O antologie de proza scurta despre teribilul cutremur din 1995 care a zguduit regiunea Kobe din Japonia.
Avem de-a face cu 6 povestiri dintre care prima este "Un OZN aterizeaza in Kushiro". Mi s-a parut o intamplare ciudatica despre un tip numit Kamura care este parasit de sotie dupa cutremur. Nu am inteles foarte bine motivele ei si mi s-a parut un gest pueril. Probabil ca e "replica" de dupa cutremur, caci, dupa cum bine stim, nevasta trebuie sa aiba mereu o replica.
Dupa despartire Kamura este rugat de catre un prieten sa duca un colet surorii sale in Hokkaido. Acolo o cunoaste pe Shimao. In cadrul povestirii aflam si o istorisire cu ursi destul de interesanta. Ursul mi s-a parut cel mai vrednic de tinut minte din toata aceasta intamplare.
A doua poveste, "Peisaj cu fier de calcat" ne aduce aminte de "Focul" al lui Jack London, are un personaj iesit din comun, Miyake, ce uraste frigiderele, fiindu-i teama sa nu moara inchis intr-unul si e obsedat sa faca focuri pe plaja. Atmosfera si peisajul descris mi-a adus aminte de acele modele imprimate pe tricouri cu ajutorul fierului de calcat.
"Toti copiii Domnului danseaza" infatiseaza povestea lui Yoshiya, un tanar despre care se crede ca ar fi Fiul Lui Dumnezeu. Avem parte de elementul supranatural cu care ne-a obisnuit Murakami in fiecare opera de-a sa plus de o serie de detalii sexuale cu care ne-a obisnuit literatura japoneza.
In "Thailanda", Murakami ne rasfata cu cunostintele sale despre jazz. Actiunea povestii o are in prim plan pe Sabuki, un medic endocrinolog ce calatoreste in Thailanda unde are o serie de experiente revelatorii.
Ce-a de-a cincea este o poveste fantasy "Broscanul salveaza Tokyo" ce infatiseaza un broscoi adevarat, vorbitor, care ii propune unui barbat sa salveze impreuna Tokyo de un cutremur iminent. Avem aici foarte multe referiri la Nietzsche, Anna Karenina, Joseph Conrad, Dostoievski. Trebuie sa recunosc ca nu sunt fana a animalutelor vorbitoare, fiind trecuta de varsta in care sa mai cred in asemenea lucruri.
Ultima, "Placinta cu miere" este povestea micutei Sara care il viseaza pe Nenea Cutremur si se trezeste tipand noapte de noapte, epuizata de acest cosmar care se tot repeta. E de prisos sa mentionez ca nu cred nici in Nenea Cutremur.
In incheiere atasez cateva citate care mi s-au parut frumoase si care suna asa:
"Focul are forma libera. Si datorita acestui fapt, poate arata in orice fel, in functie de ce e in sufletul celui care il priveste."
"Nu cred ca as putea sa traiesc cu omul acesta, si-a zis ea. N-as reusi sa patrund in inima lui. Dar de murit, cred ca pot muri cu el."
"Inimile noastre nu sunt de piatra. Piatra se poate sfarama, se poate deforma, dar inima nu se sfarama. Fie bune sau rele, sufletele noastre pot comunica intre ele."
"Sa intelegi ceva si sa transpui acel ceva intr-o forma vizibila sunt doua lucruri complet diferite. Daca reusesti sa le faci pe amandoua in egala masura, viata devine mai usoara."