prezent este conferențiar universitar la Univ. „Ovidius” din Constanța, unde coordonează doctorate și conduce săpăturile arheologice ale universității la Histria. Romane: Aproape a șaptea parte din lume (Humanitas, 2010, Premiul de debut Bibliofagia/UniCredit, tr. fr. de F. Courriol, La septième partie du monde, Éditions Non Lieu, 2017), Nicio clipă Portasar (Cartea Românească, 2015), Trecerea (Cartea Românească, 2016, Premiul „Ziarul de Iași”, nominalizat la Premiile USR), Chihlimbar (Polirom, 2017, Premiul USR, Dobrogea), Toate greșelile care se pot face (Humanitas, 2022, Premiul USR, Dobrogea). Li se adaugă volumul de proză scurtă Adevărul despre vacanțe (Humanitas, 2023). Lucrări de specialitate: Describing and Interpreting the Past – European and American Approaches to the Written Record of the Excavation, Ed. Univ. din București, 2010); Dicţionar de mitologie greco-romană: Zei, eroi, mituri (coautor și coeditor, Corint, 2011); Arheologia iubirii: De la Neanderthal la Taj Mahal (Humanitas, 2019, nominalizată la Premiile „Observator cultural”, tr. fr. de J.-L. Courriol, Archéologie de l’amour, Éditions de l’Aube, 2022, tr. it. de B. Mazzoni, L’archeologia dell’amore, Neo Edizioni, 2022); Animalele care ne fac oameni: Blană, cozi și pene în arheologie (Humanitas, 2021; Premiul Societății de Științe Istorice din România, nominalizat la premiile Monica Lovinescu). A tradus din germană romanul lui Volker Weidermann, Ostende 1936 (Cartea Românească, 2022). Cele mai recente cărți ale sale, și singurele care merită citite, sunt un roman de aventuri pentru copii de 8-13 ani, Muntele cu uși (Humanitas Junior, 2024) și o carte pentru liceeni și studenți (Elefantul lui Carol cel Mare. Un anti-manual de istorie, ART, 2025).
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 31 reviews
September 7, 2019
Constat de la o vreme (și aprob foarte pozitiv) că literatura noastră de non ficțiune începe încet-încet, fără să coboare totuși ștacheta (cum se mai întîmplă cu unele publicații mai ales americane de același gen, care au cam dus la extrem conceptul de vulgarizare a științei), să se dezbrace de scorțoasa haină academică și să abordeze pe un ton mult mai dezinvolt temele acelea atît de intimidant importante altădată că orice traducere în limbajul cît de cît comun era un sacrilegiu sancționat corespunzător de autoritățile în domeniu (profesorul meu de română din liceu, de exemplu, ne scădea nota ori de cîte ori găsea vreo adresare familiară sau aluzie personală în comentariile literare). Așa a făcut Neagu Djuvara în micul și fermecătorul său volum
O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri
, arătîndu-ne astfel că istoria poate fi mai mult decît o înșiruire de date și evenimente, sau Valeriu Gherghel, într-o la fel de dezinvoltă
Roată a plăcerilor
, sugerîndu-ne că filosofia nu e un tărîm rezervat doar elitelor, și acum Cătălin Pavel în volumul său intitulat doar aparent metaforic Arheologia iubirii, invitîndu-ne la rîndul lui să pășim cu încredere într-un spațiu ce părea la fel de inaccesibil neinițiaților. Cele trei opere amintite, diferite ca tematică, au în comun două aspecte: pe de o parte tratează în registru ludic noțiunile de specialitate și pe de alta dovedesc cu brio că nu numai ficțiunea poate fi escamotată în non-ficțiune, ci și viceversa.
Despre faptul că granițele între ficțiune și non ficțiune nu sînt chiar așa de greu de estompat ne convinge Cătălin Pavel încă din Introducere, prin anunțul că eseul său are două obiective secundare: de a oferi unele informații despre știința arheologiei și de a scoate în evidență acel transfer cultural care dă viață lucrurilor moarte, promițînd implicit o polemică lipsită de ranchiună cu regulile rigide ale stilurilor funcționale, pe măsură ce opera sa va căpăta valențe monografice, detectivistice, chiar romanești.
După ce enunță tema, și anume permanența arheologică a sentimentului erotic, autorul trece în revistă cîteva eforturi de categorisire a acestuia din urmă, concretizate în tipuri ca iubirea sexuală (éros), prietenească (philía), părintească/ filială (storgé) sau altruistă/ divină (caritas/ agápe), cărora le pune cu umor la îndoială utilitatea și exhaustivitatea, amintind că de pildă la Homer eros înseamnă nu numai iubirea unui bărbat pentru o femeie (adesea fără conotații sexuale), ci și cheful de a jeli, de bea, de a mînca sau de a birui în luptă și că abia în Antichitatea tîrzie termenul a început să se specializeze, deși afectele de natură civică erau numite în continuare erotice.
De aceea, în loc de categorii, ne este propusă o abordare diacronică a sentimentului, de la Epoca de piatră la Freud și chiar mai departe. Dovezile arheologice prezentate sînt însoțite în permanență de comentarii ireverențioase pline de haz, care reușesc să ni le ancoreze în memorie mai bine decît orice exercițiu mnemotehnic.
Perechea primordială, aflăm din primul capitol, nu a fost Adam și Eva, ci homo neanderthalis și femina sapiens, a căror poveste de dragoste e reconstituită pornind de la o mandibulă de homo sapiens veche de 35 000 de ani descoperită în Peștera cu oase din județul Caraș-Severin, și care are genom neanderthalian în proporție de 6-9%, ceea ce ne face să presupunem că străbunica bunicului posesorului mandibulei a fost atît de cucerită de aparența atletică a unui neanderthalian singuratic, încît a contribuit cu entuziasm la crearea unei noi ramuri în arborele genealogic al familiei.
În Egiptul antic, iubirea era la fel de plină de magie, așa cum o dovedesc tăblițele cu descîntece și blesteme descoperite acolo, dintre care „cam 70 au ca obiect constrîngerea erotică a unei femei (în două cazuri de către o altă femeie), iar vreo 10 a unui bărbat (într-un singur caz de către alt bărbat)”. Într-un cimitir de la Assiut s-a găsit chiar un vas sigilat conținînd două figurine de ceară îmbrățișate și înfășurate într-o foaie de papirus pe care un oarecare Théon a scris un lung descîntec în care le cerea de-a valma mai multor zei egipteni, grecești, semitici, pe un ton ba rugător ba amenințător, să o determine pe numita Euphémia să se îndrăgostească de el. În fața unei asemenea dovezi de pasiune, autorul se simte obligat să precizeze:
Nici dimensiunea supranaturală a sentimentului erotic nu era neglijată în cetatea antică, grecească de astă dată, în contextul în care poveștile de dragoste ale zeilor și ale eroilor erau adesea subiect de discuție la acele faimoase sympósion (sub al căror nume sofisticat se ascundea de fapt o simplă întîlnire între băutori) și o sursă de inspirație pentru picturile de pe vasele nelipsite de la aceste reuniuni, kratére (vasele în care se amesteca vinul cu apa), kýlixuri (cupele din care se bea vinul astfel amestecat), hydríai (vasele pentru transportul apei) și altele ale căror nume nu le mai țin minte
.
Recunosc că m-a impresionat corespunzător 😊 și talentul autorului pentru caracterizări fulgurante, ca aceea a lui Ahile, despre care conchide, după ce descrie o scenă de pe o amforă în care eroul o fugărește de zor pe Polixena cu sabia scoasă, că n-a avut niciodată prea multă minte, și sensibilitatea filosofică cu care interpretează atitudinea lui Perseu prin prisma subiectivității percepțiilor temporale într-o altă pictură, de pe un kratér din Agrigent, în care acesta stă visător, „cu bărbia sprijinită în mînă și piciorul ridicat cu șarm pe o piatră” în fața unei Andromede legate fedeleș. „Timp este!”
Deosebit de savuros este, mai ales prin consemnarea judicioasă a cîtorva inovații lingvistice din limba latină vorbită (între care, adjective compuse de tipul „culibonia” și „culipetrus”) este și capitolul al optulea, cu titlu care include un citat ce mai are nevoie de precizări suplimentare, „Hic bene futuit. Graffiti erotice la Pompei”. Despre bine-cunoscutele inscripții, devenite cu timpul artă stradală cu tradiție solidă, autorul afirmă cu simulată candoare:
O paranteză delicioasă deschide scriitorul în capitolul dedicat lui Gertrude Bell (una dintre primele femei arheolog din lume), căci nu poate rezista să nu vorbească de vizita ei la București la sfîrșitul secolului al XIX-lea și de aiuritoarele contraste pe care le-a constatat, de la străzile înnămolite și aproape impracticabile dar cu echipaje în culmea eleganței, la saloanele pline cu ofițeri care purtau pinteni uriași caraghioși dar erau atît de pricepuți la dans că nu răneau niciodată pe nimeni, și femei superb îmbrăcate, dar care-și descriau ținuta într-un vocabular cromatic bizar, ca „rouge incendie de Byzance”, sau „bleu soupir étouffé”.
Mi s-a părut originală și plină de sens interpretarea tabloului Familie la malul mării a lui Picasso, în care Cătălin Pavel, spre deosebire de criticii care au văzut în el, „exprimîndu-și probabil propriile angoase”, eternul masculin „amenințat de domesticitate și de plictiseală”, recunoaște cuplul Selene – Endymion, copilul care stă lîngă bărbatul adormit nefiind altul decît „micul Eros care în iconografia clasică îl anunță pe privitor că Selene se va îndrăgosti.”
Am enumerat doar cîteva dintre fascinantele vestigii arheologice despre care este vorba în acest extrem de incitant eseu. Voi mai adăuga doar că periplul amuzant și dezinhibat în spațiu și timp se încheie, într-o notă mai gravă, cu o emoționantă pledoarie, tot în dublă cheie, științifică și ficțională, pentru păstrarea artefactelor așa cum au fost găsite, dat fiind că orice reconstituire e inutil barbarică. E, în fond și la urma urmelor, mai ales un afront adus imaginației:
Despre faptul că granițele între ficțiune și non ficțiune nu sînt chiar așa de greu de estompat ne convinge Cătălin Pavel încă din Introducere, prin anunțul că eseul său are două obiective secundare: de a oferi unele informații despre știința arheologiei și de a scoate în evidență acel transfer cultural care dă viață lucrurilor moarte, promițînd implicit o polemică lipsită de ranchiună cu regulile rigide ale stilurilor funcționale, pe măsură ce opera sa va căpăta valențe monografice, detectivistice, chiar romanești.
După ce enunță tema, și anume permanența arheologică a sentimentului erotic, autorul trece în revistă cîteva eforturi de categorisire a acestuia din urmă, concretizate în tipuri ca iubirea sexuală (éros), prietenească (philía), părintească/ filială (storgé) sau altruistă/ divină (caritas/ agápe), cărora le pune cu umor la îndoială utilitatea și exhaustivitatea, amintind că de pildă la Homer eros înseamnă nu numai iubirea unui bărbat pentru o femeie (adesea fără conotații sexuale), ci și cheful de a jeli, de bea, de a mînca sau de a birui în luptă și că abia în Antichitatea tîrzie termenul a început să se specializeze, deși afectele de natură civică erau numite în continuare erotice.
De aceea, în loc de categorii, ne este propusă o abordare diacronică a sentimentului, de la Epoca de piatră la Freud și chiar mai departe. Dovezile arheologice prezentate sînt însoțite în permanență de comentarii ireverențioase pline de haz, care reușesc să ni le ancoreze în memorie mai bine decît orice exercițiu mnemotehnic.
Perechea primordială, aflăm din primul capitol, nu a fost Adam și Eva, ci homo neanderthalis și femina sapiens, a căror poveste de dragoste e reconstituită pornind de la o mandibulă de homo sapiens veche de 35 000 de ani descoperită în Peștera cu oase din județul Caraș-Severin, și care are genom neanderthalian în proporție de 6-9%, ceea ce ne face să presupunem că străbunica bunicului posesorului mandibulei a fost atît de cucerită de aparența atletică a unui neanderthalian singuratic, încît a contribuit cu entuziasm la crearea unei noi ramuri în arborele genealogic al familiei.
În Egiptul antic, iubirea era la fel de plină de magie, așa cum o dovedesc tăblițele cu descîntece și blesteme descoperite acolo, dintre care „cam 70 au ca obiect constrîngerea erotică a unei femei (în două cazuri de către o altă femeie), iar vreo 10 a unui bărbat (într-un singur caz de către alt bărbat)”. Într-un cimitir de la Assiut s-a găsit chiar un vas sigilat conținînd două figurine de ceară îmbrățișate și înfășurate într-o foaie de papirus pe care un oarecare Théon a scris un lung descîntec în care le cerea de-a valma mai multor zei egipteni, grecești, semitici, pe un ton ba rugător ba amenințător, să o determine pe numita Euphémia să se îndrăgostească de el. În fața unei asemenea dovezi de pasiune, autorul se simte obligat să precizeze:
Ce pare să vrea Théon este... o căsătorie, urmată imediat de o sarcină dusă la bun sfîrșit, cu aleasa inimii sale – pe care, cum reiese limpede din text, a forțat-o prin magie să i se dea lui de bună voie în mod sălbatic.
Nici dimensiunea supranaturală a sentimentului erotic nu era neglijată în cetatea antică, grecească de astă dată, în contextul în care poveștile de dragoste ale zeilor și ale eroilor erau adesea subiect de discuție la acele faimoase sympósion (sub al căror nume sofisticat se ascundea de fapt o simplă întîlnire între băutori) și o sursă de inspirație pentru picturile de pe vasele nelipsite de la aceste reuniuni, kratére (vasele în care se amesteca vinul cu apa), kýlixuri (cupele din care se bea vinul astfel amestecat), hydríai (vasele pentru transportul apei) și altele ale căror nume nu le mai țin minte
.
Recunosc că m-a impresionat corespunzător 😊 și talentul autorului pentru caracterizări fulgurante, ca aceea a lui Ahile, despre care conchide, după ce descrie o scenă de pe o amforă în care eroul o fugărește de zor pe Polixena cu sabia scoasă, că n-a avut niciodată prea multă minte, și sensibilitatea filosofică cu care interpretează atitudinea lui Perseu prin prisma subiectivității percepțiilor temporale într-o altă pictură, de pe un kratér din Agrigent, în care acesta stă visător, „cu bărbia sprijinită în mînă și piciorul ridicat cu șarm pe o piatră” în fața unei Andromede legate fedeleș. „Timp este!”
Deosebit de savuros este, mai ales prin consemnarea judicioasă a cîtorva inovații lingvistice din limba latină vorbită (între care, adjective compuse de tipul „culibonia” și „culipetrus”) este și capitolul al optulea, cu titlu care include un citat ce mai are nevoie de precizări suplimentare, „Hic bene futuit. Graffiti erotice la Pompei”. Despre bine-cunoscutele inscripții, devenite cu timpul artă stradală cu tradiție solidă, autorul afirmă cu simulată candoare:
Multe din ele ar fi azi ușor încadrabile la mitocănie, dar se vede treaba că dacă ai bafta să fii îngropat de erupția unui vulcan, cu textele tale de perete de budă cu tot, primești o a doua șansă. Ceea ce era la origine grosolan poate deveni o declinare măcar onestă, ca să nu zicem chiar dureros de dulce, a unor pulsiuni primare.
O paranteză delicioasă deschide scriitorul în capitolul dedicat lui Gertrude Bell (una dintre primele femei arheolog din lume), căci nu poate rezista să nu vorbească de vizita ei la București la sfîrșitul secolului al XIX-lea și de aiuritoarele contraste pe care le-a constatat, de la străzile înnămolite și aproape impracticabile dar cu echipaje în culmea eleganței, la saloanele pline cu ofițeri care purtau pinteni uriași caraghioși dar erau atît de pricepuți la dans că nu răneau niciodată pe nimeni, și femei superb îmbrăcate, dar care-și descriau ținuta într-un vocabular cromatic bizar, ca „rouge incendie de Byzance”, sau „bleu soupir étouffé”.
Mi s-a părut originală și plină de sens interpretarea tabloului Familie la malul mării a lui Picasso, în care Cătălin Pavel, spre deosebire de criticii care au văzut în el, „exprimîndu-și probabil propriile angoase”, eternul masculin „amenințat de domesticitate și de plictiseală”, recunoaște cuplul Selene – Endymion, copilul care stă lîngă bărbatul adormit nefiind altul decît „micul Eros care în iconografia clasică îl anunță pe privitor că Selene se va îndrăgosti.”
Am enumerat doar cîteva dintre fascinantele vestigii arheologice despre care este vorba în acest extrem de incitant eseu. Voi mai adăuga doar că periplul amuzant și dezinhibat în spațiu și timp se încheie, într-o notă mai gravă, cu o emoționantă pledoarie, tot în dublă cheie, științifică și ficțională, pentru păstrarea artefactelor așa cum au fost găsite, dat fiind că orice reconstituire e inutil barbarică. E, în fond și la urma urmelor, mai ales un afront adus imaginației:
Jean Baudrillard spune undeva unul dintre acele lucruri banale care cuprind o tonă de adevăr: că, pînă la urmă, antichitățile sînt frumoase pentru că au supraviețuit. Acest argument concis are o aplicație foarte largă – de exemplu explică imediat de ce orice restaurare abuzivă e o greșeală. N-are sens să reconstruiești un templu antic al Afroditei din betoane, cum s-a mai făcut prin Orient, încorporînd, ca justificare, două-trei fragmente de coloane și arhitrave recuperate la fața locului. Aș vrea aici să pot reformula postulatul lui Baudrillard astfel: dacă putem găsi fie și numai o urmă a iubirii, înseamnă că iubirea a supraviețuit întreagă.
January 27, 2023
O carte formidabil de bine documentată științific, așa cum te-ai aștepta de la un autor arheolog, dar în același timp scrisă într-un stil amuzant spre ironic, făcând-o ușor de citit. Imaginile pe care autorul le evocă prin descrieri se aprind în minte și te transpun în prezentul istoric al diverselor perioade analizate în acest volum. Greu să-i găsesc orice cusur, cartea merită 5 stele fără rezerve.
August 25, 2019
Cătălin Pavel reușește, cu umor și ironie, să ne împărtășească unele secrete ale meseriei de arheolog, dar și să ne ofere o introducere în istoria iubirii văzută din perspectiva dovezilor arhelogice, plecând de la Homo sapiens/Adam și Eva pentru a ajunge și în culisele unor pasionați celebri de această ramură a științei, precum Freud sau Agatha Christie.
Acest volum este o splendoare pentru pasionați; ca iubitor al ”pietrelor”, am regăsit aici explicații pentru multe din locurile văzute sau studiate (Roma, Atena, Pompei, Halicarnas etc.), aplicate și pertinente, care deschid o nouă lume studiilor și călătoriilor viitoare; nu este deloc ușor să împletești arheologia (o știință pasionantă, dar nu pentru oricine) cu iubirea cunoscută de (aproape) toți.
Acest volum este o splendoare pentru pasionați; ca iubitor al ”pietrelor”, am regăsit aici explicații pentru multe din locurile văzute sau studiate (Roma, Atena, Pompei, Halicarnas etc.), aplicate și pertinente, care deschid o nouă lume studiilor și călătoriilor viitoare; nu este deloc ușor să împletești arheologia (o știință pasionantă, dar nu pentru oricine) cu iubirea cunoscută de (aproape) toți.
April 6, 2021
Cum să dai 3 stele unei cărți pe care, totuși, n-ai putut s-o lași din mână? Nu pot răspunde la asta. Știu doar că toate celelalte, pe care le citeam în paralel, au așteptat cuminți în timpul ăsta.
Cătălin Pavel are un stil seducător, de stat la taclale, la un pahar. Umorul fin îi "scapă" natural, pe nesimțite, printre frazele serioase. Cu timpul, îl accepți ca parte din argumentație. Eu eram deja obișnuit cu stilul lui din Dilema Veche - unde testează dintotdeauna vigilența cititorului cu câte o glumă plasată acolo unde te aștepți mai puțin!
Asta m-a și determinat să cumpăr cartea - răsfoirea acesteia în librărie. Nu vreun review. Poate, puțin, și părerea lui Marius Chivu să mă fi influențat. Excelent povestitor, Pavel face istorie savuroasă din aproape orice.
Cătălin Pavel are un stil seducător, de stat la taclale, la un pahar. Umorul fin îi "scapă" natural, pe nesimțite, printre frazele serioase. Cu timpul, îl accepți ca parte din argumentație. Eu eram deja obișnuit cu stilul lui din Dilema Veche - unde testează dintotdeauna vigilența cititorului cu câte o glumă plasată acolo unde te aștepți mai puțin!
Asta m-a și determinat să cumpăr cartea - răsfoirea acesteia în librărie. Nu vreun review. Poate, puțin, și părerea lui Marius Chivu să mă fi influențat. Excelent povestitor, Pavel face istorie savuroasă din aproape orice.
September 6, 2022
O carte pe care-am citit-o pe o plajă pustie în luna mai și pe care am uitat s-o recomand mai departe și tare rău am făcut, pentru că am citit-o pe nerăsuflate.
O incursiune în lumea iubirii romantice, din perspectivă arheologică: de când există ea de fapt și de când este așa cum o știm noi? De la schelete îngropate într-o îmbrățișare cândva în preistorie (Din întâmplare? Din pragmatism? Din dragoste?) la intrigi și trădări între zei, sau între zei și muritori, la tragediile din Grecia și Roma antică, că pe atunci nu exista happy end cu Netflix & chill și aveai alte probleme decât să-ți cicăli la cap consortul sau consoarta că n-a dus gunoiul sau că și-a aruncat ciorapii murdari în colțul tău preferat al casei.
De cele mai multe ori tindem să romantizăm mult trecutul (eu una sunt clar vinovată de asta), probabil și din cauza limbajului academic prin care sunt prezentate faptele istorice, mai ales cele din Grecia și Roma antică. Aflăm însă de la Cătălin Pavel despre grafittiurile pornografice descoperite printre ruinele de la Pompei și putem să râdem cu poftă și să răsuflăm ușurați la gândul că omul de rând era la fel de sănătos, incorect politic și poet ludic chiar și acum 2000 de ani.
Mai aflăm și despre talentele incredibile ale arheoloagei Getrude Bell, nu numai în breasla ei, ci și în arta diplomației, dar și despre eșecurile ei amoroase, cât și despre umorul spumos din căsnicia Agathei Christie. În final, o poveste parcă desprinsă din westernuri, cu psihanaliști deveniți smuggleri, sau cum l-a pus Freud pe Ferenczi să-i facă rost de tot felul de artefacte de la un sit arheologic ilegal din Ungaria.
Hai că nu vă mai dau spoilere; mai bine citiți cartea, că merită.
O incursiune în lumea iubirii romantice, din perspectivă arheologică: de când există ea de fapt și de când este așa cum o știm noi? De la schelete îngropate într-o îmbrățișare cândva în preistorie (Din întâmplare? Din pragmatism? Din dragoste?) la intrigi și trădări între zei, sau între zei și muritori, la tragediile din Grecia și Roma antică, că pe atunci nu exista happy end cu Netflix & chill și aveai alte probleme decât să-ți cicăli la cap consortul sau consoarta că n-a dus gunoiul sau că și-a aruncat ciorapii murdari în colțul tău preferat al casei.
De cele mai multe ori tindem să romantizăm mult trecutul (eu una sunt clar vinovată de asta), probabil și din cauza limbajului academic prin care sunt prezentate faptele istorice, mai ales cele din Grecia și Roma antică. Aflăm însă de la Cătălin Pavel despre grafittiurile pornografice descoperite printre ruinele de la Pompei și putem să râdem cu poftă și să răsuflăm ușurați la gândul că omul de rând era la fel de sănătos, incorect politic și poet ludic chiar și acum 2000 de ani.
Mai aflăm și despre talentele incredibile ale arheoloagei Getrude Bell, nu numai în breasla ei, ci și în arta diplomației, dar și despre eșecurile ei amoroase, cât și despre umorul spumos din căsnicia Agathei Christie. În final, o poveste parcă desprinsă din westernuri, cu psihanaliști deveniți smuggleri, sau cum l-a pus Freud pe Ferenczi să-i facă rost de tot felul de artefacte de la un sit arheologic ilegal din Ungaria.
Hai că nu vă mai dau spoilere; mai bine citiți cartea, că merită.
February 15, 2021
O incursiune rară și interesantă în lumea arheologiei (și a mitologiei), axată pe tema dragostei și a relațiilor amoroase dintre oamenii din vechime (și nu numai), văzută și interpretată prin prisma artefactelor descoperite în diverse situri arheologice. Expunerea este una lejeră, pe alocuri haioasă (uneori, puțin forțată și artificială), autorul evitând pe cât posibil să intre în tehnicalități specifice domeniului său, tocmai pentru a rămâne în marja demersului său și, poate, pentru a asigura o anumită vandabilitate a volumului (titlul inspirat are o contribuție semnificativă în acest sens).
Una peste alta, o abordare în stil occidental a unei tematici și zone prea puțin cunoscute în România, care ar putea inspira viitori arheologi să-și prezinte munca (sau măcar să interpreteze/dezbată diverse aspecte din arealul meseriei) într-un mod agreabil și accesibil publicului larg.
Una peste alta, o abordare în stil occidental a unei tematici și zone prea puțin cunoscute în România, care ar putea inspira viitori arheologi să-și prezinte munca (sau măcar să interpreteze/dezbată diverse aspecte din arealul meseriei) într-un mod agreabil și accesibil publicului larg.
August 19, 2020
"... dacă putem găsi fie și numai o urmă a iubirii, înseamnă că iubirea a supraviețuit întreagă."
ps. parcă mi-aș fi dorit mai multe ilustrații în sprijinul argumentației, foarte aplicate de altfel
ps. parcă mi-aș fi dorit mai multe ilustrații în sprijinul argumentației, foarte aplicate de altfel
January 30, 2022
Cu întârzierea de o lună, la mulți ani!
Oamenii au iubit din totdeauna. Probabil că această afirmație nu surprinde pe nimeni - e până la urmă la mintea cocoșului. Această carte este, cu toate acestea, o călătorie printr-un tunel al dragostei (sau mai degrabă prin grădini ale ei? Grădinile Hesperidelor, grădinile Taj Mahalului, ale Mausoleului din Halicarnassus?) care începe epoca de piatră, de la întâlnirea dintre neanderthalieni și oamenii de cro-magnon, și se termină cu Primul Război Mondial și delirurile psihanalitice ale lui Freud iscălite în eseuri despre cărți siropoase care vorbesc despre Pompeii și arheologi îndrăgostiți. Este o carte care merită citită cu atât mai mult când ești amorezat cu adevărat. Afli astfel istoria iubirii și vrei cu ardoare să te regăsești în fiecare eră a ei.
Cartea se citește ușor. E departe de a fi scrisă cu un limbaj greoi academic, autorul Cătălin Pavel având un stil pe cât de jucăuș de a-și spune povestea, pe atât de sobru, chiar dacă pealocuri am mai întâlnit câteva descrieri care parcă nu se mai terminau.
Recomand din toată inima să citiți această carte. Vă promit că nu veți regreta.
Aveți grijă de voi!
June 21, 2021
O carte deosebită, care va face cititorul să privească istoria și altfel decât date și războaie. O carte care pătrunde în gândurile intime ale oamenilor din trecut pentru pentru a vedea cât ne sunt de asemănători (și totodată cât de diferiți) când venea vorba despre iubire. Scrisă într-un limbaj plăcut cititorului (limbaj însoțit de foarte mult umor), cartea nu este doar una de popularizare a istoriei, ci și una care ar trebui sa fie în bagajul oricărui student la Istorie.
De asemenea, cititorii care adoră subiectele suculente vor adora capitolul 8 al cărții.
De asemenea, cititorii care adoră subiectele suculente vor adora capitolul 8 al cărții.
March 28, 2021
Catalin Pavel attempts to introduce the otherwise bored reader ( the reader living in a world where grasping information from 100 web-pages at the same time has become the focus-challenge of processing the information) to archeology through a simpler, more down-to-earth theme: love and the proofs of love along the history.
While I must confess that I did loose my focus on the first part of the book: how the neanderthals consumed their love, if we can speak of back-dated love signs, based on how they were buried - i.e the 'Valdaro Lovers', a pair of human skeletons appearing to have died facing each other with arms around each other, I was quite upset by the brief description of love-affairs related to the Greek-roman mythology.
The selected God-couples and Heroes -couples are somehow uninspired, lacking some more-in-depth characterization (why focus on 5,6,7 couples, too briefly to be understood for the untrained reader, rather than perhaps just one, or 2, but meaningful and documented?).
Anyway, I have enjoyed the chapters related to Getrude Bell and her massive contribution to archeological discoveries during WWI .
Also, the Agatha's Christie's journal presenting her experience while accompanying her second husband, Max Mallowan,a prominent archaeologist,spending plenty of time traveling with with him and digging up ancient Mesopotamian artifacts.
I hope this will open some more doors to archeology for the humble reader, related or not to the theme of love.
While I must confess that I did loose my focus on the first part of the book: how the neanderthals consumed their love, if we can speak of back-dated love signs, based on how they were buried - i.e the 'Valdaro Lovers', a pair of human skeletons appearing to have died facing each other with arms around each other, I was quite upset by the brief description of love-affairs related to the Greek-roman mythology.
The selected God-couples and Heroes -couples are somehow uninspired, lacking some more-in-depth characterization (why focus on 5,6,7 couples, too briefly to be understood for the untrained reader, rather than perhaps just one, or 2, but meaningful and documented?).
Anyway, I have enjoyed the chapters related to Getrude Bell and her massive contribution to archeological discoveries during WWI .
Also, the Agatha's Christie's journal presenting her experience while accompanying her second husband, Max Mallowan,a prominent archaeologist,spending plenty of time traveling with with him and digging up ancient Mesopotamian artifacts.
I hope this will open some more doors to archeology for the humble reader, related or not to the theme of love.
September 10, 2020
O carte ce te face să iubești arheologia.
March 1, 2020
În general am o reținere față de cărțile scrise de autori români, indiferent de tematica pe care o abordează (în cazul meu excepție fac Eliade și Cioran), dar în ultima perioadă încerc să fiu mai deschisă cu ce se publică în spațiul românesc.
Am intrat în contact cu această carte în urma Bookfest-ului organizat la Brașov, la care am participat și la prezentarea domnului Pavel. După multe minute în care m-am holbat la slide-urile care prezentau cartea Arheologia Iubirii, la un moment dat am cedat și mi-am cumpărat-o, iar acum, după multe luni, am reușit să o termin în câteva zile.
Primul lucru care mi-a atras atenția a fost umoristica cu care domnul Pavel combină informațiile istoricești și ușurința cu care cititorul este întâmpinat în explorarea eros-ului în cotloanele arheologice, lucru prea puțin întâlnit în lucrările de specialitate. Mi-a plăcut în mod special atenția adusă femeilor care au contribuit la explorarea siturilor (reamintim de Gertrude Bell și, pe alocuri, de Agatha Christie), dar și împletirea mitologiei cu psihanaliza lui Freud (îndurați-vă să cițiti și capitolul 14!).
Overall a fost o lectură plăcută care m-a impulsionat să citesc și articolele d-lui Pavel publicate în Dilema Veche.
Am intrat în contact cu această carte în urma Bookfest-ului organizat la Brașov, la care am participat și la prezentarea domnului Pavel. După multe minute în care m-am holbat la slide-urile care prezentau cartea Arheologia Iubirii, la un moment dat am cedat și mi-am cumpărat-o, iar acum, după multe luni, am reușit să o termin în câteva zile.
Primul lucru care mi-a atras atenția a fost umoristica cu care domnul Pavel combină informațiile istoricești și ușurința cu care cititorul este întâmpinat în explorarea eros-ului în cotloanele arheologice, lucru prea puțin întâlnit în lucrările de specialitate. Mi-a plăcut în mod special atenția adusă femeilor care au contribuit la explorarea siturilor (reamintim de Gertrude Bell și, pe alocuri, de Agatha Christie), dar și împletirea mitologiei cu psihanaliza lui Freud (îndurați-vă să cițiti și capitolul 14!).
Overall a fost o lectură plăcută care m-a impulsionat să citesc și articolele d-lui Pavel publicate în Dilema Veche.
October 7, 2020
Cătălin Pavel scrie o carte despre iubire documentată arheologic și redată cronologic, așa cum bine reiese din titlu. În ciuda temei "serioase" propuse, lectura curge armonios, fără să aibă nimic din crisparea științifică. Ajută, bineînțeles, și umorul savuros care devine o marcă înregistrată. Iată, spre exemplificare, cap. 6 "Adam + Eva = LOVE/ Preistorie, paradis și perspective paleocreștine". Un motiv personal de uimire este posibilitatea reconstruirii din punct de vedere arheologic a imaterialității înseși: "Dar indiferent de existența "reală" - și indiferent ce dorim să însemne acest lucru - a unui Adam și a unei Eve, comportamentele umane inspirate de credința în această metaforă (și urmele lor materiale) sunt cât se poate de reale, deci pot fi studiate fără vreo crampă metafizică." Studiul se face făcând apel la arta paleocreștină a sarcofagelor, grădinile ahemenide, paradisul pierdut al Neoliticului, frescele de pe catacombele romane. Fascinant, nu?
November 15, 2019
Frumoasă! Stilul absolut fermecător al autorului te ține cu sufletul la gură, de parcă ai citi un roman de aventuri.
Excelent documentată și scrisă, cu mult umor de bună calitate.
Excelent documentată și scrisă, cu mult umor de bună calitate.
November 8, 2020
O lectura fascinanta, recomand calduros tuturor amatorilor de istorie, mitologie, arte.
June 24, 2020
Asa cum era probabil de asteptat, cartea abunda in detalii si face apel la o baza solida de cunostinte istorice (mai ales de istorie antica). Neavand acele cunostinte, mi-a fost greu sa creez acele legaturi care, probabil, mi-ar fi permis o intelegere mai profunda a celor prezentate, iar parcurgerea textului a devenit uneori dificila. Mi s-ar fi parut util sa existe in carte imagini ale tuturor statuilor/picturilor/frescelor/obiectelor pe care le mentioneaza si le analizeaza. Probabil, insa, ca pretul cartii ar fi fost simtitor mai mare :).
Cu toate astea, stilul jovial, pe alocuri (auto)ironic, si acest talent de a evita exprimarile pompoase, de a aduce in contemporan discursul academic fara, insa, a-l trivializa (trasaturi care imi placusera in articolele publicate de Catalin Pavel in Dilema Veche) sunt elementele care fac totusi cartea accesibila publicului larg.
Cu toate astea, stilul jovial, pe alocuri (auto)ironic, si acest talent de a evita exprimarile pompoase, de a aduce in contemporan discursul academic fara, insa, a-l trivializa (trasaturi care imi placusera in articolele publicate de Catalin Pavel in Dilema Veche) sunt elementele care fac totusi cartea accesibila publicului larg.
May 8, 2022
Oggi vi parlo di una nuova uscita di NEO Edizioni intitolata L’ARCHEOLOGIA DELL’AMORE di Cătălin Pavel: un viaggio scientifico alla scoperta della storia dei sentimenti, attraverso l’analisi dei monumenti e dei reperti.
Se amate i saggi, non lasciatevi sfuggire questa bella novità editoriale nella quale l’autore riesce con successo e raffinatezza, a rispondere alla domanda se il sentimento amoroso abbia una permanenza archeologica, senza però entrare nel merito della teoria dell’amore e le sue definizioni.
Ho trovato vincente e per nulla banale, la scelta di esporre il materiale in successione cronologica, in questo modo la lettura risulta sempre chiara e scorrevole.
Direi che il focus principale è rivolto verso quella forma di passione che presuppone tensione erotica e difatti, ho notato che tutti i capitoli si srotolano interamente sull’amore universale, nel quale la sessualità riveste un ruolo molto importante. Inoltre, devo aggiungere per completezza che l’autore si propone anche due obiettivi secondari: il primo è quello di far conoscere i metodi e le soluzioni utilizzate in archeologia generale e il secondo invece, è quello di parlare della vita delle cose morte.
Lungo le pagine Cătălin Pavel si interroga in modo lucido e intelligente su alcuni ritrovamenti archeologici, sollevando questioni interessanti, punti di vista inediti e convinzioni intime. In particolare, nella parte dedicata alle sepolture di coppia del Neolitico e dell’Età del Ferro, affronta due celebri casi di studio e propone uno spunto di riflessione fuori dai soliti schemi.
Un saggio rigoroso che scivola con la piacevolezza di una lettura di intrattenimento, spiritosa e coinvolgente; per esempio ho trovato molto curiosa la parte sui graffiti erotici a Pompei: si viene trascinati in un’avventura di respiro “vitalistico” tra queste iscrizioni, alla scoperta della volgarità antica e del vocabolario sessuale pomepiano.
Consigliatissimo!
L' archeologia dell'amore. Dal Neanderthal al Taj Mahal - Catalin Pavel - copertina
Se amate i saggi, non lasciatevi sfuggire questa bella novità editoriale nella quale l’autore riesce con successo e raffinatezza, a rispondere alla domanda se il sentimento amoroso abbia una permanenza archeologica, senza però entrare nel merito della teoria dell’amore e le sue definizioni.
Ho trovato vincente e per nulla banale, la scelta di esporre il materiale in successione cronologica, in questo modo la lettura risulta sempre chiara e scorrevole.
Direi che il focus principale è rivolto verso quella forma di passione che presuppone tensione erotica e difatti, ho notato che tutti i capitoli si srotolano interamente sull’amore universale, nel quale la sessualità riveste un ruolo molto importante. Inoltre, devo aggiungere per completezza che l’autore si propone anche due obiettivi secondari: il primo è quello di far conoscere i metodi e le soluzioni utilizzate in archeologia generale e il secondo invece, è quello di parlare della vita delle cose morte.
Lungo le pagine Cătălin Pavel si interroga in modo lucido e intelligente su alcuni ritrovamenti archeologici, sollevando questioni interessanti, punti di vista inediti e convinzioni intime. In particolare, nella parte dedicata alle sepolture di coppia del Neolitico e dell’Età del Ferro, affronta due celebri casi di studio e propone uno spunto di riflessione fuori dai soliti schemi.
Un saggio rigoroso che scivola con la piacevolezza di una lettura di intrattenimento, spiritosa e coinvolgente; per esempio ho trovato molto curiosa la parte sui graffiti erotici a Pompei: si viene trascinati in un’avventura di respiro “vitalistico” tra queste iscrizioni, alla scoperta della volgarità antica e del vocabolario sessuale pomepiano.
Consigliatissimo!
L' archeologia dell'amore. Dal Neanderthal al Taj Mahal - Catalin Pavel - copertina
Read
August 7, 2022Recensioni
L’Archeologia dell’amore. Dal Neanderthal al Taj Mahal
Teobaldo Fortunato, https://www.24orenews.it/eventi/libri...
Gianna Ferro, https://culturalfemminile.com/arte/re...
Paola Maraone, https://www.elledecor.com/it/people/a...
Stefania Castella, http://www.ilgiornaleweb.it/cultura/l...
Giovanna Petrini https://mivienedaleggere.com/2022/06/...
Emma Cori https://ilrifugiodellircocervo.com/20...
Paolo Vitaliano Pizzato, https://www.ilconsigliereletterario.c...
Radio RAI3 https://www.raiplaysound.it/audio/202...
L’Archeologia dell’amore. Dal Neanderthal al Taj Mahal
Teobaldo Fortunato, https://www.24orenews.it/eventi/libri...
Gianna Ferro, https://culturalfemminile.com/arte/re...
Paola Maraone, https://www.elledecor.com/it/people/a...
Stefania Castella, http://www.ilgiornaleweb.it/cultura/l...
Giovanna Petrini https://mivienedaleggere.com/2022/06/...
Emma Cori https://ilrifugiodellircocervo.com/20...
Paolo Vitaliano Pizzato, https://www.ilconsigliereletterario.c...
Radio RAI3 https://www.raiplaysound.it/audio/202...
October 19, 2023
Daca esti pasionat de istorie este o carte care trebuie citita pentru simplul fapt ca sunt corelate atat de frumos cu dovezi palpabile iubirea si arheologia. Capitolele sunt structurate atat de frumos si umorul cu care autorul completeaza pe alocuri o face o lectura atat de placuta. Sunt putine datile in care citesc ceva atat de stiintific, dar cu ocazia asta cred ca ma voi apuca sa o fac mai des, daca totul este relatat in stilul lui Catalin Pavel.
February 28, 2025
O minunăție de carte. Și nu doar subiectul o face să fie captivantă, ci scriitura autorului. Cătălin Pavel găsește echilibrul perfect. Oferă informații științifice cu toată seriozitatea, însă rândurile curg lejer. Relatează povești emoționante, dar păstrează o atmosferă voioasă, strecurând cu delicatețe umor pe ici, pe colo. Iar peste toate poveștile de iubire pe care le povestește plutește o declarație de dragoste pentru însăși știința arheologiei.
April 13, 2022
Très drôle, très instructif et très lucide sur les interprétations souvent mysogines/sexistes ou inutilement érotisée des vestiges archéologiques, un essai qui va de la préhistoire à Picasso en dédiant un chapitre entier à Gertrude Bell et à Agatha Christie pour remettre les pendules à l'heure concernant l'importance des femmes dans l'archéologie.
Une super vulgarisation qui manque juste d'images / cartes à mon goût.
Une super vulgarisation qui manque juste d'images / cartes à mon goût.
January 4, 2020
Un subiect vechi, dar o abordare originală și interesanta.
August 11, 2021
E ceva pe de-o parte funcționăresc, pe de alta narcisist în a spune neîntrebat „când ți-a venit ideea“. Ideile nu apar brusc, cum nu se face nici vinul brusc, și aceleași subiecte au preocupat întotdeauna mai mulți oameni decât îți închipui. O să spun totuși, școlărește, că ideea cărții mi-a venit acum zece ani, după o zi de lucru pe un sit arheologic de lângă Strâmtoarea Dardanele. Când echipa se aduna din nou seara, discuțiile deveneau mai personale – și parcă în campania de-atunci mai mult ca oricând. Cineva a pomenit cuplurile care s-au cunoscut lucrând pe acel șantier și au ajuns să se căsătorească, din 1988 încoace, adică de când începuse proiectul la care mă adăugasem și eu în ultimii ani. Între două cântece, toată lumea a început să numere, cu un fel de satisfacție stăpânită. Erau multe asemenea cupluri – vreo zece. În campania aceea avusesem șansa să descopăr o statuetă romană, de marmură, a lui Eros; discuția despre cuplurile arheologice a închis circuitul, și m-am gândit atunci că s-ar putea scrie ceva pe tema asta. Un volum care, de exemplu, să pună întrebarea dacă sentimentul erotic are o permanență arheologică.
January 12, 2023
Wow. O carte de arheologie și istorie care se citeste ca un roman pasionant. Am citit-o pe nerăsuflate, am râs și am fost impresionata de locurile și întâmplările povestite de autor. Foarte foarte bine scrisa. "...daca putem găsi fie și numai o urma a iubirii, inseamna ca iubirea a supraviețuit întreaga."
October 15, 2023
Prima oara când am deschis aceasta carte am crezut ca e ficțiune. După aceea incepand sa o citesc pe parcurs mi-a placut stilul lui Cătălin Pavel. O carte din care ai cu adevărat ce invata despre originea omenirii. O recomand cu încredere!
January 14, 2024
Ma bucur ca autorul are un umor deosebit. Altfel nu as fi reusit sa citesc aceasta carte.
Doar din motivul pentru ca istoria nu este potrivita pentru mine.
O recomand daca sunteti genul de cititor de fantasy, romance, dezvoltare personala si vreti sa iesiti din zona de confort.
Doar din motivul pentru ca istoria nu este potrivita pentru mine.
O recomand daca sunteti genul de cititor de fantasy, romance, dezvoltare personala si vreti sa iesiti din zona de confort.
October 11, 2022
O introducere în arheologie din perspectiva iubirii, o lectură captivantă.
February 17, 2022
2 stars spre 1 spre 0…
Erudiție de carte de bucate: pui aia, pui asta, pui pui, amesteci, miroși, mănânci… bășcălie stil ro la fiecare pagină, amănunte fără nici o noimă…
Erudiție de carte de bucate: pui aia, pui asta, pui pui, amesteci, miroși, mănânci… bășcălie stil ro la fiecare pagină, amănunte fără nici o noimă…
January 8, 2025
Argomento molto bello e interessante, a volte per me troppo didascalico e difficile da seguire. Scrittura a volte ironica e in generale piacevole
May 6, 2023
questo libro è una panoramica molto interessante e leggera - ma non riduttiva - su alcune tappe della storia dell'umanità così come sono state studiate e rivelate dalle scoperte archeologiche dell'ultimo paio di secoli. il focus è la vita di coppia, ma ci sono tante altre informazioni su abitudini e rivalutazioni alla luce dei progressi della scienza.
l'ho letto senza mettermi fretta e ne sono stata tanto soddisfatta!
l'ho letto senza mettermi fretta e ne sono stata tanto soddisfatta!
Displaying 1 - 30 of 31 reviews