Goodreads helps you keep track of books you want to read.
Start by marking “Bunul-simț ca paradox” as Want to Read:
Bunul-simț ca paradox
Enlarge cover
Rate this book
Clear rating
Open Preview

Bunul-simț ca paradox

3.86  ·  Rating details ·  106 ratings  ·  2 reviews
„Se confunda mai intotdeauna bunul-simt cu simtul comun; e adevarat ca merg o buna bucata de drum impreuna, pornind de la constatari elementare. Dar simtul comun cade repede in aporii sau platitudini, in vreme ce bunul-simt isi urmeaza fara greseala drumul ajungind la descoperiri senzationale ca postulatul lui Euclid sau teoria lui Copernic. E darul de a «simti bine», de a ...more
Paperback, 216 pages
Published 2011 by Polirom (first published 1972)
More Details... Edit Details

Friend Reviews

To see what your friends thought of this book, please sign up.

Reader Q&A

To ask other readers questions about Bunul-simț ca paradox, please sign up.

Be the first to ask a question about Bunul-simț ca paradox

Community Reviews

Showing 1-30
Average rating 3.86  · 
Rating details
 ·  106 ratings  ·  2 reviews


More filters
 | 
Sort order
Start your review of Bunul-simț ca paradox
Andrei
Feb 02, 2021 added it
Mi-a fost destul de greu să citesc cartea asta și nu am terminat-o, dar consider că am citit suficient.

Nu e genul de carte care a îmbătrânit frumos, unele idei revin periodic ca niște obsesii, iar modul de a privi lucrurile pare uneori desuet.

Am subliniat câteva fragmente, am luat câteva idei interesante, dar per total consider că se poate mai bine.
Ilie Dobrin
rated it liked it
May 26, 2014
Eduard Tita
rated it really liked it
Oct 27, 2015
Patricia
rated it it was amazing
Apr 27, 2015
Simona Voica
rated it really liked it
Apr 02, 2020
Andrei Alexandru
rated it it was amazing
Jan 20, 2016
Cristina
rated it it was amazing
May 24, 2012
Andrei Hd
rated it really liked it
Aug 07, 2013
Anca Sabie
rated it it was amazing
Jul 29, 2014
Teodora Miclăuș
rated it it was ok
Aug 24, 2016
Maria Măgurean
rated it it was amazing
Jan 25, 2015
Ana Maria
rated it really liked it
Aug 12, 2013
Mihai Popa
rated it it was amazing
Oct 16, 2010
Alexandru
rated it really liked it
Apr 24, 2019
Mirela
rated it it was amazing
Oct 11, 2013
Ozan
rated it it was amazing
Feb 04, 2017
Liliana
rated it liked it
Oct 22, 2013
Diana M
rated it it was ok
Dec 09, 2013
Maria Teodorescu
rated it really liked it
May 10, 2012
Ciprian Coroama
rated it it was amazing
Jul 15, 2019
Vlad
rated it really liked it
Apr 21, 2013
Anna.
rated it really liked it
Nov 17, 2014
Hanellore
rated it liked it
Aug 22, 2018
Ruxandra
rated it it was amazing
Dec 19, 2017
Ursu Ioana
rated it really liked it
Apr 11, 2017
Lucian-Paul Torje
rated it it was ok
Jun 28, 2015
Ana Craciun
rated it really liked it
Nov 16, 2017
Cristian Niculita
rated it it was amazing
Jan 04, 2019
Andreea-Simona Pop
rated it really liked it
May 19, 2019
« previous 1 3 4 next »
There are no discussion topics on this book yet. Be the first to start one »

Readers also enjoyed

  • Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani
  • The Decameron, Volume II
  • Essays and Aphorisms
  • O Ano Mil
  • Cântăreața cheală. Lecția. Scaunele. Regele moare
  • Cele mai frumoase povestiri
  • Tears and Saints
  • Făt-frumos din lacrimă
  • Prîslea cel voinic şi merele de aur
  • Oblomov
  • Mioriţa
  • El Decamerón, Vol. 1
  • Kafka Para Sobrecarregados
  • Vizuina: proză postumă
  • The Dwarf
  • Les femmes qui lisent sont de plus en plus dangereuses
  • Dangerous Women: The Perils of Muses and Femmes Fatales
  • Homo Ludens: A Study of the Play Element in Culture
See similar books…
Alexandru (Alecu) Paleologu a fost un scriitor, eseist, critic literar, diplomat și om politic român.
Este tatăl lui Theodor Paleologu.

Related Articles

  Listen up, because our colleagues here at Goodreads have some excellent audiobook recommendations for you! Of course, the books they've...
44 likes · 25 comments
“De la complicat la simplu. Lenea gândirii şi pornirile autoritare sunt totdeauna gata să recuze spiritul de analiză. „Nu mai tăiaţi firul în patru”, „lucrurile sunt mult mai simple” etc. Dar în primă instanţă nimic nu e simplu. Drumul cunoaşterii e de la complicat la simplu, adică de la impur către pur. Analiza este, cum bine se ştie, căutarea elementelor celor mai simple, reducerea lucrurilor la principiile lor. Simplul e ceea ce se obţine la urmă, e rezultatul experienţei şi meditaţiei târzii. Uneori bunul-simţ, această rară însuşire, îl discerne de la început, cum fac din uşă acei rari medici cu diagnostic infailibil. Dar nici achiziţiile bunului-simţ, nici diagnosticul sigur nu sunt inspiraţii divinatorii venite cine ştie cum; chiar instantanee, ele nu sunt imediate; traversează complicatul discriminându-1 până la simplu,
comprimând etapele într-o intuiţie fulgerătoare dar mediată, ă la Sherlock Holmes. Simplitatea elementară a marilor adevăruri, evidenţele esenţiale, se găsesc dincolo de toată complicaţia efectivă a realităţii; ele nu se pot afla fără atenţie la toate amănuntele acesteia. Solidele „adevăruri prime” sunt în fond ultime. Superficialitatea brutală, simplificând sumar şi grosolan complicatul, ignoră de fapt simplul, îl face inaccesibil; în acest fel se întăresc neştiinţa şi nedreptatea.”
1 likes
“Am ajuns cu vremea la încredinţarea că incultura sau cultura nu sunt în raport cu numărul de cărţi citite şi că acestea nu modifică în esenţă vocaţia înnăscută a cuiva pentru cultură sau incultură. Căci există şi vocaţia inculturii. Cunosc oameni care au citit efectiv biblioteci întregi, au dulapuri cu fişe şi ştiu tot ce se poate şti, dar sunt funciarmente şi fără speranţă nişte inculţi. Asta se vede din felul cum se exprimă şi cum abordează anumite situaţii sau probleme. Alţii care n-au citit toată viaţa decât să zicem o sută de cărţi fundamentale (dar sunt atâtea?) au darul culturii, spiritul lor are apetenţa înţelegerii şi cunoaşterii şi se mişcă cu libertate şi siguranţă în lumea ideilor, esenţelor şi formelor.
Fireşte că această apetenţă a spiritului comportă de obicei o irezistibilă şi devorantă sete de lectură: „O sută de mii de cărţi, un milion de cărţi!” cum exclama Papini în acel Uomo finito pe care văd cu melancolie că generaţiile noi ma îl mai pomenesc: să fi fost şi asta una din cărţile a căror tărie se istoveşte după o generaţie? N-am mai recitit-o de aproape douăzeci de ani şi faptul acesta poate că e un indiciu. De ce am recitit de nu ştiu câte ori Don Quijote, Război şi pace, Comedia umană, de pildă, iar pe asta şi atâtea altele nu? Nu e cazul să facem liste, dar recitirile sunt un criteriu de prim-ordin pentru definirea structurii intelectuale a cuiva. Recitirea merge însă destul de greu împreună cu lectura nenumăratelor noutăţi importante care proliferează ca scaunele lui lonescu. În vremea care a început să se îndepărteze, când nu primeam nici cărţi noi, nici reviste, puteam liniştit şi fără jenă să mă îndeletnicesc „a longueur d'année” cu Platon, cu Goethe, cu Shakespeare, dar acum, trebuind mereu să recunosc că nu l-am citit nici pe Updike, nici pe Bellow, nici pe Claude Simon, nici pe cutare sau cutare (cum vedeţi nu sunt în stare măcar să enumăr mai mulţi) încep să am, cum se zice, „complexe”.
Mint. Nu le am. Există o formulă barbară: „a fi cu lectura la zi”. La zi! Ce enormă incultură exprimă asemenea vorbă! Sunt de acord că, mai ales în ştiinţă, nu se poate fără informaţie promptă şi – utopic!- completă. [...] Descartes în a doua parte a vieţii, când şi-a clădit opera, nu mai citea aproape nimic. Faulkner (care afecta de altfel cu cochetărie o falsă ignoranţă) mărturisea că propria lui operă nu i-a îngăduit ani de zile să se ţină la curent cu literatura mai nouă. Cine are ceva de spus, cine are, să zic aşa, o „graviditate” spirituală, şi simte crescând în el rodul gândirii şi imaginaţiei proprii, e din ce în ce mai puţin disponibil şi capătă o aparentă incuriozitate pentru alte lucruri.
Lectura ca deliciu şi totodată ca mijloc de orientare a spiritului, ca situare pe o axă a existenţei, îşi poate împlini integral funcţia doar cu câteva cărţi inepuizabile. Timeo hominem unium libri: înainte de a avertiza contra mărginiţilor la litera unei singure cărţi, această frază a sfântului Toma de Aquino, declară redutabilă puterea celui care i-a asimilat temeinic spiritul.
Dar lectura ca „filatelie” şi ca mijloc de a epata pe ignoranţi e un semn de vacuitate mentală. Vorba lui Montaigne: Surtout, c'est a mon gré bien faire le sot que de faire l'entendu entre ceux”
0 likes
More quotes…