Jurnal din vremea ocupației: impresiuni și păreri pesonale din timpul Războiului României: jurnal zilnic: 13 august 1916-13 august 1917

by Vasile Th. Cancicov, Daniel Cain (ed., pref.)

„La 13 august 1916 am intrat în război, la 31 decembrie 1918 România ia loc la masa Conferinţei de Pace. Ce s-a petrecut în acest răstimp este rodul celor ce am scris aici.“

Aceasta este ultima însemnare din impresionantul jurnal pe care fostul deputat Vasile Th. Cancicov îl ţine, cu conştiinciozitate şi perseverenţă, timp de 870 de zile. Este perioada în care şi el trece, alături de concetăţenii săi, prin toate stările provocate de intrarea ţării în prima conflagraţie mondială: entuziasm, agonie şi extaz. Idealuri spulberate, privarea de libertate, nesiguranţa zilei de mâine, ravagiile politicianismului, povara ocupaţiei străine, regăsirea neaşteptată a speranţei. Sunt stări pe care avocatul Cancicov le sintetizează într-o însemnare aşternută pe hârtie la doar câteva zile după Adunarea de la Alba Iulia:

„Ce film de cinematograf am trăit în aceşti doi ani de zile! Cu câte lacrimi amare am asistat la desfăşurarea lui, cu ce frecături de nervi, cu ce deznădejde uneori, cu ce nădejde înspre sfârşit!
Numai doi ani, zicem azi; o eternitate, credeam atunci.
Doi ani, din ruină şi cenuşă – România Mare!
Şi ce mărire nevisată şi nebănuită!“

Deseori citate, însă niciodată reeditate, Impresiunile şi părerile personale ale lui Vasile Th. Cancicov au reprezentat, până astăzi, mai degrabă o raritate bibliografică. Spre deosebire de alte însemnări asemănătoare, acestea au reuşit să treacă testul timpului. Nu doar prin dimensiunile sale impresionante, ci mai ales prin calitatea informaţiilor conţinute, jurnalul lui Cancicov ne dezvăluie felul în care a luat naştere România Mare. Totul este relatat cu francheţe, fără cosmetizări, cu adevăruri dureroase şi rostite până la capăt. (Daniel CAIN)

Genres: History, Romania, Nonfiction

364 pages, Paperback

First published January 1, 1921

Reviews

[Alexandra Radu · Rating 5 out of 5]

O lectură fascinantă, poate și prin faptul că pentru mine a venit ca o completare la jurnalul reginei Maria din aceeași perioadă. Prin contrast cu jurnalul reginei, cel al lui Cancicov prezintă viața în Bucureștiul aflat sub ocupația trupelor germane, cu tot ce a presupus aceasta: rechiziționări, cenzură, desființarea poștei civile, lipsa mijloacelor de transport, igiena precară, viața în arest (în decembrie 1916 a fost arestat pe fondul trecutului său politic, ca simpatizant al lui Take Ionescu, susținător al intrării României în război de partea Antantei). Pe lângă meritul de a fi lăsat o mărturie scrisă asupra vieții de zi cu zi din vremea ocupației, Cancicov face și o analiză interesantă a evenimentelor politice și militare, a gradului de pregătire al armatei, a calității clasei politice și moravurilor societății. O să revin cu o recenzie mai stufoasă după lectura celui de-al doilea volum.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Sâmbătă, 13 august, Sinaia
De câteva zile presa noastră războinică alarmează publicul în mod neobişnuit; nu se mai scrie altceva decât că ruşii au pătruns deja în Dobrogea, pe care o traversează pentru a ataca Bulgaria. Oficiosul d-lui Marghiloman publică azi un articol prin care anunţă că: „Crima s-a consumat, România intră în război contra Puterilor Centrale.“ Aci în Sinaia, unde mişună pretutindeni „cei bine informaţi“, n-auzi decât şoptindu-ţi la ureche: –intrăm!
Trenul ce a sosit la 7.20 seara ne-a adus ziarele de Bucureşti. Publicul de pe promenada din parc
smulge ziarele din mâna vânzătorilor, cu sentimentul că ceva grav trebuie să se fi petrecut în Capitală, căci în surdină încă de la amiază se zvonise lucruri neliniştitoare. Toate ziarele anunţă cu litere groase: Convocarea pentru mâine, duminică, la Bucureşti, a unui Consiliu de Coroană. Presa intervenţionistă nu se mulţumeşte cu atât, ea comentează, ea chiar ştie ce va decide Consiliul de mâine: Mobilizarea generală şi războiul! Adevărul pretinde a şti chiar cari sunt clauzele convenţiunii militare ce am fi încheiat deja cu Rusia şi ce ne garantează, în caz de victorie, Cvadrupla înţelegere.
La noi, la Hotel Caraiman, e o înghesuială la cancelarie, toată lumea cere socoteala pentru a putea
pleca cu trenul de mâine-dimineaţă. După masă am stat la o consfătuire mai multe familii de prieteni, ce ne găseam împreună; toţi au decis plecarea pe mâine-dimineaţă. La un moment dat m-am hotărât să plecăm şi noi, dar, după o mai matură judecată, am renunţat. […] În cazul cel mai rău, vom rămâne în Sinaia câteva zile, până ce va dispare aglomeraţia, e ştiut că greul ţine cele 5 zile de la declararea mobilizării. […]