What do you think?
Rate this book
Aleea Zorilor
Aleea Zorilor este povestea unui copil care creşte într-un mic oraş monoindustrial de la marginea unei păduri. Oraşul depinde întru totul de o fabrică de armament. Ne aflăm pe timpul Partidului Unic, într-o ţară care nu poate fi alta decît Republica Socialistă România, între blocuri pitice şi chemările de sirenă ale uzinei. Copilul acesta va deveni peste ani ziarist de presă scrisă şi va colinda toată lumea. Într-o zi se va întoarce în singurul loc pe care l-a putut numi vreodată acasă, dar între timp s-a întîmplat viaţa şi s-a năruit totul: Aleea, pădurea, fabrica de armament. Aleea Zorilor este povestea unei deveniri.
„Aleea Zorilor e o carte. O carte care s-a născut dintr-o singură respiraţie, ceva mai îndelungată. O carte chemată să umple timpul dintre două bătăi ale inimii. Aleea Zorilor a fost prima mea adresă. La orice primă adresă găseşti, desigur, un univers magic. Toată viaţa am căutat să nu-l pierd. Am umblat tot pămîntul purtînd Aleea Zorilor în bagajul de inimă. Acolo (care a devenit, în trecerea timpului, atunci) mă întorc întotdeauna cînd vreau să fiu fericit. Aleea Zorilor este povestea inocenţei de dinainte să ni se întîmple viaţa.” (Andrei Crăciun)
„Aleea Zorilor e o carte. O carte care s-a născut dintr-o singură respiraţie, ceva mai îndelungată. O carte chemată să umple timpul dintre două bătăi ale inimii. Aleea Zorilor a fost prima mea adresă. La orice primă adresă găseşti, desigur, un univers magic. Toată viaţa am căutat să nu-l pierd. Am umblat tot pămîntul purtînd Aleea Zorilor în bagajul de inimă. Acolo (care a devenit, în trecerea timpului, atunci) mă întorc întotdeauna cînd vreau să fiu fericit. Aleea Zorilor este povestea inocenţei de dinainte să ni se întîmple viaţa.” (Andrei Crăciun)
120 pages, Paperback
First published April 1, 2017
4 people are currently reading
604 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 37 reviews
January 13, 2020
o singură frază, pentru că fraza aceasta e dreptul meu la o poveste și îl voi folosi până la capăt, până la punct. și ce mai frază!! în urma unei vizite la bibliotecă, am ales cartea asta orbește și absolut superficial, pur și simplu după titlu. cert e că am descoperit o poveste emoționantă și extrem de vie, care m-a purtat înapoi în copilărie (cu toate că m-am născut muult mai târziu decât protagonistul și am trăit cu totul alte vremuri).
aveam tot șase ani, eram purtat pe umerii prietenilor mei, și pot să spun răspicat, în disprețul tuturor teoriilor elaborate de reputați psihologi, că am știut că aceea va fi clipa cea mai fericită din viața mea, urma să cresc și să cunosc fete și să am o familie și să-mi ridic poate o casă și să conduc o mașină pe drumuri publice și să am copii și să-i dau la școală și ei să-mi dăruiască nepoți, totul era încă posibil, dar eu am știut atunci că niciodată nu voi mai fi la fel de fericit, și am vrut să plâng de fericirea aceea, dragilor, dar nu mi-a curs nicio lacrimă și am plâns de bucurie numai și numai la mine în suflet, dar nu era doar de bucurie ce plângeam eu, era și tristețea de a înțelege că așa ceva nu va mai fi posibil, mi se arăta că niciodată nu voi mai fi erou [...]
aveam tot șase ani, eram purtat pe umerii prietenilor mei, și pot să spun răspicat, în disprețul tuturor teoriilor elaborate de reputați psihologi, că am știut că aceea va fi clipa cea mai fericită din viața mea, urma să cresc și să cunosc fete și să am o familie și să-mi ridic poate o casă și să conduc o mașină pe drumuri publice și să am copii și să-i dau la școală și ei să-mi dăruiască nepoți, totul era încă posibil, dar eu am știut atunci că niciodată nu voi mai fi la fel de fericit, și am vrut să plâng de fericirea aceea, dragilor, dar nu mi-a curs nicio lacrimă și am plâns de bucurie numai și numai la mine în suflet, dar nu era doar de bucurie ce plângeam eu, era și tristețea de a înțelege că așa ceva nu va mai fi posibil, mi se arăta că niciodată nu voi mai fi erou [...]
April 22, 2019
Un roman despre copilăria noastră, a celor ce au mâncat portocale luate de părinți ”pe sub mână”, a celor ce au purtat ca accesoriu ”cheia la gât”, a celor ce au legat prietenii în spatele blocului, a celor ce au jucat ”lapte gros”, ”frunza” ”leapșa”, a celor ce și-au imaginat povești despre vecinii care nu le acceptau zgomotele, a celor ce făceau schimb de surprize Turbo și..se credeau Greuceanu. Viața ne-a dovedit că eroii există doar în basme, dar și certitudinea că am primit în dar copilăria pentru a putea suporta mai apoi viața..
Ne-am rugat să ne ”facem mari” fără să fi știut că vom regreta mai târziu, fără să fi știut că vom păși pe străzile copilăriei zâmbind melancolic, retrăind episoade duioase în care trăiau mai toți..Și mai toți credeau că sunt fericiți.
E un roman atipic, ce se cuprinde practic dintr-o frază..în care veți descoperi o grămadă de amintiri în care ne regăsim mulți. Mai ales noi, cei ce-am copilărit înainte de '89...
”Unde ești, copilărie?..”
Ne-am rugat să ne ”facem mari” fără să fi știut că vom regreta mai târziu, fără să fi știut că vom păși pe străzile copilăriei zâmbind melancolic, retrăind episoade duioase în care trăiau mai toți..Și mai toți credeau că sunt fericiți.
E un roman atipic, ce se cuprinde practic dintr-o frază..în care veți descoperi o grămadă de amintiri în care ne regăsim mulți. Mai ales noi, cei ce-am copilărit înainte de '89...
”Unde ești, copilărie?..”
October 31, 2017
Dacă nu știți de unde să o apucați, atunci aflați că Aleea Zorilor e, în plan afectiv, din aceeași familie cu Băiuțeii, Inocenții și În spatele blocului. Familia copilăriei către care te întorci peste ani cu melancolie. Dar stilistic, Aleea Zorilor se înrudește mai degrabă cu Parohia lui Dan Coman (ceea ce e un compliment, dacă se întreabă cineva).
Puneți mîna și citiți.
Puneți mîna și citiți.
September 23, 2022
Dacă vrei să citești ceva rapid, dar inedit, ceva despre copilăria celor născuți în România anilor '80, îți recomand această carte, care e scrisă dintr-o singură frază, ce se întinde puțin peste 100 de pagini, aducând puțin cu stilul de scriere a lui Saramago, dacă sunteți familiari cu dânsul știți la ce mă refer, iar fraza autorului e lungă cât o zi de post, în timp ce fraza mea, deși nu atât de lungă, dar totuși cea mai lungă frază ce-am scris-o, încercând să vă las o mică idee despre cum este scrisă povestea de pe "Aleea Zorilor", unde totul se întâmplă în ritm alert, întâmplările se suprapun și se combină interesant, așadar este vorba despre copilărie, perioada în care totul este posibil, unde se întâmplă lucruri care te formează ca adult, o perioadă cu eroi, reali sau imaginari, povestită din perspectiva adultului care era autorul la 33 de ani, iar pe alocuri deși scrierea poate deveni puțin obositoare, o să citești mai departe, căci vrei să știi cum se termină, deci cum spuneam, este un roman atipic și nostalgic, iar pe mine m-a atras direct din titlu, amintitndu-mi mult de properia mea copilarie, pentru că și eu, la rândul meu, am copilărit fix pe Aleea Zorilor, doar că din alt oraș.
October 16, 2018
E greu să scrii, dar și să citești o carte care are o singură frază, întinsă pe mai mult de 100 de pagini.
Însă m-am înarmat cu două arme: pe de o parte, știam că este o carte despre un orășel din Prahova, acolo unde a copilărit autorul, așa că tema mi-a fost cumva familiară; în al doilea rând, îl știam pe Andrei Crăciun și am citit cartea cu vocea lui de povestitor în cap.
Și așa am aflat povestea copilăriei sale, care este povestea copilăriei tuturor celor care și-au trăit primii 18 ani la oraș, într-un bloc cenușiu, pe o alee oarecare, alături de fabrica orașului, de fericiri (precum Campionatul Mondial din 1994) și drame (moarte, boală), de la primul sărut până la mutarea definitivă.
O carte frumoasă despre copilăria pierdută.
Însă m-am înarmat cu două arme: pe de o parte, știam că este o carte despre un orășel din Prahova, acolo unde a copilărit autorul, așa că tema mi-a fost cumva familiară; în al doilea rând, îl știam pe Andrei Crăciun și am citit cartea cu vocea lui de povestitor în cap.
Și așa am aflat povestea copilăriei sale, care este povestea copilăriei tuturor celor care și-au trăit primii 18 ani la oraș, într-un bloc cenușiu, pe o alee oarecare, alături de fabrica orașului, de fericiri (precum Campionatul Mondial din 1994) și drame (moarte, boală), de la primul sărut până la mutarea definitivă.
O carte frumoasă despre copilăria pierdută.
Read
May 21, 2019Mi-a placut tare mult, intr-atat de mult, incat o sa vreau ca anul acesta sa ajung in Plopeni, Prahova, pentru a descoperi si eu uzina, singurul bulevard, Aleea, padurea de langa. Cartea se parcurge usor, dar am putut intelege idei faine, ascunse in spatele randurilor si o sa vreau sa mai citesc si alte carti de-ale lui Andrei.
February 9, 2018
4* 1/2
Doamne, ce mi-a plăcut băiatul ăsta! (Pardon, autorul e mai mic decît mine, deci da. Și consider că sîntem cam din aceeași generație, că doar nu o să-mi dau acum cu stîngu-n dreptu!)
Dacă ați citit iocan 2, poate vă amintiți de povestirea Aleea, tot de mîna lui Andrei Crăciun. Aleea Zorilor e Aleea într-o versiune mai amplă. Nu m-a deranjat deloc aspectul ăsta, ba chiar aflasem că există o carte cu numele ăsta cînd am citit povestirea, care mi-a plăcut mult, da mult, și mi-am dorit să citesc și cartea și să fie cam în aceeași idee. Și a fost!
Sper să îmi amintesc să o recitesc peste ceva timp. Cine e autorul care scrie fraze nemaipomenit de lungi pe alocuri? Saramago? Garcia Marquez? Ei să fie sănătoși, că Andrei Crăciun nu scrie fraze. :D
Dacă ați mestecat gumă cu surprize în copilărie, citiți cartea! :)
PS Este din cînd în cînd vag vulgar, dar foarte natural. M-am gîndit la aspectul ăsta pentru că povestea (??!) curge așa de frumos, că ar merge citită unui minor, dacă se cenzurează unele aspecte. Mă rog, așa am văzut eu lucrurile. Să vină părinții de minori să zică da sau ba. :)
Doamne, ce mi-a plăcut băiatul ăsta! (Pardon, autorul e mai mic decît mine, deci da. Și consider că sîntem cam din aceeași generație, că doar nu o să-mi dau acum cu stîngu-n dreptu!)
Dacă ați citit iocan 2, poate vă amintiți de povestirea Aleea, tot de mîna lui Andrei Crăciun. Aleea Zorilor e Aleea într-o versiune mai amplă. Nu m-a deranjat deloc aspectul ăsta, ba chiar aflasem că există o carte cu numele ăsta cînd am citit povestirea, care mi-a plăcut mult, da mult, și mi-am dorit să citesc și cartea și să fie cam în aceeași idee. Și a fost!
Sper să îmi amintesc să o recitesc peste ceva timp. Cine e autorul care scrie fraze nemaipomenit de lungi pe alocuri? Saramago? Garcia Marquez? Ei să fie sănătoși, că Andrei Crăciun nu scrie fraze. :D
Dacă ați mestecat gumă cu surprize în copilărie, citiți cartea! :)
PS Este din cînd în cînd vag vulgar, dar foarte natural. M-am gîndit la aspectul ăsta pentru că povestea (??!) curge așa de frumos, că ar merge citită unui minor, dacă se cenzurează unele aspecte. Mă rog, așa am văzut eu lucrurile. Să vină părinții de minori să zică da sau ba. :)
October 5, 2019
„Aleea Zorilor” e un mare roman, unul cum nu citești des, un roman în care te afunzi cu totul, un roman care te face să înțelegi și pe care l-ai citi dintr-o suflare dacă ai putea, doar că nu poți și tocmai asta-i șmecheria pentru că, deși e scris dintr-o respirație mai lungă, așa cum spune chiar autorul, tu nu-l vei putea citi așa, deși îți vei dori să o fi făcut, doar ție nu-ți place să lași frazele neterminate.
May 12, 2020
cartea asta a fost o surpriză atât de plăcută. cu siguranţă nu-i o capodoperă, dar modul în care te face să te raportezi la propria copilărie şi la toate schimbările care au survenit de atunci până la vârsta maturităţii îi dă un oarecare farmec. şi cred că-i una dintre cărţile alea pe care îţi doreşti să le mai citeşti când şi când. şi, de asemenea, cred că o priveşti diferit în funcţie de vârsta la care o citeşti - peste 10 ani probabil că mă va cufunda şi mai mult în nostalgia aia a copilăriei şi a inocenţei pierdute.
las aici un pasaj:
şi niciodată nu m-am vindecat de această durere, şi niciodată nu mă voi vindeca de această durere, s-a întâmplat desigur iarna, căci toate catastrofele au loc iarna, deşi în realitate anotimpurile sunt altele, să ştiţi că e totuşi iarnă în lume ori de câte ori se întâmplă o catastrofă, e iarna, o nesfârşită iarnă [...]
las aici un pasaj:
şi niciodată nu m-am vindecat de această durere, şi niciodată nu mă voi vindeca de această durere, s-a întâmplat desigur iarna, căci toate catastrofele au loc iarna, deşi în realitate anotimpurile sunt altele, să ştiţi că e totuşi iarnă în lume ori de câte ori se întâmplă o catastrofă, e iarna, o nesfârşită iarnă [...]
September 25, 2018
Atat de scurta, incat ma gandesc unde a incaput in ea atata viata ?
July 31, 2019
Începi să citești cartea și uiți să te oprești. Pentru că nu îți ajunge respirație și semne de punctuație 😀
Dar, dincolo de asta mi-a plăcut iureșul evenimentelor. La un moment dat, multe lucruri în viața așa și se întîmplă. Pe repede înainte. Parcă mai ieri au fost. Cumva ți se crează impresia că nu ai trăit tu această viață. Mai ales când revii pe Alee și nimic nu mai arată ca altădată. Nostalgie, amintiri, dezamăgiri și oameni care te-au format într-un anumit fel. Trebuie să mai citesc și alte cărți de ale lui.
Dar, dincolo de asta mi-a plăcut iureșul evenimentelor. La un moment dat, multe lucruri în viața așa și se întîmplă. Pe repede înainte. Parcă mai ieri au fost. Cumva ți se crează impresia că nu ai trăit tu această viață. Mai ales când revii pe Alee și nimic nu mai arată ca altădată. Nostalgie, amintiri, dezamăgiri și oameni care te-au format într-un anumit fel. Trebuie să mai citesc și alte cărți de ale lui.
December 25, 2021
“Fiecare om are dreptul, iar dreptul acesta este unul divin, și nici nu poate fi altfel, la o ultimă frază, nu e obligatoriu ca fraza aceasta să fie lungă, nici să semene unui bilet de adio, dar contează ca ea să fie adevărată, atât adevăr cât să încapă, totuși, într-o frază, fie ea și ultima, […] iar fraza aceasta e dreptul meu la o poveste, și îl voi folosi până la capăt, până la punct,”
June 14, 2020
"... nu există cale pentru bagajul nostru de inimă".
July 19, 2020
Pentru mine, cartea asta a redefinit copilăria într-o scriitură magnifică.
" [...] orașul nostru devenea curtea interioară să unui penitenciar, uzina mecanică se destrăma, erau încă războaie în lume, dar in războaiele acestea nu mai era loc armele din pădure, noi creșteau și descopeream cât de mică este Aleea noastră, era ca și cum am fi trăit cu un văl pe ochi, iar acum vălul era înlăturat, nu ne plăcea ce începeam să vedem, și poate că de-asta fugeau oamenii lui Cobain, de toată această realitate mică, de această provincie, de această insulă, de această pădure, de această uzină care continua să ne dicteze viețile, chiar și acum în cădere [...]"
" [...] orașul nostru devenea curtea interioară să unui penitenciar, uzina mecanică se destrăma, erau încă războaie în lume, dar in războaiele acestea nu mai era loc armele din pădure, noi creșteau și descopeream cât de mică este Aleea noastră, era ca și cum am fi trăit cu un văl pe ochi, iar acum vălul era înlăturat, nu ne plăcea ce începeam să vedem, și poate că de-asta fugeau oamenii lui Cobain, de toată această realitate mică, de această provincie, de această insulă, de această pădure, de această uzină care continua să ne dicteze viețile, chiar și acum în cădere [...]"
April 24, 2021
"..dar eu am știut atunci că niciodată nu voi mai fi la fel de fericit, și am vrut să plâng de fericirea aceea, dragilor, dar nu mi-a curs nici o lacrimă și am plâns de bucurie numai și numai la mine în suflet, dar nu era doar bucurie ce plângeam eu, era și tristețea de a înțelege că așa ceva nu va mai fi posibil, trăiam bucuria si tristețea irepetabilului, mi se arăta că niciodată nu voi mai fi erou..."
July 19, 2020
O carte ce se doreşte a fi citită dintr-o singură suflare, atât prin punctuație, prin ritm, cât şi prin dimensiune. Fraza care compune ,,Aleea Zorilor" creează impresia unui poetic continuu, conturând mini-autobiografia tânărului puternic ataşat de adresa ce include, prin definiție proprie, magia unei copilării trăite în perioada ceauşistă.
January 23, 2022
nostalgie
December 30, 2020
ce exemplu spectaculos de proză românească de calitate! un experiment literar foarte reușit care m-a împins în universul visceral al copilăriilor noastre. trebuie să recunosc, nu aveam așteptări mari, însă am fost dat pe spate de această descoperire... stilul poate deveni obositor pe alocuri, însă e echilibrat de toate puseurile cvasi-filosofice, intime și cinematografice care sunt redate cu repeziciune. ce să zic, tânjesc după copilărie cum probabil unii dintre noi tânjesc după Cupa Mondiala din '90 sau din '94. iar ce a scris domnul Crăciun aici este un tribut adus nostalgiei pe care o purtăm în noi pentru totdeauna.
January 4, 2020
Aleea Zorilor de Andrei Crăciun este cartea care îmi place cel mai mult din tot ce a scris acest musiu (cred că i-am citit 4 cărți, dacă nu îmi dă cu virgulă memoria de blogger bătrân și pe alocuri simpatic…).
De ce îmi place această carte? Păi, vă zice băiatu în acest nou episod din #RaftulLuiChinezu https://cristianchinabirta.ro/2019/01...
Iar pentru toate recenziile cărților pe care le-am citit, vezi secțiunea specială de pe blog https://cristianchinabirta.ro/tag/carti/
De ce îmi place această carte? Păi, vă zice băiatu în acest nou episod din #RaftulLuiChinezu https://cristianchinabirta.ro/2019/01...
Iar pentru toate recenziile cărților pe care le-am citit, vezi secțiunea specială de pe blog https://cristianchinabirta.ro/tag/carti/
September 23, 2019
Mi-a plăcut ideea de a avea doar o singură frază ca o ultimă confesiune
December 31, 2022
4.5⭐
Foarte, foarte frumoasă poveste, o recomand ❤️
Foarte, foarte frumoasă poveste, o recomand ❤️
August 19, 2020
Când dau de asemenea bijuterii literare, sunt şi mai mândră de originile mele. O carte scurtă, dar de efect! Recomand, recomand, recomand!!
October 2, 2019
Dragilor, m-am decis să mai citesc și contemporani că tot se ascund ei pe rafturile din Cărturești și am dat de însuși Saramago, varianta dintr-o frază, cu virgulă după semnul întrebării, știți ce spun?, chiar știți?, și se repetă foarte mult acest Saramago, dar pe alocuri este și haios, însă dragilor, nu sunt foarte sigur cine povestește de fapt, un ziarist la 33 de ani sau un copil care nu știe foarte multe, de obicei la trecut dar se mai întâmplă și la prezent, că de ce nu, în orice caz mi-am regăsit o parte considerabilă din copilărie printre aceste rânduri, care rânduri ar fi fost mai bine să rămână versuri albe, iar unul dintre ele sacrificat în acel cartier din Amsterdam.
October 5, 2020
Mi-a plăcut aura de inocență a cărții și cum am descoperit o bucată din trecutul meu, fără să fi trăit atunci. Portocalele nu au lipsit niciodată de la sărbătorile de iarnă din casa mea, dar parcă nu există portocale mai aromate decât cele la care tânjeau oamenii de pe Alee, prinse cumva între mit și prea concret.
December 12, 2021
Pentru cei care s-au născut pe la sfârșitul anilor '80 cartea asta e o întoarcere la copilărie, la explorare, puritate și o încredere că orice este posibil. Aleea Zorilor poate să fie spatele blocului, grădina bunicilor sau orice alt loc în care ne-am format ca oameni. Am râs și am suferit alături de personajul principal și am apreciat alegerea autorului de a scrie totul într-o singură frază care se poate citi pe nerăsuflate (cartea e atât de scurtă încât merită să fie citită într-o singură repriză). Ritmul alert al întâmplărilor și îmbinarea fără cusur a unor evenimente disparate a mers perfect cu sentimentul că perioada copilăriei trece prea repede, că e populată de scurte momente esențiale pentru formarea viitorului adult, pe care nu le putem retrăi decât fugitiv și niciodată la aceeași intensitate. Cu toate acestea, pentru mine nu a fost un roman memorabil pe care să-mi doresc să îl recitesc, motiv pentru care i-am dat doar 3 steluțe.
December 17, 2022
O carte savuroasă, de la primul până la ultimul cuvânt din întreaga frază. 😅 Mi-aș fi dorit ca în unele pasaje să nu arunce cititorii ca o minge de ping-pong dintr-o epocă în alta și de la o amintire la alta, apoi înapoi în trecut, chiar dacă volumul a fost scris sub impulsul fluxului de amintiri.
"[...] adevărul, capricios cum deja prea bine îl știm, este că nostalgia e împotriva adevărului, ea obișnuiește să șlefuiască adevărul, în trecut e întotdeauna mai bine [...]" (p. 9)
"[...] noi creșteam și descopeream cât de mică este Aleea nostră, era ca și cum am fi trăit cu un văl pe ochi, iar acum vălul era înlăturat, ne ne plăcea ce începeam să vedem [...]" (p. 97)
"[...] adevărul, capricios cum deja prea bine îl știm, este că nostalgia e împotriva adevărului, ea obișnuiește să șlefuiască adevărul, în trecut e întotdeauna mai bine [...]" (p. 9)
"[...] noi creșteam și descopeream cât de mică este Aleea nostră, era ca și cum am fi trăit cu un văl pe ochi, iar acum vălul era înlăturat, ne ne plăcea ce începeam să vedem [...]" (p. 97)
November 11, 2020
Poemul acesta cuprinde esenta copilariei: senzatia de infinit, existenta in afara timpului, prima adresa pe care o ducem pentru toata viata cu noi in suflet si mai presus de toate cei mai buni prieteni din intreaga lume care raman pentru totdeauna copii in mintea noastra, chiar si atunci cand ei si noi insine devenim adulti. Autorul spune despre aceasta ca este o carte nascuta dintr-o singura respiratie, eu completez spunand ca asa se si citeste...
July 30, 2021
Interesant e faptul ca aceasta carte contine doar o fraza intinsa pe mai mult de 100 de pagini.
Ce mi-a placut
- amintirile par a oricarei persoane ce a trait in acea perioada intr-un oras mic de provincie
- unele trece de la o idee la alta par un pic fortate
Ce nu mi-a placut
- nu prea are actiune, e ca un monolog
Ce mi-a placut
- amintirile par a oricarei persoane ce a trait in acea perioada intr-un oras mic de provincie
- unele trece de la o idee la alta par un pic fortate
Ce nu mi-a placut
- nu prea are actiune, e ca un monolog
April 18, 2021
Democrația românească ft tânără, anii 90
Nostalgie a copilăriei, Inocența pe care am pierdut o, Amintiri declanșate în mintea autorului
=idei film
Mama lui profa - aspect
Voci toti, La final liniște, Împușcatura
Nostalgie a copilăriei, Inocența pe care am pierdut o, Amintiri declanșate în mintea autorului
=idei film
Mama lui profa - aspect
Voci toti, La final liniște, Împușcatura
Displaying 1 - 30 of 37 reviews