Uite o carte care nu trebuia să existe. Povestea este despre Lună, fiica regelui Umbră și a reginei Lumină. Din invidie, tatăl ei o răpește și o ascunde pe pământ unde o vizitează în fiecare seară ca să îi fure lumina. Când am ajuns aici, m-am gândit că este o poveste despre abuzul parental, un subiect interesant pentru o carte de copii. Daar totul se duce de râpă atunci când tatăl scapă nepedepsit ascunzându-se pur și simplu în spatele reginei. Despre ce naiba e vorba aici? Despre stele care dau speranță? Să fim serioși. E o poveste tâmpită, tradusă foarte ciudat care era mai bine să nu existe. Să vă și exemplific: „Profitând de somnul captivei sale, regele Umbră se furișa în casă și pătrundea în visele copilei ca să-i fure lumina.”