Două mături stau de vorbă: scene românești

by Radu Paraschivescu

„Pasiunea pentru superlative rămâne nestinsă în România de-a lungul timpului. Casa de avocatură spirituală a excepționalismului carpatin nu doarme și insistă să susțină, în acest avânt insomniac, că trăim într-un spațiu unde cel mai bun lucru pe care-l putem face e să ne admirăm singuri măreția. România nu e singura țară care se pretinde mare pentru a uita că e mică. Dar e cea care ne interesează, fiindcă în ea trăim. Or, a inventa formule superlative când ești corigent la atâtea criterii elementare trădează un fel de-a fugi din realitate care va trebui introdus rapid în calendarul sporturilor olimpice.
O țară lipsită de autostrăzi și spitale se leagănă în iluzia excepționalismului și a fratelui său de cruce, celmaicelismul. O țară plină de analfabeți funcțional se chinuie să-și ilustreze detenta fabricând produse care ies din conturul normalității. O țară cu școli în care plouă și în care veceul e în fundul curții se păcălește singură prin îndelungi artificii cosmetice. O țară unde lumea nu mai citește adulmecă lacom Cartea – e adevărat, a Recordurilor. O țară plină de gropi și de boli cochetează cu vârful clasamentului. O țară cu mortalitatea infantilă cea mai mare din Europa exaltă traiul bun și se visează deasupra celorlalte.“ (RADU PARASCHIVESCU)

Genres: Nonfiction, Romanian Literature, Short Stories

248 pages, Paperback

First published April 1, 2018

About the author

Radu Paraschivescu was born in 1960 in Bucharest, and grew up in Lugoj (Timiş), where he suffered a severe regime on home made chocolate, sugar candy and Doboş cake; he was accustomed to the idea that life is sweet and must be greedily crunched.

He is a translator and co-author of two reference works in the sports literature (Larousse Encyclopedia of footbal and Athens Olympic Games in Athens: 1896-2004). He translated nearly sixty books of English, American, Canadian and French authors.

He published two novels (Efemeriada şi Balul fantomelor), a volume of stories about Bucharest (Bazar bizar) and one essay about dishonesty in sports (Fanionul roșu - 2005), for which he received the "Ioan Chirilă" National Award for best sports book of the year.

He also wrote:
Mi-e rău la cap, mă doare mintea - 2007
Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti - 2006
Ghidul nesimţitului - 2006
Dintre sute de clişee - 2009

Reviews

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

Dacă stai și te uiți la televiziunile românești, descoperi tot felul de specimene și de derapaje, încât îți vine să-ți iei câmpii. Unii chiar au făcut-o, iar majoritatea dintre noi a renunțat la pseudo-televiziunile de divertisment, virând spre televiziuni mai prietenoase și inteligente sau spre cărți, teatru, radio.
Radu Paraschivescu a privit cu atenție derapajele, dovedind o răbdare exemplară, scriind apoi o serie de texte pentru digi24.ro, în care ne descrie felul în care vedetele de mucava sau politicienii spun și fac tot felul de bazaconii, dincolo de bunul simț, de o gramatică elementară sau de o minimă decență.
Texte scurte și incisive, din care sper să înțeleagă mulți foarte multe. Până urmă însă, fiecare cu canapeaua lui, nu?

[Renert Dusout · Rating 4 out of 5]

Cea mai mare problemă a acestui volum e că poate fi interpretat drept o carte despre nimic. O dată pentru că reprezintă în fapt o sumă de articole „de blog” adunate între două coperți (unele mai bune decât altele). Mai apoi pentru că se încăpățânează mai des decât e cazul să își îndrepte atenția către nulități „mioritice” transformate în vedete (desigur, nu din vina sau cu concursul autorului, să ne înțelegem). Cu toate astea, am identificat două motive suficient de solide pentru a recomanda ”Două mături...”: 1. Calitatea scriiturii lui Radu Paraschivescu (care e mai caustic aici decât îl cunoașteam poate din alte volume, dar care rămâne des o încântare pe parcursul celor aproape 250 de pagini). 2. Faptul că, paradoxal, putem discuta despre un volum care „bate internetul”. Da, ”whats on the internet will forever stay there”, dar în timp ce citeam această carte am găsit fără să-mi propun rezolvarea unei probleme pe care o aveam de o vreme bună: cum reușim să ieșim din bula noastră și cum putem mai apoi să-i facem și pe alții să iasă din a lor? Poate că acest volum e parte din soluție: știu o mulțime de oameni care ori nu au acces la internet ori se consideră „trecuți”, refuzând astfel să-l mai folosească, mai ales pentru a se informa. Oameni care își extrag sursele de informare fix din emisiunile cu care dă aici autorul de pământ, argumentat de fiecare dată, cu bun simț. Așa că, chiar și dacă n-are să-ți placă această carte, ea se va putea dovedi drept un cadou mai mult decât inspirat, ulterior. Unei rude. Eu unul abia aștept să i-o dăruiesc bunicii. Și nu numai.

PS: Dintre toate titlurile articolelor, se găseau minim 5 mult mai inspirate decât cel ales (probabil de editură, din motive pe care nu pot neaparat mima că le înțeleg).

[Sorin Hadârcă · Rating 4 out of 5]

Cu riscul asumat al datării unor texte racordate la chestiunea zilei, Radu Paraschivescu realizează un portret de epocă. E un chilipir și o dezamăgire (dar tot mai pe chilipir). Chilipir fiindcă, în calitate de potențial cetățean român, completez niște lacune prind actualitatea românească. Dezamăgire fiindcă mă încearcă senzația că e vorba de aceeași Marie într-o pălărie mai fandosită (dar nu e - veniți la Chișinău și convingeți-vă că absurdul nostru îl întrece pe al vostru).

[Cornel Diaconu · Rating 4 out of 5]

Culegere de "perle" comise de personaje publice in perioada cand a scris acele tablete pe digi24.ro .

Si mie mi se pare titlul volumului putin neinspirat, chiar daca este titlul unuia din textele incluse; mi s-ar fi parut mai potrivit fie "Magna cum fraude", sau poate "Tonomate cu vesti bune" (desi volumul numai de "vesti bune" nu este umplut). Chiar si "Pretutindenarii" mi se pare ca ar fi fost mai potrivit.

Nu prea am sesizat, insa, motivatia descrierii de pe coperta 4 ("pasiunea pentru superlative ramane nestinsa in Romania de-a lungul timpului. [...] O tara lipsita de autostrazi si spitale se leagana in iluzia exceptionalismului si a frelui sau de cruce, celmaicelismul.")

Cu toate astea, as vrea sa reproduc un citat de la sfarsitul pag.115, parte din tableta "Doua carlige":
Pe vremea bancurilor din comunismul dacic, cand Bucurestiul era Trepidava, Aradul era Inundava si Bacaul era Cotcodava (secretara de partid era Alexandrina Gaunisa), orasul Scornicesti se numea, cum altfel?, Ceamaidava."

[Horia Bura · Rating 3 out of 5]

Un registru al aberațiilor românești văzute la TV, din a doua jumătate a deceniului 2 al actualului secol. Un astfel de volum va da, peste ani, și el o măsură a lumii românești dintr-o perioadă de gravă deterioarare a gustului public pentru „entertainment”-ul televizat prezentat ca spectaculos, șocant, nemaivăzut, dar, în fapt, banal(izat), josnic și, pe alocuri, elucubrant.

[Răzvan Ionescu · Rating 4 out of 5]

O colecție de articole scrise pentru digi24.ro
Stilul binecunoscut raduparaschivesc: ironic, acid, hotărât să tragă o legătură de la erori de exprimare la erori de gândire la România eronată din vremurile în care trăim. Cald, îngrijit, te așează în poveste, știe să te facă comod pentru pastila care va urma.
Ce îmi place: preocuparea pentru derapaje dincolo de gramatică. Emisiuni TV. Politicieni. Cum ne raportăm la celebrități (cât îi iertăm din ieșirile lui Hagi doar pentru că a scris cândva poezie cu piciorul stâng?). Și cele câteva articole despre Ion Iliescu, revoluție și mineriade, detalii pe care noi, cei mai tineri, tindem să le uităm.
Ce nu îmi place: n-o să devin niciodată unul din oamenii ăia cu "nu contează cum o spui, cât timp se înțelege", dar unele lucruri sunt mai discutabile decât altele. De câteva ori ni se spune că "mulți cred că ceea ce va urma e pedant, dar...". Dar qui s'excuse s'accuse. De exemplu, ni se explică pe vreo zece pagini de ce nu e bine să te tutuiești cu oricine și cum asta omoară politețea (a se extrapola și alte lucruri omorâte, până la însăși natura societății, după gust). Ca un corporatist tutuiror am trăit în lumea aia mulți ani. De câțiva ani, mai și trăiesc înconjurat de o limbă în care tutuiala a dispărut prin anii '70. E OK. Trăim în continuare. The kids will be alright.

[Diana Szaiak · Rating 5 out of 5]

În Argumentul care precedează textele descoperim că acestea sunt o selecție dintre cele apărute pe site-ul www.Digi24.ro în urma unei colaborări. De asemenea, aflăm că au fost scrise în ideea de a fi “punctul de plecare pentru o discuție despre metehne, mentalități, proaste deprinderi și derapaje”.
Cele de mai sus mi se par a rezuma perfect opera domnului Paraschivescu în general. Cu o cultură vastă, un bun simț și o răbdare cum rar mai întâlnești în societatea actuală și o ironie isteață dacă pot spune așa, dânsul ne educă. Sau măcar încearcă. Continuele abateri de la normalitatea sănătoasă stau dovadă că nu ne învățăm întotdeauna lecțiile, deși sunt atât de accesibile și oferite cu generozitate.
N-am să discut anume despre nici unul dintre texte, n-aveți decât să le căutați și să le citiți. Mai spun doar că putem trage o mulțime de învățăminte din ele, mai ales despre pupincurism și moralitate, bună creștere și educație, comportament civilizat, limbaj elevat și câte și mai câte.
Dar ce mi se pare mie cel mai evident în scrierile domnului Radu Paraschivescu este omniprezenta învățătură despre maniere. Ne dovedește rând după rând că vulgaritatea și grosolănia care par să ne caracterizeze nu sunt necesare și cu atât mai puțin acceptabile. Deci citiți, căscați ochii și urechile și bucurați-vă de un autor pur și simplu genial!

[Prundeanu Ciprian · Rating 2 out of 5]

Principalul reproș care i se poate aduce lui Radu Paraschivescu este că nu este Andrei Pleșu. Pe un gen de carte similar cu cele pe care le scoate si Andrei Plesu, eseu-opinie-critica moravuri, textele lui Radu Paraschivescu sunt doar corecte. Are dreptate in ceea ce spune, scrie cu stil, dar, in ciuda naturii umoristice a textelor, smulge cate un zambet la 50 de pagini.

[Anca Livia Radu · Rating 3 out of 5]

I received this book and I started reading it without actually knowing what is all about. Those 3 stars represent an average between the story, the idea of the book and the way the book was actually written. I don’t understand why somebody would write a book about Romanian television or any television at all. I perfectly agree that the level of the current TV shows is so low that you could easily fill-in a stand-up comedy show with them. I also agree that a normal person with enough self-respect would not spend too much time on TV.. but that doesn’t mean somebody should write a book about that. Especially if that ‘somebody’ is Radu Paraschivescu.
The reason for which I gave 3 stars and not 1 is because, as expected, Radu Paraschivescu has an amazing writing style: ironic, realistic, well composed, etc. I also appreciated that the book reveals many hidden aspects of our history.

[Laura Marinescu · Rating 4 out of 5]

Textele scrise de Radu Paraschivescu sunt dovada efemerității știrilor: într-o zi sunt pe buzele tuturor, iar în mai puțin de 24 de ore au fost uitate, trecându-se rapid la următoarele.
Ciclul de viață al unei întâmplări este din ce în ce mai scurt, scopul fiind de continuă atragere și ținere a celor bolnavi de televizionită (termen descoperit în cartea de față) într-o pânză de păianjen.
Șablonul știrilor din media românească rămâne neschimbat: aceleași scandaluri și gafe de 30 de ani, numai actorii sunt alții.

[Maria · Rating 5 out of 5]

O lectura care te tine in priza si te surprinde cu bogatia vocabularului si cu ironia fina. Super Like.
Singurul minus al cartii e ca nu cuprinde "evocari" ale "intamplarilor" mai noi. (dar minusul nu se pune, din motive evidente). Ar fi fost delicioase. Dar poate le gasesc in alta carte...Placerea descifrarii tuturor subtilitatilor ma face sa caut tot ce a mai scris. :D

[Ionut Trufin · Rating 4 out of 5]

O serie de articole scurte despre o serie de personaje ce apar pe la diverse televiziuni si colectia de ineptii aferente acestor aparitii. Cred ca rolul cartii ar trebui sa fie de a educa prin exemple negative. Sansele ca publicul televiziunilor respective sa citeasca aceasta carte sunt insa minime.

[Cristina · Rating 4 out of 5]

Oare Realitatea aceasta va deveni permanenta? Avem vreo sansa sa iesim din ea ?
Oameni in afara sistemului au fost mereu, in fiecare perioada a istoriei noastre. Rand pe rand, toti au trecut pe celalalt taram. Dar Statul acesta Paralel cu tot ce inseamna just, tot aici e .

[Luiza Oroian · Rating 2 out of 5]

Nu am putut sa o termin. Am frunzarit fiecare poveste. Habar nu am despre ce vorbeste in majoritatea cazurilor. Nu am mai urmarit televiziunile romanesti din 2005. Poate pentru altii are mai mult sens, eu nu am inteles mare lucru.

[Florin Dumitru · Rating 3 out of 5]

Radu Paraschivescu. Îl știți. Același om. Bun simț, erudit, frumos scris.
O antologie umoristica a proștilor din publicitate (am vrut sa scriu prostiilor, dar dacă auto-corectul a propus asta parcă e mai corect).

[Mihai · Rating 5 out of 5]

Povestește cu multă ironie despre realitatea recentă din România (2017).
Se găsesc în carte multe personaj publice cunoscute, care "dau cu oiștea exprimării în gardul gramaticii" și care iau sau au luat decizii pentru țară.
O lectură plăcută, despre multe subiecte deloc plăcute.

[Elena-carmen Mocanu · Rating 5 out of 5]

Un om inteligent a scris o carte pe.masura...mi-a placut!
Nu e prima si nici ultima carte citita de acest "iscusit vrajitor al cuvintelor".

[Roland Kis · Rating 5 out of 5]

Primul contact cu autorul si momentul in care m-am "indragostit" de felul in care scrie.

[Andrea B. · Rating 3 out of 5]

ironie si satira pură. am râs la unele, dar nefiind urmăritoare de posturi TV de mai bine de un deceniu, nu aveam toate informațiile necesare. şi oricum e o carte gen râzi să nu plângi.

[Andreea Mihut · Rating 3 out of 5]

Nu citisem de mult o carte a unui autor român, iar de Radu Paraschivescu am citit mai de mult Ghidul Nesimțitului, iar Două mături stau de vorbă este in același registru. Cartea nu a fost însă cum mă așteptam - este o culegere de articole publicate în presă în 2017. Unele mi-au plăcut, dar multe fac referire la persoane care mie nu îmi spun nimic. Iar altele sunt politice, deci trebuie să fii pe aceeași lungime de undă ca să le poți savura. Altfel, are același stil acid, ușor ironic, ce mi-a plăcut în ghidul nesimțitului.