Vintilă Corbul s-a născut la 26 mai 1916 în București și provine dintr-o familie foarte bogată. Sofia, mama acestuia, deținea acțiuni la diverse bănci și studiouri de film americane, motiv pentru care vizitele în Statele Unite ale Americii erau experiențe curente. Constantin Popescu Corbul, tatăl adoptiv al autorului, provine dintr-o mică, dar înstărită familie boierească; deținea multe proprietăți în București și în țară, podgorie la Drăgășani și chiar un grajd cu cai de curse. Lui Vintilă Corbul i s-a sugerat de către părinți că tatăl său vitreg este de fapt tatăl natural. C.P. Corbul s-a căsătorit cu Sofia, mama lui Vintilă, după divorțul acesteia de Mihail Economu, și i-a adoptat imediat copilul. Astfel se explică numele complet al autorului: Vintilă Dumitru Economu Popescu Corbul. Deși visa să devină ambasador, la îndemnul părinților, Vintilă Corbul urmează cursurile Facultății de Drept și devine magistrat. În paralel, pentru a-și alimenta propria pasiune, urmează Facultatea de Litere și Filozofie - secția Istorie. La doar 23 de ani, imediat după absolvirea facultății, Vintilă Corbul se angajează judecător. Fiind un "răzvrătit", se căsătorește cu Ana Stoenescu, fata unui simplu muncitor. Vintilă Corbul a fost, în al II-lea Război Mondial, locotenent de artilerie antiaeriană și, ulterior, pilotul comandantului forțelor aeriene române. După război, toate proprietățile familiei sunt confiscate. Vintilă Corbul și familia sa sunt evacuați și forțați să locuiască în bucătăria unui imobil șubrezit, într-una din cele patru camere locuite de patru familii. Diplomele sale nu mai sunt „valabile”; este exclus din magistratură din cauza originii sale burgheze și a arestării tatălui său de către comuniști. Ocupă un post de bibliotecar, la o bibliotecă de cartier, dar este dat afară din aceleași motive, după numai 6 luni. Vintilă Corbul, licențiat în istorie și magistrat, ajunge muncitor necalificat și, ulterior, inginer la ICAB (Întreprinderea Canal și Apă București), unde lucrează aproape 15 ani. La scurt, timp Ana Stoenescu divorțează și fuge cu un evreu bogat, în Los Angeles. Câțiva ani mai târziu se căsătorește cu Ioana Sân-Giorgiu, fiica scriitorului legionar Ion Sân-Giorgiu, ce fusese judecat și condamnat la moarte de regimul comunist. Ioana Sân-Giorgiu a fost dată afară de la Conservatorul de Arte Dramatice și se vede obligată să se angajeze muncitoare necalificată într-o fabrică de cuțite. Pentru a-și completa modestul venit, tânăra familie începe să traducă opere literare din limbile franceză și engleză. Din cauza condițiilor grele de muncă, Vintilă Corbul se îmbolnăvește de tuberculoză oculară, intră în concediu medical și rămâne acasă. În perioada de aproape 2 ani în care își tratează boala, începe din nou să scrie la aproape 30 de ani de la apariția ultimului său roman. Idolii de aur - Dinastia Sunderland -Beauclair (3 volume) dă startul succeselor, cartea fiind editată mai târziu în franceză și poloneză. Din acel moment nu a mai fost nevoit să se angajeze. În timp ce scria Căderea Constantinopolelui, cartea ce îl va lansa definitiv, Vintilă Corbul primește o lovitură foarte puternică. Ioana moare răpusă de cancer la numai 35 de ani, iar autorul este marcat definitiv și nu se mai căsătorește niciodată. Vintilă Corbul a părăsit ilegal România în 1979, în plină glorie, împreună cu Eugen Burada. S-au mutat într-un mic orășel lângă Paris, iar Vintilă Corbul a locuit până la moarte în același loc în care s-a stabilit. Multe dintre titlurile sale au fost editate în franceză, poloneză, rusă, arabă.
Am citit-o in limba romana, nu cred ca e disponibila in engleza. Partile bune: autorul descrie anumite evenimente istorice prin prisma personajelor fictionale. Stilul e colocvial, accesibil. Acriunea e foarte dinamica, aproape ca un scenariu de film. Partile rele: cam lunga, si se termina cumva "in coada de peste". Parca lipseste ultimul volum.
Idolii de aur-Dinastia Sunderland-Beauclair de Vintila Corbul Primul volum-536 pagini Vol.2-435 pagini Vol.3-536 pagini Desigur, acum ne cunoaștem mai bine istoria noastră cat și cea a altor tari. Pe a unora mai bine, pe a altora mai puțin. Vintilă Corbul reușește ca întotdeauna sa combine istoria cu ficțiunea adăugând câte puțin din bârfe, fantezie pentru a construi o serie remarcabilă. Idolii de aur sunt o adevărată comoara pentru cei pasionați de istorie dar care se plictisesc repede de date, fiind condimentate cu imaginatia lui Corbul, astfel, autorul reușește sa creeze o adevărată opera de arta. Seria aceasta deși e scrisa despre o dinastie, sau mai bine zis despre un personaj, ea cuprinde de fapt mult mai multe. Aflam despre un copil care vrea sa crească mare și puternic, și bogat, dar în acelasi timp aflam și despre modul în care mașina politică a lumii distrus vieți și familii, lăsând bogati faliți și săraci- săraci. Este despre istoria independentei Americii dar și despre crearea imperiilor pe spatele războaielor, despre europa confruntata de revoluții și un Napoleon care se vrea zeu, dar cred ca cel mai important este viata pe care a avut-o unul din fii Sunderland-Richard. Băiatul unui fabricant de cuțite ce ajunge la Oxford în secolul XVIII, băiatul care învață și de la universitate și de la viata și își urmărește cu precizie telurile, poate o sa ziceti ca a fost prea schimbător, ca nu a avut caracter, ca a jucat murdar, dar știți ceva? Eu îl admir. A reușit să scoată bani și din piatra-seaca, a reușit acolo unde alții chiar s-ar fi înecat și ne învață care sunt jocurile murdare la nivel înalt. L-am înțeles chiar și atunci când s-a căsătorit din interes, chiar și atunci când a facut-o din dragoste și mi s-a rupt sufletul pentru pierderea lui. Mi-a părut rău de omul care a ajuns la sfârșit, de temerile lui ca moștenirea se va distruge și fiii neciopliti care nu au știut sa aprecieze. La un moment dat trebuie să alegi: dacă îți continui misiunea cu prețul vieții sau alegi doar să rămâi om și să iubești, ei bine, Richard a știut când sa se oprească și când sa meargă. Seria în sine este destul de grea, dar este formidabila. Uneori, autorul exagerează cu pasiunile, dar acest lucru nu strică cartea. Un roman greu despre o perioadă despre care recunosc, nu știu prea multe. Recomand cu incredere
“Dispretul fata de lume iti intareste increderea in propria ta superioritate...oamenii mari si puternici nu se tem... de aceea fac uneori si prostii...”
3/5 pentru ca imi place cum evolueaza situatiile din volumul 1 si pentru ca, desi povestea dezvolta mai mult si viata de familie, nu se pierde de esenta de la care s-a pornit; dar totusi nu simt nevoia de a continua povestea atat de mult incat sa nu ne fi putut rezuma la un singur volum scris putin mai succint sau care sa urmareasca doar o parte din viata lui Richard